Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CHAPTER X
După 18 zile de la data la care s-a efectuat însămânţarea artificială și a început depistarea
scroafelor care nu au rămas gestante, respectiv a scroafelor „remontă”. Depistarea remontelor s-a făcut
prin testarea reflexului de imobilitate la om (RIO) în prezenţa unui vier depistator.
La 28 de zile după însămânţarea artificială s-a făcut primul diagnostic de gestaţiei, prin examen
ecografic. La 56 de zile după însămânţarea artificială s-a făcut a doua diagnosticare a gestaţiei, tot prin
examen ecografic; ecograful folosit în ferma Pădureni a fost Echoscan T 100.
De-a lungul perioadei de gestație din efectiv au fost eliminate scroafele și scrofițele care
au avortat și cele reformate, ca urmare a diverselor accidentări (ieșiri din efectiv).
La 112 zile de gestaţie scroafele au fost mutate la maternitate.
Rezultatele obţinute în urma analizării principalilor indici de reproducere au fost înregistrate şi
prelucrate statistic. Ca metode de prelucrare a datelor s-a folosit analiza varianţei, iar pentru testarea
semnificaţiei s-a utilizat testul parametric χ2. Prelucrarea statistică a fost efectuată cu ajutorul softului
informatic Minitab 14.
Tabelul 10. 3
Principalii indici de reproducere obținuți la scroafele însămânțate artificial din rasa Duroc la cele
două loturi analizate
The main reproduction parameters calculated for artificially inseminated Duroc sows
Femele Femele
Prolificitatea
diagnosticate diagnosticate
Natalitatea (n)
Femele gestante la 28 de gestante la 56
Specificare însămânț zile de zile
ate (n) % %
n fecundit n gestaț n %
ate ie
Lot martor 336 250 74,40a 229 68,15a 221 65,77a 10,64a
Lot
318 254 79,87a 238 74,84a 230 72,33a 11,75d
experimental
test χ2 , a – a, p > 0,05; a - b, p < 0,05; a - c, p < 0,01; a-d, p < 0,001
În cazul rasei Duroc, adăugarea în materialul seminal diluat a 0,4 ml ocitocină înainte de
însămânțarea scroafelor a condus la obținerea unei rate de fecunditate de 79,87 %, pe când la lotul
martor, la care nu s-a aplicat nici un fel de tratament, rata de fecunditate a fost de 74,40 %, diferența
fiind nesemnificativă din punct de vedere statistic (p > 0,05).
În ceea ce privește rata de gestație înregistrată la rasa Duroc, la lotul experimental acesta a fost
de 74,84 %, pe când la lotul martor a fost de 68,15 %, diferența fiind nesemnificativă din punct de vedere
statistic (p > 0,05).
Natalitatea înregistrată la lotul experimental a fost de 72,33 %, pe când cea înregistrată la lotul
martor a fost de 65,77 %, diferența fiind, de asemenea, nesemnificativă din punct de vedere statistic (p >
0,05). Prolificitatea, exprimată prin numărul de purcei obținuți/scroafă, a fost de 11,75 purcei/scroafă în
cazul lotului experimental, cu 1,11 purcei/scroafă mai mare decât la lotul martor (10,64 purcei/scroafă);
această diferență a fost semnificativă din punct de vedere statistic (p < 0,001).
Figurile de mai jos sugerează diferențele dintre lotul martor și cel experimental referitor la
principalii indicii de reproducere calculați la rasa Duroc.
85.00
79.87
80.00
74.4 74.84
75.00 72.33
Procente
68.15
70.00 65.77 Lot martor
Lot experimental
65.00
60.00
55.00
% fecunditate % gestație Natalitatea
Rasa Duroc
Figura 10. 7. Reprezentarea grafică a principalilor indici de reproducere obținuți la scroafele însămânțate
artificial din rasa Duroc la cele două loturi analizate
Figure 10. 7. Graphic representation of the main reproduction parameters calculated for the artificially
inseminated Duroc sows regarding the two analysed batches
11.75
12
11.5 10.64
Purcei/scroafă (n)
11
10.5
10
9.5
9
8.5
8
Lot martor Lot experimental
Rasa Duroc
Figura 10.8. Reprezentarea grafică a prolificității obținute la scroafele însămânțate artificial din rasa Duroc
la cele două loturi analizate
Figure 10.8. Graphic representation of the litter size obtained for the artificially inseminated Duroc sows
regarding the two analysed batches
Cele mai multe experimente efectuate au condus la ideea că fertilitatea scroafelor este
îmbunătățiță când se adaugă ocitocină în materialul seminal diluat, înainte de însămânțare, însă
rezultatele obținute au fost extrem de variate [Flowers, W. L., Esbenshade, K. L., 1993].
Varietatea acestora are la bază o cauză necunoscută, însă se presupune că derivă din
managementul activității de reproducție. De asemenea, se presupune că o altă cauză în obținerea
rezultatelor diferite între diverse cercetări ar putea fi refularea materialului seminal, fenomen prezent la
majoritatea scroafelor, care pare să se intensifice odată cu prezența ocitocinei în uter și să limiteze
cantitatea de hormon activ la stimularea acestuia [Langendijk, P. și colab., 2002]. În cazul în care
fenomenul de refulare poate fi redus, răspunsul la ocitocină este mult mai bun [Huhn, U. și colab.,
1977]. Alți cercetători susțin ideea că refularea materialului seminal este mai scăzută în cazul utilizării
tehnici de însămânțare intrauterină, deși acest argument nu este bine documentat [Gibson, S. și colab.,
2004].
D. G. Levis afirmă că adăugarea a 4 U.I. (0,4 ml) sau a 5 U.I. (0,5 ml) de ocitocină în dozele de
material seminal înainte de însămânțarea artificială conduce la îmbunătățirea rezultatelor obținute cu
privire la natalitate și prolificitate, în special la scroafele multipare. Astfel, el a realizat un experiment în
care a adăugat 0,4 ml de ocitocină în materialul seminal, în urma căruia s-a obținut o diferență
semnificativă față de lotul martor în ceea ce privește natalitatea, prolificitatea și procentul de fecunditate.
Într-un alt experiment, realizat tot de către D. G. Levis, acesta a adăugat 0,5 ml de ocitocină în
materialul seminal diluat, în urma căruia a obținut un plus nesemnificativ în ceea ce privește natalitatea și
procentul de fecunditate [Levis, D. G., 2000].
Un experiment realizat în Cehoslovacia, în anul 1978, a evidențiat și diferențele care apar între
scrofițe, scroafele primipare și scroafele multipare, după adăugarea a 0,5 ml de ocitocină în materialul
seminal folosit pentru însămânțarea artificială. Astfel, la scrofițe nu s-au observat diferențe semnificative
la nici unul dintre indicii de reproducere analizați (procent de fecunditate, natalitate sau prolificitate). La
multipare, diferențele au fost observate doar în ceea ce privește natalitatea. Începând cu paritatea a doua
s-a constatat că adăugarea ocitocinei are un efect pozitiv asupra procentului de fecunditate, precum și
asupra prolificității [Veterinarstvi, 1978].