Frica de veterinar

Mulţi căţei învaţă să anticipeze mersul la cabinetul veterinar ca fiind ceva neplăcut şi încep să
refuze să intre în maşină, să fie atinşi în anumite zone pe corp sau să fie puşi pe masă, deoarece
vizita poate aduce dureri câinelui, mai ales dacă are probleme medicale ce trebuie tratate. Pe lângă
asta, câinii salvaţi pot veni cu probleme de comportament care complică lucruri şi mai mult.
Evident, stresul acesta suplimentar nu ajută deloc câinele care are probleme medicale.

Problema e mai delicată decât alte asocieri negative făcute de câini, deoarece vizita la veterinar e
una dintre puţinele pe care nu e bine s-o amânaţi sau evitaţi, asocierile negative pe care le pot face
câinii cu disconfortul resimţit la veterinar sunt multe (multi chiar au frica de veterinar).

Obișnuirea câinelui
Din păcate, multe vizite la cabinetul medicului veterinar sunt dificile din cauză că animalul nu
înţelege că se lucrează pentru binele lui şi ripostează, uneori prin agresivitate, prinzând frică de
veterinar. Câinele poate să înceapă să anticipeze vizita la veterinar (urcatul în maşină, de exemplu)
şi se poate speria sau poate deveni agresiv în aceste situaţii. Dacă se întâmplă asta, frica de veterinar
se măreşte, întrucât câinele are acum mai mult timp în care să fie speriat; în loc să se sperie doar
când primeşte injecţia (adică 2-3 secunde), poate fi speriat de când intră în maşină până când
primeşte efectiv injecţia.

Singurul mod în care îl putem ajuta să depăşească sau să evite frica de veterinar este să-l învăţăm să
accepte anumite situaţii (acolo unde este posibil) înainte de a fi faţă în faţă cu ele la veterinar. Cu
aceste situaţii trebuie lucrat fie pentru a elimina suspiciunea câinelui legate de ele, fie pentru a
elimina asocierea lor cu durerea. Cele îngroşate sunt linkuri către articole scrise deja.

1. Câinele ar trebui să fie obişnuit să fie transportat în cuşcă, mai ales dacă anticipaţi că veţi aştepta
până când să intraţi, caz în care e de preferat ca puiul să aştepte liniştit în cuşcă, nu în braţe.
2. Mersul în maşină (frica de veterinar ajunge deseori aici, câinele înţelege că maşina îl duce la
cabinet şi refuză să intre).
3. Suitul treptelor spre cabinet îl pot face să refuze să le urce, ştiind ce-l aşteaptă.
4. Ridicarea în braţe (pentru cântărire, printre altele) şi pe masa de examinare pot ajuge repede
neplăceri.
5. Obişnuirea cu suprafeţe alunecoase (întâlnite pe masa de examinare) îl va ajuta să fie mai sigur şi
calm.
6. Purtarea unei botniţe poate fi necesară în anumite situaţii la veterinar, e important să ştie deja să
stea cuminte.
7. Atingerea corpului în anumite zone pentru examinare, inclusiv în gură, urechi, pe dinţi, coadă,
etc., îl pot speria.
8. Perierea, curăţarea urechilor, spălarea şi tăierea unghiilor ar trebui efectuate şi acasă sau ar fi bine
măcar să obişnuiţi câinele cu obiectele asociate (cleşti de unghii, perii).
9. Obişnuirea cu veterinarul: vorbiţi cu medicul veterinar şi stabiliţi câteva programări în care să
veniţi doar în vizită sau chemaţi-l acasă, recompensând căţelul când ajungeţi în faţa uşii cabinetului
şi când intraţi, pentru a asocia prezenta lui acolo cu ceva bun. Mai bine chiar, rugaţi veterinarul să
se joace cu căţelul sau să îi ofere ceva de mâncat. E de preferat ca aceste vizite să fie făcute înainte
ca puiul să înceapă să prindă frică de veterinar, ca să facă întâi asocieri plăcute cu acesta.

Ce e de făcut
1. Fiţi calmi, nu bombardaţi puiul cu explicaţii şi încurajări, mai bine nu-i spuneţi nimic. Aici
greşesc foarte mulţi stăpâni, încearcă să încurajeze căţelul să fie curajos, dar obţin tocmai opusul, îl
sperie şi mai tare.
Încercaţi să nu arătaţi că vă e teamă sau că aveţi emoţii, pentru că animalul ar putea simţi starea dv
de nesiguranţă şi i se poate amplifica şi a lui.
2. Nu daţi câinelui să mănânce înainte de vizita la veterinar, pentru cazul în care i se fac analize de
sânge.
3. Este de preferat să vă implicaţi, nu să staţi deoparte. Simpla dv prezenţă poate avea un efect de
calmare asupra puiului.
4. Dacă nu participaţi la examinare, trebuie să întrebaţi la sfârşit cum s-a comportat căţelul (dacă s-a
speriat de veterinar, dacă a fost calm, agitat, agresiv, dacă a lătrat, scheunat, etc.), pentru a şti ce
aveţi de îmbunătăţit sau remediat.
5. Pe cât posibil, căţelul ar fi bine să ştie comenzile „şezi” (pentru cântar) şi „mort”/„culcat” (pentru
examinare).
6. După ce s-a încheiat vizita (eventual când ajungeţi acasă, dar chiar şi în cabinet), jucaţi-vă cu
câinele, ca să uite de neplăcerile provocate şi că vadă că vin şi lucruri bune de la veterinar. Puteţi
ruga chiar veterinarul să se joace cu acesta.