F -X C h a n ge F -X C h a n ge

PD PD

!
W

W
O

O
N

N
y

y
bu

bu
to

to
ww

ww
om

om
k

k
lic

lic
C

C
.c

.c
w

w
tr re tr re
.

.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a

IV. RESTRICŢIILE CANTITATIVE ŞI MĂSURILE CU EFECT

ECHIVALENT

IV. RESTRICŢIILE CANTITATIVE ŞI MĂSURILE CU EFECT ECHIVALENT ..... 1

§ 1. Reglementare. Preliminarii ............................................................................... 1

§ 2. Directiva 70/50/CEE ........................................................................................ 2

§ 3. Decizia Dassonville (cauza 8/74) ...................................................................... 4

§4. Exemple de obstacole discriminatorii (discriminare directă şi indirectă) ............ 5

A. Restricții la import sau la export ..................................................................... 5

B. Promovarea sau favorizarea produselor naționale ............................................ 5

C. Fixarea prețurilor .......................................................................................... 10

D. Măsuri care fac importurile mai dificile sau mai costisitoare ......................... 10

§5. Reglementări naționale aplicabile fără a face distincție între mărfurile naționale și
cele de import .............................................................................................................. 12

A. Speţa Cassis de Dijon. Principiul recunoaşterii reciproce. Cerinţele imperative

de interes general ..................................................................................................... 12

B. Utilizarea precedentului stabilit prin Cassis de Dijon .................................... 15

C. Revirimentul jurisprudenţei. Keck şi Mithouard ............................................ 18

§6. Excepţii prevăzute de art. 36 TFUE ................................................................. 20

A. Moralitatea publică ....................................................................................... 20

B. Ordinea publică ............................................................................................ 21

C. Siguranța publică .......................................................................................... 22

D. Protecția sănătății și a vieții persoanelor și a animalelor sau conservarea

plantelor .................................................................................................................. 24

§ 1. Reglementare. Preliminarii

Sediul materiei îl reprezintă art. 34-36 TFUE. Art. 34 (fost 28, fost 30) interzice restricţiile

1
 F -X C h a n ge F -X C h a n ge
PD PD

!
W

W
O

O
N

N
y

y
bu

bu
to

to
ww

ww
om

om
k

k
lic

lic
C

C
.c

.c
w

w
tr re tr re
.

.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a

cantitative la import, precum şi orice măsuri cu efect echivalent. Art. 35 (fost 29, fost 34)
conţine o dispoziţie similară referitoare la export. Art. 36 (fost 30, fost 36) cuprinde excepţii,
cazuri în care statele pot stabili restricţii cantitative.
Noţiunea de restricţii cantitative nu ridică probleme de interpretare. Acestea sunt, potrivit
Curţii de Justiţie, măsurile care interzic, total sau parţial, după caz, importul, exportul sau
tranzitul bunurilor (CJCE, 12 iulie 1973, cauza 2/73, Geddo c. Ente Nazionale Risi, Recueil
1973, p. 865). Mai greu de explicat sunt măsurile cu efect echivalent.
Deşi nu mai este în vigoare (a fost valabilă în perioada de tranziţie), o directivă a Comisiei
(Directiva 70/50/CEE) ne poate fi încă de ajutor, prin exemplele furnizate, pentru a identifica
exemple de măsuri cu efect echivalent ce pot fi luate de state1.
Art. 2 al directivei vizează măsurile discriminatorii luate de state, în timp ce art. 3 se referă
la reglementări naţionale aplicabile tuturor produselor.

§ 2. Directiva 70/50/CEE

Articolul 2
(1) Prezenta directivă reglementează măsurile, altele decât cele aplicabile în mod egal
produselor naţionale şi produselor importate, care împiedică importurile care ar fi putut avea
loc în absenţa lor, inclusiv cele care fac importurile mai dificile sau oneroase faţă de desfacerea
producţiei naţionale.
(2) Sunt prevăzute în special măsurile care supun importul sau desfacerea produselor
importate, în orice stadiu de comercializare, unei condiţii – alta decât o formalitate – cerute
numai pentru produse importate sau unei condiţii diferite şi mai greu de îndeplinit decât cea
cerută pentru produsele naţionale. De asemenea, sunt prevăzute în special măsurile care
favorizează produsele naţionale sau le acordă acestora o preferinţă, alta decât un ajutor, însoţită
sau nu de condiţii.
3. Între măsurile menţionate mai sus sunt incluse, printre altele, cele care:
(a) impun, numai pentru produsele importate, preţuri minime sau maxime, respectiv
sub sau peste care importurile sunt interzise, reduse sau supuse unor condiţii care pot împiedica
importurile;
(b) impun preţuri mai puţin avantajoase pentru produsele importate decât pentru
produsele naţionale; […]
(e) stabilesc preţurile produselor în funcţie de preţul de cost sau numai de calitatea

1
Merită citită pentru a vedea exemple de posibile mee.

2
 F -X C h a n ge F -X C h a n ge
PD PD

!
W

W
O

O
N

N
y

y
bu

bu
to

to
ww

ww
om

om
k

k
lic

lic
C

C
.c

.c
w

w
tr re tr re
.

.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a

produselor naţionale la un nivel care împiedică importul;

(f) depreciază un produs importat, în special provocând o diminuare a valorii sale
intrinseci sau o creştere a costurilor sale; […]
(h) impun numai pentru produsele importate condiţii de plată sau le impun acestora
condiţii diferite şi mai greu de îndeplinit decât cele impuse produselor naţionale; […]
(j) impun condiţii privind în special forma, dimensiunile, greutatea, compoziţia,
prezentarea, identificarea, ambalajul numai pentru produsele importate sau impun
acestora din urmă condiţii diferite şi mai greu de satisfăcut decât cele pentru produsele
naţionale;
(k) interzic cumpărarea de către particulari numai a produselor importate sau recomandă
numai cumpărarea produselor naţionale sau impun această cumpărare sau îi acordă o
preferinţă; […]
(m) interzic sau limitează folosirea publicităţii numai pentru produsele importate sau
rezervă, total sau parţial, această folosire numai pentru produsele naţionale;
(n) interzic, limitează sau impun depozitarea numai pentru produsele importate; rezervă,
total sau parţial, posibilităţile de depozitare numai pentru produsele naţionale sau subordonează
depozitarea produselor importate unor condiţii diferite sau mai greu de satisfăcut decât
cele cerute pentru produsele naţionale; […]
(r) impun alte controale pentru produsele importate decât cele inerente procedurilor de
vămuire, care nu sunt efectuate asupra producţiei naţionale sau sunt efectuate pentru produsele
importate într-un mod mai riguros decât cele efectuate pentru produsele naţionale, fără a fi
necesare pentru asigurarea unei protecţii echivalente;
(s) rezervă numai pentru produsele naţionale denumiri care nu constituie denumiri de
origine sau indicaţii de provenienţă.
Articolul 3
De asemenea, se supun prezentei directive măsurile care reglementează comercializarea
produselor, în special măsurile privind forma, dimensiunea, greutatea, compoziţia,
prezentarea, identificarea, ambalarea care se aplică în mod egal produselor naţionale şi
produselor importate, ale căror efecte restrictive asupra liberei circulaţii a mărfurilor
depăşesc cadrul efectelor proprii normelor comerciale.
Acesta este cazul în special:
- atunci când aceste efecte restrictive asupra liberei circulaţii a mărfurilor sunt
disproporţionate în raport cu rezultatul dorit;
- atunci când acelaşi obiectiv poate fi atins printr-un alt mijloc care constituie o barieră
3
 F -X C h a n ge F -X C h a n ge
PD PD

!
W

W
O

O
N

N
y

y
bu

bu
to

to
ww

ww
om

om
k

k
lic

lic
C

C
.c

.c
w

w
tr re tr re
.

.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a

mai mică în calea comerţului.

Prima decizie prin care CJ a precizat noţiunea de mee a fost Dassonville.

§ 3. Decizia Dassonville (cauza 8/74)

Dreptul penal belgian interzicea importul unor mărfuri putând o denumire de origine, fără
a fi însoţite de un document oficial eliberat de statul exportator, care să ateste dreptul de a
utiliza această denumire. Din Franţa, unde marfa se afla în liberă circulaţie, Dassonville a
importat în Belgia Scotch whisky, fără a avea un certificat de origine eliberat de autorităţile
britanice. Comercianţii care doreau să importe în Belgia Scotch whisky aflat deja în liberă
circulaţie în Franţa întâmpinau mari dificultăţi în procurarea unui astfel de certificat, spre
deosebire de cei care importau direct din statul producător.
...
(4) Din dosar şi din dezbateri reiese că un comerciant care doreşte să importe în Belgia
Scotch whisky aflat deja în liberă circulaţie în Franţa nu poate să îşi procure un astfel de
certificat decât cu preţul unor mari dificultăţi, spre deosebire de importatorul care importă
direct din statul producător;

(5) orice reglementare comercială a statelor membre susceptibilă de a obstrucţiona

comerţul intracomunitar, direct sau indirect, în mod efectiv sau potenţial, trebuie
considerată ca o măsură cu efect echivalent celui al restricţiilor cantitative;

(6) atâta timp cât nu este instituit un regim comunitar care să garanteze consumatorilor
autenticitatea denumirii de origine a unui produs, dacă un stat membru ia măsuri pentru a
preveni practici neloiale în această privinţă, trebuie să o facă totuşi cu condiţia ca aceste
măsuri să fie rezonabile şi ca mijloacele de probă cerute să nu aibă drept efect
obstrucţionarea comerţului între statele membre şi să fie, în consecinţă, accesibile tuturor
resortisanţilor;

(7) chiar fără a trebui să se cerceteze dacă asemenea măsuri intră sau nu sub incidenţa art.
36, acestea nu ar putea în nici un caz, conform principiului enunţat în a doua teză a
acestui articol, să constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau o restricţie deghizată
în comerţul dintre statele membre;

(8) acesta poate fi cazul formalităţilor cerute de un stat membru pentru justificarea
originii unui produs, pe care numai importatorii direcţi ar fi practic în măsură să le

4
 F -X C h a n ge F -X C h a n ge
PD PD

!
W

W
O

O
N

N
y

y
bu

bu
to

to
ww

ww
om

om
k

k
lic

lic
C

C
.c

.c
w

w
tr re tr re
.

.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a

îndeplinească fără a se confrunta cu dificultăţi serioase;

(9) aşadar, solicitarea de către un stat membru a unui certificat de autenticitate care este
mai greu accesibil importatorilor unui produs autentic aflat legal în liberă circulaţie într-un alt
stat membru, decât importatorilor aceluiaşi produs provenind direct din ţara de origine
constituie o măsură cu efect echivalent celui al unei restricţii cantitative incompatibile cu
Tratatul;

Din pct. 5 se desprinde ideea că elementul esenţial în definirea unei mee este EFECTUL
reglementării naţionale. Nu e nevoie ca regulile naţionale să fie discriminatorii. Totuşi, se
întâlnesc şi măsuri naţionale discriminatorii.
Din pact. 6 rezultă că, în lipsa unei reglementări comunitare, statele au libertatea de a lua
măsuri privind comercializarea produselor, cu condiţia ca aceste măsuri să fie rezonabile.
Cel mai uşor de identificat sunt mee constând în măsuri discriminatorii luate de state.
Aceste sunt de principiu ilegale, cu excepţia situaţiei când sunt salvate de art. 36 TFUE (v.
infra).

§4. Exemple de obstacole discriminatorii (discriminare directă şi indirectă)

A. Restricții la import sau la export

Comisia c. Italiei (1987, cauza 154/85) – formalităţi de înmatriculare a autoturismelor de
import erau mai complicate decât cele pentru autoturismele din producţia naţională – certificat
de origine, o fişă tehnică mai detaliată. Pentru autoturismele second hand din import, unele acte
necesitau autentificarea de către autorităţile consulare italiene din statul membru exportator.
Rewe (1975, cauza 4/75) – inspecţii fitosanitare la frontieră la importul de produse vegetale
din state membre, în timp ce produsele interne nu erau supuse unui asemenea control.

B. Promovarea sau favorizarea produselor naționale

1. CJCE, 24 noiembrie 1982. – Comisia c. Irlandei, Promovarea produselor naţionale,

cauza 249/81, Recueil de jurisprudence 1982, p. 4005
În ianuarie 1978, guvernul irlandez a demarat un program de trei ani pentru promovarea
produselor naţionale. La lansarea campaniei, ministrul irlandez pentru industrie a declarat că
obiectivul campaniei consta în obţinerea unei modificări a obiceiurilor de consum, în sensul
ca, în limita a 3% din ansamblul cheltuielilor de consum, importurile să fie înlocuite cu produse
naţionale. Programul comporta măsuri specifice adresate producătorilor, distribuitorilor şi
consumatorilor.

5
 F -X C h a n ge F -X C h a n ge
PD PD

!
W

W
O

O
N

N
y

y
bu

bu
to

to
ww

ww
om

om
k

k
lic

lic
C

C
.c

.c
w

w
tr re tr re
.

.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a

Măsuri:
a) Organizarea unui serviciu de informare care să indice consumatorilor doritori care sunt
produsele fabricate în Irlanda şi de unde pot fi procurate (shoplink-service).
b) Punerea la dispoziţie a unor facilităţi de prezentare a acestor produse în cadrul unor expoziţii
organizate de Irish Goods Council.
c) Promovarea folosirii unei etichete „Garantat irlandez”, împreună cu stabilirea de către Irish
Goods Council a unui sistem specific pentru examinarea reclamaţiilor privind produsele
etichetate astfel.
d) Organizarea de către Irish Goods Council a unei mari campanii publicitare, care îi îndemna
pe consumatori să cumpere numai bunuri naţionale.
Notăm că Irish Goods Council era o SRL al cărui comitet director era numit de guvern şi ale
cărei activităţi erau finanţate de guvernul irlandez şi de industria naţională privată în proporţie
de 6 la 1.
Primele două activităţi au fost abandonate, dar celelalte au continuat şi după expirarea
perioadei de trei ani prevăzută pentru campanie.
Art. 30 TCEE e acum art. 34 TFUE
CJ:
15 Reiese astfel că guvernul irlandez este cel care numeşte membrii consiliului de
conducere al Irish Goods Council, îi acordă subvenţii guvernamentale care acoperă majoritatea
cheltuielilor şi defineşte obiectivele şi principiile generale ale campaniei pentru promovarea
vânzării şi cumpărării de produse irlandeze pusă în aplicare de această instituţie. În aceste
împrejurări, guvernul irlandez nu se poate prevala de faptul că o societate de drept privat
a pus în aplicare campania respectivă pentru a se elibera de responsabilitatea care i-ar
putea reveni în temeiul dispoziţiilor tratatului.
…………
21 Conform guvernului irlandez, interzicerea măsurilor cu efect echivalent prevăzută la
articolul 30 nu priveşte decât „măsurile”, adică actele care au efect obligatoriu şi care sunt
adoptate de o autoritate publică. Totuşi, nici un act din această categorie nu a fost adoptat de
guvernul irlandez, acesta limitându-se să acorde susţinere morală şi asistenţă financiară pentru
activităţile desfăşurate de industriile irlandeze.
22 Guvernul irlandez subliniază în continuare că campania în litigiu nu a avut efecte
restrictive asupra importurilor, întrucât proporţia mărfurilor irlandeze vândute pe piaţa
irlandeză, în raport cu totalul mărfurilor vândute pe această piaţă, a scăzut de la 49,2% în 1977

6
 F -X C h a n ge F -X C h a n ge
PD PD

!
W

W
O

O
N

N
y

y
bu

bu
to

to
ww

ww
om

om
k

k
lic

lic
C

C
.c

.c
w

w
tr re tr re
.

.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a

la 43,4% în 1980.
23 Este necesar să se constate, în primul rând, că campania în litigiu nu poate fi
considerată publicitate făcută de societăţile private sau publice ori de un consorţiu pentru
promovarea cumpărării de mărfuri produse de acestea. Campania reflectă, indiferent de
metodele folosite pentru punerea în aplicare a acesteia, intenţia deliberată a guvernului
irlandez de a înlocui, pe piaţa irlandeză, produsele importate cu produsele naţionale şi de
a restrânge astfel importurile din celelalte state membre.
24 În această privinţă, trebuie reamintit că purtătorul de cuvânt al guvernului irlandez a
precizat, la data la care a fost lansată campania, că aceasta reprezintă un ansamblu atent
studiat de iniţiative care constituie un program integrat pentru promovarea produselor
naţionale, că Irish Goods Council a fost creat, la iniţiativa guvernului irlandez, câteva
luni mai târziu, precum şi că punerea în aplicare a programului integrat, astfel cum a
fost prevăzut de guvern, a fost acordată sau încredinţată acestui Council.
25 Dacă este adevărat că cele două elemente ale programului care au fost puse în aplicare,
şi anume campania de publicitate şi utilizarea etichetei „garantat irlandez”, nu au avut ca efect
o contribuţie semnificativă la cucerirea pieţei irlandeze de către produsele irlandeze, nu poate
fi ignorat faptul că aceste două activităţi, indiferent de eficacitatea lor, fac parte dintr-un
program guvernamental care are ca obiect înlocuirea produselor importate cu produsele
naţionale şi care poate să aducă atingere volumului comerţului intracomunitar.
26 Într-adevăr, campania de publicitate pentru promovarea vânzării şi cumpărării de
produse irlandeze nu poate fi separată nici de originea sa în cadrul programului guvernamental,
nici de legătura sa cu introducerea etichetei „garantat irlandez” şi organizarea unui sistem
special pentru examinarea reclamaţiilor privind produsele marcate cu această etichetă.
Organizarea acestui sistem pentru examinarea reclamaţiilor privind produsele irlandeze
confirmă efectiv nivelul de organizare a campaniei „Cumpăraţi produse irlandeze” şi caracterul
discriminatoriu al acesteia.
27 În aceste împrejurări, cele două activităţi în cauză ajung să instituie o practică naţională,
introdusă de guvernul irlandez şi pusă în aplicare cu sprijinul acestuia, efectul potenţial al
acesteia asupra importurilor din celelalte state membre fiind asemănător celui care rezultă
din măsurile guvernamentale cu caracter obligatoriu.
28 O astfel de practică nu face excepţie de la interdicţiile prevăzute la articolul 30 din tratat
numai din cauză că aceasta nu se întemeiază pe hotărâri cu caracter obligatoriu pentru
întreprinderi. Chiar şi măsurile adoptate de un guvern al unui stat membru care nu au caracter
obligatoriu pot să influenţeze comportamentul comercianţilor şi al consumatorilor pe teritoriul
7
 F -X C h a n ge F -X C h a n ge
PD PD

!
W

W
O

O
N

N
y

y
bu

bu
to

to
ww

ww
om

om
k

k
lic

lic
C

C
.c

.c
w

w
tr re tr re
.

.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a

acestui stat şi să aibă astfel ca efect obstrucţionarea obiectivelor Comunităţii enunţate la

articolul 2 şi detaliate la articolul 3 din tratat.
2. Reguli privind indicaţiile de origine
cauza 207/83 Comisia c. Marii Britanii
Comisia susţinea că o reglementare britanică, care interzicea vânzarea cu amănuntul a
mărfurilor ce nu erau inscripţionate sau însoţite de o indicaţie privind ţara în care au fost
fabricate, constituia o mee.
Marea Britanie argumenta că măsura se aplica în mod egal pentru mărfurile naţionale şi
cele importate, precum şi că informaţiile erau necesare pentru consumatorii britanici, întrucât
aceştia asociau calitatea produselor cu ţara de origine a acestora (de exemplu, electronicele,
cu Germania; încălţămintea, cu Italia etc.).
CJ:
17 În al doilea rând, este necesar să se recunoască că indicaţiile sau marcajul de origine au ca
scop să ofere posibilitatea de a se realiza, de către consumatori, o distincţie între produsele
naţionale şi cele importate, dându-li-se astfel posibilitatea să îşi manifeste eventualele
prejudecăţi împotriva produselor străine. Este necesar să se amintească, astfel cum a avut
ocazia Curtea să sublinieze în diverse contexte, că tratatul vizează, prin stabilirea unei pieţe
comune şi prin apropierea progresivă a politicilor economice ale statelor membre, fuziunea
pieţelor naţionale într-o piaţă unică cu caracteristicile unei pieţe interne. În interiorul unei
astfel de pieţe, cerinţa marcajului de origine nu numai că face mai dificilă comercializarea într-
un stat membru a producţiei altor state membre în sectoarele vizate, ci aceasta are ca efect
încetinirea interpenetrării economice în cadrul Comunităţii defavorizând vânzarea mărfurilor
produse ca rezultat al unei diviziuni a muncii între statele membre.
18 Rezultă din aceste consideraţii că dispoziţiile britanice în cauză pot avea ca efect creşterea
costurilor de producţie a mărfurilor importate şi defavorizarea comercializării acestora pe piaţa
britanică.
21 … în măsura în care originea naţională a mărfurilor aminteşte consumatorilor de anumite
calităţi, producătorii au interesul de a o indica ei înşişi pe produse sau pe ambalaje fără a fi
necesar ca aceştia să fie constrânşi. În această ipoteză, protecţia consumatorilor este asigurată
în mod suficient prin normele care permit interzicerea utilizării indicaţiilor de origine false,
norme a căror existenţă nu este pusă în discuţie prin Tratatul CEE.
3. Achiziţiile publice organizate în aşa fel încât să favorizeze producţia naţională
cauza 45/87 Comisia c. Irlandei (Dundalk Water Supply)
Consiliul local din Dundalk a organizat o licitaţie publică pentru reţeaua de aprovizionare
8
 F -X C h a n ge F -X C h a n ge
PD PD

!
W

W
O

O
N

N
y

y
bu

bu
to

to
ww

ww
om

om
k

k
lic

lic
C

C
.c

.c
w

w
tr re tr re
.

.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a

cu apă a oraşului. O clauză din caietul de sarcini cerea ca ţevile să se conformeze unui standard
irlandez. Doar ţevile produse în Irlanda erau conforme cu acel standard. O companie spaniolă
a propus folosirea unor ţevi compatibile cu standardul internaţional echivalent, dar oferta i-a
fost respinsă, fără a fi examinată, numai pe considerentul că nu era certificată de autorităţile
irlandeze ca fiind conformă cu standardul prescris. Firma care a pierdut licitaţia a informat
Comisia, care a introdus o acţiune împotriva Irlandei.
CJ a considerat că încalcă actualul art. 34 TFUE un stat membru ce permite unui organism
public să insereze, într-un caiet de sarcini pentru achiziţii publice, o clauză ce impune ca
materialele folosite să fie certificate ca fiind conforme cu o normă tehnică naţională. O
asemenea clauză este de natură să împiedice importul, în măsura în care ea îi poate determina
să se abţină de la prezentarea de oferte pe operatorii economici care întrebuinţează materiale
echivalente cu cele a căror conformitate cu normele naţionale a fost certificată.
4. Practici administrative ce favorizează produsele naţionale
21/84 Comisia c. Franţei, Aparate de francat pentru oficiile poştale
Art. 30 TCEE e azi art. 34 TFUE
După ce statul francez a modificat o reglementare care bloca accesul pe piaţa franceză a
producătorilor străini de aparate de francat, autorităţile administrative din această ţară au blocat
în perioada 1973-1980 ofertele unei societăţi comerciale engleze.
Comisia a chemat în judecată Franţa, reproşând nu o reglementare contrară dreptului
comunitar, cum se întâmplă în mod obişnuit, ci atitudinea administraţiei franceze faţă de
societatea reclamantă.
CJ:
11 Conformitatea formală a unei reglementări … cu art. 30 nu e suficientă pentru a conchide
că statul îşi respectă obligaţiile ce decurg din această dispoziţie. Intr-adevăr, sub acoperirea
unui text de întindere generală permiţând aprobarea unor aparate importate din alte state
membre, administraţia ar putea foarte bine să adopte o atitudine sistematic defavorabilă
aparatelor importate, fie prin lentoarea considerabilă a răspunsurilor date la cererile de
aprobare sau întârzierea procedurilor de examinare, fie prin refuzul aprobării, în temeiul unor
pretinse defecte tehnice, pentru care nu se prezintă explicaţii detaliate sau se oferă explicaţii
inexacte.
12 Interzicerea mee ar fi lipsită de o mare parte a efectului util dacă nu ar permite cuprinderea
practicilor protecţioniste sau discriminatorii de acest gen.
13 Trebuie să sublinieze totuşi că, pentru a constitui o mee, o practică administrativă trebuie

9
 F -X C h a n ge F -X C h a n ge
PD PD

!
W

W
O

O
N

N
y

y
bu

bu
to

to
ww

ww
om

om
k

k
lic

lic
C

C
.c

.c
w

w
tr re tr re
.

.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a

să prezinte un anumit grad de constanţă şi generalitate. Această generalitate trebuie să se

aprecieze de o manieră diferenţiată, în funcţie de numărul operatorilor de pe o anumită piaţă.
Într-o piaţă precum cea a aparatelor de francat poştal, caracterizată prin prezenţa doar a câtorva
întreprinderi, atitudinea administraţiei naţionale faţă de o singură întreprindere poate deja
constitui o mee.

C. Fixarea prețurilor
În cauza 182/82, Roussel, reglementarea naţională stabilea preţuri maxime pentru
medicamente, după criterii diferite pentru produsele naţionale şi cele din import

D. Măsuri care fac importurile mai dificile sau mai costisitoare

50/85, cauza Schloh:
Reclamantul din procesul principal, dl. Schloh, a cumpărat un automobil nou din Germania
şi a obţinut un certificat de conformitate cu tipurile de maşini agreate în Belgia. Ulterior dl.
Schloh a prezentat maşina societăţii de control, pentru a se verifica, înaintea înmatriculării –
aşa cum cerea legislaţia belgiană –, dacă starea vehiculului corespunde normelor de securitate
şi întreţinere. Vehiculul a fost înmatriculat 2 zile mai târziu. Cu această ocazie, dl. Schloh a
plătit o primă redevenţă de 500 franci belgieni (FB).
După o săptămână, printr-o scrisoare, societatea de control l-a invitat pe dl. Schloh să
prezinte maşina pentru un nou control tehnic cerut de lege. Al doilea control viza obţinerea de
la reclamant a unei declaraţii scrise, din care să rezulte că utilizarea maşinii îi permite ca, pentru
o perioadă de patru ani, să fie dispensat de un control tehnic anual. Deşi a refuzat iniţial să se
supună celui de-al doilea control, care i se părea abuziv, totuşi, pentru a obţine un document
intitulat certificat de vizită, obligatoriu pentru orice vehicul înmatriculat în Belgia, s-a prezentat
cu automobilul la control şi a plătit altă redevenţă de 500 FB.
După o corespondenţă sterilă cu ministerul belgian al comunicaţiilor, dl. Schloh a
cerut în justiţie restituirea ambelor sume plătite societăţii de control.
CJ:
Asupra primului control tehnic
…….

12 … Controalele tehnice constituie formalităţi care fac mai dificilă sau mai oneroasă
înmatricularea vehiculelor importate şi îmbracă, în consecinţă, caracterul de mee.
13 Totuşi, art. 36 poate justifica asemenea formalităţi, pentru raţiuni ce ţin de protecţia
sănătăţii şi a vieţii persoanelor, din moment ce se stabileşte, pe de o parte, că acest control

10
 F -X C h a n ge F -X C h a n ge
PD PD

!
W

W
O

O
N

N
y

y
bu

bu
to

to
ww

ww
om

om
k

k
lic

lic
C

C
.c

.c
w

w
tr re tr re
.

.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a

tehnic este necesar pentru a atinge obiectivul vizat şi, pe de altă parte, că nu constituie nici o
discriminare arbitrară, şi nici o restricţie deghizată în comerţul dintre statele membre.
14 În privinţa primei condiţii, se cuvine să recunoaştem că un control tehnic impus înaintea
înmatriculării unui vehicul importat – chiar dotat cu un certificat de conformitate cu tipurile de
vehicule agreate în statul membru de import – poate fi privit ca necesar pentru protecţia
sănătăţii şi a vieţii persoanelor atunci când vehiculul în cauză a fost anterior pus în
circulaţie. Într-adevăr, controlul tehnic este util în acest caz pentru a se verifica dacă vehiculul
nu a fost accidentat şi dacă se găseşte în stare bună de întreţinere. În schimb, această justificare
dispare atunci când controlul poartă asupra unui vehicul importat, prevăzut cu un certificat de
conformitate şi care nu a fost pus în circulaţie înaintea înmatriculării în statul membru de
import.
15 În privinţa celei de-a doua condiţii, trebuie subliniat că acest control nu poate fi justificat
de art. 36, dacă se stabileşte că nu este impus şi pentru vehiculele de origine naţională
prezentate în aceleaşi condiţii la înmatriculare. O asemenea situaţie ar arăta că măsura
litigioasă nu este inspirată în mod real de grija de a proteja sănătatea şi viaţa persoanelor, ci
reprezintă de fapt o discriminare arbitrară în comerţul dintre statele membre. Este atribuţia
jurisdicţiei naţionale să verifice dacă tratamentul nediscriminatoriu este asigurat în fapt.
16 Trebuie să se răspundă instanţei naţionale că art. 30 trebuie interpretat în sensul că
reprezintă o mee o măsură naţională subordonează înmatricularea unui vehicul importat dotat
cu un certificat de conformitate cu tipurile de vehicule agreate în statul membru de import unui
control tehnic. Această măsură este totuşi justificată de art. 36 în măsura în care poartă asupra
vehiculelor puse în circulaţie înainte de această înmatriculare sau se aplică fără distincţie în
raport de originea naţională sau importată a vehiculelor în chestiune.
Asupra celui de-al doilea control tehnic
18 … O reglementare naţională nu beneficiază de derogarea prevăzută de art. 36 atunci când
obiectivul vizat poate fi atins de o manieră la fel de eficace prin măsuri mai puţin restrictive
pentru comerţul intracomunitar.
19 … în consecinţă, art. 36 nu justifică un control tehnic ce vizează obţinerea de la
deţinătorul vehiculului importat a unei declaraţii scrise care să ateste că utilizarea acestui
vehicul permite exceptarea de la controlul anual. Într-adevăr, scopul urmărit poate fi atins
prin simpla exigenţă a acestei declaraţii scrise din partea deţinătorului, în absenţa oricărei
prezentări a vehiculului la organismul însărcinat cu inspecţia automobilelor.

11
 F -X C h a n ge F -X C h a n ge
PD PD

!
W

W
O

O
N

N
y

y
bu

bu
to

to
ww

ww
om

om
k

k
lic

lic
C

C
.c

.c
w

w
tr re tr re
.

.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a

§5. Reglementări naționale aplicabile fără a face distincție între mărfurile naționale
și cele de import

Unele măsuri naţionale general aplicabile (deci care nu discriminează) sunt de natură să
restricţioneze accesul mărfurilor importate.

A. Speţa Cassis de Dijon. Principiul recunoaşterii reciproce. Cerinţele imperative de

interes general
(CJCE, 20 februarie 1979, cauza 120/78, Rewe-Zentral)
Reclamantul din acţiunea principală intenţiona să importe în Germania un lot de „cassis de
Dijon” (lichior de coacăze negre) originar din Franţa.
Autoritatea germană competentă i-a refuzat autorizaţia de import, din cauză că produsul
nu are calităţile necesare pentru a fi comercializat în Germania (concentraţia alcoolică este
inferioară limitei minime fixate de reglementarea germană pentru lichioruri). Lichiorurile de
fructe puteau fi vândute dacă aveau un conţinut minim de alcool de 25 %, în timp ce cassis de
Dijon, comercializat liber ca atare în Franţa, avea între 15 % şi 20 % alcool.
Comerciantul a argumentat că regula germană constituia o mee, întrucât interzicea accesul
pe piaţa germană a unor produse alcoolice cunoscute, originare din alte state membre ale
Comunităţii.
CJ:
8 în absenţa unei reglementări comune a producţiei şi a comercializării alcoolului [...] le
revine statelor membre să reglementeze, fiecare pe teritoriul său, toate problemele privind
producţia şi comercializarea alcoolului şi băuturilor spirtoase;
obstacolele în calea circulaţiei intracomunitare care rezultă din disparităţile între legislaţiile
naţionale privind comercializarea produselor respective trebuie să fie acceptate în măsura în
care aceste prescripţii pot fi recunoscute ca necesare pentru satisfacerea cerinţelor imperative
legate în special de eficacitatea controalelor fiscale, de protecţia sănătăţii publice, de
loialitatea tranzacţiilor comerciale şi de protecţia consumatorilor;
9 guvernul Republicii Federale Germania, intervenind în procedură, a avansat diverse
argumente, care, în opinia lui, ar justifica aplicarea dispoziţiilor referitoare la conţinutul minim
de alcool din băuturile spirtoase, făcând consideraţii legate, pe de o parte, de protecţia sănătăţii
publice şi, pe de altă parte, de protecţia consumatorilor faţă de practicile comerciale neloiale;
10 în ceea ce priveşte protecţia sănătăţii publice, guvernul german afirmă că stabilirea
conţinutului minim de alcool prin legislaţia naţională ar avea rolul de a evita proliferarea
băuturilor spirtoase pe piaţa naţională, în special a băuturilor spirtoase cu conţinut moderat de

12
 F -X C h a n ge F -X C h a n ge
PD PD

!
W

W
O

O
N

N
y

y
bu

bu
to

to
ww

ww
om

om
k

k
lic

lic
C

C
.c

.c
w

w
tr re tr re
.

.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a

alcool, astfel de produse putând, în opinia sa, să dea mai uşor obişnuinţă decât băuturile cu
concentraţie alcoolică mai mare;
11 astfel de considerente nu sunt hotărâtoare, de vreme ce consumatorul poate să-şi
procure de pe piaţă o gamă foarte variată de produse slab sau mediu alcoolizate şi în afară de
aceasta, o parte importantă a băuturilor alcoolice cu concentraţie alcoolică superioară, liber
comercializate pe piaţa germană, este consumată în mod curent sub formă diluată;
12 guvernul german mai menţionează că stabilirea unei limite inferioare a concentraţiei
alcoolice pentru anumite lichioruri ar fi menită să protejeze consumatorul împotriva practicilor
neloiale ale producătorilor sau distribuitorilor de băuturi spirtoase;
această argumentare se bazează pe considerentul că scăderea concentraţiei alcoolice ar
asigura un avantaj concurenţial faţă de băuturile cu concentraţie mai mare, dat fiind că alcoolul
constituie de departe elementul cel mai costisitor din compoziţia băuturilor, datorită sarcinii
fiscale considerabile la care este supus;
în afară de aceasta, în opinia guvernului german, faptul de a admite libera circulaţie a
produselor alcoolice atunci când ele corespund, din punctul de vedere al conţinutului de alcool,
normelor ţării de producţie, ar avea ca efect să impună în Comunitate, ca standard comun,
conţinutul de alcool cel mai mic admis în oricare dintre statele membre şi chiar să facă
inoperante toate prevederile în materie, în timp ce reglementarea din mai multe state membre
nu ar cunoaşte nici o limită inferioară de acest fel;
13 după cum a subliniat Comisia, stabilirea unor valori limită în ceea ce priveşte
concentraţia în alcool a băuturilor poate servi la standardizarea produselor comercializate şi a
denumirilor lor, în interesul unei mai mari transparenţe a tranzacţiilor comerciale şi a ofertelor
către public;
din acest motiv, nu se poate totuşi merge până la a considera stabilirea imperativă de
procente minime de alcoolizare ca o garanţie esenţială a loialităţii tranzacţiilor comerciale, în
timp ce este uşor să se asigure o informare convenabilă a cumpărătorului cerând ca pe
ambalajul produselor să figureze o menţiune a originii şi a concentraţiei alcoolice;
14 din cele de mai sus rezultă că prevederile privind conţinutul minim de alcool din
băuturile spirtoase nu urmăresc un scop de interes general care să fie mai important decât
cerinţele liberei circulaţii a mărfurilor, care constituie una dintre regulile fundamentale ale
Comunităţii;
efectul practic al prevederilor de acest fel constă în principal în a asigura un avantaj
băuturilor spirtoase cu conţinut ridicat de alcool, îndepărtând de pe piaţa naţională produsele
din alte state membre care nu corespund acestei specificaţii;
13
 F -X C h a n ge F -X C h a n ge
PD PD

!
W

W
O

O
N

N
y

y
bu

bu
to

to
ww

ww
om

om
k

k
lic

lic
C

C
.c

.c
w

w
tr re tr re
.

.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a

rezultă astfel că cerinţa unilaterală, impusă de reglementarea unui stat membru, a unui
conţinut minim de alcool pentru comercializarea băuturilor spirtoase constituie un obstacol în
calea schimburilor, incompatibil cu dispoziţiile art. 30 din Tratat;
nu există nici un motiv valabil de a împiedica introducerea băuturilor spirtoase, cu
condiţia să fie legal produse şi comercializate într-unul din statele membre, în orice alt stat
membru fără ca vânzării acestor produse să le poată fi opusă o prohibiţie legală a
comercializării băuturilor cu un conţinut de alcool mai mic decât limita stabilită de
reglementarea naţională;
15 în consecinţă, trebuie să se răspundă la prima întrebare că noţiunea de măsuri cu efect
echivalent restricţiilor cantitative la import, prevăzută în art. 30 din Tratatul CEE, trebuie
înţeleasă în sensul că stabilirea, prin legislaţia unui stat membru, a unui conţinut minim de
alcool pentru băuturile spirtoase destinate consumului uman, intră sub incidenţa interdicţiei
prevăzute de această dispoziţie, atunci când este vorba de importul băuturilor alcoolice legal
produse şi comercializate într-un alt stat membru;
***
Decizia Cassis de Dijon este importantă din mai multe puncte de vedere:
1) Confirmă decizia Dassonville, în sensul că actualul art. 34 TFUE se aplică şi măsurilor
naţionale care nu fac distincţie între bunurile naţionale şi cele de import
2) Enunţă principiul recunoaşterii reciproce (pct. 14 par. 4): odată ce mărfurile au fost
puse în circulaţie în mod legal pe teritoriul unui stat membru, ele trebuie acceptate în celelalte
state membre fără restricţii, în afara cazului în care statul importator poate invoca existenţa
unor cerinţe imperative.
3) În absenţa unor măsuri comunitare de armonizare, un stat membru poate lua măsuri
justificate de exigenţe imperative (numite de CJ şi cerinţe imperative sau obiective de interes
general) (pct. 8 par. 2). Aceste obstacole în calea schimburilor trebuie acceptate. CJ pune însă
nişte condiţii:
a) regulile naţionale să fie necesare;
b) să nu fie excesive în raport cu obiectivul propus;
c) să nu existe soluţii alternative mai puţin coercitive pentru atingerea
obiectivului vizat.
Exemple de exigenţe imperative de interes general ce pot justifica anumite obstacole în
calea comerţului:
- sănătatea publică;

14
 F -X C h a n ge F -X C h a n ge
PD PD

!
W

W
O

O
N

N
y

y
bu

bu
to

to
ww

ww
om

om
k

k
lic

lic
C

C
.c

.c
w

w
tr re tr re
.

.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a

- eficacitatea supravegherii fiscale;

- protecţia consumatorului;
- corectitudinea practicilor comerciale;
- protejarea valorilor culturale;
- protecţia mediului;
- conservarea resurselor naturale;
- protecţia creaţiei culturale...
Spre deosebire de enumerarea limitativă de la art. 30 TCE, aici lista rămâne deschisă –
CJ poate recunoaşte şi alte exigenţe imperative.

B. Utilizarea precedentului stabilit prin Cassis de Dijon

Precedentul Cassis de Dijon a fost folosit în multe ocazii. Exemple de reglementări
naţionale aplicabile tuturor produselor considerate mee:
- legea belgiană impunea ca margarina să fie împachetată numai în ambalaj cubic;
- În Italia, denumirea de „oţet” putea fi folosită numai pentru oţetul din vin;
- În Franţa, denumirea de „iaurt” putea fi folosită numai pentru produsele proaspete, nu
şi pentru cele congelate;
- În Franţa, denumirea de Edam era rezervată brânzeturilor cu 40% grăsime, în timp ce
în Germania Edam putea avea min. 34,3% grăsime.
Un caz de răsunet în care CJ a aplicat principiul din Cassis de Dijon este cel privind Legea
germană a purităţii berii. CJ a respins apărarea statului membru potrivit căreia măsura naţională
era justificată de două exigenţe imperative: protecţia consumatorului şi protecţia sănătăţii.
Cauza 178/84, Comisia c. Germaniei, Legea purităţii berii
Protecţia consumatorului:
Legea fiscală a berii din Germania stabilea că în această ţară se pot vinde sub denumirea
de bere doar băuturile fermentate fabricate din malţ din orz, hamei, drojdie şi apă. Aşadar,
sorturile de bere străină fabricate şi din alte ingrediente nu puteau fi comercializate sub acest
nume.
CJ:
31 În acest sens, trebuie respins argumentul guvernului german, în conformitate cu care norma
prevăzută la articolul 10 din Biersteuergesetz ar fi indispensabilă pentru protecţia
consumatorilor germani întrucât, pentru aceştia, denumirea de „Bier” (bere) ar fi indisociabil
legată de o băutură fabricată numai pe baza ingredientelor prevăzute la articolul 9 din
Biersteuergesetz.

15
 F -X C h a n ge F -X C h a n ge
PD PD

!
W

W
O

O
N

N
y

y
bu

bu
to

to
ww

ww
om

om
k

k
lic

lic
C

C
.c

.c
w

w
tr re tr re
.

.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a

32 În primul rând, reprezentările consumatorilor, care pot să difere de la un stat membru la

altul, pot de asemenea să evolueze odată cu trecerea timpului, chiar şi în interiorul aceluiaşi
stat membru. Instituirea pieţei comune este, de altfel, unul dintre factorii esenţiali care pot
contribui la această evoluţie. În timp ce un regim de protecţie a consumatorilor împotriva
inducerii în eroare permite să se ţină seama de această evoluţie, o legislaţie de tipul articolului
10 din Biersteuergesetz împiedică să se producă acest fapt. După cum Curtea a avut deja ocazia
de a sublinia într-un alt context (Hotărârea din 27 februarie 1980, Comisia c. Regatului Unit,
170/78, Cul. p. 417), legislaţia unui stat membru nu trebuie „să servească la cristalizarea
obiceiurilor date ale consumatorilor şi să stabilizeze un avantaj dobândit de industriile naţionale
care se străduiesc să le satisfacă”.
33 În al doilea rând, în celelalte state membre ale Comunităţii, denumirile care corespund
denumirii germane „Bier” (bere) au un caracter generic pentru a desemna o băutură fermentată
fabricată pe bază de malţ din orz, indiferent că acesta este folosit singur sau împreună cu orez
sau porumb. Acelaşi lucru este valabil şi în dreptul comunitar, după cum rezultă din poziţia
22.03 din Tariful Vamal Comun. Legiuitorul german însuşi a utilizat denumirea „Bier” (bere)
în acest mod în articolul 9 alineatele (7) şi (8) din Biersteuergesetz pentru a se referi la băuturi
care nu corespund normelor de fabricaţie prevăzute la alineatele (1) şi (2) din acelaşi articol.
34 Prin urmare, denumirea germană „Bier” (bere) şi denumirile corespunzătoare din limbile
celorlalte state membre ale Comunităţii nu ar trebui să fie rezervate berilor fabricate în
conformitate cu normele în vigoare în Republica Federală Germania.
35 În mod evident este legitim să existe dorinţa de a oferi consumatorilor, care atribuie calităţi
speciale berilor fabricate pe baza materiilor prime determinate, posibilitatea de a alege în
funcţie de acest element. Cu toate acestea, după cum a subliniat deja Curtea …, o astfel de
posibilitate poate fi asigurată prin mijloace care să nu împiedice importul de produse fabricate
şi comercializate în mod legal în alte state membre, în special „prin aplicarea obligatorie a unor
etichete corespunzătoare cu privire la natura produsului vândut”. Indicând materiile prime
utilizate la fabricarea berii, „un astfel de procedeu i-ar permite consumatorului să aleagă în
deplină cunoştinţă de cauză şi ar asigura transparenţa tranzacţiilor comerciale şi a ofertelor
către public”. Ar trebui adăugat că acest sistem de informare obligatorie nu trebuie să implice
aprecieri negative pentru berile care nu sunt conforme cu cerinţele prevăzute la articolul 9 din
Biersteuergesetz.
Protecţia sănătăţii:
Comisia a atacat şi interzicerea totală în Germania a comercializării de bere conţinând
aditivi.
16
 F -X C h a n ge F -X C h a n ge
PD PD

!
W

W
O

O
N

N
y

y
bu

bu
to

to
ww

ww
om

om
k

k
lic

lic
C

C
.c

.c
w

w
tr re tr re
.

.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a

41 Astfel cum rezultă din jurisprudenţa constantă a Curţii (în special Hotărârea din 14 iulie 1983,
Sandoz, 174/82, Cul. p. 2445), „în măsura în care se menţin incertitudinile în etapa actuală a
cercetărilor ştiinţifice, statelor membre le revine, în absenţa armonizării, sarcina de a hotărî
nivelul la care consideră necesar să asigure protecţia sănătăţii şi vieţii persoanelor, ţinând
seama de cerinţele liberei circulaţii a mărfurilor în interiorul Comunităţii”.

42 De asemenea, din jurisprudenţa Curţii (în special din Hotărârea din 14 iulie 1983, Sandoz,
menţionată anterior…) rezultă că, în aceste condiţii, dreptul comunitar nu se opune ca statele
membre să adopte o legislaţie care supune utilizarea aditivilor unei autorizări prealabile
acordate printr-un act de aplicabilitate generală pentru anumiţi aditivi, fie pentru toate
produsele, fie numai pentru unele dintre acestea, fie în vederea anumitor utilizări. O legislaţie
de acest tip răspunde unui obiectiv legitim de politică sanitară, respectiv acela de restrângere
a consumului necontrolat de aditivi alimentari.

43 În cazul produselor importate, aplicarea unor interdicţii de comercializare a produselor

care conţin aditivi autorizaţi în statul membru în care au fost produse, dar interzişi în statul
membru importator nu este, cu toate acestea, admisibilă decât în măsura în care ea este
conformă cu cerinţele prevăzute la articolul 36 din tratat, astfel cum acesta a fost interpretat
de către Curte.

44 În primul rând trebuie reamintit că, în hotărârile sale Sandoz, Motte şi Muller menţionate anterior,
Curtea a dedus din principiul proporţionalităţii, care stă la baza ultimei teze din articolul 36 din
tratat, că interdicţiile de comercializare a produselor care conţin aditivi autorizaţi în statul
membru în care au fost produse, dar interzişi în statul membru importator trebuie să fie
limitate la ceea ce este efectiv necesar pentru a asigura protecţia sănătăţii publice. De asemenea,
Curtea a concluzionat că utilizarea unui anumit aditiv, admis într-un alt stat membru, trebuie
să fie autorizată în cazul unui produs importat din acest stat membru, din moment ce, ţinând
cont, pe de o parte, de rezultatele cercetărilor ştiinţifice internaţionale şi, în special, de lucrările
Comitetului Ştiinţific pentru Alimentaţie al Comunităţii, ale Comisiei Codex Alimentarius a
FAO şi ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi, pe de altă parte, de obiceiurile alimentare în
statul membru importator, acest aditiv nu prezintă un pericol pentru sănătatea publică şi
răspunde unei nevoi reale, în special de ordin tehnologic.
45 În al doilea rând, ar trebui reamintit că, după cum a constatat Curtea în Hotărârea din 6 mai 1986
(Muller, menţionată anterior), principiul proporţionalităţii impune, de asemenea, ca operatorii
17
 F -X C h a n ge F -X C h a n ge
PD PD

!
W

W
O

O
N

N
y

y
bu

bu
to

to
ww

ww
om

om
k

k
lic

lic
C

C
.c

.c
w

w
tr re tr re
.

.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a

economici să poată să solicite, printr-o procedură uşor accesibilă şi care să poată fi parcursă
în termene rezonabile, ca utilizarea unor aditivi determinaţi să fie autorizată printr-un act de
aplicabilitate generală.
CJ a arătat că reglementarea germană interzicea toţi aditivii; nu exista nicio posibilitate
pentru comercianţi de a obţine o autorizaţie pentru un anumit aditiv; pe de altă parte, aditivii
erau permişi în alte băuturi (cum ar fi răcoritoarele).
Guvernul german a relevat că aceşti aditivi nu ar fi necesari, dacă fabricarea berii ar fi în
acord cu legea purităţii berii.
51 În acest sens, ar trebui să se sublinieze că nu este suficient, pentru a exclude posibilitatea ca
anumiţi aditivi să răspundă unei nevoi tehnologice, să se invoce faptul că berea poate fi fabricată fără
aditivi în cazul în care este fabricată din materiile prime prevăzute în Republica Federală Germania.
O astfel de interpretare a noţiunii de nevoie tehnologică, care determină privilegierea metodelor
naţionale de producţie, constituie un mijloc de restrângere, în mod deghizat, a comerţului dintre
statele membre.
52 Noţiunea de nevoie tehnologică trebuie apreciată în funcţie de materiile prime utilizate şi ţinând
seama de aprecierea făcută în acest sens de autorităţile statului membru în care a fost fabricat şi
comercializat în mod legal produsul respectiv. De asemenea, trebuie luate în considerare rezultatele
cercetărilor ştiinţifice internaţionale, în special lucrările Comitetului Ştiinţific pentru Alimentaţie al
Comunităţii, ale Comisiei Codex Alimentarius a FAO şi ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.
53 Prin urmare, în măsura în care regimul german al aditivilor cu privire la bere implică o excludere
generală a aditivilor, aplicarea lui în cazul berilor importate din alte state membre nu este conformă
cu cerinţele dreptului comunitar, după cum au fost evidenţiate în jurisprudenţa Curţii, întrucât este
contrară principiului proporţionalităţii şi, prin urmare, nu intră sub incidenţa excepţiei prevăzute la
articolul 36 din tratat.
***
Decizia Cassis de Dijon s-a aplicat în multe cazuri. Totuşi, comercianţii atacau orice
reglementare comercială care limita într-un fel oarecare circulaţia produselor de import, chiar şi
atunci când efectul asupra mărfurilor naţionale era similar.
Având în vedere aceasta, în speţa Keck CJ şi-a modificat poziţia.

C. Revirimentul jurisprudenţei. Keck şi Mithouard

(CJCE, 24 noiembrie 1993, C-267-268/91)
Doi directori de supermarket-uri din Strasbourg, Keck şi Mithouard, au fost acţionaţi în
judecată pentru revânzare în pierdere, încălcând legea franceză privind concurenţa neloială.

18
 F -X C h a n ge F -X C h a n ge
PD PD

!
W

W
O

O
N

N
y

y
bu

bu
to

to
ww

ww
om

om
k

k
lic

lic
C

C
.c

.c
w

w
tr re tr re
.

.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a

CJ
12 Ar trebui constatat faptul că o legislaţie naţională care interzice în mod general revânzarea
în pierdere nu are ca obiect reglementarea schimburilor de mărfuri între statele membre.
13 Este adevărat că o astfel de legislaţie ar putea să restrângă volumul vânzărilor şi, în
consecinţă, volumul vânzărilor de produse provenite din alte state membre, în măsura în care
îi lipseşte pe agenţii economici de o metodă de promovare a vânzărilor. Ar trebui totuşi pusă
întrebarea dacă această eventualitate este suficientă pentru a califica legislaţia în cauză ca fiind
o măsură cu efect echivalent unei restricţii cantitative la import.
14 Dat fiind faptul că agenţii economici invocă din ce în ce mai mult art. 30 [azi 34] din Tratat
pentru a contesta orice fel de reglementare care are ca efect limitarea libertăţii lor comerciale,
chiar dacă aceasta nu priveşte produsele provenite din alte state membre, Curtea consideră
că este necesar să reexamineze şi să clarifice jurisprudenţa sa în acest domeniu.
Spre deosebire de jurisprudenţa anterioară (Cassis de Dijon), CJ face distincţia între:
A. reglementările naţionale referitoare la produse (la condiţiile pe care trebuie
să le îndeplinească mărfurile – e.g., privind denumirea, forma, dimensiunile,
greutatea, compoziţia, prezentarea, etichetarea, ambalarea lor).
Acestea sunt mee, chiar dacă regulile în cauză sunt aplicabile fără deosebire
tuturor produselor, atâta timp cât această aplicare nu poate fi justificată printr-
un obiectiv de interes general (exigenţă imperativă) de natură să primeze în faţa
liberei circulaţii a mărfurilor
B. reglementările privind modalităţile de vânzare, dacă
1) se aplică pentru toţi operatorii care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul
statului şi
2) afectează în acelaşi mod comercializarea produselor naţionale şi a celor
importate (pct. 16 Keck)
Dacă respectă cele două condiţii, aceste măsuri naţionale scapă de sub imperiul
dispoziţiilor privitoare la mee.
Exemple de măsuri naţionale care nu sunt mee, privind:
- perioada în care magazinele sunt deschise/închise,
- vânzarea laptelui praf pentru copii numai în farmacii;
- interzicerea publicităţii în afara farmaciilor pentru produsele parafarmaceutice (alte
produse decât medicamentele) vândute în aceste locuri…
Regulile naţionale din prima categorie (A) sunt norme pe care importatorul trebuie să le
respecte pe lângă regulile existente în statul de provenienţă. Ele sunt cuprinse în sfera de acţiune
19
 F -X C h a n ge F -X C h a n ge
PD PD

!
W

W
O

O
N

N
y

y
bu

bu
to

to
ww

ww
om

om
k

k
lic

lic
C

C
.c

.c
w

w
tr re tr re
.

.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a

a art. 34 TFUE.
Normele referitoare la modalităţile de vânzare (B) reprezintă o sarcină egală pentru toţi cei
ce intră pe o piaţă naţională. Nu impun costuri suplimentare pentru importatori, iar scopul lor
este de a reglementa comerţul, nu de a împiedica/îngreuna accesul pe piaţă. Ele nu intră în sfera
art. 34, dacă cele 2 condiţii sunt respectate.

§6. Excepţii prevăzute de art. 36 TFUE

Art. 36 TFUE (fost 30, fost 36 TCE) prevede anumite excepţii:

Dispoziţiile articolelor 34 şi 35 nu se opun interdicţiilor sau restricţiilor la import, export
sau tranzit, justificate pe motive:
- de moralitate publică,
- de ordine publică,
- de siguranţă publică,
- de protecţie a sănătăţii şi a vieţii persoanelor şi a animalelor sau de conservare a
plantelor,
- de protejare a unor bunuri de patrimoniu naţional cu valoare artistică, istorică
sau arheologică sau
- de protecţie a proprietăţii industriale şi comerciale.
Cu toate acestea, interdicţiile sau restricţiile respective nu trebuie să constituie un mijloc
de discriminare arbitrară şi nici o restricţie disimulată în comerţul dintre statele membre.
CJ interpretează strict aceste excepţii. Măsurile naţionale sunt verificate atent. Acestea
trebuie să se încadreze în categoriile prevăzute şi să respecte principiul proporţionalităţii: ele
trebuie să fie cel mai puţin restrictive posibil pentru a atinge obiectivul propus. Sarcina probei
că aceste criterii sunt îndeplinite le revine statelor membre ce invocă art. 36 TFUE.
Măsurile naționale care intră în această categorie pot face sau nu distincție între
produsele naționale și cele de import. În contrast, cerințele imperative recunoscute prin dec.
Cassis de Dijon pot justifica doar măsuri naționale aplicabile fără distincție între mărfurile
naționale și cele de import.

A. Moralitatea publică
34/79 Henn şi Darby
Henn şi Darby (34/79) au fost condamnaţi la închisoare pentru că au importat din Olanda
în Marea Britanie filme şi reviste pornografice, contrar legislaţiei vamale din 1876 şi 1952.
Reclamanţii Henn şi Darby susţineau că reglementarea restrictivă încălca art. 30 (azi 34 TFUE).

20
 F -X C h a n ge F -X C h a n ge
PD PD

!
W

W
O

O
N

N
y

y
bu

bu
to

to
ww

ww
om

om
k

k
lic

lic
C

C
.c

.c
w

w
tr re tr re
.

.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a

Ei arătau că în Regatul Unit nu există nicio politică de ansamblu cu privire la moralitatea

publică în materie de articole indecente sau obscene. În această privinţă, aceştia au făcut referire
la divergenţele care există în Regatul Unit între legile diferitelor părţi constitutive ale
teritoriului naţional. Reclamanţii au susţinut, printre altele, că interdicţia totală la importul de
articole indecente sau obscene ar avea ca efect aplicarea unor norme mai riguroase decât
dispoziţiile aplicabile pe plan intern şi ar constitui o discriminare arbitrară, în sensul articolului
36 TCEE.
Curtea a admis că reglementările britanice constituiau mee, după care a examinat dacă
acestea pot fi justificate de art. 36.
Curtea a statuat că fiecare stat poate stabili care sunt standardele de moralitate publică ce
prevalează pe teritoriul său şi apoi a examinat dacă măsura constituie o restricţie deghizată a
comerţului.
UK impunea o limitare totală a importurilor de produse pornografice, dar nu interzicea
total posesia acestor materiale. Curtea a acceptat că reglementarea engleză nu constituia o
restricţie deghizată ori un mijloc de discriminare arbitrară, încadrându-se în excepţia prevăzută
de art. 36. Curtea a motivat că, deşi legea engleză nu avea caracter absolut (existând diferenţe
între legile aplicabile pe teritoriul provinciilor componente ale regatului britanic), scopul ei
general este de a limita producţia şi comercializarea pornografiei2.
121/85 Conegate
Societatea comercială Conegate a importat în Marea Britanie păpuşi gonflabile în mărime
naturală şi alte articole cu caracter erotic, pe care vameşii le-au considerat indecente sau
obscene, încălcând Legea vamală britanică din 1876. La cererea autorităţii vamale, magistraţii
englezi le-au confiscat. Conegate a făcut recurs în faţa High Court, susţinând că măsura
confiscării încalcă art. 34 TFUE de azi.
Pentru că statul britanic nu interzicea fabricarea sau comercializarea produselor de acest tip pe
teritoriul naţional, CJ a considerat că interdicţia nu era justificată de art. 36.

B. Ordinea publică

Motivul este interpretat strict de CJ. Un exemplu, decizia Cullet v. Centre Leclerc (cauza
231/83).
Dreptul francez fixa un preţ minim pentru carburanţi, pe baza preţurilor şi costurilor de

2
Unii autori au făcut o asociere între „blândeţea” deciziei faţă de prevederile din dreptul englez şi faptul că
a fost prima chestiune prejudicială formulată de Camera Lorzilor. Cu alte cuvinte, CJ a dorit să menajeze
susceptibilităţile lorzilor.

21
 F -X C h a n ge F -X C h a n ge
PD PD

!
W

W
O

O
N

N
y

y
bu

bu
to

to
ww

ww
om

om
k

k
lic

lic
C

C
.c

.c
w

w
tr re tr re
.

.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a

rafinare din Franţa. Curtea a considerat că reglementarea constituia o măsură cu efect

echivalent, întrucât carburanţii din import nu puteau beneficia de costurile mai scăzute din
ţările de origine.
Guvernul francez a invocat motivul de ordine publică prevăzut de art. 36 TCEE (azi 36
TFUE), argumentând că, în absenţa limitării preţurilor s-ar produce dezordini civile, blocade
şi violenţe.
Avocatul general Verloren Van Themaat a respins de principiu argumentul francez:
… Acceptarea dezordinilor civile ca justificare a restricţiilor liberei circulaţii a bunurilor ar
avea consecinţe inacceptabil de drastice. Dacă blocarea drumurilor şi alte mijloace eficace ale
grupurilor de interese ce se simt ameninţate de importul şi vânzarea la preţuri competitive a
unor bunuri sau servicii sau de către lucrători imigranţi sau firme străine ar fi acceptate ca
justificare, existenţa celor patru libertăţi fundamentale ale tratatului ar rămâne literă moartă. În
locul tratatului şi a instituţiilor comunitare sau – în limitele trasate de tratat – naţionale,
grupurile de interese private ar fi cele care ar determina întinderea acestor libertăţi. În aceste
cazuri, dimpotrivă, conceptul de ordine publică cere o acţiune eficientă din partea autorităţilor
pentru a rezolva dezordinile civile.
Curtea a preferat însă un răspuns mai puţin tranşant, considerând că guvernul francez nu a
motivat convingător modul în care ar fi afectată ordinea publică în Franţa.
CJ:
32 În sensul aplicării articolului 36, guvernul francez a invocat perturbarea ordinii şi
siguranţei publice provocate de reacţiile violente care sunt de aşteptat din partea detailiştilor
afectaţi de o concurenţă nelimitată.
33 În această privinţă, este suficient să se constate că guvernul francez nu a dovedit că
modificarea reglementării în cauză în conformitate cu principiile dezvoltate mai sus ar avea
asupra ordinii şi siguranţei publice consecinţe cărora nu le-ar putea face faţă cu mijloacele de
care dispune.

C. Siguranța publică

61983J0072 10 iulie 1984, Campus Oil, cauza 72/83

Irlanda le cerea importatorilor de petrol să cumpere 35% din necesar de la o rafinărie de
stat, la preţuri fixate de guvern. CJ a apreciat că reglementarea era o mee. Irlanda a invocat
motivele de ordine publică şi siguranţă publică, prevăzută de art. 36.
CJ a statuat că invocarea art. 36 nu ar fi posibilă dacă ar exista reguli comunitare care să
prevadă o protecţie corespunzătoare pentru aprovizionarea cu petrol. Deşi erau anumite norme

22
 F -X C h a n ge F -X C h a n ge
PD PD

!
W

W
O

O
N

N
y

y
bu

bu
to

to
ww

ww
om

om
k

k
lic

lic
C

C
.c

.c
w

w
tr re tr re
.

.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a

comunitare, acestea nu constituiau o reglementare exhaustivă.

CJ:
31 Din considerentele anterioare reiese că reglementările comunitare existente oferă unui stat
membru, a cărui aprovizionare cu produse petroliere depinde în totalitate sau aproape în
totalitate de livrările din alte ţări, anumite garanţii că livrările din alte state membre se menţin
în caz de deficit grav, şi aceasta în aceleaşi proporţii ca aprovizionarea pieţei statului furnizor.
Cu toate acestea, statul membru în cauză nu dispune de o asigurare necondiţionată conform
căreia livrările sunt menţinute în orice împrejurare cel puţin la nivelul minim al necesarului
acestuia. În aceste condiţii, nu poate fi exclus, chiar şi în cazul în care există o reglementare
comunitară în domeniu, ca un stat să recurgă la articolul 36 pentru a justifica măsurile
complementare corespunzătoare la nivel naţional. […]
CJ a discutat apoi dacă poate fi invocată securitatea publică:
34 În această privinţă, este necesar să se constate că produsele petroliere, datorită importanţei
lor excepţionale ca sursă de energie în economia modernă, sunt de bază pentru existenţa unui
stat deoarece funcţionarea nu numai a economiei acestuia dar, mai ales, a instituţiilor şi
serviciilor sale publice esenţiale şi chiar supravieţuirea populaţiei sale depind de acestea. O
întrerupere a aprovizionării cu produse petroliere şi riscurile care rezultă din aceasta la adresa
existenţei unui stat pot, prin urmare, să afecteze grav siguranţa publică a acestuia pe care
articolul 36 permite statelor să o protejeze.
35 Este adevărat, astfel cum a constatat Curtea în repetate rânduri…, că articolul 36 are ca scop
să protejeze interesele care nu sunt de natură economică. În fapt, un stat membru nu poate
fi autorizat să se sustragă efectelor măsurilor prevăzute de tratat sub pretextul dificultăţilor
economice generate de eliminarea piedicilor în calea comerţului intracomunitar. Cu toate
acestea, luând în considerare gravitatea consecinţelor pe care o întrerupere a aprovizionării cu
produse petroliere o poate avea pentru existenţa unui stat, este necesar să se considere că scopul
de a asigura, în orice moment, o minimă aprovizionare cu produse petroliere depăşeşte
considerentele de natură pur economică şi poate, prin urmare, să constituie un obiectiv inclus
în conceptul de siguranţă publică.
36 Este necesar să se adauge că, în vederea aplicării articolului 36, reglementările în cauză
trebuie să fie justificate de circumstanţe obiective, care răspund cerinţelor siguranţei publice…
[…]
37 Astfel cum a constatat Curtea, articolul 36, ca excepţie de la un principiu fundamental din
tratat, se interpretează astfel încât să nu-şi extindă efectele dincolo de ceea ce este necesar
pentru protecţia intereselor pe care urmăreşte să le garanteze, iar măsurile adoptate în temeiul
23
 F -X C h a n ge F -X C h a n ge
PD PD

!
W

W
O

O
N

N
y

y
bu

bu
to

to
ww

ww
om

om
k

k
lic

lic
C

C
.c

.c
w

w
tr re tr re
.

.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a

acestui articol nu trebuie să creeze piedici în calea importurilor care sunt disproporţionate în
raport cu aceste obiective. Măsurile luate în baza articolului 36 nu pot fi, prin urmare, justificate
decât în cazul în care sunt în măsură să răspundă interesului protejat prin acest articol şi nu
aduc atingere schimburilor intracomunitare mai mult decât este necesar.

D. Protecția sănătății și a vieții persoanelor și a animalelor sau conservarea plantelor

Curtea cercetează mai întâi care este scopul real al acţiunii statelor: protejarea sănătăţii sau
protecţionismul.
În situaţia în care nu există informaţii ştiinţifice clare privind impactul unor substanţe
asupra sănătăţii, CJ decide dacă argumentul protecţiei sănătăţii poate fi reţinut.
14 iulie 1983, Sandoz BV, cauza 174/82
Autorităţile olandeze interziceau comercializarea alimentelor şi a băuturilor ce conţineau
vitamine adăugate fără autorizaţie acordată de ministrul de resort, pe motiv că vitaminele erau
periculoase pentru sănătatea publică.
Sandoz a solicitat autorizaţia pentru a pune în circulaţie batoane de musli şi băuturi
analeptice (fortifiante) la care se adăugaseră anumite vitamine, în special vitaminele A şi D.
Deşi autorizaţia a fost respinsă, Sandoz a oferit spre vânzare aceste produse în Olanda.
Menţionăm că ele se vindeau legal în magazinele din Germania şi Belgia.
Era general acceptat că, deşi vitaminele sunt bune pentru sănătate, consumul în exces poate
fi nociv, mai ales că aportul de vitamine provine din surse alimentare variate. Aditivii
alimentari făceau obiectul unor reglementări comunitare, dar acestea erau limitate.
15 Din actele comunitare menţionate anterior reiese în mod clar că organul legislativ comunitar
porneşte de la principiul că este necesar să se restrângă utilizarea aditivilor alimentari la
materiile specificate limitativ, lăsând statelor membre o anumită marjă de apreciere pentru a
adopta reglementări mai severe. Aceste măsuri dovedesc, prin urmare, o mare prudenţă cu
privire la nocivitatea potenţială a aditivilor, a cărei gravitate este încă incertă pentru diferite
substanţe, şi lasă statelor membre o mare putere de apreciere cu privire la aditivii respectivi.
16 Astfel cum a constatat Curtea …, în măsura în care se menţin incertitudinile în stadiul
actual al cercetărilor ştiinţifice, statelor membre le revine, în absenţa armonizării, sarcina
de a decide nivelul la care consideră necesar să asigure protecţia sănătăţii şi vieţii
persoanelor3, ţinând seama de cerinţele liberei circulaţii a mărfurilor în interiorul
Comunităţii.
17 Aceste principii sunt aplicabile şi în cazul unor substanţe precum vitaminele, care nu sunt,

3
Acesta este așa-numitul principiu al precauției.

24
 F -X C h a n ge F -X C h a n ge
PD PD

!
W

W
O

O
N

N
y

y
bu

bu
to

to
ww

ww
om

om
k

k
lic

lic
C

C
.c

.c
w

w
tr re tr re
.

.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a

în general, nocive ca atare, însă pot produce efecte vătămătoare specifice doar în cazul
consumului excesiv al acestora împreună cu o hrană a cărei compoziţie este imprevizibilă şi
incontrolabilă.
Date fiind incertitudinile inerente aprecierii ştiinţifice, o reglementare naţională care
interzice, în absenţa unei autorizaţii prealabile, comercializarea produselor alimentare la
care s-au adăugat vitamine este, în principiu, justificată, în sensul articolului 36 din tratat,
prin motive de protecţie a sănătăţii umane.
18 Cu toate acestea, principiul proporţionalităţii, care constituie baza ultimei teze a
articolului 36 din tratat, impune ca posibilitatea statelor membre de a interzice importul
respectivelor produse provenind din alte state membre să se limiteze la ceea ce este
necesar pentru a atinge obiectivele de protecţie a sănătăţii urmărite în mod legitim. Prin
urmare, o reglementare naţională care prevede o astfel de interdicţie nu este justificată decât
dacă sunt acordate autorizaţii de comercializare atunci când acestea sunt compatibile cu nevoile
de protecţie a sănătăţii.
19 O astfel de apreciere este, totuşi, dificil de realizat, fiind vorba de aditivi precum vitaminele,
ale căror caracteristici indicate mai sus exclud posibilitatea de a prevedea sau de a controla
cantităţile absorbite împreună cu hrana şi al căror grad de nocivitate nu poate fi determinat cu
suficientă precizie. Cu toate acestea dacă, ţinând seama de stadiul actual al armonizării
legislaţiilor naţionale la nivel comunitar, trebuie lăsată o marjă largă de apreciere statelor
membre, acestea trebuie, pentru a respecta principiul proporţionalităţii, să autorizeze
comercializarea atunci când adaosul de vitamine la produsele alimentare răspunde unei
nevoi reale, în special de ordin tehnologic sau alimentar.
20 Este, prin urmare, necesar să se răspundă la prima întrebare că dreptul comunitar nu se
opune unei reglementări naţionale care interzice, în absenţa unei autorizări prealabile,
comercializarea de produse alimentare, comercializate legal într-un alt stat membru, la care s-
au adăugat vitamine, cu condiţia ca această comercializare să fie autorizată atunci când adaosul
de vitamine răspunde unei nevoi reale, în special de ordin tehnologic sau alimentar.
***
Aşadar, deşi statele dispun de o marjă de manevră atunci când nu există un consens la
nivelul cercetării ştiinţifice privind efectele unor substanţe asupra sănătăţii, instanţele UE
examinează foarte atent dacă statele respectă principiul proporţionalităţii. Nu e suficient ca
statele membre să afirme nocivitatea substanţelor. Ele trebuie să aducă dovezi ştiinţifice privind
efectul dăunător al acestora.
CJ:
25
 F -X C h a n ge F -X C h a n ge
PD PD

!
W

W
O

O
N

N
y

y
bu

bu
to

to
ww

ww
om

om
k

k
lic

lic
C

C
.c

.c
w

w
tr re tr re
.

.
ac ac
k e r- s o ft w a k e r- s o ft w a

Le incumbă autorităţilor naţionale sarcina de a demonstra în fiecare caz, în lumina

obiceiurilor alimentare naţionale şi ţinând seama de rezultatele cercetării ştiinţifice
internaţionale, că reglementarea est necesară pentru a asigura apărarea sănătăţii publice şi
mai ales comercializarea produselor în chestiune prezintă un risc real pentru sănătate.
(cauza C-41/02, Comisia c. Olandei)

26