O scrisoare pierdută

I. L. Caragiale
Ion Luca Caragiale a raă mas definitiv îîn literatura romaî naă printr-o operaă
monumentalaă , alcaă tuitaă din nuvele, momente şi schiţe, comedii, prin intermediul caă rora
scriitorul face o adevaă rataă radiografie a societaă ţii romaî neşti, inauguraî nd o epocaă literaraă
de îînaltaă valoare artisticaă , ataî t din punct de vedere tematic, caî t şi al limbajului surprins cu
maă iestrie neegalataă paî naă astaă zi.
„Prin comedia „O scrisoare pierdută”, dramaturgia românească a făcut saltul ce-a
înscris-o pe orbita marii literaturi universale. Prin genul respectiv, Caragiale obţinea ceea ce
realizaseră în aceeaşi vreme Eminescu pentru poezie şi Creangă pentru proză.” (Ion Rotaru).
Comedia ca specie a genului dramatic provoacaă raî sul, e menitaă saă -i îînveseleascaă pe
spectatori prin surprinderea moravurilor sociale, a unor tipuri umane, situatţii
neasţ teptate.Comicul este o categorie esteticaă care are ca efect raî sul, declansţ at de contrastul
dintre aparentţaă sţ i esentţaă, pretentţii sţ i realitate, asţ teptaă ri sţ i rezultate. El implicaă existentţa
unui conflict, persoane sţ i situatţii comice.
Capodopera genului dramatic, cititaă îîn cadrul societaă tţii literare Junimea pe 6 oct
1884 sţ i jucataă pe scena Teatrului Naţional din Bucuresţ ti pe 13 nov. 1889, O scrisoare
pierdută este o comedie realistă de moravuri îîn care sunt satirizate aspecte ale societaă tţii
contemporane autorului, fiind inspirataă din farsa electoralaă din anul 1883.
Tema o constituie prezentarea unor aspecte din viatţa social - politicaă a unor
reprezentantţi ai politicianismului romaî nesc de la sfaî rsţ itul sec. al XIX- lea; pe fondul
agitatţiei oamenilor politici aflatţi îîn campanie se nasc conflicte îîntre reprezentantţii puterii
sţ i ai opozitţiei.
Titlul are îîn vedere pretextul îîn jurul caă ruia se dezvoltaă îîntaî mplaă rile - pierderea de
caă tre Zoe a unei scrisori de dragoste care îîi era adresataă de Şţ tefan Tipaă tescu. Scrisoarea
devine un personaj, un simbol al moralitaă ţii ascunse de care era afectataă îîntreaga societate
burghezaă . Titlul ilustreazaă simetria clasicaă a piesei sintetizaî nd intriga subiectului:
scrisoarea de amor a unei doamne din îînalta societate, caă tre o persoanaă îînsemnataă ...
becher, este o armaă politicaă pentru caă e pierdutaă de persoane influente din viaţa politicaă şi
e gaă sitaă de oameni dornici de ascensiune socialaă ; scrisoarea devine obiectul de şantaj cel
mai eficient şi singura cale de a-şi asigura victoria îîn alegeri. Titlul pune îîn evidenţaă
contrastul comic dintre aparenţaă şi esenţaă - pretinsa lupta pentru putere se realizeazaă de
fapt prin lupta de culise avaî nd ca instrument scrisoarea. Articolul nehotărât „o” indicaă ataî t
banalitatea îîntaî mplaă rii caî t şi repetabilitatea ei.
Ca specie a genului dramatic, comedia e destinataă reprezentaă rii scenice, dovadaă
fiind lista cu Persoanele de la îînceputul piesei şi didascaliile - singurele intervenţii directe
ale autorului îîn piesaă . Textul dramatic e structurat îîn 4 acte, fiecare avaî nd 9, 14, 7, 14
scene. Autorul se retrage sub masca personajelor, laă saî ndu-le saă evolueze aparent
independent, prin schimbul de replici.
Conflictul principal se realizeazaă prin dezvaă luirea de caă tre Trahanache a intrigii lui
Nae Caţavencu. Aflaă m astfel despre rivalitatea dintre cele douaă tabere; conflictul e
amplificat pe parcursul operei, aceastaă tehnicaă purtaî nd numele de acumulare progresivă.
Pe axul conflictual al piesei se grefeazaă conflictele secundare care redimensioneazaă
situaţia şi fac posibil un final şi mai imprevizibil ( iritarea grupului Branzovescu-Farfuridi,
sosirea unei depeşe cu numele candidatului Dandanache).
 Acţiunea cuprinde o serie de îîntaî mplaă ri desfaă şurate pe momentele subiectului,
îîntaî mplaă ri ce au loc îîntr-un judeţ de munte îîn timpul alegerilor de la 1883.
Expoziţiunea Pristanda, politţaiul orasţ ului, îîi aduce la cunosţ tintţaă lui Şţ tefan
Tipaă tescu, prefectul judetţului, caă Nae Catţavencu detţine o scrisoare care îîi poate asigura
reusţ ita îîn alegeri.
Intriga ( se consumă înainte de începerea acţiunii) Zoe Trahanache, sotţia unui
important om politic din orasţ , Zaharia Trahanache, sţ i amanta prefectului, pierde scrisoarea
de amor pe care acesta i-o adresase.
Desfăşurarea acţiunii Tipaă tescu îîi ordonaă lui Pristanda saă afle despre ce scrisoare
este vorba.; îîntre timp Zoe sţ i Zaharia Trahanache sunt sţ antajatţi de Nae Catţavancu cu
publicarea scrisorii dacaă nu este sustţinut îîn alegeri. Şcrisoare este gaă sitaă de Cetaă tţeanul
turmentat sţ i sustrasaă de la acesta de Nae Catţavencu. Grupul Farfuridi-Braî nzovenescu îîsţi
acuzaă aliatţii politici de traă dare sţ i trimit o plaî ngere la Bucuresţ ti. Tipaă tescu sţ i Zoe vor saă -l
determine pe Catţavencu saă le îînapoieze documentul compromitţaător faă caî ndu-i diferite
promisiuni, dar acesta nu vrea decaî t îîn schimbul alegerii ca deputat. De la centru este
anuntţatţaă candidatura lui Agamemnon Dandanache.
Punctul culminant Farfuridi sţ i Catţavencu îîsţi rostesc discursurile electorale îîn
cadrul îîntrunirii electorale. La anuntţarea numelui candidatului, Agamemnon Dandanache,
cele douaă tabere se îîncaieraă , Catţavencu pierde paă laă ria cu scrisoarea, iar aceasta este gaă sitaă
de Cetaă tţeanul turmentat, care o duce destinatarei.
Deznodământul Pierzaî nd arma sţ antajului sţ i fiind prins cu o politţaă falsificataă , Nae
Catţavencu este nevoit saă conducaă festivitaă tţile îîn cinstea candidatului propus de centru,
Dandanache, care a fost ales îîn unanimitate. Totul se îîncheie îîntr-o atmosferaă de
saă rbaă toare sţ i de veselie unanimaă , îîn sunetele muzicii.
Personajele din comedii au traă saă turi care îînlesnesc îîncadrarea lor îîn diferite tipuri;
Caragiale e considerat cel mai mare creator de tipuri din literatura romaî naă . Ele apartţin
viziunii clasice pentru caă se îîncadreazaă îîntr-o tipologie comicaă , avaî nd o dominantaă sţ i un
repertoriu fix de traă saă turi: tipul- încornoratului:Trahanache; primului amorez: Don
Juan- Tipătescu; cochetei: Zoe; demagogului: Caţavencu ; Cetăţeanului: Cetăţeanul
Turmentat ; funcţionarului, confidentului: Pristanda, Branzovescu; raisoneur-ului:
Pristanda.
Zaharia Trahanache este personajul central al operei, prezidentul mai multor
comitete şi comiţii din judetţ , unul din staî lpii locali ai partidului aflat la putere. Prin
prenume el sugereazaă batraî neţea şi decrepitudine : Zaharia- ramolitul, ticăitul,
Trahanache - derivat de la trahana – o cocă moale uşor de modelat. Este tipul
politicianului cu idei conservatoare, staî lp al puterii locale care şi-a consolidat poziţia prin
prietenia de familie cu prefectul. Naivitatea sa e contrazisaă de abilitatea cu care gaă seşte la
momentul oportun poliţa falsificataă de Caţavencu « l-am prins pe onorabilul cu alta mai
boacănă, cu altă plastrografie ».
Ştefan Tipatescu, prefectul judeţului, este un personaj serios, un tip de generaţie
mai recentaă decaî t a celor cu numele terminat îîn –ache. Prenumele cu rezonanţaă istoricaă e
îînlocuit de cunoscuţi cu diminutivul Fănică ceea ce pune îîn evidenţaă contrastul dintre
Ştefan (cel Mare), şeful, staă paî nul şi Fanicaă - baă rbat slab îîn faţa femeii. Este un orgolios faă raă
maă suraă cu o gaî ndire de staă paî n medieval, îîntruchiparea celei mai josnice moralitaă ţi; el e cel
care îîl îînşealaă pe Trahanache cu nevasta acestuia. Este perceput de Pristanda drept
posesorul tuturor izvoarelor fericirii: « moşia, moşie, foncţia, foncţie, coana Joiţica, coana
Joiţica, trai nineacă pe banii lui Trahanache… babachii ».
 Nae Caţavencu, avocat, director - proprietar al ziarului Răcnetul Carpaţilor,
prezident fondator al Societăţii Enciclopedice Cooperative «Aurora Economică Română», e
tipul demagogului, al parvenitului politic, face parte din opoziţie şi, neavaî nd funcţii
politice, îîşi creeazaă instrumente prin care saă le obţinaă . Şilabele stridente ale numelui saă u
amintesc de o caţaă , ducaî ndu-ne cu gaî ndul la paă laă vraă geala demagogului laă trator, incultura
sa se reflectaă îîn felul îîn care vorbeşte: un popor care nu merge stă pe loc sau chiar dă înapoi;
asociaţii incompatibile : industria română e admirabilă, e sublimă, putem zice , dar lipseşte
cu desăvârşire.
Zoe, unicul personaj feminin al piesei, este o damaă mare îîn politica de provincie,
oscileazaă îîntre Tipaă tescu şi Trahanache, fiind cea care conduce de fapt judeţul. Are puterea
de a influenţa deciziile politice ale baă rbatului ei ; pe Zoe nu o intereseazaă moralitatea , are
oroare de scandal.
Mijloacele de caracterizare folosite sunt diverse :
Caracterizarea directă de caă tre autor prin tabela de personaje: Dandanache, vechi
luptător de la 48, caracterizare de către alte personaje : Zoe e pentru Caţavencu un înger ,
pentru Cetaă ţeanul Turmentat o doamnă bine ; Caţavencu e pentru Zoe un mişel, pentru
Tipaă tescu un mizerabil, iar pentru Pristanda mare pişicher ; Braî nzovenescu exprimaă
abilitatea şi enigma lui Trahanache: e tare…tare de tot…Solid bărbat ! îîn timp ce Caţavencu
îîl numeşte venerabilul ; autocaracterizarea – Caţavencu, « vreau ceea ce merit în oraşul
acesta de gogomani unde sunt cel dintâi … între fruntaşii politici ».
Prin comicul de limbaj se realizeazaă caracterizarea indirectă: prin care se
individualizeazaă personajele: honeste vivere = Oneste bibere, famelie mare, renumeraţie
mică, după buget ; aveţi puţintică răbdare; scrofuloşi la datorie; curat murdar, prin
comportament, fapte, relaţiile dintre personaje, onomastică :ex. -numele lui
Trahanache este derivat de la cuvaî ntul trahana o cocaă moale, usţ or de modelat ; Farfuride,
Brânzovenescu prin aluzia culinaraă a numelor, sugereazaă inferioritartea vulgaritatea,
lichelismul, Dandanache – îîncurcaă tura, o dandana ; prin didascalii – autorul contureazaă
indirect personajele prin semnificaţia îîn plan moral sau intenţional, a gesturilor şi a
mimicii; prin încadrarea într-un anumit mediu.
Opera aparţine genului dramatic pentru caă e structurataă pe acte şi scene, modul
principal de expunere e dialogul sub forma replicilor îîmbinat cu monologul şi aparteul
care exprimaă discrepanţa dintre ceea ce spune un personaj şi ceea ce gaî ndeşte. Prin dialog
se definesc personajele şi relaţiile dintre ele, se dezvoltaă intenţiile, se realizeazaă
caracterizarea directaă sau indirectaă . IÎn dialogul dramatic dialogul e marcat de oralitate:
mijloace nonverbale - gesturi, mimicaă şi paraverbale - intonaţie, accent.
Fiind destinataă reprezentaă rii scenice, creaţia dramaticaă impune anumite limite îîn
ceea ce priveşte timpul şi spaţiul. Acţiunea e plasataă îîn capitala unui judeţ de munte la
sfaî rşitul secolului
al XIX- lea şi se desfaă şoaraă pe parcursului a trei zile. Autorul urmaă reşte crearea unei situaţii
comice, unei atmosfere de bunaă dispoziţie, de voie bunaă provocaî nd raî sul prin unele situaţii
şi tipuri umane. Şunt prezente mai multe tipuri de comic prin care se valorificaă umorul.
Comicul de moravuri care vizează necinstea îîn viaţa de familie - triunghiul conjugal
Zoe, Zaharia, Tipaă tescu - şi îîn cea politicaă ( şantajul, falsificarea listelor electorale).
Comicul de intenţie relevaă atitudinea scriitorului faţaă de personaje: cele mai
modeste îîn pretenţii sunt ironizate, îîn schimb ambiţiosul Caţavencu ( incult, dar snob) e
satirizat ; un singur personaj e grotesc – Dandanache, vechi luptator de la 48 .
 Comicul de caracter reliefeazaă defecte general - umane pe care le sancţioneazaă prin
raî s - Pristanda prin supunerea oarba cu care duce la îîndeplinire ordinele şefilor, Farfuridi
şi Braî nzovenescu prin teama exagerataă de traă dare, Caţavencu prin discursul demagogic.
Comicul de situaţie e generat de îîntaî mplaă rile comice care abundaă : pierderea şi
gaă sirea scrisorii, evoluţia îînversaă a lui Catavencu, confuziile lui Dandanache,deznodanantul
farsei electorale.
Comicul de nume e formaă prin care autorul sugereazaă dominanta caracterului
respectiv ( Dandanache derivaă de la dandana = boacanaă , îîncurcaă turaă cu sufixul grecesc -
ache semn al vechilor politicieni de la patuzopt ; Agamenon, prenumele purtat de eroul
homeric, devine Agamitţaă diminutiv caraghios al straşnicului nume, sugeraî nd caderea în
copilărie a acestui ramolit.
Comicul de limbaj realizeazaă caracterizarea indirectaă şi evidenţiazaă incultura
personajelor.
Pentru caă e o operaă literaraă care satirizeazaă îîntaî mplaă ri, aspecte, moravuri prin
intermediul unor personaje ridicole îîntre care se nasc conflicte, pentru caă are scopul de a
îîndrepta aceste tare umane şi sociale prin raî s, avaî nd caracter moralizator şi final fericit,
pentru caă principala modalitate de realizare a comicului e sarcasmul, ironia, opera literaraă
O scrisoare pierdută, de I.L.Caragiale e o comedie de moravuri.
Eu cred caă lumea eroilor lui Caragiale e alcaă tuitaă dintr-o galerie de arivişti care
acţioneazaă dupaă principiul scopul scuzaă mijloacele. « Caragiale a înmulţit populaţia cu un
număr de cetăţeni, expresii ale unei pături într-o anumită epocă »(E.Lovinescu).