Sunteți pe pagina 1din 4

Temă și viziune despre lume în romanul experienței „Maitreyi”

Maitreyi este un roman exotic, al experienței, scris de Mircea Eliade. A fost publicat pentru
prima oară în 1933 și s-a bucurat de popularitate în întreaga lume. Acesta este inspirat din
experiența indiană a autorului între anii 1928-1932.
Romanul este o specie a genului epic, de mare întindere, cu acțiune riguros structurată pe mai
multe planuri narative, implicând un număr mare de personaje complex caracterizate, pentru a
oferi o viziune amplă și veridică asupra realității.
Maitreyi este un roman subiectiv, în care perspectiva narativă este subiectivă. Romanul este
structurat în cincisprezece capitole, iar întâmplările sunt relatate la persoana I („Am şovăit”,
„mi se părea”, „eu”), din perspectiva personajului-narator, europeanul Allan. Romanul este
construit sub forma unui jurnal, în care există trei niveluri ale scriiturii: primul nivel cuprinde
însemnările zilnice ale lui Allan, consemnate cu fidelitate în timpul șederii sale în casa
inginerului Narendra Sen, cel de-al doilea conține însemnări ulterioare adăugate între paranteze
care au scopul de a clarifica anumite aspecte notate în jurnal, iar cel de-al treilea nivel este
reprezentat de o confesiune a personajului-narator, care în timp ce scrie, retrăiește evenimentele
, le analizează și le percepe semnificația.
De asemenea, personajul superior, inadaptat reprezintă o trăsătură a romanului subiectiv. Allan
este protagonistul operei. Acesta este inadaptat în relație cu iubirea deoarece, la început o critică
pe Maitreyi, care i se părea urâtă, „ ca un fruct trecut în copt”, dar ajunge să se îndrăgostească
de aceasta odată ce se mută în casa inginerului Narendra Sen. Maitreyi îl privește pe protagonist
ca pe un frate, dar el o determină pe adolescentă să se îndrăgostească. Fiind neglijent în a-și
ascunde relația interzisă, Allan se dă de gol, ajungând să fie pârât chiar de sora mai mică a
Maitreyei. Allan este alungat de la casa indienilor, și își continuă viața departe de Maitreyi,
care a înnebunit odată cu plecarea acestuia.
Maitreyi este un roman al experienței, un roman cu surse autobiografice, iar Allan este un alter-
ego al scriitorului, trăismul nu provine din legăturile cu viața reală a autorului, ci din faptul că
romanul creează impresia de viață autentică, iar eroii lui își trăiesc iubirea cu intensitate, ca
experiență definitorie a existenței.
Primei trăsături îi corespund indicii de timp și de spațiu, care sunt înregistrați cu exactitate de
naratorul-personaj pentru a spori autenticitatea, existând astfel pagini întregi copiate pur şi
simplu din jurnalul lui Eliade din acele luni. Acţiunea se petrece în India, în oraşul Calcutta, în
vara anului 1929 în începutul romanului, urmând ca protagonistul să se mute acasă la familia
inginerului Narendra Sen, din cartierul Bhowanipore. Sunt specificate dățile evenimentelor
importante cum ar fi ziua Maitreyei pe 10 septembrie. În final există şi câteva scene în care
cadrul se schimbă (Munţii Himalaya şi Singapore).
Tema romanului vizează experiența eroului în plan sentimental, în context cultural indian. Ceea
ce reprezintă că romanul este unul exotic deoarece spațiul experienței este India.
Momentul cel mai semnificativ în evoluţia acestei dragoste se află în capitolul al optulea al
romanului, unde cei doi protagonişti se află în bibliotecă, unde cataloghează cărţile lui Sen.
Allan, căruia spiritul critic nu-i lipseşte, e cuprins de o presimţire ciudată, ca şi cum un
eveniment important ar fi pe cale să se producă în viaţa lui. Privirile lor întâlnindu-se, se simte
străbătut de un “fluid suprafiresc de dulce”, care-l face incapabil de împotrivire. Când se
întâmplă ca picioarele lor să se atingă(,,Emoția celei dintâi atingeri n-am să o uit niciodată")
Allan se tulbură şi o crede pe Maitreyi la fel de tulburată: „Nimeni n-ar putea minţi atât de
dumnezeieşte, ca să pot fi păcălit de atingerea aceasta, îmi spuneam" . În marginea paginei de
jurnal unde consemnase puternica emoţie, Allan va nota mai târziu: “Inexact: Maitreyi era
câştigată numai de joc, de voluptatea amăgirii, nu de ispită. Nici nu-şi închipuia pe atunci ceea
ce poate însemna pasiunea.” Acesta e primul stadiu al relaţiei lor, în care Maitreyi doar îi
creează lui Allan iluzia obținerii absolutului, mărturisindu-i că îl iubește doar ca pe un
prieten(,,Câte feluri de dragoste nu cunoaște sufletul...").
O a doua scenă sugestivă este cea a logodnei în secret. Allan se lasă inițiat în tainele iubirii așa
cum este ea ințeleasă în India. El distinge, treptat, în credința adolescentei că în dragoste trebuie
să te dăruiești total și să-ți depășești egoismul. Allan înțelege că logodna și căsătoria trebuie să
urmeze un anumit ritual, asupra căruia Maitreyi insistă: "Trebuie să întărim unirea noastră, să
nu fim blestemați, să nu supărăm ritmul". Ajunși in preajma Lacurilor, tânăra oficiază o
logodnă mistică, săvârșind legământul dragostei și îi dăruiește lui Allan un inel „din fier și aur-
ca doi șerpi încolăciți, unul întunecat și altul galben, cel dintâi reprezentând virilitatea, celălalt
feminitatea." Deoarece religia hindusă e concentrată foarte mult pe natură, naratorul o
surprinde pe Maitreyi vorbind cu simplitate cerului cu stele, pădurii, pământului. În
spiritualitatea hindusă, apa apare ca simbol al purității, fiind divinizată, pe când pământul e
văzut ca pe o ,,mamă". Comparația „voi crește din el ca iarba din tine" sugerează contopirea
celor doi îndrăgostiți. „Și cum aștepți tu ploaia, așa îi voi aștepta eu venirea" este o metaforă
ce subliniază devotamentul tinerei față de Allan în decursul mariajului. Ultimele cuvinte redau
recunoștința bengalezei asupra unirii lor, într-un final posibilă, care credea că ,,a fost poruncită
din cer": ,, Și cum tu niciodată nu obosești ,maica mea, tot astfel să mi obosească inima mea în
dragostea pentru Allan, pe care cerul l-a născut departe, și tu maică, mi l-ai adus aproape."
Allan, fascinat de ritualul autentic, observă zilele următoare că acest eveniment i-a șters
Maitreyiei orice urmă de maturitate și transformând-o în aceeași tânără neînțeleasă, care-l
atrase la început: logodnă îi înapoiase patima de joc: ,,Din ceasul în care a mărturisit unirea
noastră, teama i-a pierit, obsesia păcatului n-a mai chinuit-o."
Unul dintre elementele de structură și compoziție îl reprezintă acțiunea evenimentelor
desfășurată pe cele cincisprezece capitole ale romanului. Acțiunea este complexă,
desfășurându-se pe mai multe fire narative, însă din cauza memoriei involuntare a naratorului
se anulează cronologia, deoarece evenimentele sunt relatate în funcție de memoria afectivă a
naratorului. În expozițiune este prezentat tânărul englez Allan, personajul-narator, un inginer
care lucrează în Calcutta, India. Intriga surprinde momentul în care Allan se îmbolnăvește subit
de malarie și este invitat să locuiască în casa inginerului Sen, unde are ocazia să o cunoască
mai bine pe fiica acestuia, Maitreyi. Urmează desfășurarea acțiunii, în care Allan și familia
domnului Sen devin din ce în ce ai apropiați. La început, Maitreyi nu îi face o impresie
deosebită; dimpotrivă, aceasta i se pare lui Allan o fată urâtă. În timp, însă el descoperă că fata
începe să i se pară atrăgătoare, intuind că familia ei complotează și îl încurajează să se apropie
de tânără. Astfel, cei doi devin din ce în ce mai apropiați, Maitreyi mărturisindu-i cele trei iubiri
ale sale. Pentru ca dragostea lor să nu fie păcătoasă, fata oficializează o logodnă și îi dăruiește
lui Allan un inel. Sora ei, Chabu, fiind de față la logodnă, trădează involuntar secretul tinerilor,
acest incident construind punctul culminant. Allan este alungat de inginer și află astfel că o
căsătorie cu Maitreyi este imposibilă. O serie de evenimente tragice are loc: Chabu, fiica cea
mică a inginerului Sen, moare de nebunie, iar inginerul orbește. Deznădăjduită, fata se
dăruiește vânzătorului de fructe, în speranța că acest lucru îi va convinge pe părinți să îl ierte
pe Allan. Aceștia rămân însă neînduplecați. Deznodământul prezintă momentul plecării lui
Allan în munții Himalaya. Acolo, el încearcă să o uite pe Maitreyi și are o relație cu o altă fată
pe care o întâlnește. Dându-și seama că tot pe tânăra indiancă o iubește, tânărul refuză totuși să
citească scrisorile de la ea.
Un alt element de structură și compoziție este reprezentat de conflict, care constituie relația în
opoziție dintre personaje. Conflictul dintre Allan si Narendra Sen, reprezintă opoziția dintre
libertatea dragostei și diferențele tradiționale sau culturale, iar la nivel general, lipsa de
comunicare dintre civilizații și mentalități: cea europeană și cea asiatică.
Allan trăiește un conflict interior: dintre intensitatea iubirii, ca experiență definitorie și
luciditatea autoanalizei. Iubind-o pe Maitreyi, Allan descoperă atât lumea tainică a Indiei, cât
și forța iubirii adevărate.
În concluzie, romanul „Maitreyi” este un roman al experienței cu deschidere spre problematica
omului modern și unul exotic prin lumina pe care o trimite către lumea indiană.
Maitreyi este personajul principal și eponim al romanului cu același nume. Aceasta este o
tânără bengaleză de 16 ani, fiica inginerului Narendra Sen, sora lui Chabu și devine logodnica
lui Allan. Acesteia îi place să scrie versuri iar exemplul său în viață este filozoful indian
Rabindranath Tagore. Portretul fetei este realizat în întregime din perspectiva subiectivă a
personajului- narator, Allan, care se îndrăgostește treptat de ea. Dar când acesta o vede pentru
întâia oară, acesta o caracterizează „urâtă- cu ochii ei prea mari și prea negri, cu buzele cărnoase
și răsfrânte, cu sânii puternici de fecioară bengaleză crescută prea plin, ca un fruct trecut în
copt”.
Din punct de vedere psihologic, Maitreyi este eroina romanului , ce se sacrifică în numele
iubirii, fiind adeptă a iubirii platonice. Din relația cu Allan, reiese că aceasta este devotată și
totodată responsabilă deoarece este hotărâtă să inițieze logodna cu acesta de una singură, pentru
a nu păcătui. În relație cu părinții și Chabu este secretoasă deoarece ține ascunsă relația cu
Allan, pentru a nu fi despărțiți din cauza barierelor etnice și culturale dintre ei.
Statutul moral o prezintă pe Maitreyi a fi inteligentă, deoarece învăța franceză de la Allan, scria
versuri și era atrasă de filozofie, mulțumită modelului său spiritual, Tagore. Aceasta era
iubitoare și adeptă a iubirii spirituale, ea fiind îndrăgostită de Tagore, de pomul Șapte Frunze.
Trăsătura care o determină pe Maitreyi să ajungă în starea de la finalul romanului este
naivitatea. Ea nu își dă seama de consecințele care urmau odată cu dezvăluirea relației ei de
dragoste cu Allan.
Allan este naratorul-personaj și protagonistul romanului Maitreyi. Acesta este un tânăr inginer
englez de 24 de ani care, atras de exotismul Indiei, dar și dornic de a-și face o carieră se
angajează la o societate de canalizare a deltei în Calcutta. Rațional și lucid , tânărul este
interesat în primul rând să avanseze din punct de vedere profesional, să fie liber, să
experimenteze totul și să nu se implice într-o relație de iubire. De aceea, reacțiile lui inițiale
față de Maitreyi, de care simte că ar putea fi atras, sunt defensive.
Statutul psihologic îl prezintă a fi un adept al iubirii carnale, care nu este obișnuit cu iubirea
spirituală, specifică culturii indiene. Acesta este atras de natura misterioasă a Maitreyei, astfel
după despărțirea acestora, Allan o caută pe Maitreyi în Jenia Isac. În final, acesta ajunge să
aibă sentimente de nesiguranță dacă a iubit-o pe Maitreyi sau nu, dorind să vadă ochii acesteia
ca și o confirmare.
Statutul moral este determinat de calitățile și defectele personajului. Acesta judecă după
aparențe, specific gândirii europene. O consideră pe Maitreyi a fi neatrăgătoare la prima
întălnire cu aceasta, dar ajunge să fie uimit și atras de gândirea și inteligența acesteia. Deși este
înzestrat cu luciditate și cu spirit de analiză, Allan se lasă sedus de jocurile Maitryei – jocul
privirilor, al mâinilor, al picioarelor, jocul pasiunii, traversând toate etapele iubirii: începutul,
negarea sentimentelor („eu n-o iubesc”) și, în cele din urmă, iubirea totală, pasiunea și
dependența față de celălalt. Europeanul lucid este gata să-și abandoneze religia și să treacă la
hinduism de dragul femeii iubite.

S-ar putea să vă placă și