1

Cap. 3 CĂDEREA ÎN COARDĂ

Capitolul este, matematic, cel mai dificil al acestei lucrări. Recomandăm deci lectura atentă, de
preferinţă celor care au un pic de cultură ştiinţifică sau tehnică.
Vom găsii formule ce permit calculul solicitării, pe de o parte asupra centurii şi a corpului capului de
coardă, pe de altă parte asupra punctelor de asigurare, în cazul unei căderi extreme.
S-a studiat, în special, cazul în care căderea se produce în momentul asigurării carabinierei în punctul
intermediar următor.
Această lucrare nu este un roman poliţist, ci evidenţiază punctele importante care rezultă:
- Dacă se cade în momentul în care se montează carabiniera, efortul asupra centurii şi corpului
uman se situează, în general, între 400 – 800 kg.
- Dacă se cade în momentul în care se montează carabiniera, efortul asupra punctului de asigurare
intermediară se situează între 600 – 1200 kg.
a) Ţinând cont de necesarul de securitate, atunci când numărul punctelor de asigurare
intermediară este mic, atunci se recomandă 2200 kg, sau mai puţin, pentru punctele de
asigurare intermediare; conform normelor UIAA se găsim 2500 kg cam tot timpul.
b) 2500 kg, sau mai puţin, pentru punctele de asigurare de rapel (primul punct de asigurare
intermediară după regrupare).
c) Două ancoraje de 2500 kg fiecare, pentru regrupări.
d) Două ancoraje de 2500 kg, sau mai puţin, pentru vârfurile de faleză; totdeuna, conform
normelor UIAA, noi găsim 2 x 2500 kg.
- Din cauza frecărilor, asigurările intermediare la mari distanţe, la sfârşitul lungimii de coardă,
rămân periculoase, contrar a ceeace s-a scris în acest sens, ceeace ne face să recomandăm o
relativă echidistanţă între aceste puncte.
- Ţinând cont de riscurile căderii la sol, poziţiile primelor trei puncte de asigurare a fiecărui traseu
trebuie să fie studiate cu mare grijă, adică la 10 cm mai aproape.
Pentru a nu tulbura lectura nespecialiştilor, forţele sunt exprimate în tabele în kgf sau kg, adică forţa
necesară pentru a ridica o masă de 1 kg şi egal, aproximativ, cu 10 Newtoni. Remarcăm că în multe notiţe
de materiale de fixare utilizăm ca unitate daN, care este aproape 1 kg.

3.1 Factor de cădere

Amintim că efortul maximal suportat de coardă şi de centură până la deformare nu depinde, în primă
aproximare, decât de factorul de cădere.
Este factorul care determină importanţa şocului resimţit de:
- coardă;
- centură şi capul de coardă;
- punctul de asigurare intermediară.
El se obţine împărţind înălţimea ”h” de cădere liberă la lungimea corzii ”L” dintre capul de coardă şi
secund:
h h
R = -------- = ----------- (3.1)
L L1 + L0
Notăm că acest raport R este mai periculos – în escalada normală, care exclude ”via ferrata” (vezi cap.
11) când poate fi egal cu 2, cu excepţia situaţiei nedorite în care secundului slăbeşte coarda în timpul
căderii. Dar asta nu înseamnă să nu slăbeşti niciodată coarda, de ex. retragerea rapidă în momentul căderii
capului de coardă: această manevră reduce înălţimea de cădere, dar riscă să amplifice efortul asupra
punctului de asigurare; este interesant dacă L este mare şi dacă capul trebuie să evite o cădere la sol, este
 2
periculos şi R este aproape 1 sau punctele de asigurare nesigure, chiar dacă capul a terminat căderea sa în
gol.
În general considerăm că h = 2 L0, unde L0 este distanţa de la nodul de legare al capului de coardă
până la ultimul punct de asigurare intermediară, dar asta suferă şi excepţii. În primul rând, convenim să
adaugăm câţiva metrii la h, dacă căderea are loc în momentul montării carabinierei în asigurarea
următoare sau dacă coarda este lăsată liberă de către un secund distrat. h este redus la jumătate în cazul
unui traverseu orizontal caz în care avem R = L0 / L pentru capul de coardă, ca şi pentru secund...

a. traseul vertical b. traverseu orizontal

Fig. 3.1 Calculul factorului de cădere R
În fine, pentru trasee cu o singură lungime de coardă, sau în cazul regrupărilor largi, factorul de
cădere R nu trebuie să depăşească valoarea 1, căci altfel capul se va lovii de sol sau de regrupare şi
problema solidităţii punctelor de asigurare intermediară nu se mai pune1.
1. Acest punct capital probabil că a fost uitat de H. Sigayret în articolul publicat în La Montagne et
Alpi. Rando. unde aplică un coeficient de siguranţă de 2, la căderi cu R=2 pentru pereţi de escaladă,
ceeace ne determină să recomandăm asigurări rezistente la 4.800 kg.
Neglijând frecarea în carabiniere, putem calcula foarte uşor 2 efortul maximal exercitat asupra corzii şi
centurii în timpul căderii, găsind:

2·R·S·E
F = M · g [1 + √ -------------- ] unde: (3.2)
M·g
- g = 9,81 m/s2 (acceleraţia gravitaţională);
- S este secţiunea corzii (experimată în m2);
- M este masa capului de coardă (în kg);
- R este factorul de cădere (raport);
- E este modulul de elasticitate al corzii (exprimat în Pascali, 100.000 P = 1 bar ≈ 1 kg / cm2);
- F rezultă în N (1 daN = 1,02 kg).
2. Vezi demonstraţia de la sfârşitul capitolului
OBSERVAŢIE : Aceiaşi formulă poate fi experimată în unităţi clasice cum ar fi: F în kgf, S în cm2 ,
M în kg/cm2 şi M în kg.

2·R·S·E
Fkg = M [1 + √ -------------- ] (3.3)
M
 3
3.2 Propietăţile mecanice ale corzilor de alpinism şi escaladă
Pentru a putea să facem calcule numerice trebuie cunoscuţi S şi E. Aceste caracteristici nu sunt tocmai
accesibile, dar se poate determina mai uşor produsul SE şi se revine la formula (3.2), dacă cunoaştem
forţa de şoc maximă din coardă, apelând la expresia ”forţă maximală de intercepţie”.
3.2.1 Forţă maximală de intercepţie (FmI)
UIAA şi fabricanţii de corzi numesc ”forţă maximală de intercepţie” şocul maxim rezultat în urma
căderii unei greutăţi de 80 kg (capul de coardă din norma UIAA) cu un factor de cădere normat R=1,79.
Această valoare bizară a lui R este rezultată din structura standului de cădere UIAA, cu trimitere la
asigurarea statică3.
3. Informaţia Jean-Franck Charlet. Această definiţie înlocuieşte pe cea din ediţia noastră precedentă
care prespune un căţărător de 75 kg şi R=2. Dar diferenţa nu este semnificativă, de câteva procente
asupra produsului SE.
Dacă cunoaştem FmxI indicată de fabricanţi pentru o coardă dată x (măsurată pe standul de cădere
UIAA în limita maximă de 12.000 N, pentru coarda simplă), situată actual între 7.500 şi 10.000 N, putem
calcula produsul SE:

F2mxI – 2Mstd · g · Fmxi

S·E = ---------------------------- unde: (3.4)
2 Rmax · Mstd · g

Mstd = 80 kg (pentru coarda simplă în norma UIAA) şi care nu este obligatoriu aceeaşi ca cea care a
fost utilizată în formula 3.2, care devine:

R · FmxI (FmxI – 160g)

F = M g [ 1 + √ 1 + ----------------------------] unde: (3.5)
143,2 M · g2
M - este masa reală a capului de coardă ( în kg);
FmxI - este forţa maximală de intercepţie indicată de fabricant în N, pentru prima cădere;
R - este factorul de cădere real ( a se vedea mai jos la pct. 3.3.1) pentru estimarea <factorului de
cădere eficace (optim)> pentru a ţine cont de frecări;
OBSERVAŢIE: Exprimată în kg.f formula 3.5 devine:

R · FmxI (FmxI – 160)

F = M [ 1 + √ 1 + ----------------------------] unde: (3.6)
143,2 M
M - este masa reală a capului de coardă ( în kg);
FmxI - este forţa maximală de intercepţie indicată de fabricant în N, pentru prima cădere;
R - este factorul de cădere real.

3.2.2 Corzile ”simple”

3.2.2.1 Corzile simple din norma UIAA (EN 891)
Norma UIAA prevede o forţă maximală de intercepţie de 1200 daN.
Din formula de mai sus rezultă:
S·E = 44549 N  4.541 kg (3.7)
Rezumând, forţa maximală F resimţită în centură este dată de formula următoare:
 4
9082 ·R
FN = 9,81 M [1 +  1 + -----------] (3.8)
M

Pentru un cap de coardă <standard> de 80 kg şi o coardă normată UIAA, formula devine:

Fkg = 80 [1 +  1 + 113,3 · R] (3.9)

Rezultatul câtorva calcule numerice ale F în funcţie de R este prezentat în tabelul 3.1

R F ( kg) R F (kg)
0 160 0,75 823
0,10 361 1,00 936
0,20 470 1,25 1036
0,30 554 1,50 1127
0,40 625 1,79 1223
0,50 688 2,00 1288
Tabelul 3.1. Solicitarea F care apare în coardă şi în centură la căderea în coardă simplă, funcţie de
factorul de cădere R, la masa capului de coardă de 80 kg.
OBSERVAŢIE: Valorile indicate în tabelul 3.1 vor face, fără îndoială, să zâmbească orice căţărător
experimentat. Vreau să spun de fapt, că nici secund nu poate să reziste la solicitări de peste 250 kg,
indiferent că asigură la umăr sau cu frână dinamică. Deducem deci că efortul maximal posibil este de
250 kg; vom vedea examinând cazul cu frecări că acesta nu înseamnă nimic.
3.2.2.2 Corzi simple din comerţ
Ca exemplu, s-au luat cataloagele SPELEMAT şi VIEUX CAMPEUR unde sunt prezentate diverse
corzi simple din comerţ, cu indicarea forţei maximale de intercepţie FmI.

Fabricant / model FmxI (N) SE (N)

Norma UIAA (EN 891) 12.000 44.549
Force Joanny 9.050 24.095
Superlight Cousin 8.200 19.351
Supersoft Cousin 8.000 18.310
Top Rock Cousin 8.300 19.883
Leader Béal 8.800 22.647
Edlinger Béal 8.800 22.647
Program Béal 8.800 22.647
Laser Béal 7.500 15.831
Flash Mammut 9.400 26.198
Galaxy Mammut 8.300 19.883
Strong Roca 9.400 26.198
Storma Cairngorm 6.500 11.407
Butte Cairngorm 7.500 15.831
Escalade Joanny 8.800 22.647
Free Roca 9.800 28.708
Runout Edelrid 9.800 28.708
Tab. 3.2 - Forţa maximală de intercepţie şi valorile produsului SE pentru diverse corzi
simple din comerţ (1994 – 1995)
 5
Tabelul 3.2 arată că toate corzile simple din comerţ prezintă o FmI mult mai mică decât valoarea
maximă impusă de norma UIAA. Este un punct bun în ceeace priveşte căderile în coardă efectuate de
alpiniştii de înalt nivel în pereţi abrupţi sau de versanţi. În schimb, pentru căţărătorii medii, elasticitatea
excesivă a corzii rezultată din calculele teorice apreciate de norma UIAA ca foarte optimiste, devin
riscante prin lovirea de sol sau de regrupare (vezi pct. 3.4, tabelele 3.8; 3.9 şi 3.10).
OBSERVAŢIE: Contrar unor idei, dublarea unei corzi prevăzute a se utiliza la ”simplu” este extrem
de periculoasă, cu toate că aceasta este securizată: în fapt, dublarea unei corzi dublează modulul de
elasticitate total, care creşte cu cca 40%, efortul asupra punctului de asigurare intermediară, asupra
centurii şi corpului capului de coardă. Dar, dacă din diverse considerente (tăierea corzi datorită
căderilor de pietre), este necesară dublarea unei corzi simple, trebuie să rezistăm tentaţiei de a egaliza
cele două corzi sau mai exact, să ne asigurăm alternativ, câte o coardă la punctele fixe intermediare.
3.2.3 Corzile ”la dublu” (semicorzile)
Semicorzile sunt folosite acolo unde traseul parcurge o linie complicată, asigurările se pun alternativ,
fiecare parte de coardă, pentru a micşora frecările şi a uşura tragerea corzilor; de asemenea normele
UIAA prevăd ca fiecare fir al semicorziilor este mai rigid decât jumătatea unei corzi simple.
3.2.3.1 Semicorzile din norma UIAA
Ţinând cont de utilizarea practică a semicorzilor, normele UIAA prevăd FmxI = 800 daN pentru o
masă de 55 kg. De unde rezultă:
SE = 28664 N = 2.921 kg (3.10)
ceeace este în mod clar mai mult decât jumătatea valorii SE pentru o coardă simplă. De unde, forţa de şoc
pentru o semicoardă UIAA, dublată şi egalizată rezultă:

11687 · R
FN = 9,81 M [1 + √ 1 + ------------ ] (3.11)
M
Pentru un căţărător standard de 80 kg, căderea într-o semicoardă dublată şi egalizată rezultă:

FN = 80 [1 + √ 1 + 146,1 · R ] (3.12)

Rezultatele câtorva calcule numerice ale FmI în funcţie de R este dat în tabelul 3.3

R F ( kg) R F (kg)
0 160 0,75 921
0,10 396 1,00 1050
0,20 520 1,25 1164
0,30 616 1,50 1267
0,40 697 1,79 1376
0,50 768 2,00 1450

Tab. 3.3 Valoarea şocului care apare în corzi şi în centură la căderea unui căţărător de 80 kg, în două
semicorzi UIAA, în funcţie de factorul de cădere.
3.2.3.2 Semicorzile din comerţ
Ca exemplu, s-au luat cataloagele SPELEMAT şi VIEUX CAMPEUR din anul 1995 unde sunt
prezentate diverse semicorzi din comerţ, cu indicarea forţei maximale de intercepţie FmI.

Fabricant / model FmxI (N) SE (N)

Norma UIAA (EN 891) 8.000 28.664
Fusion Joanny 7.200 22.816
 6
Performance Joanny 6.950 21.124
Oxygen Joanny 6.400 17.630
Superlight Cousin 6.200 16.437
Supersoft Cousin 5.200 11.094
Verdon Béal (Spélemat) 6.150 16.145
Verdon Béal (Vieux Camp.) 5.600 13.107
Legend Béal (Spélemat) 5.700 13.636
Legend Béal (Vieux Camp.) 5.000 10.149
Genesis Mammut 6.500 18.242
Arran Cairngorm 6.400 17.630
Escalade Joanny 7.100 22.131
Gin Roca 6.500 18.242
Tab. 3.4 - Forţa maximală de intercepţie şi valorile produsului SE pentru diverse
semicorzi din comerţ (1995)
Tabelul 3.4 arată că, la fel ca şi în cazul corzilor simple, semicorzile prezintă forţe maximale de
intercepţie mult mai scăzute decât revederile normei UIAA. Este un punct punct în ceeace priveşte
căderile în gol efectuate de căţărători de la înalt nivel în pereţi dificile şi de versanţi dar putem face aceeai
remarcă pentru căţărătorii mediocrii, căzând pe sol sau pe un tăpşan.
3.2.4 Corzile ”gemene”
Corzile gemene sunt prevăzute a fi sistematic ”gemene”, adică trebuie trecute amândouă prin fiecare
punct de asigurare intermediară. Caracteisticile mecanice ale ansamblului de două corzi sunt aceleaşi ca la
o coardă simplă, singura diferenţă este că pentru coborâre dispunem de două corzi de rapel.

3.3 Calcule care ţin cont de frecarea în carabiniere

Formula 3.2 a fost stabilită neglijând total frecarea corzii prin carabiniera în punctul de ancorare în
care are loc căderea. Dovadă că această frecare este departe de a fi neglijabilă este că se văd secunzi de 50
kg ţinând uşor o cădere a unui cap de coardă de 90 kg.
3.3.1 Factor de cădere eficace (optim)
Dacă se ţine seama de acestă frecare în carabinieră, calculele sunt aparent foarte dificile, dar ipoteza
unei frecări ”uscate” le simplifică considerabil. Denumind ”α” coeficientul de transmitere din carabinieră,
adică raportul dintre forţa F care o resimte secundul şi forţa F asupra segmentului de coardă dintre punctul
de asigurare intermediară în care s-a căzut şi capul de coardă, înseamnă:
tensiunea din coarda secundului F1
α = -------------------------------------- = ----- unde 0    1 (3.13)
tensiunea din coarda capului F
În cazul frecării uscate, acest raport este independent de F şi subunitar.
El depinde de coeficientul de frecare dintre poliamidă/metal şi de unghiul de rulare a corzii, după
formula lui Rankine:
 = exp ( -fpoliamidă /metal) unde: (3.14)
fpoliamidă /metal – coeficientul de frecare dintre coardă şi carabinieră;
 - unghiul de rulare a corzii pe carabinieră.
Refăcând calculele, rezultă că formula 3.2 rămâne valabilă cu condiţia de a înlocui peste tot L cu o
”lungime eficace” de coardă:
 7
Lef = L0 +  · L1 unde: (3.15)
L1 – este lungimea de coardă dintre secund şi punctul de asigurare;
L0 - este lungimea de coardă dintre punctul de asigurare şi capul de coardă.
Vom putea continua utilizarea formulei 3.2 sub forma:
2 Ref · S · E
F = M · g [1 + √ 1 + ---------------- ] (3.16)
M·g
cu un factor de cădere eficace (optim sau real):
h
Ref = --------------- (3.17)
L0 +  · L1
A se vedea demonstraţia de la sfârşitul capitolului.
Formula precedentă se generalizează cu uşurinţă: defiecare dată când căţărătorul pune coarda într-o
carabinieră (şi de asemenea de fiecare dată când coarda freacă pe stâncă) totul se petrece ca şi cum
lungimea corzii de dedesupt este multiplicată cu un coeficient ””, analog lui , dar foarte aproape de 1
pentru a ţine cont de faptul că frecarea este mai mică atunci când coarda nu face coturi însemnate:
0     1 (3.18)
Lungimea corzii şi factorul eficace (optim) de cădere devin deci:
Lef = L0 +  (L1 + (L2 + (L3 + (L4 + …..)))) şi (3.19)

h
Ref = ---------------------------------------------------------- unde: (3.20)
L0 +  (L1 + (L2 + (L3 + (L4 + …..))))
L1 – este distanţa de la ultimul punct de asigurare până la cel precedent;
L2 – este distanţa dintre punctul precedent şi cel dinainte;
L3 ; L4 şi următoarele sunt distanţele dintre punctele de asigurare intermediară până la frâna
secundului;
Faptul că  şi  sunt coeficienţi subunitari antrenează o inegaliatate importantă:

Lef  L  Ref  R (3.21)

Existenţa frecărilor are ca efect diminuarea lungimii corzii eficace pentru absorbţia energiei
de cădere şi prin urmare creşterea aparentă a factorului de cădere.

O consecinţă importantă este că factorul de cădere eficace descreşte mult mai puţin repede decât
factorul de cădere fără frecare, e măsură ce capul de coardă avansează (de unde şi recomandarea ca
punctele de asigurare intemediară să fie aproximativ echidistante pe toată lungimea de coardă).
O valoare rezonabilă a lui  este de ordinul 0,5 (J. Rander, < Asigurarea statică >, 1986; verificată în
mai multe trasee cu o coardă simplă de unul din autori – D.T.). Pentru o coardă asigurată în zig – zag
moderat în surplombă sau în perete concav, adică fără să atingă peretele,  este de ordinul 0,9; valori net
mai mici sunt de aşteptat dacă coarda atinge peretele (peste muchii, creste, convexităţi) între punctele de
asigurare intermediară. Calculele următoare se fac cu o valoare medie  = 0,8.
 8
Rezultatele sunt menţionate în tabelul 3.5 pentru un traseu de cca 50m, echipat cu puncte de asigurare
echidistante la 3 m, presupunând că bucla capului are 3 m sub ultimul punct de asigurare intemediară.
Examinând de la prima la ultima coloană tab. 3.5, vom remarca că alungirile sunt departe de a fi
neglijabile şi că trebuie ţinut cont de ele dacă vrem să evităm lovirea solului sau a asperităţilor
periculoase ale peretelui (dacă Zfinal este negativ se atinge baza de referinţă)6.
6
Metoda de calcul a alungirilor este descrisă a sfârşitul capitolului.
În tabelul 3.6 vom găsii rezultatele aceluiaşi calcul, numai că punctele de asigurare intermediară sunt
situate la 5 m în loc de 3 m. Vom constata că forţele nu sunt foarte diferite, în schimb, alungirile sunt mult
mai importante, ceeace creşte riscul de lovire a unui obstacol din perete.
3.3.2 Limita de frânare a unui coborâtor / frână dinamică
Calculele prezentate cu caractere subţiri în tab. 3.5 şi 3.6 presupun coarda asigurată static de către
secund la punctul de asigurare şi că orice slăbire a ei nu este posibilă, chiar dacă solicitarea depăşeşte
anumite limite. De fapt, coborâtorul/frână a secundului lasă să alunece coarda la cca 250 kg. Dacă nu este
ancorat, cazul asigurării de la sol, el este desprins în mod sigur, dacă forţa din coardă depăşeşte greutatea
lui, dar asta nu înseamnă că pe care este capabil să o ţină se limitează la greutatea sa, trebuie de fapt
înteleasă inerţia sa, fiindcă solicitarea corzii este la fel de brutală din toate punctele de vedere. Chiar dacă
secundul este ancorat sau nu, vom considera că efortul maximal pe care el poate să-l reţină temporal, este
limitat de coborâtorul/frână la 250 kg. În aceste condiţii, faptul că este smuls va avea ca efect principal
diminuarea înălţimii finale a capului, ceecace creşte riscul lovirii de sol.
Asta nu semnifică faptul că F la nivelul capului de coardă va fi limitat la 250 kg, căci trebuie ţinut
cont de frecările care au ca efect amplificarea forţei ţinute de secund printr-un coeficient 1/ sau 1/,
după cum coarda trece în linie dreaptă sau face zig-zaguri pronunţate la fiecare punct de asigurare
intermediară.

Fig. 3.2 Cazul frecărilor nu este neglijabil: forţe, lungimi şi înălţimi de cădere
Putem de asemenea calcula (aproximativ) forţa maximală Fass exercitată asupra centurii în funcţie de
numărul de puncte de asigurare intermediară npa (vezi tab. 3.7). Formula este:
P
Fass = ---------- (3.22)
 pa-1  
n

P – forţa maximă de frânare a secundului, în jur de 250 kg, indiferent dacă este autoasigurat sau nu.

npa Fass npa Fass

 9
0 250 4 977
1 500 5 1220
2 625 6 1526
3 781 7 1907
Tab. 3.7 Estimarea forţei maximale Fass ce apare în centura capului de coardă în timpul opririi
căderii, în funcţie de nr. de puncte de asigurare intermediară npa. Ipoteze:  = 0,5;  = 0,8; P = 250 kg.
Rezultatele calculelor (vezi demonstraţia de la sfârşitul capitolului) sunt prezentate îngroşat în tab.
3.5 şi următoarele.

3.4 Consecinţele amplasării punctelor de asigurare intermediară

Trebuie să considerăm periculoase echipările care permit factori de cădere mai mari de 1, pe de o
parte, din cauza şocului resimţit de capul de coardă, pe de altă parte, pentru a lăsa o bună marjă de
siguranţă a corzii, chiar dacă ea nu se rupe, se deteriorează rapid (mantaua) în urma acestor căderi.
Se remarcă, în special, că energia înmagazinată de coardă nu este elastică, situaţie în care ”căzătorii”
ar oscila vertical în coardă ca nişte jucării; energia de cădere este transformată în căldură de frecările
interne dintre firele toroanelor care se modifică sub efectul şocului violent (deci este o deformaţie elasto –
plastică).
În ceeace priveşte capul de coardă, foarte importantă este evitarea contactului cu solul odată ce
depăşeşte prima asigurare a lungimii de coardă. Ori cele două tabele precedente prezintă un risc evident al
căderii la sol la asigurarea în al doilea punct şi o marjă scăzută de siguranţă în a treia asigurare.
Pentru a calcula poziţia celui de-al doilea şi al treilea punct de asigurare intermediară trebuie să ţinem
cont de:
- înălţimea dintre punctul de legare la centură şi nivelul solului este de cca 1m. Această înălţime
trebuie să ţină seama de două aspecte: pe deoparte înălţimea finală a picioarelor căţărătorului, pe
de altă parte pentru a estima lungimea corzii dintre punctul de asigurare al secundului şi primul
punct de asigurare intermediară (dacă el există) care este, în mare, altitudinea acestui punct prim
de asigurare diminuată de altitudinea frânei secundului;
- alungirea corzii la şoc: 1 ÷ 1,8 m, pentru primul punct de asigurare intermediară şi 1,2 ÷ 2 m,
pentru punctul următor;
- bucla pe care capul de coardă o trage pentru a realiza asigurarea următoare, în jur de 1,60m;
- lungimea buclei express pe care capul o montează în punctul de asigurare intermediară care
coboară deasemenea carabiniera care ţine căderea;
- o rezervă de siguranţă de cca 0,20 m.
Valorile menţionate în tab. 3.5 şi 3.6 au fost obţinute în situaţiile cele mai defavorabile, când
căţărătorului atinge punctul de asigurare următor la 1 m sub nodul său de legare în coardă, tragând 1,6m
de coardă pentru a realiza asigurarea şi bucla de asigurare are 0,20 m (vezi fig. 3.3)8.
8
Binenţeles că vom gândii asigurarea intermediară numai în momentul în care punctul se află la
nivelul nodului, dar nimeni nu face aşa, mai ales în situaţiile critice când ar trebuii s-o facă.
Alte calcule teoretice pot fi făcute şi arată că:
- dacă primul punct de asigurare intermediară este amplasat la 4m, al doilea al doilea ar trebui să fie
la 1,3m mai sus, al treilea la 2,20m de al doilea, toate acestea nelăsând ca marjă de siguranţă decât
o aterizare uşoară pe platforma de referinţă;
- dacă primul punct de asigurare este la 5 m, al doilea trebuie să fie la 1,9 m mai sus, al treilea
la 3 m, totul cu o marjă de siguranţă de 0,1 ÷ 0,2 m;
 10
- dacă primul punct de asigurare este la 6 m, al doilea trebuie să fie la 2,5 m mai sus, al treilea
la 3 m, totul cu o marjă de siguranţă de 0,5 m;
Echidistanţa punctelor de asigurare intermediară : 3m
npa Zpa F (kg) Zfinal L0 Lef Rth Ref ΔL (m)
0 0,00 1102 -7,26 4,80 4,80 2,22 1,67 1,26
250 -9,63 3,63
1 4,00 931 -2,15 3,80 5,20 0,91 1,15 1,15
500 -2,42 1,42
2 7,00 846 0,71 3,80 6,42 0,63 0,93 1,29
625 0,64 1,36
3 10,00 794 3,60 3,80 7,40 0,48 0,81 1,40
781 3,60 1,40
4 13,00 759 6,52 3,80 8,18 0,38 0,73 1,48
5 16,00 735 9,46 3,80 8,80 0,32 0,68 1,54
6 19,00 717 12,41 3,80 9,30 0,28 0,65 1,59
7 22,00 704 15,37 3,80 9,70 0,24 0,62 1,63
8 25,00 694 18,34 3,80 10,02 0,22 0,60 1,66
9 28,00 686 21,32 3,80 10,28 0,20 0,58 1,68
10 31,00 680 24,30 3,80 10,48 0,18 0,57 1,70
11 34,00 676 27,29 3,80 10,65 0,16 0,56 1,71
12 37,00 672 30,28 3,80 10,78 0,15 0,56 1,72
13 40,00 669 33,27 3,80 10,88 0,14 0,55 1,73
14 43,00 667 36,26 3,80 10,96 0,13 0,55 1,74
Tab. 3.5 Eforturi, alungiri, factori de cădere şi înălţimea finală a capului de coardă în caz de cădere,
pentru diferite configuraţii de echipare: echidistanţa punctelor de asigurare intermediară de 3 m
- npa : numărul punctului de asigurare intermediară;
- Zpa : înălţimea punctelor de asigurare intermediară faţă de baza de referinţă;
- F : efortul care este transmis în inelul centurii (exprimată în kg, valorile de sus sunt valori ireale,
ce ţin cont de forţa limită a asigurătorului, iar valorile de jos ţin cont de cât este de liberă
coarda de secund când este solicitat mai mult de 250 kg);
- Zfinal : înălţimea finală a (tălpii) picioarelor căţărătorului: dacă ea este negativă înseamnă că este
căzut la sol;
- L0 : lungimea de coardă dintre ultima asigurare intermediară şi nodul capului de coardă;
- Lef : lungimea de coardă eficace din calculul factorului de cădere;
- Rth : factor de cădere teoretic, când nu se iau în calcul frecărilor în carabiniere;
- Ref : factor de cădere eficace (realist);
- Δ L : alungirea de ansamblu a corzii, în metrii, înţelegând bucla cedată de asigurator.
Aceste calcule sunt făcute în ipoteza:  = 0,5 (coeficientul de atenuare a tensiunii în ultima asigurare
intermediară (carabinieră),  = 0,8 (coeficient de atenuare a tensiunilor de 0,2 în celelalte puncte de
asigurare intermediară). Greutatea capului de coardă: 75 kg; coardă  UIAA, bucle de asigurare
intermediară cu lungime de 0,2 m.
Atenţie: Multiplicăm cu 2 efortul F pentru a obţine solicitarea punctului de asigurare
intermediară, în condiţiile unui cap de coardă de 100 kg.
OBSERVAŢIE: Această configuraţie este prezentată aici pentru a pune în evidenţă ceeace se va
petrece în practică dacă se pune greşit în aplicare. Faptul că sunt expuse aici nu reprezintă decât o
recomandare (mai degrabă o avertizare)!

Rezultă clar din cele prezentate că poziţia primelor 3 puncte de asigurare intermediară trebuie
studiate cu mare grijă pentru a evita două riscuri antagoniste: riscul serios de lovire a solului9 şi
 11
folosirea unei echipări superdimensionate.
9
Cu atât mai serios cu cât corzile actuale sunt net mai elastice decât normele UIAA utilizate în
simulările noastre.
Va trebui ţinut cont la maximum de facilitatea relativă de a monta prima asigurare intermediară la
înălţimea de 0,5 ÷ 2 m. Vom ţine cont deasemenea de existenţa prizelor bune sau de amplasări sigure în
care capul de coardă poate trage bucla în siguranţă, chiar dacă teoretic riscă atingerea solului.
Echidistanţa punctelor de asigurare intermediară : 5m
npa Zpa F (kg) Zfinal L0 Lef Rth Ref ΔL (m)
0 0,00 1120 -8,55 5,80 5,80 2,17 1,72 1,55
250 -11,53 4,53
1 5,00 983 -3,80 5,80 7,70 1,04 1,30 1,80
500 -4,30 2,30
2 10,00 879 0,94 5,80 9,82 0,68 1,02 2,06
625 0,81 2,19
3 15,00 818 5,76 5,80 11,52 0,51 0,87 2,24
781 5,75 2,25
4 20,00 779 10,61 5,80 12,87 0,41 0,78 2,39
5 25,00 751 15,50 5,80 13,96 0,34 0,72 2,50
6 30,00 731 20,42 5,80 14,83 0,29 0,67 2,58
7 35,00 716 25,35 5,80 15,52 0,25 0,64 2,65
8 40,00 705 30,30 5,80 16,08 0,22 0,62 2,70
9 45,00 697 35,26 5,80 16,52 0,20 0,61 2,74
Tab. 3.6 Eforturi, alungiri, factori de cădere şi înălţimea finală a capului de coardă în caz de cădere,
pentru diferite configuraţii de echipare: echidistanţa punctelor de asigurare intermediară de 5 m
OBSERVAŢIE: Această configuraţie este prezentată aici pentru a pune în evidenţă ceeace se va
petrece în practică dacă se pune greşit în aplicare. Faptul că sunt expuse aici nu reprezintă decât o
recomandare (mai degrabă o avertizare)!
În rezumat, şi în formă pur ideală, putem rezuma înălţimile punctelor de asigurare intermediară
recomandate în tab.3.8; 3.9 şi 3.10.
În fapt sugestiile prezentate în tabele sunt cam teoretice, în practică va trebui să ţinem cont de un
mare număr de parametrii corectori:
- cea mai bună poziţie naturală a asigurării intermediare: a nota că dacă punctul de asigurare se
găseşte, spre exemplu, la 20 cm sub un <baquet> , căţărătorul găseşte carabiniera la 40cm mai jos de
acest <baquet> ce-l va ţine cu braţul întins, ceeace diminuează bucla pe care el o trage cu 2x40 cm, adică
80 cm. ????
- punctul de asigurare intermediară nu trebuie să jeneze înaintarea şi să permită asigurările;
- calitatea şi natura peretelui;
- forma peretelui: concavă, convexă, teşită, diedru, pinten, arbori, cioturi, etc.;
- angajamentul (riscul) dorit sau nu pentru acest pasaj de traseu;
- oportunitatea de a monta o asigurare serioasă înaintea unui pasaj dificil, care te scuteşte de apariţia
unui pasaj facil şi sigur10
10
Un pasaj poate fi uşor dar puţin sigur,spre ex. dacă găsim o aderenţă aleatoare sau dacă este
expus la vânt sau dacă există o rocă friabilă.

3.5 Consecinţe asupra rezistenţei punctelor de asigurare intermediară

 12
Nu trebuie uitat că punctele de asigurare intermediară şi carabinierele care reţin căderea trebuie să
echilibreze nu numai forţa F dar şi efortul contrar exercitat de coarda ţinută de secundul care asigură
capul de coardă slăbit (cu ajutorul frecărilor intermdiare: alte puncte de asigurare, frâna dinamică, etc.);
efortul care apare în piton (ancoră), buclă şi carabinieră este:

Fpunct de asigurare int. = (1 + ) F (3.23)

unde, renumim,  este coeficientul de transmisie (egal cu 1 fără coeficientul de atenuare) a tensiunilor
din carabiniera ultimului punct de asigurare, înainte de cădere.
Astfel că în tabelele precedente am prezentat valori ce corespund unui căţărător de 75 kg, de maniera
de a da ordine de clasă, coechipierul trebuie să ţină cont de situaţii de temut; pentru aceasta cititorul nu se
va mira că tabelul eforturilor asupra punctelor de asigurare intermediară – în general asupra
echipamentelor comune sau a regrupării – ţin cont de cazul căţărătorului cu masa de 100 kg11 (11 are
dreptul să existe, nu?). Deci cu M = 100 kg şi  = 1, ceecace înseamnă că neglijăm frecările, (situaţie
mai defavorabilă), se obţin valorile din tabelul 3.11.
R Fpa (kg) R Fpa (kg)
0 400 0,50 1511
0,10 813 0,75 1800
0,20 1044 1,00 2044
0,30 1224 1,50 2454
0,40 1376 2,00 2800
Tab. 3.11 Eforturile din punctele de asigurare intermediară, în funcţie de factorul de cădere R,
pentru un căţărător de 100 kg, coardă  UIAA, neglijând frecările ( = 1)
Dacă se ţine cont de frecarea în carabinieră şi de limitele impuse de frâna secundului (frână
limitantă12 la 250 kg, vezi tab. 3.7), rezultatele sunt foarte optimiste, aşa cum arată valorile din tab. 3.12.
12
Frâna Gri Gri rezistă la 900 kg, de unde rezultă eforturi foarte importante.
Tabelul 3.12 arată că, în lipsa buclelor care ar aduce căţărătorul înapoi mai mult de 3 puncte de
asigurare cu un factor de cădere impresionant, eforturile sunt cuprinse între 600 şi 1300 kg13.
De unde importanţa unei relative echidistanţe între asigurările intermediare.
Fig. 3.3
Estimarea lungimii de coardă în momentul în
care căţărătorul asigură la primele asigurări
intermediare: în stânga, configurarea clasică,
cu primul punct la 4 m şi următorul la 3 m,
antrenează o cădere serioasă la sol, când
ratează a doua asigurare; la dreapta, configu-
rarea sigură de folosit, în cazul unei treceri
limită, ţinând cont de nivelul mediu al
traseului.
13
A se vedea ”Studiul dinamic al carabi-
nierei în căderea capului de coardă” de L.
Rassia, INSA de Lyon, ESCALADE 89.
 13
În cazul unei asigurări normale, efortul asupra punctelor de asigurare
intermediară este cuprins, în general, între 600 şi 1200 daN.

3.6 Rezistenţa mecanică recomandată pentru punctele de asigurare intermediară

Ţinând cont de analiza precedentă, vom găsii mai jos un adevărat număr de recomandări privind
soliditatea dorită a punctelor de asigurare. Nu le vom considera ”norme de echipare” din mai multe
raţiuni: o normă este normal percepută ca obligatorie şi suficientă în toate cazurile14. Ori în domeniul
libertăţii şi autoresponsabilităţii care este escalada, echipierul se poate găsii în faţa unei situaţii în care îi
este imposibil a respecta recomandările de mai jos.
14
O normă nu este obligatorie în plan legal, în afara de situaţia în care o decizie o face obligatorie.
Dar în caz de litigiu, nerespectarea normelor constituie o circumstanţă agravantă.
În acest caz, majoritatea vor un punct de asigurare lejer de slab decât un punct de asigurare ca lumea,
cu toate că nici un punct natural nu este posibil. Invers, putem imagina cazuri extreme unde
recomandările de mai jos vor fi insuficiente, ceeace ne va obliga – în toată logica birocratică, să edităm
norme superioare pentru toate cazurile de prezentări, care vor fi „de facto” inoperante şi niciodată
respectate.
Preferăm deci să emitem recomandări rezonabile în ordinea mărimii, lăsând fiecăruia libertatea de a
reduce un pic valorile în cazul traseelor la limita „terenului de aventură” şi repetând factorii de securitate
atunci când locurile sunt frecventate de căţărători neexperţi sau de colectivităţi.
OBSERVAŢIE - În ediţiile precedente noi am scris: <puţini văd un punct de asigurare rezistent la
900 kg acolo unde noi recomandăm 2000 un punct de asigurare total> dar evoluţia mentalităţilor 15 ne
incită să spunem că mai bine nu punem un punct de asigurare cu totul mai degrabă decât un punct de
asigurare slab; de fapt căţărătorii anilor 90 zboară pe n’are importanţă ce, atunci când ezită să se
lanseze într-o lungime vizibil „subechipată”.
15
Mai ales acela de a avea dreptul de a se accidenta.

Protecţia « normală»
npa Zpa F (kg) Zfinal L0 Lef Rth Ref ΔL (m)
0 0,00 1102 -7,27 4,80 4,80 2,22 1,67 1,26
250 -9,63 3,63
1 4,00 763 -0,06 2,10 3,50 0,53 0,74 0,64
500 -0,00 0,70
2 5,30 808 0,10 3,00 5,22 0,62 0,84 1,00
625 0,06 1,04
3 7,50 829 0,45 4,30 7,83 0,66 0,89 1,55
781 0,45 1,55
4 11,00 784 3,84 4,30 8,87 0,50 0,79 1,66
5 14,50 753 7,26 4,30 9,71 0,40 0,72 1,74
6 18,00 731 10,69 4,30 10,38 0,33 0,67 1,81
7 21,50 715 14,14 4,30 10,91 0,28 0,64 1,86
8 25,00 703 17,60 4,30 11,34 0,25 0,62 1,90
9 28,50 694 21,07 4,30 11,68 0,22 0,60 1,93
10 32,00 687 24,54 4,30 11,95 0,20 0,59 1,96
11 35,50 682 28,02 4,30 12,17 0,18 0,58 1,98
12 39,00 677 31,51 4,30 12,35 0,17 0,57 1,99
Tab. 3.8 Eforturi, alungiri, factori de cădere şi înălţimea finală a capului de coardă în caz de
cădere în diverse stiluri de echipare: protecţia <normală>. Semnificaţia simbolurilor:
 14
- npa : numărul punctului de asigurare intermediară;
- Zpa : înălţimea punctelor de asigurare intermediară faţă de baza de referinţă;
- F : efortul care este transmis în inelul centurii (exprimată în kg, valorile de sus sunt valori ireale,
ce ţin cont de forţa limită a asigurătorului, iar valorile de jos ţin cont de cât este de liberă
coarda de secund când este solicitat mai mult de 250 kg);
- Zfinal : înălţimea finală a (tălpii) picioarelor căţărătorului: dacă ea este negativă înseamnă că este
căzut la sol;
- L0 : lungimea de coardă dintre ultima asigurare intermediară şi nodul capului de coardă;
- Lef : lungimea de coardă eficace din calculul factorului de cădere;
- Rth : factor de cădere teoretic, când nu se iau în calcul frecărilor în carabiniere;
- Ref : factor de cădere eficace (realist);
- Δ L : alungirea de ansamblu a corzii, în metrii, înţelegând bucla cedată de asigurator.
Aceste calcule sunt făcute în ipoteza:  = 0,5 (coeficientul de atenuare a tensiunii în ultima asigurare
intermediară (carabinieră),  = 0,8 (coeficient de atenuare a tensiunilor de 0,2 în celelalte puncte de
asigurare intermediară). Greutatea capului de coardă: 75 kg; coardă  UIAA, bucle de asigurare
intermediară cu lungime de 0,2 m.
Atenţie: Multiplicăm F cu doi pentru a obţine efortul în punctul de asigurare intermediară
pentru un cap de coardă cu masa de 100 kg.

3.6.1 Punctele de asigurare din regrupare trebuie să ţină 2500 kg şi să fie dublate
Aceste ancoraje din regrupări trebuie să facă obiectul unei mari atenţii; în fapt, în caz de leşin, un
accident grav este aproape inevitabil. Ele trebuie să aibă, în toate direcţiile, o rezistenţă superioară, valorii
de 2500 kg; aceasta asigură că va rezista la cel mai rău dintre factorii de cădere, pentru un căţărător greu
încărcat, de 2100 kg. Pe de altă parte ancorajele din regrupări trebuie să fie dublate, pe de o parte datorită
problemelor de incomodare, pe de altă parte , pentru că o coardă nu trebuie niciodată asigurată într-un
unic punct de asigurare,. Cum nu putem prezice cu cât va solicita, în caz de cădere tare pe căţărător, noi
spunem că cele două ancoraje trebuie să ţină 2500 kg.
3.6.2 Punctele de asigurare « de factor » trebuie să ţină 2500 kg
Pentru ca amortizarea căderii să fie acceptată odată pentru coardă, pentru căţărătorul care cade şi
pentru secundul care asigură, este necesară întotdeuna existenţa unui punct de asigurare intermediară
mai aproape de capul de coardă decât de secund (de regrupare); nu trebuie deci uitat acest « punct de
asigurare intermediară de factor » care trebuie să fie amplasat la câţiva metrii deasupra regrupării, chiar
dacă pasajul respectiv este relativ uşor, el trebuie să aibă o mare rezistenţă, cel puţin faţă de bază.
Ţinând cont de cvasiechidistanţa pitoanelor pe lungimile susţinute, acest punct « de factor » este , în
general, susceptibil de a reţine un cap care, după reţinere, ajunge la nivelul regrupării, adică cu un factor
de cădere Ref d ordinul 1,3.
Ţinând cont de marja de siguranţă necesară, recomandăm ca el să fie prevăzut să ţină 2500 kg.
OBSERVAŢIE – Cititorul se va mira poate văzând aici valori superioare celor din ediţia precedentă:
Aceasta din următoarele considerente:
- banalizarea căderilor, căsuntem pro sau contra, antrenează numeroase solicitări care sfârşesc
prin a conduce la „oboseala” punctelor de asigurare intermediară;
- încercările de şaborator (R. Lassia, citat anterior) arată că eforturile reale sunt cuprinse între
600 şi 1200 kg, chiar dacă gândim că estimările noastre sunt pesimiste;
 15
- mentalitatea căţărătorilor evoluează din ce în ce către o atitudine de consumator care doreşte o
securitate din ce în ce mai garantată cu un corolar de risc foarte mare de urmări contestate în caz
de accident, ceeace cere creşterea factorilor de siguranţă, ţinând cont de o posibilă incompetenţă
a căţărătorului şi a secundului;
- în sfârşit, de la primul tiraj al acestei lucrări, perforarea în serie nu era posibilă şi se executau
foraje manuale..........................

Echiparea « subprotejată »
npa Zpa F (kg) Zfinal L0 Lef Rth Ref ΔL (m)
0 0,00 1090 -5,42 4,30 4,30 1,63 1,63 1,12
250 -8,68 3,18
1 3,50 733 -0,01 1,80 2,95 0,49 0,68 0,51
500 -0,06 0,56
2 4,50 769 0,27 2,30 3,97 0,54 0,76 0,73
625 0,26 0,74
3 6,00 810 0,36 3,30 5,89 0,62 0,85 1,14
781 0,36 1,14
4 8,50 769 2,79 3,30 6,62 0,47 0,76 1,21
5 11,00 740 5,23 3,30 7,21 0,38 0,69 1,27
6 13,50 720 7,68 3,30 7,67 0,32 0,65 1,32
7 16,00 705 10,15 3,30 8,05 0,28 0,62 1,35
8 18,50 694 12,62 3,30 8,35 0,24 0,60 1,38
9 21,00 685 15,10 3,30 8,59 0,22 0,58 1,40
10 23,50 679 17,58 3,30 8,78 0,20 0,57 1,42
Tab. 3.9 Eforturi, alungiri, factori de cădere şi înălţimea finală a capului de coardă în caz de
cădere în diverse stiluri de echipare subprotejată. Semnificaţia simbolurilor de la tab.3.8.

Echiparea « angajată »
npa Zpa F (kg) Zfinal L0 Lef Rth Ref ΔL (m)
0 0,00 1120 -8,55 5,80 5,80 2,17 1,72 1,55
250 -11,53 4,53
1 5,00 800 -0,22 2,70 4,60 0,58 0,83 0,88
500 -0,11 0,99
2 6,90 831 0,29 4,00 7,12 0,66 0,90 1,41
625 0,23 1,47
3 10,10 843 0,93 5,80 10,80 0,68 0,93 2,17
781 0,93 2,17
4 15,10 795 5,77 5,80 12,30 0,51 0,81 2,33
5 20,10 762 10,65 5,80 13,50 0,40 0,74 2,45
6 25,10 739 15,55 5,80 14,46 0,34 0,69 2,55
7 30,10 723 20,48 5,80 15,23 0,29 0,66 2,62
8 35,10 710 25,42 5.80 15,84 0,25 0,63 2,68
Tab. 3.9 Eforturi, alungiri, factori de cădere şi înălţimea finală a capului de coardă în caz de
cădere în diverse stiluri de echipare angajată. Semnificaţia simbolurilor de la tab.3.8.

3.6.3 Celelalte puncte de asigurare intermediară trebuie să ţină 2200 kg

Punctele de asigurare intermediară din afara regrupării şi a punctelor de factor pot avea o rezistenţă
mai mică, dacă pasajele susceptibile de antrenare într-o cădere sunt exact deasupra. Într-o manieră
generală, vom cere cel puţin 2200 kg; totdeuna, pentru a respecta normele UIAA, noi căutăm16 2500 kg.
 16
Coborând, pentru rzistenţa unui punct de asigurare presupune un alt punct de asigurare mai solid, chiar
dedesubt şi de asemenea ca căţărătorul angajat în astfel de traseu să aibă o mare experienţă de asigurare
dinamică, o astfel de ipoteză este puţin reală în traseele sportive.
OBSERVAŢIE: Valoarea preconizată de 2200 kg trebuie considerată ca un minim strict. Ea ţine cont
de faptul că în majoritatea traseelor dificile trebuie să realizăm ancore uscate, cu plachete sau dibluri
ø10 mm, care nu ţin decât 2200 kg. Dacă îl putem face mai bine nu este nici o problemă.
3.6.4 Puncte de trecere
Punctele de ajutor şi de trecere în escalada artificială n-au, în principiu, nevoie să reziste decât la
triplul18 greutăţii căţărătorului (caz în care se blochează lăsându-se brutal); pentru a găsii acest factor aplic
formulele 3.16 şi 3.23 cu R=0 şi =0,5 asta înseamnă, în consecinţă, că este imprudent de a tranforma în
pasaj de liber un pasaj iniţial de artificial, fără a întării în prealabil la un factor de 5 (cinci) vechile puncte
de asigurare găsite în acel loc. Binenţeles, noi sfătuim categoric prevenirea eventualelor noi puncte de
trecere, din contra, ele trebuiesc cunoscute pentru cei care vor să îngălbenească pasajul.

3.7 Demonstrarea formulelor

3.7.1 Demonstrarea formulei 3.2 dând forţa de şoc funcţie de factorul de cădere
Considerând că un număr cert de echipe şi de căţărători au făcut câteva studii tehnice uneori, le dîm
mai jos demonstraţia, lăsându-le plăcerea de a le „finisa” pentru cultura personală.
Fiind x alungirea relativă a corzii în momentul crucial de efort maxim. Forţa dinamică este atunci
egală cu:
F=SEx (3.24)
(este definiţia modulului de elasticitate). Energia care trebuie furnizată pentru alungirea unei bucăţi
de coardă de lungimea l, până la valoarea alungirii relative x este obţinută integrând:
l F2
Wcoardă (l,x) = 0x Seuldu = ½ l SE x2 = ------- (3.25)
2 SE
Când energia potenţială pe care trebuie să o absoarbe coarda este egală cu mg multiplicată cu
înălţimea totală de cădere a căţărătorului:
Wapăsare = mg (h + Lx) (3.26)
(alungirea relativă x nu este aici neglijabilă). Pentru a obţine ecuaţia F este suficient să scriem că aceste
două energii sunt egale, adică să se experime x în funcţie de F:
LF LF2
mg (h + ----- ) = ------- (3.27)
2SE 2SE
adică, împărţind cu L pentru a face să apară R:
F F2
mg (R + ----- ) = ------- (3.28)
SE 2SE
Este suficient să rezolvăm ecuaţia de gradul doi pentru a regăsii formula 3.2.
OBSERVAŢIE: Calculele de mai sus sunt făcute presupunând alungirea elastică. De fapt o bună
parte din energia de cădere absorbită de coardă duce la o deformare plastică, transformare în căldură
prin frecări interne. În acelaşi timp calculele de mai sus nu presupun decât un singur lucru: că forţa de
şoc depinde de x. Este adevărat că această ipoteză nu devine decât o aproximare grosieră pentru marile
deformări, dar un calcul grosier este mai bun decât deloc (precizie de 20 – 30%).
 17
3.7.2 Calculul forţei de şoc ţinând cont de frecările în carabiniere
Precizăm că următoarele calcule sunt făcute considerând că alungirile relative x1, x2, etc. Sunt mult
mai mici ca 1.
Cum în practică acestea sunt de ordinul a 5 ÷ 15%, admitem că rezultatele finale au devenit de o
imprecizie de o valoare care nu atrage consecinţe grave.
Energia absorbită de coardă este obţinută alipind cele două părţi 1 şi 2 şi refolosind formula 3.25:
Wcoardă = ½ [L1 SE x12 + L0 SE x02] (3.29)
Unde x1 şi x0 sunt alungirile relative şi respectiv ale corzii distribuite între asigurator şi capul de
coardă. Forţa ce apare la asigurator este, prin ipoteză  din forţa care apare la căţărător,  F şi prin
consecinţă, forţa de frecare egală cu (1 -  ) F. Deplasările pe care lucrează forţa F şi cele de frecare fiind
egale, energiile înmagazinate de coardă în capătul secundului şi sub formă de căldură în carabinieră, în
punctul de asigurare sunt în acelaşi raport cu forţele. De unde:
1-
Wfrecare = -------- W coardă asigurator (3.30)

De unde, energia totală absorbită de ” materiale ” este:
1- L1SEx12 L0SEx02
Wmateriale = [-------- + 1] ----------- + ------------ (3.31)
 2 2

1 L1SEx12 L0SEx02 F2
= --- ----------- + ------------ = ( L1 + L0) ------ (3.32)
 2 2 2SE
Pe de altă parte, alungirile relative fiind proporţionale cu forţele, vom avea:
x1 =  x0 (3.33)
de unde:
L1SEx02 L0SEx02 SEx02
Wmateriale = ----------- + ------------ = (L1 + L0) ------- (3.34)
2 2 2
Când energie gravitaţională este absorbită, este evident că este dată de:
Wgravitaţională = mg (h + L1x1 + L0x0) (3.35)
F
= mg [h + (L1 + L0) ------- (3.36)
SE
Este inutil a se continua demonstraţia mai departe: L1 şi L0 nu intervin decât sub forma L1 + L0, în
locul lui L în demonstaţia precedentă.
3.7.3 Calculul alungirilor şi excedentului de cădere în situaţia în care secundul lasă să
curgă coarda – cazul asigurării dinamice
Definim P efortul maximal pe care asiguratorul este capabil să-l reţină. Din cauza frecărilor, forţa pe
care el poate s-o susţină, după primul punct de asigurare intermediară, este multiplicată cu 1/ şi de
asemenea în continuare până la ultimul punct de asigurare intermediară, pentru care factorul de cădere nu
este multiplicat cu 1/ ci cu 1/, ceeace rezultă ca forţa maximală la centura capului de coardă care cade
să fie:
P
Fass = ---------- ; unde: npa  1 (3.37)
 npa-1

 18
Dacă nu există puncte de asigurare intermediară imediat după regrupare:
Fass = P ; dacă npa = 0 (3.38)
Dacă forţa calculată cu formula 3.2 este inferioară forţei Fass, asta semnifică că secundul nu lasă
buclă şi alungirea este dată simplu de:
Leff F
Δ L = Leff x0 = -------- unde F  Fass (3.39)
SE
În schimb, dacă F este superior lui Fass atunci trebuie să distingem în procesul de frânare două faze:
a) Absorbţia energiei prin elasticitatea/plasticitatea corzii şi prin frecarea din punctul final de
asigurare.
b) Absorbţia energiei prin frâna asiguratorului şi prin frecarea din punctele de asigurare
intermediară.
De notat că faza a) având „plinul făcut” al energiei la nivelul corzii – toate suplimentările necesare
unei tensiuni suplimentare incompatibilă cu rezistenţa asiguratorului – nu poate exista a treia fază la
sfârşitul căderii, care va fi un retur într-un regim asupra frânei dinamice blocate din nou.
Energia absorbită în faza a) este dată de ecuaţia 3.2.5, înlocuind l cu Leff :
Leff  F2asig
Wfaza a) = --------------- (3.40)
2 SE
şi cea absorbită în faza b) şi lucrul Fass multiplicat cu lungimea buclei de coardă ΔLasig lăsată de
asigurator:
Wfaza b) = Fasig  ΔLass (3.41)
Când la energia potenţială absorbită, în total, ea este egală cu:
Wgravit = mg (h + Leff  x0 + ΔLass) (3.42)
Leff  Fass
= mg (h + ------------ + ΔLass) (3.43)
SE
egalând energiile obţinem ecuaţia:
Leff  Fass Leff  F2ass
mg (h + ------------ + ΔLass) = --------------- + Fass  ΔLass (3.44)
SE 2SE
de unde: Leff  F2ass
mg (h + --------------)
2SE Leff  Fass
ΔLass = -------------------------- - ----------- (3.45)
Fass – mg 2SE
la această buclă filată de asigurator, e bine să adaugi alungirea elastică a corzii:
Leff  Fass
ΔLcoardă = ------------ (3.46)
SE
de unde căderea suplimentară faţă de căderea liberă:
Leff  F2ass
mgh + ------------
2SE
ΔL = ΔLcoardă + ΔLass = ------------------------ (3.47)
Fass - mg

Tradus din „Amenajarea şi echiparea traseelor naturale de escaladă” – FFME – COSIROC – 1996
 19

Cap. 2 CE TREBUIE FĂCUT ÎNAINTE DE ECHIPARE

2.1 Demersurile
2.1.1 Prospecţia, studiul locului
După descoperirea unei zone stâncoase şi înainte de a începe treaba aici, trebuie examinaţi factorii
reali care vor determina consecinţele:
- bogăţia potenţială a peretelui1 : un perete poate oferi unul sau două – trei trasee frumoase; dacă nu
avem nimic dintre acestea, faleza nu va avea succes;
1
studiaţi bine zonele umede, împădurite: o pădure poate masca un frumos perete complect ascuns
de priviri, ex: peretele Belvedere din Pârâul Rece.
- calitatea şi tipul rocii (soliditate, aderenţă, originalitate, omogenitatea traseelor);
- orientarea peretelui - în câte zile pe an acest loc este plăcut (accesibil)?
- importanţa activităţii; evaluarea