Portu l popu!

dr din /lod Mdre

şi L un ea. ]{oei
(Zond Năsăud)
POMPE! BOCA

Comunele I lva Mare şi Lunea Ilvei ocupă în întregime bazi­

nul superior al rîului Ilva, primul afluPnt mai î nsemnat al So­
meş ului Mar2. Ele încheie sub culmea Carpaţilor Răsăriteni, în­
tre trect1torile Rotunda şi Bîrgău, şirul aşezărilor permanente.
Hotarul de răsă1 it al acestora, spre Coşna şi Poiana Stampei din
judeţul Suceava, constituie ş i linia de contact dintre zona portu­
lui popu l ar nl-tsi,:mdean şi cel moldovenesc.
Obîrşi<t local itdţilor este aceeaşi. Pînă în anul 1 948 au for ­
'mat o singură umtate administrativă sub denumirea de Ilva
Mare, care a luat fiinţă o d ată cu militariza rea Văii Rodne i şi în­
fiinţarea regimentului de graniţă românesc în 1 762.1 Desprinde­
rea s- a făcut de la comunele Rodna şi Maieru cu care se înve­
dnea:�ă peste Dealul Durni.i şi Măgura Mică !' ituate la o distan­
ţ;J de 6 kilometri, ' respectiv 12 kilometri, configuraţia terenului
fi lnd uşor accesibilă. TrPptat gospodăriile s-au înmulţit iar a­
�ezări l e omeneşti s-au dezvoltat. Locuitorii acestora, fiP ei rod-
neni sau miti ereni, ori veniţi cu timpul din altă parte, au con­
stituit o unitate socială cu interese economice şi concepţi i spi··
rituale c o m u n .' . Populaţia a crr>scut î n răstimpul celor două se­
cole de la 600 la peste 6.000 locuitori în zilele noastre.

1 . TabeiiH praeslandac conlribulionis pro anno m i l i tari 1 763-1764, Arhivele Sldlului. Cluj,
A . O . B . IV. A . n r 2351 ş i 2362..

211

www.cimec.ro
 1. STRUCTURA GENERALĂ A PORTULUI

Portul popular din cele două comune este acelaşi datorită

faptului că localităţile au avut o dezvoltare istorică comună. E­
volutia social-economică determină, însă, o periodizare în pre­
zentarea portului ilvean corespunzătoare etapelor parcurse, care
au adus modificări structurale mai importante.2 Cu privire la
trecut ul :nai îndepărtat, cronicarul satului Pavel Gălan face
men\.iuni c n privire la portul l ocal, enumerînd piesele principa­
le ce se partau în anul 1 863, pe care le reproducem pentru ca­
racterul lor documentar.3
"Portul bărbaţilor în sărbători era ş i este : suman negru,
cloareci albi, lărguţi, pînă la · 1 840 cu " creţi " , d ar de atunci în­
coace fără cr e ţ i ; cămaşă albă d e c înepă cu bumbac, ţesută
fără " împestn �1turi " şi pe cap cu pălărie neagră rotundă. In
" "

zile de lucru, în loc de suman, poartă " chit " alb, uşor pentru lu­
cru şi umblat ; celelalte haine tot aşa " .
, ,Femeile sîn t mai felurite. O fată mare se poartă cu capul
descoperit, împletită cu o coadă înapoi ; cămaşa cu bumbac roşu
f .�l de fc'l , C U " U tă de mîna lor ; unele cu cisme negre, d ar cele
mai multe încălţate cu opinci. Unele cu pieptar mătă s i t ( cusut
cu mătasă) şi bani l a g rumazi şi pînzătu r i de 3 fl.v.a. sau făcute
de mîna lor. ln zilele de lucru poartă chit, cămaşă, pînzături ori
şurţ de lînă dinainte ş i opinci, vara la lucru, iar pe acasă şi des­
culţe - - mai c:ru t ă :>pincile " .
"Femeile măntate îmbracă ceva mai puţ i n decît fetele ; ele
poartă cnsi ţe pe cr1p şi năframă albă sau pestriţă''.
" Aş.1 dar din tîrg ce s ă cumpărăm ? Bărbatul : pălărie 1 fl.
Jşi curaua (şerparul) 3 fl. ; FemPia cumpără : năframă 1 fl . şi
pieptar în [un dat, dar din pieile lor, 2 fl. ; altceva nimic. Cealaltă
îm brădim in �e 1) lac cu mîna lor " .
In pl'rioada u e formare a satului ca ş i mai tîrziu, noii veniţi
au adus cu sine )Jllrtul ş i datinile localităţilor de origine : Rodn«,
Maieru, Bîrgfm, \7alc>a Sorneşului, Cîmpie etc., care s-a contopit
treptat î n tr-o for.nă locală adaptată ocupaţie i cu caracter pro­
nunţat agricol-pastoral şi forestier.
Odată ca mi li �anzarea, au interven:t sch imbări structurale
esenţiale în po r t u l bărbătesc, impuse de organele militare, cu
SC(Jp de uniJorm.i:.:âre ş i de imprimare a unor caracteri� tici ostă­
şeşti. Piesele de imbrăcăminte şi încălţăminte ale bărbaţilor au
fost c.d aptate şi transformate din port popular în costum mil itar,
croite şi col n:·ate unifc,rm. Croitorî i !"ăteşti anume :nstruiţi, fă­
ceau ronfecjiile dm ţ e � ături produse de industria casnică organi­
zată în gospodăria fiecărui grănicer, după anumite cerinţe caii-

2 . Dr. Nicolae Dundre şi colab . , A r l a populard. din Valea J i u l u i , Buc., 1963, pentru me­
todologie şi ezpunere.
J. 1. Slii.voacd, Istorin paroch i c i Ilva Mare, B i s t r i � a . 1906, pp. 37-38.

212
www.cimec.ro
tati ve şi de aspect. 1\tl <:: ieriile prime necesare pregătirii textilelor
şi blănurilor -- c.i1wpa şi inul, lîna şi pieile - erau asigurate din
productia proprie, oc upaţia de bază a locuitorilor fiind agricul­
tura, creşterea \" iteJ c r şi păstoritul.
Ţăranul solcht-grănicer, în timpul cînd se ocupa de trebu­
rile go�·pcclăriei sale, u tiliza portul obişnuit pentru zilele de lu­
cru sau la sărbători, pe care îl avea pe lîngă mondurul m ilitar.
Astăzi aproape nimic nu se mai păstrează din piesele de îmbră­
căminte cazonă. In schimb, portul popular local, PSte o preţioasă
zestre transmisă urmaşilor.
1. S trudura pnrtului femeiesc. In perioada graniţei milita­
re femeile au trebuit să ţină locul bărbaţilor plecaţi pentru dese
şi îndelungnte perioade să-şi îndeplinească apăsătoarele obligaţii
o� tăşe::: ti : paza gnmiţei, expediţii războinice, servicii în alte gar­
nizoane, diverse corvezi etc., de unde mulţi nu se mai întorceau
sau rE'Vf.• neau i s Lo ·:iţi ş i fără capacitate de muncă.
Aşa se explică faptul că portul femeiesc, î n perioada cît a
ţinut m ilitarizarea (90 de ani), era relativ simplu, format aproa­
pe din piesele s trict necesare şi cu mai puţine podoabe. Numai
d upă anul 1 8 5 1 , ca urmare a desfiinţării organizaţiei militare, fe­
mei ](', eliberate d e munca şi grijile din gospodărie ce reveneau
bărbaţilor. s-au ncupat în mai mare măsură de îmbunătăţirea
portului, de găteli şi de podoabe mai dPosebite. In zilele noastre
găsim bogate.· ş i '."ariate costume, cu pie oe împodobite şi lucrate
de mîin ile îndc>mnatice ale ilvencelor. Sch imbarea condiţiilor
social economice <tu avut ca urmare introducerea de materiale
noi, a det1:>nn inat modificări în croiurile pieselor şi a dezvoltat
elemente de pqdrmbă, după modele din zona năsăudeană, din
Valen Bîrgaului şi chiar de la vecinii bucovineni ş i moldoveni.
Pentr<I acoperămîntul capului se poartă năframă din ţesătu­
ră de bum bac, de lînă şi chiar de mătasă. Materialul ş i calitatea
năfrămi i indică i ;uprejurările în care se poartă ea, în zile de lu­
<TU sau de sărbătoare, la anumite festivităţi familiale, fiind in

acelaşi timp şi u n indiciu al stării materiale. Năfrămile s-au

prorurnt totdeauna din comerţ ţinîndu-se sf'ama de vîrsta purtă­
toarelor. Cele purtate de fete 10e prezintă în culori vii şi înfiora­
te ; la neve<:tP culr;i'ile devin mai sobre, iar femeile bătrîne poar­
tă năfrămi de culori închise sau albe. Foto N r . 1 .
După primul r ăzboi mondi a l , cămaşa cu poalele prin-
se d e p iep t lungă pînă l a gleznă, se poartă tot mai puţin.
,

Cele două părţi co mponente au fost separate, " cept " şi poale, fo­
losindu--se adesea combinate : poale cu bluză de " cept", confec- ·

ţionaie din ;:Il ie ţesat-.Jri. Mînecile cămăşi i sînt mai variate in

croi şi om arnen.laţ ie ce s-a extins la piept şi ch iar l a poale.
P înzătur i l e - şurţul în faţă şi p î n z ă tura l a spate se păstrea­
ză dar varh;··� ca mfirime, culoare şi calitatea firelor din care se
ţes, îndeo"ebi a lesătunle şi cusăturile.

213
www.cimec.ro
 Opincilc i n cep să. dispară . Putine fete le mai încalţă,. doar
femeile mai în vîrstă le găsesc mai comode. Ciobotele lasă locui
ghetelor, sandalelor şi de curînd pantofilor.
Pe lîngă pieptarele înfundate din trecut, se poartă şi piep­
tnre ciesci11se în faţă, precum ş i " sfetăre" (flanele) împletite din
fire de lînă. Cojoacele au devenit piese rare ce se îmbracă ici­
colea de cîte o bătrînică în sărbătorile de iarnă. ,
Chi tul � nu �umanul este pe cale de a fi înlocuit cu căputul,
o haină confeqionată tot din pănură, în"ă adesea căptuşită cu
gul<:>r de cati fea sau chiar de blană, lucrat de croitor. Mai re­
cent îşi face n !Jariţia ş i paltonul procurat din comerţ.
2. Structura portului bărbătesc. Echipamentul militar al ţă­
ranului grănicer, cu care era obligat să-şi facă serviciul în timp
de pace cît şi în vreme de război, se compunea din :�
-- pălărie de pîslă neagră, rotundă la " căpăţînă " , cu boruri
l a te, îndoite uşor în sus, asemănătoare cu a saşilor bistriţeni ; :;
i arna se purta cuşmă neagră, lunguiaţă, din blană de miel, îndoi­
t[t puţin �n partea stîngă ;
- suman din pănură neagră cu gulerul ingust, croit în " eli­
"
ne'', lung pînă la j umătatea fluierelor şi tivit cu " petea neagră ;
- tunică din pănură neagră sau sură închei ată la gît ;
--- cămaşă din pînză de in sau cînepă, cu manşete (pocmeţi)
la mîneci, purtată în pantaloni de pînză mu cioareci albi, strîmţi,
tiviţi în lung cu petea albastră ( vipuşcă) ;
pieptare simple din blană de miel, purtate iarna sub tu-
nică ;
opinci din piele de 'Jită, tăbăcite ("ruşite " ) şi obiele din
pănură neagră, legate cu curele şi aţe ce înfăşurau pulpa picio­
rului pînă sub g 2nunchi. Fo to N r . 2.
I n anul 1 8 30 s-a constituit, în cadrul regimentului grăni­
ceresc năsăudean " Fondul de mundire " pentru procurarea de u­
n iforme militare din stafă mai fină, cizme cu tureac scurt şi
"C"eacauă " pe cap, asemănătoare trupelor de linie austriece. Ali­
nwn tarea fondului �·e făcea din cote ş i contribuţii suportate in­
d irect de grăn iceri.!i
Portul civil sau de casă al ţăranului grănicer, precum şi al
urmaşi lor pînă în zilele noastre, a cunoscut o dezvoltare diferită
fiind adaptat complet cu pie�e de îmbrăcăminte mai variate şi
mai practice. Pălăria de pîslă a devenit mai îngustă la pană, iar
după al doilea război mondial şi-au făcut loc pălăriile din co­
merţ, de forme şi culori diferite. Locul sumanului l ung a fost
luat de chit, care este mai scurt, croit mai pe corp, iar de vreo
cinci decenii a ajuns la modă "căputu1 " confecţionat de croitor.

4. Florian Porcius, l s loricul D i s l r i c l u l u i Năsăudean, Arhiva S o m e ş a n ă , voi. I I , pp. 33.

5 . Cf. J. Bielz, Portul popular al saşilor d i n Transilvania, S i b i u , p p . 1 6 - 1 7 .
6 . F l o r i a n Porc i u s , o p . cit . , p . 3 3 .

214
www.cimec.ro
 Cioarecii au rămas fără tivi tură, iar opincile sînt în bună parte
' înlocuite cu bocanci, cizme, ghete şi pantofi. Importante modifi­
( ăr i au suferit cămăşile ce se poartă peste cioareci sau pantaloni,
�� mgi pînă la coapse. Abia se mai găsesc curele late, la modă
fiind cele înguste cu două catarame. Pieptarul înfundat este
purtat aproape numai de bătrîni, tineretul îndrăgind pieptarul
d r:.· scl iis în faţă. Glugile şi cojoacele de tip vechi s înt destul de
rare. Bărbaţii care au devenit muncitori la fabricile de cheres­
tea, la carierele de piatră, ceferişti sau cei care se ocupă cu pă­
durăritul, în zilele de lucru, aproape că au înlocuit portul popu­
ar cu piese de îmbrăcăminte cumpărate din· comerţ, acestea fi­
nd mai practice ş i mai uşor de procuprat.

�
II. GĂTEALA CAPULUI

Felul în care se poartă părul sau se acoperă capul indică la

veni diferenţieri de vîrstă, de stare civilă sau socială, iar une­
ri arată evenimente de bucurie sau de tristeţe din familie. Tun­
ul şipieptănătura părului continuă să preocupe bărbaţii ş i fe­
l eile din cele două Ilve, din copilărie pînă la bătrîneţe, atît din

l ·unct de vedere igienic cît şi ca podoabă.

·
1 . Portul părului şi găteala capului la femei. Fetele poart,i'J
părul lung, împletit în două cozi lăsate pe spate sau făcute conci
la ceafă cu " pleteancă " . Mai nou se poartă, cu deosebire în zile­
le de sărbătoare, şi numai o singură coadă, împletită din mai
m ulte şuvite ce se termină cu o panglică colorată. Pieptănătura
p�'irului s e face cu cărare lr�. mijloc sau pe o parte a capul ui, de
la frunte spre ceafă. Semnul femeii măritate este cosiţa forma­
ti'\ elin cele două cozi ridicate în currrwziş pestP creştetul capului,
lc·gată cu pktenci din lînă sau din bumbac colorat. Prima cosiţă
este făcută de naşă orlată cu luarea cununHei sau a struţului de
mireasă, spre sfîrşitul nunţii şi e purtată toată viaţa. Fetele şi
r. L'Vestele mai tint>re, la d i feri te ocazii, îşi pun î n păr deasupra
urechii bucheţ ele de flori naturale.
Acoperămîntul capului îl formează năframa, care se poartă
indoiti'i în diagonală cu colţul deasupra mai lung şi legată sub
bărbie sau la ceafă. Pentru vară, năfrărnile sînt mai subţiri, din
tt·sfltură de bumbac, delin, mătase iar cele de iarnă sint mai
gn•ase, din lină, cu ciucuri, avind capetele infăşurate în jurul
f;ît ului. Faţă de numărul mic de variante din trecut în ceea ce
prive�te materialul, ţesătura, calitatea şi culorile, i n zilele noas­
tre modelele sînt mai numeroase şi cu măiestrie lucrate.
2. Pieptănătura părului şi acoperămîntul capului la bărbaţi.
Jn ultimul timp nu 'e mai întîlnesc bătrîni cu plete. Puţini sint
şi cei cari poartă barbă şi mustăţi lungi. Bătrînii se tund cu
, , ..:ică" iar bărbaţii şi tinerii cu " frizură " , avînd cărarea pe o
parte sau părul dat pe spate. Majoritatea celor fără mustăţi o

215
www.cimec.ro
formează cei mai tineri . Brici sau maşină de barberit se află
aproape în fiecare casă. Mulţi şi-au procurat foarfeci şi maşini
de tuns pentru uz familial. Meseria de frizer a devenit în cele
două sate ilvene o ocupaţie permanentă.
C opul (pălăria) de pîslă neagră a suferit ajustări şi com­
pletări fr.ţă de modelul vechi. Pe dinăuntru a fost căptuşită iar
m arginea tivită. Pălăria cu pana (borul) lat şi uşor îndoită în
sus f'Ste preferată de bărbaţii mai î r; vîrstă, iar cea cu pana în-
gustă e dorită de tineret.

11
Păcurarii, cînd urcă oile la munte, ung partea exterioară a
pălf•riei cu un preparat din răşină, ceară sau reu, spre a o în­
tări �1 face impermeabilă, avînd legători sub bărbie ca să nu fie
luată de vînt.
Pilbri i ! L' 1noderne şi-au găsit mult i amatori, mai ales în
rîndurile l;Jrbaţilor care au îmbrăţişat noi meserii sau lucrează
temporar in afara gospodării lor la munci industriale. Vara se
poartă pălării de paie.
i
C u şma este nedespărţită pe timp răcoros, mai ales iarna.
Păstorii de pe păşunile alpine o ţin la îndemînă ş i vara. Pieile'
de miel sint alese de timpuriu, de preferinţă negre, dar ş i albe,
ş i s·� dau la �·cJocari cu "semn " pentru prelucrare. Se procură
ş i din tîrguri, d e pe şatră, ori din prăvălie. In general se poartă!
cuşme lungweţe, cu vîrful rotund, îndoite uşor într-o parte, pe
lat, sau rotunde cu vîrful tras înăuntru.

III. IMBRACAMINTEA DE PINZA

Din această categorie fac parte cămaşa şi poalele femeieşti,

cămaşa, i1:menPle ş i pantalonii bărbăteşti. Pînzeturile din care
se < onfPc� ionea;�:ă Yariază, în funcţie de împrejurările în care
sîn t purtate. Cele pentru zile de lucru se fac din pînză de in şi
cînepă sau amestecată cu fire de bumbac, iar pentru zilele de
sărbătoare şi :Pstivităţi famil iale, din pînză de bumbac, giolgi
(giulgiu), �ifon ,căutat fiind docul alb pentru pantalonii bărbă­
teşti.
1 . Cămaşa femeiască şi poalele. Cămaşa întreagă, cu poalele
prinse de piept, l ungă pînă la glezne, din patru-şase laţi, încre­
ţ ită pe şolduri, avînd mînecile fixate de guler ş i terminate cu
"fodori", păstrează structura şi croiul tradiţional. Pentru a se
îndnge mai ajustat şi pentru a avea posibilitatea de a schimba
r1iesele, în u ltimul timp, mai ales femeile tinere, au separat
" piepţii de poale. Spre a fi prinse de guler, "piepţii şi mîne­
" "
cile se încreţesc pe aţă " în funcţie de grosimea gîtului, peste
care se fixează un guler îngust. Pieptul cămăşi i are deschiderea
în faţă, pînă la jumătatea bustului şi se încheie la gît cu un nas­
"
ture sau cu. ,cetori . De ambele părţi ale gurii cămăşi i şi para­
lel < U ea, se fac două-trei tivuri ce S f> termină cu o "punte " . Mi-=

216
www.cimec.ro
neca aj unge pînă la vîrful degetului mare, avînd lungimea unui
lat şi j umătate de pînză de casă, iar un sfert din lungime, în
partea de jos, e ocupată de fodori în formă de evantai obţ inuţi
prin încreţire. La s ubţiori se pun " paje " pentru a se înlesni
m i şchrile braţelor.
Impodobirea cămăşii femeieşti cu cusături se face la guler,
pe mînecă, deasupra cotului şi pe fodori. Elementul decorati v
constă din cusături între Lre (petea pe dos, cruci uliţe "pescri­
� oare " ş.a.), cusute cu fatinuri şi mărgele de diferite culori bine
asortate. Fodorii se termină cu " cipcă" (dantelă). In ultima vre­
me cu�ăturile se fac şi de-a lungul mînecilor precum şi pe piep­
ţ ii cămăşilor. Foto Nr. 3.
Poalele au latul din faţă şi din spate drept, iar cei laterali
s i nt croiţi în eline. Cînd sînt separate de piepţi, d upă ce s-au în­
creţit, se fixează cu un guler după talie şi se leagă de mijloc cu
<�te împletite. Fato N r . 4 .
Un alt tip de cămaşă femeiască, d e dată mai re­
centă. este cel cu platcă între umeri şi cu mineca largă, ce se
poartă mai mult în zilele de lucru şi pe timp călduros.
Cămaşa bărbătească, izmenele si pantalonii. Cămasa
bătrînească, l ungă pînă la genunchi , se compune din
.. stani " , .,eline", mîneci largi şi drepte cu "pajP" la subţiori . Gu­
lerul este simplu şi lat de două degete. Stanul se face dintr-o
-singură bucată, ră'iCToit la îndoitura de peste umeri pentru intro­
d ucerea gulerului. Partea ele sus a stan ului se dublează dt ţin
omoplaţii şi coşul piPptului, pentru a fi mai trainică. Gura că­
măşii e'te în fată. Se ornamentează puţin prin cusături în negru,
roşu sau albastru, monocrom sau policrom, la rulPr şi în partea
de jos a minecii, de obicei numai la cămăş i l e de sărbătoare.
Foto nr. 5 .
Un alt tip este cămaşa cu umăr sau platcă între umeri. Are
stanul din patru foi, încreţite în partea de sus, unde se prind de
platcă. Gulerul e mai lat, dublu şi îndoit înafară, fiind prins î n
fată c u doi nasturi unpori coloraţi. Gura cămăşii, lungă pînă la
furca pieptul ui, s e încheie, prin suprapunere, cu nasturi. La­
tc>ral, între guler şi punte, se fac trei-patru tivuri. Mineca este
prinsă de marginea umărului unde se fac şi cîţiva creţi, apoi de
latul din faţă şi cel din spate avînd pajă la " susuori" . Deschiză­
tura gîtului se obţine prin răscroirea plăteii şi a foilor din faţă,
el in a căror alăturare rezultă şi gura cămăşii terminată cu o pun­
te.
Acest tip de cămaşă se poartă mai ales de către bărbatii ti­
neri. Cea de sărbătoare se împodobeşte destul de bogat. Gulerul
poartă o cusătură principal ă . Acelasi model , însă mai îngust. se
face şi în partea de jos a mînecilor ca şi pe puntea cămăşii. Mo­
t ive similare mai apar la umeri, împrejurul plătd i şi chiar la
poala cămăşilor feciorilor. Cusăturile se fac cu satin, mărgele şi

217
www.cimec.ro
d l iar cu mătase predominînd nuanţe de roşu, albastru şi por­
tocaliu cu negru, ce redau motive caracteristice i lvenilor mari.
lzmenele au un croi simplu, fiecare " crac" rezultînd din­
tr-un lat de pînză, care se împreună cu fundul izmenelor după
ce s-au ajustat pe picior. O ţesătură din pînză de in sau cînepă
amestecată cu bumbac răsucit, sau numai din bumbac, ţesută în
patru iţe denumită "nădrăgoi", se întrebuinţează la confecţiona­
rea izmenelor şi a pantalonilor făcuţi de croitori săteşti. Mult că­
utat este şi docul din comerţ.
3. Piese din ţesături, mixte. Peste poale (de la
brî u în jos), se poartă în faţă "şurţul" iar la spate " pănzătura",
denumirea ambelor piese la un loc fiind pănzături. Ţesutul şi a­
lesul pănzăturilor se face de către femei m a i îndemînatice, cu
deosebire cînd e vorba de pisele ce se poartă în sărbători . De
obicei, pentru ţesut, se întovărăşe�c două-trei vecine. Pănzătu­
rile de purtat în zilele de lucru au urzeala din fire de in sau cî­
nepă, uneori am estecate cu bumbac, iar bătătura din păr de lînă
ţurcană. Şurţul, ceva mai lat, se ţese în culori. închise, adesea în
n egru, cu "vîrste" ce încadrează alesătura fixată in partea de
jos, tf'rminîndu-se cu o "cipcă" îngustă . Pănzătura, puţin mai
îngustă, este lucrată vîrstat (cu dungi) în culori deschise, asor­
tate. pentru femeile tinere şi mai închise pentru cele in etate,
ll'rm in!ndu-se şi aceasta cu o cipcă. Pănzăturile ele sărbători sînt
lucratr· cu multă grijă. Urzeala se face din bumbac răsucit. iar
bătătura cu fire din scule de păr aspru procurat din comerţ. Cînd
Sl' găseşte este utilizat şi "părul moale" < are dă o piesă mai de
cal i ta te. Şurţul are o alesătură principală încadrată de alte două
alPsături mai î nguste. Uneori, fondul, de culoare închisă, este
virstat cu nuanţe asortate. DungilP pănzăturii sint mai i nguste ş i
de culori v i i , in care pred om ină roşul cu nuantele salE', portoca­
liu!, violetul pal şi alte combinaţii. Alesăturile sint destul de
bogate şi chiar lffiai multe la ar eeaşi piesă. Nu lipsesc ciucurii. de
m�1tase, CPv a mai scurti decit la şurţ. Culorile vi i sint specifice
tineretuiui. Foto N r . 6.
La femeile mai in vîrstă, pinzăturile aproape că se împreu­
nă la solduri. l ' n•,jntă culori mai înch ise ş i au, de obicei, o sin­
gură a iesătură . l'viamele transmit fiicelor pănzăturile lor de săr­
bătoare din t i th •:·, • : e .

IV. IMBRACAMINTEA DIN PANURA

A)'2zarea comunelor Ilva Mare şi Lunea Ilvei sub culmea

Carpa iilor Răsăriteni, cu �ezon rece timpuriu şi multe zile de
vară r[tcoroase, face ca îmbrăcămintea de pănură să fie mereu
întrebuinţată.
Pănura s e kse in patru i ţe, avînd urzeala din păr de lînă,
tnrs în fire mai sub�iri şi răsucite, iar bătătura din "canură" (li-

218
www.cimec.ro
nă amestecată cu 1111�), toarsă mai gros şi deslînat. Ţesătura, dire
l înă albă sau neagră naturală, se prel ucrează la piuă devenind
pim ură, din care apoi se confecţ.ionează piesele de îmbrăcăminte.
1. Sumancle. Chitul, fiind mai practic, a înlocuit "sumanul
grănicuesc". Are acelaşi croi atit pentru bărbaţi cît _şi pentru
femei. C ulerul, lat cam de trei degete , este � implu, şi se încheie
nu�nai în partea de sus cu un nasture, ,,căluş" sau "cetori' ' . Cro­
i rea s� face dintr-un singur lat de pănură îndoit în două peste
umeri, unde se face răscroiala şi se prinde gulerul. Latul din
spate răm îne· întreg , iar cel din faţă se despică în două pînă jos,
addug indu-se cî te un elin mai lat spre poale. Mi neca este sim­
plă şi se prinde de s tani cu pajă la subsuoară. In lungime, chitul
<•ju nge pînă la genunchi. Se confecUonează din pănură neagră,
nccăptuşit şi fără ornamente. Inainte de primul război mondial
se p urt�u şi ch ituri din pănură albă sau sură de către cei ma1
si!rau. Latul din spate are în partea de jos, la mijloc, o despică­
tură de vreo 8 cm.
De vreo cinci decenii a fost introdus căputul confecţionat
elin pănură neagră, lung de trei sferturi şi croit după corp de
croitori săteşti. Unele piese au gulerul rotund, din blană de miel
la bărbaţi ş i cu "primă", pluş �au catifea la fenwi . Altele au gu­
lerul in formă de şal cu aceleaşi adausuri sau decoruri. Căputul
se înciwic în fa \ă cu nasturi pe două rînduri, iar la spate are o
gaică. Buzunarele, obl ice, aşezate în faţă, sau drepte, fixate la­
teral, �înt la nivelul tal iei . Mai nou aceste piese se căptuşesc iar
fpmeile aplică primă în partea de jos a mînecilor. pe marginea
cl in iilor din faţă şi chiar împrejurul poalei. La copi i, chiturile şi
căputurile au aceeaşi croială. Foto Nr. 7.
Din pănură se mai făceau în trecut aşa ziseh.• "recăle", ase­
mi!nlttuare c:u chiturile a căror lungime depăşea cu puţin brîuL
purtate la l ucru în zilele mai răcoroase, fiind mai comode. Sînt
pe cale de dispariţie, înlocuirea lor făcîndu-se cu vestoane din
comerţ şi flanele tricotate în gospodărie.
::: . Cioarecii. Pentru confecţionarea lor oe întrebuinţează pă­
nurd albă, îndeosebi pentru cei de sărbători, precum ş i pănură
neagră pentru cei purtaţi în zile de lucru. Bărbaţii tineri au ci­
oareci strîmti , traş i pe picior, la unii puţin î ncreţiţi sub ge­
nunchi. Cei purtaţi de bătrîni sînt relativ mai largi. Fiecare ci­
oarec se croieşte dintr-un lat de pănură, pe lungimea dintre
brîu şi glesnă, ajustîndu-se pe picior. Cracii �e ansamblează cu
fund u l cioarecilor ş i se prind laolaltă cam la o palmă sub bartă.
Prin bartă se mtroduce cureaua cu care se leagă de talie.
l\'Iai nou se poartă cioareci de tipul pantalonilor fus combi­
naţi cu bufanţ i , avînd buzunare, confecţionarea făcîndu-se de
croitrn·. Cioarecii femeieşti sînt pînă la genunch i, din pănură al­
bă �i încreţiţi pe fluiere dea<;upra aţelor şi obielelor. In zilele
noastre sînt înlucui�i cu ciorapi de lînă.

219
www.cimec.ro
 3. Piese de protecţie. Gluga a fost folosită în trecut ca haină
de pro�ecţic pe timp nefavorabil, mai ales în sezonul rece, de
către pas tori şi în călătorie mai ales de cei ce mergeau călare,
îmbrăcată peste celelalte haine. Era de forma unei pelerine cu
capişon, l argă şi lungă pînă la glesne, confecţionată dintr-o pă­
nură mai sui) ţire dar ţesută des, precum şi din pînză groasă în
patru i ţe. Abia se mai găsesc asemenea piese în cele două comu­
ne.

V. ÎMBRĂCĂMINTE IMPLETITA DIN LINA

De vreo cinci decenii se poartă flanele (sfetere) împletite

din fire de lină. Astăzi este o haină obişnuită atît la bărbaţi cît
şi la femei. Se îmbracă în locul pieptarelor, dar şi împreună cu
acestea, după anotimp, de obicei flanela sub pieptar. Sfetările se
confecţinnează de aproape toate ilvencile care se întrec in mode­
le de irr.plPtituri.
Şalul e�te nedăspărţit de la gîtul bărba ţilor în timpul răco­
ros . .Se împleteşte cu " indreaua", cu cîrligul şi, mai nou, cu două
ace, d in fire albe sau colorate din lină, precum ş i din păr aspru
sau d in lină buclată procurată din comerţ .
. ,Mînecările" au fost în trecut la modă, purtate atit in zile
de l u cru cît şi la sărbători, mai cu seamă de bărbaţi. Se împle­
tesc cu îndemînare mănuşi de variate forme şi modele, mai ales
cele destinate a fi purtate in sărbători , prilej de întrecere între
fete. Cj orapii de lînă au devenit obişnuiţi, îndeosebi la tineri,
fiind con!eqi onaţi în fiecare gospodărie.

VI. IMBRACAMINTE DIN BLANA

Oieritul a oferit sursa principală dP materii prime pentru

îm brăcămintea de iarnă a ilvcnilor. Pieile lucrate de cojocarii
săteşti se transformă de aceştia în pieptare de tot felul şi cojoa­
<"C' , m eşteşug vechi pe aceste plaiuri.

După felul craiului, pieptarele sînt , , î nfundate" sau " deschi­

se" , a tît cele fpmeieşti cît şi cele bărbăteşti. Cele care se poartă
în z i l e de lucru sînt mai puţin împodobite sau chiar de loc. Piep­
tRrele de sărbătoare, de obicei înfundate la femei şi deschise la
b�lr b&ţi se prezintă cu o mare bogăţie decorativă ce se obţine
prin t1vituri şi împletituri de meşină colorată şi cusături cu mo­
tive ornamentale florale.
ln trecut pieptarele se împodobeau cu cănaci şi cusături în
maro, negru sau roşu . Pe la începutul acestui secol şi-au făcut
loc pieptarele desch ise , . bîrsăneşti", răspîndite de pă"torii din
lVlărginimea Sibiului, iar în ultima vreme se observă tot mai des
bundiţe moldoveneşti, îndeosebi la bărbaţi. La femei s-au intro­
dus cam în aceeaşi vreme pieptarele înfudate de culoare maro,

220
www.cimec.ro
bogat ornamentate şi mai scurte, cu marginile în catifea sau pri­
A cum portul lor este în stagnare fiind înlocuite cu piepta­
IT; �\ .
relc � . bîrsăneşti deschise şi chiar bundiţe.
Cojoacele au avut la primul război mondial o lar­
gă utilizare ca piese de îmbrăcat pe deasupra în zilele frigu­
roase. Cele folos�te de păstori şi drumeţi erau mai lungi, cu bla­
nă la guler şi cu multe "cetori şi căluşi " pentru îmbumbare. Că­
nacii de la cojoacele de fărbătoare au dispărut cam în acelaş
timp cu cei de la pieptare, noul decor prezentîndu-se din cusă­
turi în care predomină motivele ornamentale cu o tematică flo­
rală. Aceste cojoace sînt mai scurte, pînă sub genunchi, cu bu­
zunare laterale unele avînd chiar blăni la gulere, de miel, vulpe
şi chiar jder. Foto Nr. 8 .

VII. INCALŢAMINTEA

In zilele noastre piesele de încălţăminte formează un bo­

gat şi variat sortirnent al portului popular ilvean. Se încalţă o­
pinci, ciob<Jce. bocanci, ghete, pantofi, sandale, colţuni. Aproape
1 iecare locuitor foloseşte în cursul anului două-trei feluri de în­
călţ [nninte, corespunzătoare sezonului şi ocaziei, la muncă sau
în sar11ii t.ori.
1. Incălţăminte de piele. Opincile se confecţionează din pie­
k de porc pentru copii şi femei şi de vită pentru bărbaţi. Nu lip­
se..- c n ici opincile elin camere şi anvelope de cauciuc. Se poartă
mai mult de ţărani la muncile agricole, de păstorii de vite, vara
pe munţi şi de cei aflaţi la gospodăriile sezoniere din zon a fîna­
ţPlor. Bătrînii le găsesc: mai comode mai ales în sezonul friguros .
Ciobotele cu tureac scurt folosite de grăniceri au fost înlo­
cuite cu cizme negre din piele de "cordovan" înalte pînă la ge­
nunchi şi cu tureacul tare : apoi de ciobotele negre zise " mol­
do veneşti" care au trecere şi în zilele noastre. Se încalţă, de o­
bicei, în zilele de sărbătoare, la festivităţi familiale ori cînd il­
veanul călătoreşte, dar şi pe timp de ploaie.
Acum un secol, femeile au început să poarte, în sărbători,
ciobote roşii care au fost înlocuite cu cele negre de box, care în
pre...:e nt îşi pierd întîietatea în favorul ghetelor, pantofilor şi s an­
dalelor, purtate în funcţie de anotimp.
�n aiară de bocanci şi ghete, denumite local "păpuci", băr­
baţii t ineri poartă pantofi şi s andale procurate din comerţ care
.se asociază bine cu costumul ţărănecc local.
2. lncălţămintca d:n pînză, lînă şi pănură. Opincile se în­
l·alt ă cu obiele de pănUl·ă, mai ales iarna, legate cu aţe negre la
femei ş i curele la bărbaţi. In bocanci şi ciobote se utilizează tot
mai mult ciorapi. Genera ţia tînără abia mai cunoaşte colţunii de·
pănură, odinioară mult întrebuinţaţ i . Puţini îi mai şLu confec­
ţiona, şi se poartă doar de unii moşnegi.

221.
www.cimec.ro
 VIII. PODOABE ŞI ANEXE

Poetul popular ilvean este completat în zile de sărbătoare şi

la festivi tăţ.j f amiliale c:u piese de podoabă care întregesc îmbră­
c ăminte<:t sau subliniază c:aracterul manifestării. Ele fac parte din

tradiţia şi specificul local.

1 . Podoabe de mărgele, salbe şi cercei. Şirurile de mărgele
purtate la gît sînt obişnuite la fete şi neveste mai tinere însă cel
m ult două-trei şireaguri. Se procură din comerţ şi E înt prefera­
te cele de piatră şi în c:ulori care să nu fie ţipătoare, mai deschi­
�l� la fpmeile tinere şi mai închise la cele în vîrstă.

Banii de la gît se formează din salbe de monede

vechi de argint, prevăzute cu torţi mici pentru a putea fi înşira­
te la anumite intervale şi atîrnate succesiv la gît. Cînd salbele
sînt mai numeroase, după gît se aşează o perniţă de protecţie.
Se poartă în zile de sărbători mai î nsemnate ş i la nunţ i . Ne­
l ipsiti sînt cerceii de argint şi chiar de aur încă din copilărie.
Dupa impletirea părului, mieresele îşi pun pe cap " truţ (cu­
nuniţă) din !!ori artificiale procurat de la tîrg, ce se fixează cu
bumbuşti, iar deasupra urechilor spre faţă se atîrnă " spilcile".
Dru�till', in număr de patru sau şase, care însoţesc mireasa, poar­
tă pc· cap o cununiţă similară , ale cărei capete sînt lăsate neîm-
preunate. Foto Nr. 9.
Feciorii înfăşoară căpăţîna pălăriei, peste petea, cu ,.ger­
dane" de mărgele sau cu panglică tricoloră. In zilele de sărbă­
toare şi mai c:u seamă la nunţi îşi pun în partea dreaptă 10truţ de
vîsdoage sau muşcată, buchete de flori primite, de obicei, de la
drăgu '.,ele lor.
Obişn uite sînt la tineret inelele iar în timpul din urmă cea­
surile de mînă. Cei căsătoriţi poartă verighete.
2. Piese de piele �i de metal. Cureaua este purtată aproape
de toţi bărbaW din cel e două comune. Cea cu patru cătărămi , la­
tă de 2 0 - -2 5 cm. abia se mai observă la unii bătrîni. Astăzi este
preferată cureaua îngustă cu două-trei cătărămi. Se ornamentea­
ză cu mo tive ştanţate ş i cusături de fişii colorate. Meseriaşii bis­
triţeni încă de la începutul acestui secol nu 'mai s înt singuri i pro­
ducători de curele, meşteşugul fiind însuşit şi de cei din Năsăud.
In C'Urea se ţineau în trecut bani i şi actele, precum şi bri­
c:eagul legat cu " reteze " înfăşurate r;e la spate. Nu lipseau unel­
tel e pentru producerea focului : amnarul , cremenea şi iasca,
, ,sulhacul" pentru găurit şi de scobit în pipă. Pe suprafaţa ex­
pusă pri virii, tinerii împodobesc curelele cu bumbi lucitori, plă­
cute şi diferite reteze. Foto Nr. 1 0 şi 1 1 .
3. Alte accesorii. Năfrămuţa (batista) confecţionată din pîn-
7ă de casă şi împodobită cu motive cusute, femeile o poartă la
brîu ori în sîn, iar bărbaţii după curea sau în buzunarul de piep­
t&r. Nttfr-.:lmuţelc, pregătite cu semnificaţie de către fete, fac
obiectul unor răpiri din partea c elor dragi, drept amintire.

222
www.cimec.ro
 Sînt nelipsite din portul ilvenilor trăistile cu dungi colorate
specific locului, folosite pentru merinde sau cumpărături. Bărba­
ţ i i le poartă peste umăr, iar femeile mai m ult în mînă, legate la
gură.

IX. CONSIDERAŢII ESTETICE

Pnnul popular din I lva Mare şi Lunea I lvei prezintă nume­

rcase note estetice reliefate prin supleţe şi ornamentaţii artisti­
ce, cu nuanţe şi croiuri deosebite faţă de localităţile vecine cu
care alcătuiesc aceeaşi zonă etnografică. I lveanul mare se cu­
noaşte d upă c-uşmă sau pălărie, după felul cum le poartă pe cap,
iar femeile rlupă năfrămi. Specifice sînt sumanele, cămăşile, iz­
mencle şi c.:ioarecii la bărbaţi, pînzăturile şi cămăşile femeilor.
Deosebite sînL şi pieptarele, opincile şi felul cum le încalţă, trais­
ta pe care o poartă legată la gură !"au pe umăr. Toate prezintă
o anumită nuanţă locală. Ace"tora li se adaugă fizionomia şi ţi­
nuia, graiul dumol şi ospitalitatea ce-i caracterizează pe ilvenii
celor două localităţi .
Linia croiului la piesele de îmbrăcăminte este determinată
de confoJramţia corpul ui, de tendinţa ca hainele să nu fie mai
lungi sau mai largi decît este necesar în mod practic, ci " nu­
"
mai cît să-i şadă omului bine . Culoarea mativelor ornamenta­
le şi a cu săturilor este expimată prin nuante de roşu, portoca­
l i u şi ::d bastru la tineret, cărora li se adaugă din ce în ce mai
mult rH'gru la C"Pi virstnici in locul culorilor vii. Această croma­
tică pune în relief caracterul de�chis ş i generos al tinerilor, ca
�; seriozitatea şi cumpătarea celor albiţi de vreme.

X. RELAŢII DE O PARTE ŞI DE ALTA A CARPA ŢILOR

Legăturile permanente dintre rom ânii de pe cele două ver­

sante ale Carpaţilor Orientali,1 n-au putut fi î ntrerupte de gra­
niţele statelor vremelnice şi nici de măsurile de pază luate.
Numai din comunele I lva Mare şi Lunea Ilvei au emigrat în ul­
timele două secole peste 200 familii de români, care s-au aşezat
în satele bucoviene şi moldovene învecinate. " Mergem la ai
noştrii " sau "venim de la ai noştrii " erau răspunsurile călători­
lor i lveni care treceau aproape zilnic peste graniţă, pe plaiuri,
poteci !"au cărări directe, dar mai ales tăinuite. Este vorba de
membrii aceloraş i familii aşezate de o parte ş i de alta a cumpe­
nei apelor, pe'te deal !"au peste munte, cale de cel mult o zi pe
jos. Numeroase sint familiile care răspund la acelaş nume, dacă

7 . Cf. N. Dunăre, E lnographische Beziehungen zwischen den GelJielen diesscitz und j c n ­

s i l z d e r K a rp a lhen , , . Forschungen z u r Volks und Landesku ndc " , Bucureşti, 1 965, v o i . 8 ,
n r . 2 , pp. 5-20 ; A r l a populară d i n Valea J i u l u i . . . , p p . 4 1 3-437 ş i 451-454.

223
www.cimec.ro
ar fi să facem un apel nominal pe cei doi versanţi carpatici. De
aici au rezultat numeroasele legături, obiceiuri comune şi influ­
ienţe reciproce de ordin economic, cultural şi etnografic între
populaţia din Transilvania şi Moldova. Astfel, reţinem ş i faptul
că multe ilvence mai poartă în zilele de l ucru din anotimpul
rece, fote, confecţionate de ele, cămăşi cu a l tiţe etc., după mo­
delul moldovenesc. Tot astfel, cioarecii şi izmenele bărbaţilor
prezintă asemănări cu aceleaşi piese similare din Bucovina şi
Moldova, adică sînt croite strîmt, d upă picior şi cusute pe partea
interioară. Multe năfrămi şi căciuli, ciobote şi chiar chimire,
ca şi alte piN·e de port popular şi de îmbrăcăminte, s-au procu­
rat şi se procură şi în zilele noa"tre de către ilveni din Vatra
Dornei.

XI. INFLUENŢE ZONALE ŞI ETl'iiCE RECIPROCE

Portul pofular ilvean a suferit influenţe de la populaţia din

localităţile de pe Valea Ilvei, din · Valea Bîrgăului şi chiar de l a
saşii districtului Bistri ţeiR. Cîteva piese de îmbrăcăminte sînt
mai semnificative.
Pălăria are trăsături comune pe toată Valea I lvei, fiind ase­
mănătoare celei de pe Valea Someşului şi a Bîrgăului şi chiar
cu a ţăranilor saşi. La fel pieptarele vech i de sărbătoare, deco­
rate cu ciucuri, · aveau cam aceiaşi arie zonală. Chitul sau su­
manul este comun, cu mici nuanţe de croi, în toate satele Văii
Ilvei, num ai c ă leşeni i şi iluanii mici îl tivesc pe margine cu
petea neagră şi este ceva mai larg. In ultima vreme au pătruns
în I lva Mare pînzăturile bîrgăoneşti de �ărbători, influenţă ce se
observă şi la cămăşile femeieşti.
Intr-o vreme, curelele late ale bărbaţilor ca şi ciobotele fe­
meieşti erau procurate de la meşterii bistriţen i, similare cu cele
ccnfecţionatc pentru ţăran ii saşi. De asemenea pieptarele şi co­
joacele purtate în sărbători.
Pe lîngă fondul comun portului popular românesc din îm­
prejur;me, portul popular d i n Ilva Mare şi Lunea I lvei prezintă
şi unele note relativ particulare. Astfel, cămăşile ilvencelor au
fodorii mai scurţi, cu motive în culori specifice, iar cămăşile
bărbaţilor au poala nu prea mult ieşită de sub curea. Năfrămile
se deosebesc d upă culoare ş i motive orna mentale, după modul
de a le purta . Ch iar şi croiul opincilor şi felul de a se încălţa
prezintă note particulare. De altfel, aproape fiecare sat �:lin zona
portului năsăudean pune în evidenţă deosebiri mărunte la îm­
brăcăminte, nuanţe după care someşenii 'e recuno:c din care lo­
calitate sînt.

8 . C f . N . Dunăre şi
L . T r e i b e r - N e t o l c z k a , R u m a n i sche, s ii r h s i s c h e u n d ungarische Beziehun­
..
gen an dcm Gcbiele des Volkskunde, . . Forschungen z u r Volks _ und Landeskunde ,
1 96 1 . n r . 4, pp. 47-76.

224
www.cimec.ro
 D in ce rcetările intre prin s e a : n pra portului popular d n cele
.

dcuă Ilve, rezultă că acesta s-a dezvoltat în strînsă legătură cu

c cndiţiile social-econom ice prin c are a trecut populaţia acestor

localităţi. Caracterul, prac tic al portului reiese din producerea

în gospcdăria proprie a materi i lor prime necesare principalelor
piese - piei, blăni, lînă, in. c înepă, - prelucrate în fire şi ţesă­
turi, urmate de confccţia propriu zi�ă. Mai rezultă din adapta­
rPa portului la cond:ţ.iile gecgra fice şi climatice de munte, ilvea­
nul fiind obligat să se îmbrace în aşa fel încît �ă-şi poată desfă­
ş u r a munca zilnică pe frig în ploaie cau zăpadă, cu urcuşuri şi
,

c c borîşuri, dat fiind terenul frămîntat şi caracterul agricol-pas­

t<n·al al ocupaţi e i sale, asociată ade�ea cu pădurăritul. Nu s-au
menţ in ut p:esele de îmbrăcăminte fără supleţe şi neîndămînoas�
la purtat, cum este cazul sumanului lung, al tunicii sau al glugii.
R eflectarea condiţiilor soci al-economice este corespunzătoa­
r e m o durilor de poducţ i e . Regimul militar grăniceresc aparţină­
,

tor feudalismului, a uniformizat portul bărbătesc şi l-a limitat la

trPbuinţele soldatului de odinioară. Odată cu dezvoltarea capi­
talistă au apărut diferenţierile sociale, rezultate din � tarea eco­
nomică şi astfel cei înstăriţi au putut să-şi procure îmbrăcă­
minte in sortimente mai bogate, de calitate mai bună şi împodo­
bită după gust, in tim p ce ţărănimea săracă a trebuit să se m ul­
ţumească cu o îmbr ă căminte mai modestă. In actu alele relaţii de
producţie, după înlăturarea exploatări i şi ca urmare a creierii.
industriei locale cu ocupaţii permanente, pe meleagurile ilvene
,

s- au dezvoltat noi forme de port, valorific ind u-Sl' ce era mai fru­
mos din piesel P tradiţionale.

15 - "Arhiva Someşand" 225

www.cimec.ro
 G L O S A R

BANII DE LA GR UMAZ! - salbă de monede atîrnată de gît.

BARTĂ - tiv lat de două degete prin care se introduce cu-
reaua de legat cioarecii şi izmenele de talie.
BLESURI - răni cauzate de război, soldaţilor grăniceri.
BUMB - nasture.
BUMBUŞCA - floare artificială din celofan . în formă de
garoafă .
B UMB IN URECHI - cercei.
B RIEŢE - încingătoare cu care se leagă pînzăturile de talie,
peste poale.
CĂPĂŢ! NA CLOPULUI - calota pălăriei.
CHIT - haină de pănură ce ţine locul sumanului.
CUN - bucată de pînză sau pănură triunghiulară sau trapezo-
idală ce se foloseşte ca adaus pentru a lărgi o haină.
CLOP - pălărie de pîslă neagră.
CIPCA - dantelă.
CETOARE - şnur folosit la încheierea gulerului cămăşii.
CONCI - pieptănătura fetelor rezultată din legarea cozilor în
formă de coc la ceafă.
COLŢUN - încălţăminte de pănură în formă de şoşon, avînd pe
talpă piele de porc.
C R AC - partea de cioarec sau izmene ce se poartă pe un picior.
CCRDOAN - piele lucrată pentru cizme, asemănătoare boxului.
DRUŞCĂ - paranimfă, care însoţeşte mireasa.
FELDSTAND - soldat grănicer activ din timpul graniţei mili­
tare năsăudene, al cărui serviciu dura 8-10 ani.
GERDAN - panglică de mărgele colorate şi mărunte ce se
poartă la gît de către fete, sau înfăşurată pe lîngă căpă­
ţîna clopului.
MIŢĂ - prima lînă tunsă de pe miei.
MONDUR - echipamentul militar al soldatului grănicer năsă-
udean.
MUŞDRU - instrucţia soldatului grănicer.
N AFRAMĂ - basma care acoperă capul femeilor.
NAFRĂMUŢĂ - batistă, de obicei lucrată de fete.
NADRAGOI - ţ esătură de patru iţe, din care se confecţionează
izmenele sau aşa zişii pantaloni.
PANTALONI - izmene confecţionate după un anumit croi, din
pînză de nădrăgoi sau din doc.

226
www.cimec.ro
PAJA - bucată de pînză sau pănură triunghiulară pusă la sub­
suoară.
PAPUCI - ghete sau bocanci, în grai local .
PAR ASPRU, PĂR MOALE - fire de lînă ţigaie, respectiv me­
rinos, toarse î n filatură din care Ee ţes pînzăturile .
PINZĂTURI - cătrinţe ce se poartă peste poale ; la spate ­
pinzătura - şi în faţă - şurţul.
PLATCA - bucată de pînză de care se prinde gulerul şi poala
cămăşii.
PLETEANCA - şnur de lînă colorată cu care se leagă cozile fe­
telor in conci şi cosiţele nevestelor peste cap.
PANA CLOPULUI - borul pălăriei de pîslă neagră.
PGCMEŢI - manşete simple sau pumnişei la mînecă.
ROGINA - teren mocirlos.
RUŞALA soluţie pentru tăbăcirea pieilor in gospodărie, din
scoarţă de arin fiartă.
RETZE - lănţişoare cu care se leagă bricegele la cingătoare.
SPILCA - buchet de bumbuşti cu glob, de care atîrnă diferite
figuri metalice sunătoare.
SMIRC - teren mocirlos, acoperit de verdeaţă şi răchitiş.
STAN - foaia din faţă !"au din spate a cămăşii sau chitului.
STRUŢ - buchet de flori naturale sau artificiale.
ŞULHAC - sulă de scobit in pipă şi pentru făcut găuri.
ŞURŢ - catrinţa din faţă la femei.

227
www.cimec.ro
 Foto. m·. 1. ,.Port femeiesc tradiţional de să1·bătoare" , I. Miciea, 1957.

228

www.cimec.ro
Foto. nr. 2. Ţăran soldat, grăni.:e1· 1·omân, în costum ostăşesc", Teconsti­
..

tuit. Foto. MINERVA, din amwml Şcolii normale, Năsăud.

229

www.cimec.ro
 Foto. n.r . 3. ,.Port femeiesc de sărbătoare, fete" Fe>to ocaziona l.

230

www.cimec.ro
Fato. nr. 4. "Port femeiesc de sărbătoare" - influienţe noi - I. Miclea,
1 957.

231

www.cimec.ro
Fato. nr. 5. ,,Po1·t femeies c şi bă1·bătesc de sărbătoare" l. Miclea, 1 957 .

232

www.cimec.ro
Foto. nr. 6 .,Po1·t femeiesc". Foto ocazional.
.

233

www.cimec.ro
234

www.cimec.ro
Fato. 11.1·. 8. ,.Port femeiesc de sărbătoare tmdiţional cu. cojoc." Fato.
ocaziţional.

235•

www.cimec.ro
 Foto nr. 9 . .. Fete cu salbe de bani şi mă1·gele la gît" .

.236

www.cimec.ro
Foto. nr. 1 0. ,.Miri". Foto ocazional..

237

www.cimec.ro
 Foto. nr. 1 1 . ., Tineri căsătoriţi". Foto. ocaziona l, 1 935.

238

www.cimec.ro