În decursul existenţei şi exploatării unei c-ţii, asupra ei se exercită diferite acţiuni.
Acţiunile pot fi sub formă de: - sisteme de forţe: greutatea proprie, încărcări utile, etc. - sisteme de deplasări sau deformaţii impuse: tasări inegale de reazeme, deplasări provocate de variaţii de temperatură sau contracţie (în măsura în care nu se pot dezvolta liber datorită legăturilor structurale ale elementelor), etc. Acţiunile sunt reprezentate în calcule prin încărcări (scheme de încărcări). În cadrul schemelor de încărcări sistemele de forţe, deformaţii sau deplasări impuse sunt caracterizate cantitativ prin parametrii de natura unor intensităţi.
1. CLASIFICAREA ÎNCĂRCĂRILOR
După frecvenţa cu care sunt întâlnite la anumite intensităţi, acţiunile se clasifică astfel:
NR. CATEGORIA DE SIMBOL CARACTERIZARE
CRT. ÎNCĂRCARE 1 2 3 4 1. PERMANENTE P - se aplică în mod continuu, cu o intensitate practic constantă în raport cu timpul 2. TEMPORARE T - se aplică în mod intermitent sau - cu o intensitate variabilă în raport cu timpul 2.1. - CVASIPERMANENTE C - se aplică cu intensităţi ridicate pe durate lungi sau - în mod frecvent 2.2. - VARIABILE V - intensitatea lor variază sensibil în raport cu timpul sau - încărcările pot lipsi totalpe intervale lungi de timp 3. EXCEPŢIONALE E - intervin foarte rar, cu intensităţi semnificative, pe durata de exploatare a construcţiei 1. COEFICIENŢII ÎNCĂRCĂRILOR
METODA STĂRILOR LIMITĂ
- Încărcările se iau în considerare cu intensităţile de calcul