PLOIESTIUL

CULTURAL ISSN: 2558 - 8710 / ISSN-L: 2558 - 8710 Nr. 3, 2017

FONDATOR SI REDACTOR SEF: GHEORGHE BURDUJAN Y 2 LEI

EDITORIAL
DEMNITAR
EU AM
DIN O META-
PROFIL
FORĂ
Gheorghe Burdujan
A
RELIE-
U
n bun ministru, un bun func-
ţionar public nu e necesar să
fie cult, „dus la școli înalte” ci
eficient! Cultura poate fi la un mi-
FULUI
nistru, la un primar, la funcţionarul
public, un handicap adesea insurmon- MENTAL
tabil. În loc să rezolve, să zicem, pro-
blema drumurilor (Ploieștiul are
câteva răni adânci...!), el se va apuca
ÎN PRI-
să hamletizeze lângă fiecare groapă:
„a fi sau a nu fi". Un ministru, prefect,
VINŢA
primar (un funcţionar public de orice
rang) nu e cazul să-şi piardă vremea APRO-
cu privitul stelelor sau cu obsesia
eternităţii. El trebuie să fie practic,
iute în decizii, fără mofturi metafizice,
PIERII
deştept, ager, la care pofta de a mişca
lucrurile în domeniul său (și nu în alte
DE
domenii...) e cu atât mai productivă cu
cât nu are nevoie de fineţuri de spirit. pagina 3 POET
Nefiind sâcâit de parabola melancoli-
ilor autumnale - răul de care suferă
orice intelectual autentic - el va
acţiona, va făptui (va vorbi mai puţin
și mai bine informat) cu fermitate, ca
un administrator ce-şi face treaba
ION LUCA CARAGIALE
fără să audă în urechi strigătul dis-
perat şi periculos al Eclesiastului:
ÎN CARTEA RECORDURILOR
„totul e inutil, e deşărtăciune, nu se
poate face”. Nu va cădea pe gânduri în
plină şedinţă de consiliu, meditând la
teoria relativităţii. Întreaga lui ener-
gie şi întreaga lui dorinţă de a demon-
stra ce e în stare să facă se vor putea
îndrepta, nestingherite, spre rosturile
funcţiei sale. Puţini sunt aceia care au
înţeles că sensul ascuns al progresu-
lui în orice domeniu de activitate,
cere, pe lângă trăncăneală, inevitabilă pagina 2
la noi, şi muncă efectivă, osteneală
practică. Dacă totuşi ai obiceiul de a
vorbi mult fără acoperire în fapte, de
a-ţi da „cuvântul de onoare" la fiecare
trei fraze, de a promite „marea cu AUTORI PRAHOVENI NOUL TEATRU CIUFULICI
IŞI AŞTEAPTĂ
sarea", atunci, ne-„ţinerea de cuvânt"
nu mai este o chestiune genetică, nici CREAŢII ORIGINALE SPECTATORII
astrologică, ci devine o chestiune de
caracter... A vorbi mult şi a nu face
nimic efectiv, vizibil în planul concre- IOAN GROŞESCU
tului este o boală greu de vindecat la
omul nostru public, la demnitarul
CAMELIA IULIANA RADU
român, indiferent de pozi#ia sa în ie- IULIA DRAGOMIR
rarhia socială. A nu spune mare lucru
dar a face totul (adesea de unul sin-
IOAN CORIN CULCEA
gur) înseamnă să ai coloană verte- VALENTIN EMIL MUŞAT
brală și „chemare”. Ploieștiul, prin
oamenii de excepţie care-l locuiesc, ar
LIVIA DIMULESCU
putea fi un oraș pre-destinat exem- paginile 4 și 5
plelor bune...
 2 ploiestiul/cultural
Numărul 3
UN MARE POET ÎNTR-UN ORAŞ MIC
Valentin Emil
Mușat
e ultimul - dar chiar ul-
timul - optzecist. Prin
referin$e și procedee, prin
atmosferă și atitudine
stilistică poemele lui par a
fi fost scrise acum 15 - 20
de ani (...). Numai că încă
de pe atunci, Valentin Emil
Mușat avea rezervele lui
fa$ă de „formula” în care,
totuși, se înscria. Așa se
face că spiritul său ludic
nu vizează numai poezia
tradi$ională, ci însăși unda
lirică din poezia acelor
ani. Parodie a parodiei,
într-un fel.
Apartenen$a la optzecism
nu e proclamată provoca-
tor, ci aproape nostalgic
pentru că V. E. Mușat este,
de fapt, un sentimental.
(Mircea Martin)
lRăstignit pe crucea ver-
bului, ars din temelii de
substantive, Icar nocturn în
ION LUCA CARAGIALE ÎN CARTEA RECORDURILOR
Nicolae Ioniţă este un
cunoscut grafician român
(ploieștean) și unul dintre
tot mai pu6inii „nebuni
frumoși ai marilor orașe”
din România. Timp de
peste 10 ani el a adunat
de unul singur și cu
însemnate sacrificii
materiale, caricaturi ale
uneia dintre cele mai im-
portante personalită6i
culturale ale României și,
după cum lucrarea sa o
demonstrează, ale lumii:
Ion Luca Caragiale.
Publicată la editura
ploieșteană KARTA -
GRAFIC și structurată în
„Opiniile sunt libere, dar nu si obligatorii.” — Ion Luca Caragiale
Redactor sef: Gheorghe Burdujan / Telefon: 0723-246121
- VALENTIN EMIL MUŞ AT
salopetă silnică, măre6 și
unic, Valentin Emil Mușat e,
fără îndoială, inegalabilul
„Poet de formula unu”!
Pendulând între realul
contingent și cel textua-
lizat, adesea greu de sepa-
rat, prezen6a autorului e
greu de sesizat într-o parte
sau alta a celor două oglinzi
existen6iale, care-l definesc,
ambele în egală măsură, ca
pe un dramaturg-autoiro-
nic (ca să zic așa) al pro-
priei sale vie6i. Poezia este,
pentru el, în mod irevoca-
bil, o „formulă” de exis-
ten6ă.
„În căutarea titlului pier-
dut” (al doilea volum în or-
dinea apari6iei, după „Poet
de formula unu”), însumea-
ză poeme care par a avea
nuan6a facilă a parodiei,
dar care nu ascund, ca în
atîtea alte cazuri, neputin6a
manifestă întru asumarea
culturală a existen6ei...
Astfel, cartea despre care
vorbim este o splendidă și
uriașă revărsare de lirism
subiectivat ironic: „eram
divin, erai di vină/ podul de
flori ca o lumină/ și-a scu-
turat petala tricoloră/ și
trei volume de format
mare cu peste 150 de
pagini fiecare, cartea
cuprinde reproduceri de
o calitate ireprosabilă a
circa 2.000 de caricaturi,
semnate de peste 1.500
de artişti plastici din 11
ceasurile nu au mai bătut
aceeași oră/ ne întâlnisem
la statuie/ vorbind în
vechea limbă șuie/ ieșise
lumea să ne vadă/ pe mine
și pe tine, dragă/ cu
glasurile însă depărtate/
între esenin și dreptate/.../
tu mi-ai cântat din balalică/
cum știe orișice hazaică/ și
parcă nu ne-a mai durut/
botezul în același prut/.../
(Pruteam să fim).
De multe ori poezia sa
punctează infernalitatea
banalită6ii ilustrând via6a
îndobitocită, lumea stătută,
ţări ale lumii. Din lipsă de
spa6iu vom aminti aici
doar câteva din aceste
6ări: Afganistan, Argenti-
na, Coasta de Fildeș, Bra-
zilia, Burkina Fasso,
Camerun, Croa6ia, Cuba,
Filipine, India, Bangla-
desh, lndonezia, Nepal,
Paraguay, Senegal, Fran6a,
Georgia, Timorul de Est,
Irak, Japonia, Niger, Zim-
babwe, SUA etc. etc.
Asta demonstrează că
marele scriitor român
este cunoscut pe toate
continentele lumii, chiar
și în locuri unde nici nu
existen6a iner6ială. Autorul
pune o oglindă în fa6a aces-
tei lumi pentru a o face
să-și recunoască autentica
înfă6ișare: „mă cotropise
nimicul/ d-l găzdac oliviu,
amicul/ mi-a spus când
l-am întrebat/ ce e prin
târg, prin vecini: - lume
multă, oameni pu6ini”. (No
comment), „cancelarie,
darie, ce mult te-am iubit/
peltea de meninge, cu6it ru-
ginit/ mohair de idei,
macarenko și pila/ și
pragul de jos, acul, urechi și
cămila/ a fi tratat ca un
virus/ lovit de o morală
cam grasă/ (tatăl meu
nenumit nu era niciodată
acasă)/ și unde să plângi
când apa vavilonului/
spălase latrinele domnului/
de sus de la balcon mitocă-
nimea scotea/ pretexte din
port-hart/ pe scenă elevi
marinari stau descartes/ se
mima fastuos nunta chiri6ei
cu nero/ și sala cânta: nihil
sine dero, nihil sine
dero/.../ (Ieșirea la izerci).
Apar6inând unei genera6ii
strălucite sub raport inte-
lectual, genera6ia formată
în anii optzeci, Valentin
ne puteam imagina că ar
exista caricaturiști.
Alături de caricaturi
cartea lui Nicolae Ioniţă
semnalează și câteva im-
portante antologii literare
care includ texte ale lui
I.L. Caragiale, dintre care
vom enumera aici doar
trei titluri: Best Short Sto-
ries of the World (Cele mai
frumoase povestiri ale
lumii - editura Garden
City Publishing Company,
New York 1917), Great
Short Stories of the World
(Minunate povestiri ale
lumii - ed. Ileinemann,
ploiestiulcultural@gmail.com
cronica
Emil de carte
Mușat este unul dintre
pu6inii ei componen6i pen-
tru care traversarea unei
epoci de o dureroasă com-
plexitate a implicat și o
asumare morală a propri-
ilor gesturi și atitudini po-
etice.
Nu este un autor prolific
(nicidecum prolix!). Scrie
pu6in, publică și mai pu6in
însă apari6ia unei căr6i
semnate de el constituie un
adevărat eveniment. A
încercat să fie și să rămână
el însuși într-o lume ce
pare să-și fi ieșit din 6â6âni.
Într- discre6ie totală,
Valentin Emil Mușat și-a
lansat cartea într-o mică
sală din vechiul sediu al
bibliotecii din Vălenii de
Munte în loc să și-o trâm-
bi6eze la kilometrul zero al
spiritualită6ii românești,
așa cum ar fi meritat.
La răspântiile Poeziei
românești veghează lu-
mina! Chiar dacă ea se
întâmplă la Vălenii de
Munte.
(Gh. B.)
Londra, 1926) și A World
of Great Stories (O lume
de povestiri minunate -
ed, Crown Publisher, New
York, 1947).
Nu cred că poate exista
un final mai potrivit al
acestei succinte prezen-
tări decât cuvintele
aceluiaşi Nicolae Ioniţă;
iar dacă soarta vă va
duce în oricare mare
bibliotecă a lumii, nu
vă fie rușine să între-
baţi de cărţile lui Ca-
ragiale. Și dacă veţi
afla că în acel loc nu
există nici una dintre
cările lui, atunci cu
siguranţă aţi greșit
adresa. Nu suntei
nicidecum într-o
mare bibliotecă.
Viorel DĂDULESCU
 „Opiniile sunt libere, dar nu si obligatorii.”— Ion Luca Caragiale
Numărul 3
EU AM O METAFORĂ A RELIEFULUI MENTAL
ÎN PRIVINŢA APROPIERII DE POET
STRATAN Ion
(prenumele la
naștere: Ioan), se
naște la 1 oct.
1955, Isbiceni,
jude)ul Olt.
Fiul lui Valeriu
Stratan, ofi)er de
avia)ie (refugiat
din Basarabia, în
1939), și al Elenei
(n. Aspra).
Absolvent (1972)
al Liceului „AI. I.
Cuza” din Ploiești
(în cadrul căruia a
urmat și cursurile
școlii generale). A
urmat (1974-l981)
cursurile
Facultă)ii de Litere
(sec)ia română-
franceză) a Univ.
din București.
A debutat în
revista Amfiteatru,
în 1972, iar
editorial, în 1981,
cu volum „Ieșirea
din apă”.
Ioana Scoruş: Păstraţi în
vreun sens un orgoliu al pri-
eteniei cu Nichita Stănescu?
Ion Stratan: Orice prietenie
e orgolioasă şi cu atât mai
mult una împărtăşită cu un
mare artist... Nu cred în
monopolul absolut al cama-
raderiei cu, de exemplu, o
Redactor sef: Gheorghe Burdujan / Tel: 0723-246121
personalitate atât de com-
plexă precum Nichita, dar
am avut momente de comu-
niune spirituală, de opinii
convergente asupra poeziei,
de reflecţii similare despre
unele lucruri... Oricum, ne
separau două decenii de
existenţă, de experienţă de
viaţă, dar poate şi aceste
diferenţe ne-au apropiat,
paradoxal, sufleteşte.
Rep.: Se spune că există în-
tâlniri care ne îmbogăţesc,
aşa cum există întâlniri care
ne consumă inutil. În ce
constă averea pe care aţi
căpătat-o în urma invidia-
bilei prietenii cu Nichita?
I.S.: Eu am o metaforă a re-
liefului mental în privinţa
apropierii de Poet... „Văile”
conturului cerebral impre-
sionate de Nichita sunt
imaginile despre persoana
sa fizică - fineţea chipului,
plutirea privirii albastre,
gesturile frumoase şi
neostentative. Când l-am
cunoscut, purta cămaşa mi-
litară în care este fotografiat
şi în „Epica magna”, panta-
loni crem de doc şi imenşi
pantofi albaştri adidas. A
ocolit masa rotundă din
sufrageria sa unde se găsea
scrinul lui Maiorescu, mai
multe picturi de Sorin
Dumitrescu, grafică de
Mircia Dumitrescu, o colec-
ţie de aparate vechi de fo-
tografiat, piuliţe de aramă şi
fiare de călcat cu cărbuni...
M-a întrebat dacă am la
mine „Marfa Petrovna”,
adică poezii originale şi ast-
fel s-a închegat cunoştinţa.
Ne-a servit cu cafea...
(Interviu apărut în numărul din martie 2003 al revistei Axioma)
„Dealurile” albe ale conşti-
inţei sunt alcătuite din
atmosferă şi din prieteniile
comune, iar „Vârfurile”
muntoase din minunata sa
operă. Averea, cum spuneţi
dumneavoastră, a constat în
clipe de discuţie despre
poezie, în asistarea la mo-
mente în care dicta delicatei
sale soţii Dora poemele, în
poezii pe care mi le-a dedi-
cat, într-o caracterizare care
mă onorează: „Ion Stratan,
spirit deschis, cu alonjă
intelectuală, fermecător în
paradox şi în lacrimă, spe-
ranţă dintâi a poeziei noas-
tre”, într-un portret pe care
mi l-a făcut, în cărţi cu dedi-
caţii originale, într-un inter-
viu pe care i l-am luat la
împlinirea vârstei de cinci-
zeci de ani, într-o carte des-
pre „Biblie şi ştiinţă”, şi
chiar în două - trei monede
jubiliare şi vechi pe care le
tot caut la fiecare mutare de
mobilă... Cred că m-am „re-
vanşat”, considerându-l la
„Cenaclul de Luni” un ade-
vărat „maestru” al acelor
vremi şi participând cons-
tant la Festivalul „Nichita
Stănescu” în calitate de...
muncitor necalificat, aşa
cum eram angajat pe cartea
de muncă la Biblioteca
„Nicolae Iorga”, pentru că
nu eram membru de partid.
Nu ştiu câţi din cei care se
consideră nedreptăţiţi ar
rămâne calmi şapte ani cu
acelaşi statut, după ce au
publicat trei cărţi foarte
bine primite de critică
(Ieşirea din apă - 1981, Aer
cu diamante - 1982/volum
colectiv; Cinci cântece pen-
tru eroii civilizatori - 1983),
toată „tinereţea”, până în
1990 fiind departe de Uniu-
nea Scriitorilor, aflându-se
în imposibilitatea de a pu-
blica din cauza cenzurii şi de
a călători la Congresele
Internaţionale de Poezie
unde au fost invitaţi cu toate
serviciile plătite.
La Festivalul „Nichita
Stănescu” din 1989 nu mi
s-a permis să iau cuvântul.
Îmi rămân câteva intervenţii
scrise în Caietele-program,
ploiestiul/cultural
care în vremea discursuri-
lor, cuvântărilor şi docu-
mentelor de partid analizau
Via Unitiva a lui Meister
Eckhardt sau Noeticul/noe-
maticul lui Husserl. Discuţi-
ile cu Nichita erau foarte
deschise, calde - îmi amin-
tesc că la apariţia unui
volum al meu mi-a făcut
cinste cu o omletă într-un
restaurant: „O mică trataţie
pentru volumul dumitale...
Îmi pare rău că aici la res-
taurant nu este cafea. Am
auzit că nici la partid nu mai
este.” La care m-am trezit
spunând: „Da, cred că şi to-
varăşul Emil Bobu a fost
propus spre râşnire”. Şi
buna dispoziţie se instala,
cu toată restriştea...
Rep.: Credeţi că faptul că nu
reuşiţi să daţi peste cele
„două-trei monede jubilia-
re” se poate constitui
într-un semn? Şi dacă da, ce
ar putea însemna? Vă pun
această întrebare pentru că,
de obicei, lucrurile de genul
acesta se fac pentru a păstra
o memorie. Văd în acest
refuz al dezvăluirii monede-
lor un simbol al faptului că,
poate, tocmai memoria lui
Nichita se cere a fi păstrată
într-un mod în care nu tre-
buie lăsată să moară.
I.S.: Într-adevăr, cele trei
monede (un „Aurelian”, un
„Constantin” şi o jumătate
de dolar jubiliar scos de
sârbi) erau simboluri - re-
tragerea romană, creştinis-
mul şi modernitatea. Mă
tem totuşi că erau în buzu-
narul unei genţi atunci când
mi-am vândut colecţia de
cărţi poliţiste. Eu le caut
metaforic, să zic aşa, pe
lângă intuiţiile din versurile
mele.
Atunci când l-am cunoscut,
Nichita avea trei planuri (cel
puţin) - să publice „Epica
magna”, să obţină Cununa
de aur de la Struga (cel vizat
iniţial de juriu fiind Marin
Sorescu) şi să-şi completeze
(bineînţeles) colecţia de
monede romane, într-un joc
al schimbului care dura de
3
ploiestiulcultural@gmail.com
ani buni. Colecţia începuse
de mult, când era în spital,
pradă unei depresii după
primul divorţ, cu primirea
câtorva monede „Vespa-
sian”. Era un cadril de
echivalenţe metalice antice,
metafizic şi stăruitor,
aparţinând nu valorii mate-
riale, ci proiecţiei şi visului.
La Festivalul „Nichita Stă-
nescu”, mai mulţi prieteni
am încercat să menţinem in-
teresul pentru opera sa, cei
doi iniţiatori fiind plasti-
cianul Sorin Dumitrescu şi
domnul profesor Eugen
Simion. Cu timpul, după co-
municări, spectacole (unde
graficianul şi regizorul
Mihai Vasile a avut un rol
important) şi chiar scurte
filme parabolă ale studio-
ului „Echinox”, proiectate
înainte de acordarea premi-
ilor, festivalul a strâns per-
sonalităţi proeminente ale
culturii noastre, de la filoso-
ful Gabriel Liiceanu la
criticul Lucian Raicu, de la
Ştefan Augustin Doinaş la
poetul Petre Stoica, strălucit
creator şi prieten de o viaţă
al lui Nichita. Domnul profe-
sor Nicolae Manolescu a fost
preşedintele juriului la
ediţia din 1990. A fost
prezent, de-a lungul timpu-
lui, Sfinţia Sa Părintele
Galeriu, a recitat unica
Doamnă a rostirii româneşti
Leopoldina Bălănuţă, ne-a
încântat maestrul Johnny
Răducanu. Am făcut cât s-a
putut, prin Caietele-pro-
gram, să nu se întârzie „o
recitire” a poetului. Din
toată inima, am încercat să
aranjez împreună cu Mihai
Vasile un punct muzeal în
casa de târgoveţi Hagi Pro-
dan. Recent, a fost „recupe-
rată” casa natală a poetului,
unde domnul muzeograf Ion
Stan este în continuare
„maestru de ceremonii”.
Rep.: Oh, ceea ce îmi
spuneţi poate „fabrica”
oricând o carte. Vorbeaţi
despre atmosfera boemă
(continuare în edi)ia
următoare)
 4 ploiestiul cultural
Numărul 3
AUTORI PRAHOVENI - CREAŢII ORIGINALE
IOAN GROȘESCU
Delincvent
Sunt cel care trece
în casă de melc
pe pervazul ferestrei
de hrean
temător şi viclean.
Bat nuci în pereţi,
cu ciurul car apa. Găleţi.
De sub tălpi tai crăci,
pe doine plâng în biserici.
Sunt cel cu rană de mine –
puşcăriaş cu vechime
în celulă pe viaţă,
clipe înşirate pe aţă.
Asta-i! Mă pipăi mă ştiu,
dă-o nisipului din pustiu
de amintire congenitală
dintr-o viaţă opulent ilegală.
Dă-o! Şi ia alta nouă
Singur cuc
Vine pleacă - o pendulă,
între roţi dinţate somnul.
Timpul - zbor de libelulă –
cariile surpă lemnul.
Stânga, dreapta sacadat
tânără femeie
coronată de bărbat,
focului îi e scânteie.
Se lovesc tăceri prelungi
rainfernul sa-ca-dat.
lupte grele, clipe lungi
traversau peste soldat.
Pendulam şi eu pendulă –
roată, zbor de libelulă.
Cuvintele
Mă ascund între cuvinte,
pipăi drum de întoarceri,
lătrat de câini,
fără vestminte,
buzele silabelor contururi.
Se despletesc geografii
planetare
în memoria scurtă şi seacă.
De plecări în talpă-i cărare
pasul să-asculte
urechea se-apleacă.
Din rădăcini, umbre
frunzoase,
cuvintele, m-ascund
de vedere
ca şi cum mi-ar plăti,
generoase,
pentru loc de şedere.
„Opiniile sunt libere, dar nu si obligatorii.”— Ion Luca Caragiale
Redactor sef: Gheorghe Burdujan / Tel: 0723-246121
Înspre curţi cunoscute
s-ajung
mă ocolesc pe sine-mi,
ruşinat
pe drum ştiut,
totuşi prea lung
de nu pot întreg să-l străbat.
În spatele blocului
În nord ploieştean, dimineţi
cu ochii cârpiţi
scutură-n balcoane
cearceafuri
îmbibate de efemere visuri
fierbinţi,
salvări de sub ruine,
regrete târzii, oftaturi.
Scări sub neoane,
în blocul cu patru etaje –
rindele pe oase,
carne şi piele –
măturătoarea cu trei plozi
din trei mariaje
şterge rumeguş de pingele,
repovestite lacrimi prelinse
din stele.
Eu mă bat la ghena
cu resturi de viaţă
cu şobolani, pisici şi câini
comunitari
pentru servicii de masă
ciobite,
putregaiuri în cutii
legate cu aţă,
pentru sentimente tocite,
crime nedovedite,
zacuscă de amintiri.
CAMELIA IULIANA
RADU
iubește-mă vara
o singura zi vom rămâne
frumoşi
o singură zi
apoi roșul din gura macilor
se va stinge fără sărut
printre spicele palide
răbdătoare
aşa se înfoaie zilele noastre
petale roşii ofilesc vântul
aşa se îndoaie spatele
subţire
de parcă și-ar săpa groapa
cu mâinile
narcotic vis
risipind
pe când cei mulţi şi tăcuţi
vor sătura cu pâine gura
copiilor
de jos
tronurile par
înspăimântătoare
dar dacă nu te opreşti
la picioarele lor
și urci
pe trepte aerul se rarefiază
firesc
acelaşi gol se deschide
ca la vederea unui înger
posac
doar trupul tău devine
interogativ
cojile arderilor se risipesc
cu rana rămâi la vedere
iar ea povesteşte șoptit
despre prima lacrimă a lui
Dumnezeu
cuvinte nespuse
vreodată
ocolim tăceri asurzitoare
cum ocoleşti o pasăre
ciugulind firimituri
luaţi din mine un fir
de îmbrăţişare
luaţi o ceaşcă în plus de ceai
şi un înţeles
voi face din orbire un pod
la fereastră
să cânte
să plângă timpul în care
am uitat
atâţia taţi rătăciţi prin
crâșme nebune
atâţia copii uitaţi
pe trotuarele reci!
atâtea mame îngropate
de fiecare lopată a dimineţii
Hesse m-a învăţat
în pădurea de bambus
steagurile victoriei se agaţă
de lujere înalte
și se vor legăna până vor
prinde zidul
pată cu pată
peştii cu aripi de aur
desenează pentru învăţati
semne pe apă
semnele spală corpurile
trecătoare
jocul se va muta din cer
Hesse m-a învăţat
să deschid pleoapele regilor
gândul va îmbătrâni abia
rupt din cerc
va fi
vas din piele de om.
IULIA DRAGOMIR
Vocea ta
Îmi place cum sună vocea ta:
în bătăile inimii ca toaca
în biserică.
Las tăcerea să cadă la
piciorul gândurilor.
Numai pe șoaptele tale îmi
sprijin inima.
Mă trage spre tine până la
epuizare.
Încă am resurse de zbor.
Planez pe aripa înserării.
Când râzi, curg înspre
izvorul rostului.
Când mă ard depărtări,
zac în nemişcare,
bolnavă de tristeţea
pământului.
Probabil că fire nevăzute
mă leagă de lumină,
de rămân plină de dragoste
în orice anotimp.
Buciumă viu cuvinte
în piept.
...Le ascult ecoul...
Măsura
Nu ştie nimeni durerea
ghiocelului apăsat de frigul
gheţurilor,
nici a pietrei sfărâmate
de ascuţisul tăieturii,
Nu ştie nimeni suferinţa
apei când o împânzesc
mizeriile,
sau a muzicii peste care se
aşterne un strigăt.
Fiecare îşi cunoaşte dorul
şi cântarea.
Greşită ne poate fi
măsurarea.
Limita
M-am lovit de limită când
am ascultat glasul gol
al butoiului tomnatec
din care se scursese
întreaga sevă tămâioasă
de zâmbete.
I-am deschis capacul spre
libertate cu o plecare
în centrul sinelui.
M-am lovit de limită ca de o
trezire în baia dumnezeirii.
M-am atins de muchia
răbdării coapte la focul
zilelor rotunde,
sparte în pulbere de stele şi
măruntaie de vânt.
Păşisem cu entuziasm şi
teamă pe scara podgoriilor
interioare
şi fiecare lovitură
de marginea drumului
mă azvârlea între încătuşare
şi zbor.
M-am lovit de limită şi îmi
contemplu uimită aruncarea
în neant.
Dragostea
Nimic nu mă poate
împiedica să te iubesc.
Dragostea mea nu depinde
de bătaia vântului,
de răspântiile ispitelor,
de capodoperele altor
călătorii, de joaca stelară.
Dragostea e mâna
Lui Dumnezeu așezată pe
creștet, pe trupul vremii,
pe tremurul vocii,
pe direc.ia gândului,
pe inima bătând
înspre fericirea spicelor.
Nu vreau să știu în care
clopote și-a bătut luna,
nu trebuie să
îmi mărturisești
în câte culori
.i s-au nuan.at orele.
ploiestiulcultural@gmail.com
Nu vreau să î.i împui capul
cu întâmplările aerului,
cu împletirile firelor
de păianjen,
îmi place când te simt
luminos, rege peste lanul
surâsului,
îmbogă.indu-mi crângul cu
înfloriri mângâioase.
Îmi place să te simt lipit de
pielea bucuriei când
mă îmbră.ișezi cu toate
chemările dorului.
A cântat cocoșul de răsare
cântec peste timpanul
întâlnirilor,
i-am zărit creasta aproape
de căpi.ele însoririi.
Îi auzi glasul tulburător?
Nimic nu mă poate
împiedica să te iubesc.
Mi-e suficient că exiști.
Rătăcire
Când am iubit din toate
lacrimile, mi s-a rupt
zăgazul zorilor,
am tocit drumul soarelui cu
sufletul șiroind vibra.ii,
și deși, uneori,
mi s-au ridicat în fa.ă
fumuri reci,
până la frâul zărilor,
am coborât în măruntaiele
orelor și m-am plecat la
poalele sentimentelor,
apă lină, străjuind ecoul.
Am ascultat de semne cu
privirea mieilor pe câmpul
sălbăticiei.
Când am iubit din toate
pânzele, m-am avântat fără
suflare, fluviu...
străbătând continente ,
fugărind mirajul orelor.
Hei, tu, fremătătorule, cu
tine îmi defrânează toate
clipele,
scăpate din spectrul luminii.
Încotro aleargă bezmetice?
Cinstește-le cu o mutare
strălucită! Arată-le calea!
Când am iubit din toate
stelele, m-am întâlnit,
frumoasă fără pereche.
Dincolo de ziduri,
străbăteam ferestre paralele
cu privirea contaminată
de vise,
scriam fascinată povestea
inimii...
(sculptură de
Eugen Petri)
HERMES
 „Opiniile sunt libere, dar nu si obligatorii.”— Ion Luca Caragiale
Numărul 3
AUTORI PRAHOVENI - CREAŢII ORIGINALE
IOAN CORIN CULCEA
l moarte
Hai, strânge-mă, de frig!...
O, cât î0i simt secunde noi
lovindu-0i umerii prea moi,
cum te apleci sub ploaia
despletită din cuvinte,
cu ochii straniu strălucind
printre cometele 0âşnind pe
lângă noi... şi cât te sapă
teama iubirii prăbuşită în
morminte!... O, cât î0i zboară
gândul înainte şi clipa o
striveşti livid, din faşă,
între-nserare şi înnoptarea
laşă!... Prea multe întrebări
se-ncolăcesc în sferele
albastre pâlpâind precum
lumina unei candele de
schit, în care î0i fărâmi0ezi
privirea!... Iar eu gândesc...
sau poate chiar te strig: „Hai,
strânge-mă în bra0e, hai,
strânge-mă, de frig!”
l de noi,
Rămâne doar luna... Sfarmi
norii cu dorin0ele tale!...
Dacă î0i îmbră0işez zborul de
cobalt, nu avem loc de
tavanul ce ne apasă în
carne!... Ne intră tainic prin
fereastră luna şi sufletul
nostru o devoră într-una...
clipele curg, dintr-un cuvânt
în alt cuvânt şi capul începe
să se desprindă de trup...
şi tu zbori în tăcere... şi te
ascunzi speriată, într-o
urmă a dăl0ii în piatră!...
Dacă te frâng în cuvinte,
rămâne din tine doar luna
strălucindu-0i pe chip... şi pe
trupul fierbinte de atâtea
aripi crescute în aerul gol!...
l cu fală.
Nu ating nimic... Nu ating
nimic din tine,
fără să mă transform
într-un cerc înroşit,
rostogolindu-se în aerul
dintre noi, fără să mi se rupă
privirea în privirea ta
dincolo de pământ!...
Nu ating nimic din tine, fără
Redactor sef: Gheorghe Burdujan / Tel: 0723-246121
să mă năruiesc între
degetele mele alunecând,
alunecând în spuza de stele,
descoperindu-0i pe chip
zâmbetul înjunghiat de
plăcere!... Nu ating nimic din
tine, fără să călcăm năuci0i
pe o câmpie în0esată de
mine şi maci sângerii, fără
să îmi ştiu orbirea, fără să
ştii!... Nu ating nimic din
tine, fără să îmi strigi: „mai
rămâi!”, răscolindu-0i şi alte
cuvinte în secundele
îndelung înverzite!... Nu
ating nimic din tine, fără să
mă transform într-un cerc
înroşit învârtindu-se
în timpul tău rătăcit!...
VALENTIN EMIL
MUȘAT
Poet fiind
a nins peste ninsoarea
de ieri
și ghilotina pare
un motan cuminte
mașina de scris dimte dureri
de lavă fierbinte
auzisem aseară un tropot
rimele nechezau a mister
coper0ile au rîs
într-un hohot
aruncând înapoi o potcoavă
de ger
hieroglife cu gurile arse
pluteau peste pauze sure
și ceasul atunci își întoarse
limbile sale mahmure
peste oraș a mai căzut o stea
și-a mai murit un rug de
mure
cînd toate par a se uita
cerșim foșnire de pădure
dar cine să coboare din înalt
spre pântecul unei marii
lumini se-mpleticesc, se
sting pe-asfalt
pe nerostitul not to be
și-mi spun, poet fiind
tăceri cutreieram ades
pe albele coline de lumine
și nu mai știu ce s-a ales
dintr-un sisif
rostogolindu-mă
în mine
ploiestiul cultural 5
ploiestiulcultural@gmail.com
Elegia nescriselor LIVIA DIMULESCU patru cozi sub0iri; de ele
ce bine î0i stă în papucii atârnă câte un ban de argint.
acestei maxime atee Câte unul pentru fiecare
cu părul fluturat musafir. În aer nu fâlfâie
de întrebări oxigenate nimic, păianjenul înfășoară
așteptând să arunc zaruri de fin razele de lumină: femeia
curcubee le pune ca dar lângă farfuri-
pe colinele limbii uscate ile din por0elan. Se-aude o
mai stăruie în za0ul unei poartă care scâr0âie și ea se
muzici pe culme ridică și se-ndreaptă spre
ochii tăi mari cât iarba ce ușă. Bine a0i venit! și cucul
toarce zurbagiu cântă de și jumă-
din0ii cuvîntului meu tate. Pe rând, intră în casă:
încleșta0i în urme femeia de la patruzeci, sil-
androgine din via0ă spre fida de la treizeci și, cu capul
Femeia la cincizeci de ani în aerul fin, se-nghesuie și
se-așază la masă. cea de la douăzeci, 0inând de
adulmeci poneii unor
În jur, pe rafturi, sau mână o feti0ă stângace care
repulsii în tropot
agonizând pe pere0i îngaimă: Of, abia am ajuns și
îndulcit cu lenea unui burg
stau figurinele ei de ceară. mi-e o foame de lup.
de pretexte
De Paște și de Crăciun În paharul cu șampanie
și ziua se rupe în zâmbet de
clopot
aprinde câte o lumânare strălucește câte un ban
și ele se scurg, se cutremură de-argint pentru fiecare.
căzînd mai ridat pe obrazul
ca un pământ
nescriselor texte
și-n farfuria ei Femeia la cincizeci de ani
stalactite și stalagmite scrie cel mai frumos poem
Revedere
se-ncolăcesc, de dragoste, mar0i, când se-
Ninsori cumin0i din
se întrepătrund n-toarce de la înmor-
verighetă-0i cad
ca șerpii, ca părul împletit mântare. Pentru că toată
În jurul unei cești cu ceai
prins într-un colac diminea0a s-a agă0at de
Și-un fluviu fardul î0i despică
de salvare sfin0ii de pe pere0i, cu
La alungarea ta din rai.
de-asupra creștetului mâinile goale; ea, piperni-
fumegând cita, păcătoasa, care abia
Mă doare coasta lipsă dintre
de gânduri îngrămădite în stâlcise în picioare un muc
coaste
cufere vechi, de 0igară. Și nu cerea nimic;
De parc-aș trage după mine
închise cu un zăvor ruginit ei, sfin0ii, stăteau cu ochii în
Un tren al amintirii noastre
îi ies din nări, din urechi, sus, biserica în culori stri-
Și-o gară mică în ruine.
vâjâie camera, casa, dente îi întorcea privirea de
locul în care stă demult,
Salcâmii desfrunzi0i își râd pe-o parte pe alta, ca pe-o
stingheră,
clătită. Preo0ii cântau grav și
pustnică mută cu ochii
Spun vorbe fără noimă apoi tac ploaia nu reușea să stingă
priponi0i în cer.
De-mi pare că pe fa0a-mi cu lumână-rile aprinse. Femeia
Pe limbă are cenușă,
văpăi ar putea să scrie prea mult
mâncarea e râncedă,
S-a cuibărit o lume din alt veac. despre nefericire, dar, pen-
Mai pune sare, pu0in piper,
tru echilibru, scrie un poem
în furculi0a din inox
Parfumuri grele dorm între ridicol, în care o mănușă
își vede chipul - un drum
dantele. desperecheată își întâlnește
atât de lung.
Cadavrul unui mâine s-a uscat perechea pe o ban-că, sau
Mănâncă și din prezent
Ascuns între-ale ochilor între tufele de bujori, chiar
și din trecut
perdele acum când au înflorit pentru
În cameră s-a făcut frig,
Ca umbra nevăzut-a unui drac. două săptămâni. Femeia
lumânările s-au stins.
asta ascultă slujba ca o păcă-
Femeia la cincizeci de ani
Nu-i loc în nici o carte toasă, numără lumână-rile
se-așază cuminte
pentru noi care pâlpâie voioase;
pe-un pat de stalagmite
Și nu vom locui în rune. tăcerea e străveche, o simte
și-i picură în creștet
Va fi doar zvonul stins din în ziduri, pe care le-ar răzui
câteva stalactite.
zurgălăi cu din0ii. N-are voie să
Pe ninse margini de pădure. strige, preo0ii promit feri-
Femeia la cincizeci de ani
cirea în care vrea să creadă.
se-așază la masa tăcerii.
Te vor îmbră0ișa tramvaiele Ea scrie un poem de amor, e
Scoate din servanta bunicii
ca o notă falsă într-o
tacâmuri pentru to0i
Vitrinele tandre î0i vor capodoperă. Privește în jur
musafirii. Ceasul cu cuc
șterge chipul. și observă nefericiri prinse
prins în holșuruburi începe
În trupul tău de catedrală de pleoape, de barbă, de
să vibreze; cucul cântă de
Va predica de sărbători mâinile care frea-mătă. Po-
douăsprezece ori și iese
nimicul. emul de iubire ar fi prea mic
grăbit din colivie. Femeia la
pentru fericirea din biserică.
cincizeci de ani s-a gătit de
Aici, acolo, eu și tu E boldul cu care se prinde
sărbătoare: s-a dat cu ruj în
Iar pretutindenea e nu... doliul la rever. Pe stânga sau
obraji și marama bunicii
pe dreapta? Nimeni nu știe.
i-acoperă părul împletit în
 6 ploiestiul cultural
Numărul 3
TEATRUL CIUFULICI ESTE GATA S Ă - Ş I
PRIMEASC Ă SPECTATORII
UN DREPT
LA
REPLICĂ
NECESAR
Ce bei? Subiect
pentru
doctorate
Domnul Gheorghe Burdujan
- pe care nu-l cunosc per-
sonal, dar îl respect pentru
că îşi cheltuieşte cu dezin-
voltură şi fără regrete neu-
ronii şi, desigur, banii
pentru editarea unor publi-
caţii cu profil cultural, este
ofensat că anumiţi publicişti,
cu înclinaţii spre pitoresc şi
cancan, pun în producţiunile
lor titluri de genul „La
Ploieşti, în loc de bună
ziua se spune ce bei” – îmi
propune să dau o replică
afirmaţiei jurnalistice, având
în vedere că, acestea se
revendică de la informaţii
furnizate de mine în volu-
mul meu „Mahalalele
Ploieştilor”.
Stimate domnule Gheorghe
Burdujan, ce replică s-ar
putea da unor astfel de în-
UN AN DIN ACTIVITATEA LUI NICOLAE IORGA - 1928
- A publicat 46 de lucrări;
- A 0inut 8 cursuri uni-
versitare și 370 de
prelegeri;
„Opiniile sunt libere, dar nu si obligatorii.”— Ion Luca Caragiale
Redactor sef: Gheorghe Burdujan / Tel: 0723-246121
cropiri sintactice: „… în oraş
circulă o întrebare frecven-
tă, Ce bei?”, sau „Ploieştenii
duc povara mitului că sunt
cam cheflii…”, sau „ Scriitorii
consemnează numele de
oraşul lui „Ce bei?” şi susţin
că aceasta se traduce prin
faptul…”
Să mă burzuluiesc şi să
anunţ poliţia că „întrebarea
frecventă” circulă liberă prin
oraş? Să mă întristez că
ploieştenii „duc povara” că
sunt „cam” şi nu foarte
cheflii? Să mă dau de ceasul
morţii că scriitorii consem-
nează şi cestiunea „se tra-
duce prin faptul”? Nu, n-am
să trăiesc niciunul din aceste
sentimente.
Această chestiune cu
„Oraşul lui Ce bei?”, este o
temă apetisantă pentru o
lucrare de doctorat, chiar şi
pentru un încarcerat dornic
să se libereze mai curând.
Dar afirmaţia spusă şi chiar
scrisă, potrivit căreia, la
Ploieşti, bună ziua, bună,
salut şi chiar englezeasca zi
bună, ar fi înlocuită cu ce
bei?, pe ton întrebător, este
un sacrificiu pe altarul unui
iluzoriu rating. Cum, doam-
nelor, domnilor, stimaţi
tovarăşi şi pretini, să spui
despre ploieştean că nu mai
ştie nici să dea neaoşa bună
ziua?!
Gata cu gluma! Este drept,
eu am redat în „Mahalalele
- A sus0inut 52 de con-
ferin0e și nenumărate dis-
cursuri cu ocazia unor
întruniri publice și la
Cameră;
- A prezentat 12 comu-
nicări la Academie;
- A scris 500 de articole
în diferite ziare și reviste;
- A condus 11 publica0ii
periodice;
- A vizitat 7 0ări străine și
a fost primit de 3 conducă-
tori de state în audien0ă.
Cu presentimentul
mor ii în suflet, scrisese în
Teatrul Ciufulici este gata
să-şi primească spectatorii.
Deşi în acest moment mai
sunt de pus la punct unele
mici lucruri, pentru ca
lucrarea să fie finalizată
sută la sută.
Fosta clădire a Teatrului
Ciufulici, de pe linia de
tramvai, din zona hotelului
Prahova, a fost retrocedată
în anul 2010. De atunci,
spectacolele s-au 0inut la
Ploieştilor” că în oraşul
Ploieşti – şi nu numai în
oraşul Ploieşti – au existat în
timp numeroase cârciumi,
birturi, restaurante, bodegi,
cafinele, terase. În lumea
aceea acestea erau adevă-
rate temple, locuri de comu-
niune, unde vorbăria avea
semnificaţie ritualică. Este o
realitate. Întrebaţi-vă însă
când au existat atâtea. Nu
cumva atunci când în ţară
era bunăstare. Mai sunt
acum? Nu. De ce? Pentru că
a apărut facebook, această
cârciumă universală? Pentru
că ploieşteanul n-are de
unde să mai primească
redevenţe? Pentru că nu mai
face cărăuşie, ca să bea „la
botu’ calului”? Pentru că
salariul minim este acum
„povara mitului”? Pentru că
şi-a pierdut ploieşteanul
pofta de vorbă, care era un
antidot împotriva înstrăină-
rii? Pentru că oamenii nu se
mai simt în largul lor împre-
ună?
Iată câte întrebări, în loc de
bună ziua, înlocuită, în capul
unora atraşi de picanterii, cu
suculenta, încărcata de sem-
nificaţii întrebare Ce bei?!
Vă pot întreba eu, domnule
Gheorghe Burdujan, care
nu-mi sunteţi prieten, Ce
bei?, în loc de bună ziua şi
bonjur?
Ioan Groşescu
ajunul mor0ii „Brad bătrân”
(de o frumuse0e stranie -
amintind eleva0ia arhaică a
psalmilor tălmăci0i de
Dosoftei).
Nu pentru „că făcea prea
multă umbră” a fost
doborât, ci pentru că orbea
cu lumina sa.
BRAD BATRÂN
Au fost tăind un brad
bătrân
Fiindcă făcea prea multă
umbră.
Și-atuncea din pădurea
Cercul Militar sau în sala
mare a Teatrului.
Situat în Bulevardul Inde-
penden0ei, numărul 14, în
spa0iul fostului Teatru de
Estradă, noul spa0iu poate
găzdui până la 150 de spec-
tatori, în aceeași clădire
fiind amenajate și cabine
pentru actori, spatii pentru
recuzită, iar la etaj și două
camere de locuit, care vor fi
utilizate pentru cazarea
Una dintre cele mai
scumpe cladiri din lume.
Hamburgul se mândrește
cu una dintre cele mai spec-
taculoase clădiri din lume.
Este vorba despre noul
sediu al filarmonicii.
Grandioasa clădire de pe
malul Elbei a costat aproape
870 de milioane de euro, de
11 ori mai mult decât fusese
estimat ini0ial. Privit de sus,
noul sediu al filamornicii
din Hamburg - Elb-philhar-
monie- te lasă mut de admi-
ra0ie.
Edificiul a fost imaginat de
doi arhitec0i cunoscu0i din
Germania. Pentru început
au restaurat un vechi depo-
zit aflat pe marginea apei.
I-au creat apoi un acoperiș
grandios din sticlă. Clădirea
găzduiește trei săli de con-
certe, un hotel și o platfor-
mă de vizionare.
„Când te plimbi cu feribotul
pe Elba, o vezi de la distan-
ă. Acoperisul reflectă lu-
mina și strălucește când
soarele e sus. Când cerul e
senin, creează o imagine
magnifică”, spun localnicii.
Pentru a asigura cea mai
buna acustică, arhitec0ii au
cerut ajutorul unui cunoscut
specialist în domeniu, un
sumbră
Se auzi un glas păgân:
„O voi ce-n soare cald trăi0i
Și a0i răpus strămoșul nos-
tru,
Să nu vă strice rostul
vostru,
De ce sunte0i așa grăbi0i?
În anii mul0i cât el a fost,
De-a lungul ceasurilor
grele,
Supt paza crăcilor rebele,
Mul0i și-au aflat un adăpost.
ploiestiulcultural@gmail.com
colaboratorilor teatrului.
Lucrările la noul teatru au
început în 2013, însă au fost
sistate, pentru o perioadă
de câteva luni, în 2015.
Proiectul a vizat reabilitarea
și modernizarea clădirii
unde au func0ionat atelie-
rele de tâmplărie și mecanic.
Costurile totale se ridică la
peste 3,5 milioane de lei, din
care un milion a fost dona0ia
Funda0iei Timken.
japonez.
Sala cea mare de concerte
are 2100 de locuri, așezate
în jurul orchestrei, pentru a
da senza0ia de intimitate și
pentru ca publicul să se
bucure de cel mai bun
sunet.
Proiectul nu a fost lipsit de
controverse. Totul a durat
un deceniu, cu șapte ani mai
mult decat fusese estimat.
Iar costurile de productie au
explodat - de la 77 de mili-
oane de euro, cât fusese sta-
bilit ini0ial, la o notă de plată
finală în valoare de aproape
870 de milioane de euro,
ceea ce face din sediul filar-
monicii una dintre cele mai
scumpe clădiri din lume.
Moșneagul stând pe culme
drept
A fost la drum o călăuză
Și-n vremea aspră și
hursuză
El cu furtunile-a dat piept.
Folos aduse cât fu viu,
Ci mort acuma când se
duce,
Ce alta poate-a vă aduce,
Decât doar încă un sicriu?!”
 „Opiniile sunt libere, dar nu si obligatorii.”— Ion Luca Caragiale
Numărul 3
1 2 3 4 5 6
2 ORIZONTAL: 1) E cu deschidere în faţă (fem.) - Vârât cu forţa
3 Asta se 4ine de învăţătură.4) Merge la sigur - Borcan gol! -
4 „Pe I. L. Caragiale l-am
5 inte de moartea lui năpras-
6 1912. L-am văzut de câteva
7 team și din scris, și din
8 sale pe scena Teatrului
9 cele povestite despre el. Se
10
11
ORGANIZAŢIA UMANITARĂ CONCORDIA
Organiza,ia Umanitară
CONCORDIA anun4ă
încheierea primului an de
implementare a proiectului
„Servicii integrate gratuite
pentru familii din zone deza-
vantajate“. 239 de copii, tineri
și adul4i din grupuri vulnera-
bile din Ploiești au beneficiat
de servicii integrate gratuite.
Aceștia au primit sprijin în
integrarea socială, educa4io-
nală și profesională.
În urmă cu un an,
CONCORDIA a primit un
CALENDAR FESTIVALURI
PLOIEŞTENE (II)
• November Music Fest
– un festival ce are, ca prin-
cipal scop valorificarea şi
sprijinirea afirmării tine-
rilor muzicieni, cu vârsta
cuprinsă între 4 - 30 ani şi
a certificării potenţialului
acestora. Aşa cum se sub-
în4elege din titlu, festivalul
se desfăşoară în luna
noiembrie;
• Ploieşti Internaţional
Film Festival – aşa cum o
spune şi numele, este o
competiţie internaţională
de scurtmetraje ce aparţin
genurilor fantasy, thriller,
Redactor sef: Gheorghe Burdujan / Tel: 0723-246121
7 8 9 10 11
grant în valoare de
157.567,02 CHF din partea
Elve4iei prin intermediul Con-
tribu4iei Elve4iene pentru Uni-
unea Europeană extinsă
destinat dezvoltării serviciilor
integrate pentru familiile
aflate în situa4ii de sărăcie și
vulnerabilitate socială din
Ploiești, prin sprijin în inte-
grarea lor socială, educa4io-
nală și profesională.
În această perioadă, 53 de
copii au beneficiat de suport
educa4ional și activită4i com-
plementare în cadrul centru-
lui de zi, 22 de tineri au primit
consiliere și sprijin pentru
continuarea școlii, a unor
cursuri de formare profesio-
nală sau sprijin pentru anga-
jare. 164 de adul4i au bene-
ficiat de servicii ocupa4ionale,
consiliere, sprijin în găsirea
unui loc de muncă sau au
horror şi science fiction. De
regulă se desfăşoară la
jumătatea lunii iunie;
• Ploieşti Jazz Festival –
manifestare care a avut loc
prima oară în anul 1969,
aici la Ploieşti, a fost primul
festival de jazz organizat în
ţara noastră. Are o partici-
pare internaţională, în ul-
timul week-end al lunii
noiembrie din fiecare an;
• Festivalul Interetnic
„Alfabetul Convieţuirii” -
un foarte interesant şi
inedit festival, o manifes-
tare care „a prins” la pu-
ploiestiul/cultural 7
ploiestiulcultural@gmail.com
EX - LIBRIS VICTOR
EFTIMIU DESPRE
pe gât. 2) Minte cu pricepere - Sunt predate... la propriu! 3) CARAGIALE
Formă de deșert. 5) Tare la carte - Stau pe picioarele lor. 6) In-
dică o înclinaţie - Nivel redus... la matematică! 7) Indicator la
cunoscut pu4ină vreme îna-
scară - Arare mai așteaptă și ele. 8) Slăbiciuni omenești - Şut...
gol! 9) Produse în grup - Servesc la cafenea. 10) Încercări de a
nică, săvârșită la Berlin în
ieși cu faţa curată - Tras pe margine. 11) Afecţiune serioasă -
Tip de interven4ie.
ori la Bucuresti (...) Îl cunoș-
VERTICAL: 1) Căderea bruscă a unui curs - Căi de acces. 2)
Viaţă privată - Pudoare... la păpuși! 3) Merișorul... din biserică
reprezenta4iile comediilor
- Suferă, lipsindu-i tăria. 4) Descul4... dar mai rar! - A trata cu
calm. 5) Sucită din fire - Au venit la Guvern (sg.). 6) Face ex-
Na4ional și, mai ales, din
trac4ii din gât - Repuse... în drepturi! 7) Intrat în contact -
Aproapele nostru. 8) Praz... cu pere! - Cer... de băut. 9) Astea-s
spunea că e un grec dat
în stare bună - A da ușor din cap. 10) Acţiuni de stat - Mod de
dracului, foarte inteligent,
comportare. 11) Privitoare la partea legată de subiect.
mali4ios, cu ieșiri brutale
Teodor CAPOTA
împotriva proștilor, acerb în
(Rezolvarea în edi,ia viitoare)
judecarea confra4ilor – pe
bunul său prieten Barbu
Delavrancea îl bârfea unde
putea și cum putea – mare
be4ivan, mare meloman, ad-
urmat cursuri de formare donului școlar, îmbunătă4irea mirator fără margini al lui
profesională. Serviciile condi4iilor de via4ă și, evident, Beethoven și al cură4eniei
furnizate în comunitate au la dezvoltarea comunită4ii în străzilor berlineze („Mă,
vizat consilierea a 35 de care trăiesc. acolo pui cașcavalul pe tro-
familii privind prevenirea Valoarea totală a proiectu- tuar, îl tai și nu rămâne
abandonului școlar și familial, lui este de 178.067,02 CHF, urmă de praf!”), cheltuitor
informare privind sănătatea, acest lucru însemnând o fastuos a tot felul de
igiena, educa4ia copiilor, spri- sus4inere financiară de moșteniri și subven4ii pu-
jinirea în vederea accesării 88,49% din partea Elve4iei și blice, om fără prea multe
serviciilor publice și găsirea 11,51% (20.500,00 CHF) con- convingeri și scrupule, dar,
unui loc de muncă. Aceste tribu4ia financiară a Organiza- în toate, nepăsător, amabil,
activită4i au fost desfășurate 4iei Umanitare CONCORDIA. gra4ios, scăpărător.
în cadrul Centrului de servicii Locuitorii Municipiului Am stat în preajma lui
pentru copii și familii Casa Ploiești interesa4i de acce- Caragiale o noapte întreagă
ALEXANDRA din Ploiești și sarea serviciilor se pot adresa la Blaj (1911), în grădina
prin echipa mobilă prezentă Organiza4iei Umanitare CON- bunului A. Ciura, și m-a
pe teren în diferite cartiere CORDIA, la Centrul de servicii uimit verva, rezisten4a,
ale Municipiului Ploiești. pentru copii și familii Casa for4a lui fizică: a băut și a
Proiectul se va desfășura și ALEXANDRA, situat în vorbit până în zori în
în anul 2017, iar pe termen Ploiești, str. Democra4iei nr. camașă, fără să-i pese de
lung rezultatele se vor regăsi 19, pot trimite solicitările la răcoarea ce ne înfiora pe
în creșterea incluziunii sociale adresa de email: to4i ceilal4i. A vorbit o
a persoanelor cele mai defa- valentina.ion@concordia.org.ro noapte întreagă, cu glasul
vorizate, prin reducerea ratei sau ne pot contacta telefonic lui dogit de nicotină, de
șomajului, reducerea aban- la numărul 0720 - 990915. spri4uri și de elocven4ă.”
MUZEUL OMULUI
Muzeul de Ştiinţele Naturii
Prahova – „Muzeul Omu-
• sala de anatomie şi fiziolo-
gie umană şi
blicul ploieştean încă de la lui” reuneşte cele mai im-
• sala media – proiecţii,
prima ediţie. Se desfăşoa- portante aspecte ale biolo-
prezentări virtuale, realitate
ră în ultima decadă a lunii giei umane: antropogeneza-
augumentată, conferinţe,
septembrie din fiecare an; antropologie, rase umane şi
sala de Genetică cu o proiec-
Bineînţeles că manifes- subrasele populaţiei româ-
4ie „Drosophila Melanogas-
tările culturale prezentate, neşti, anatomie şi fiziologie,
ter„ şi o masă interactivă cu
impun un imens efort fi- genetică, ecologie, demogra-
informaţii despre genetică.
fie, ocrotirea naturii, ecosis-
nanciar şi uman, dar, fără Aplicaţii active la video mi-
teme antropice din România
îndoială, se vor regăsi croscop.
După lucrările de consoli-
resursele necesare pentru Aceste săli cuprind acum
dare-restaurare ale Palatu-
continuarea acestora şi, de pe lângă exponate, panouri
lui Culturii din Ploieşti din
ce nu ?, a altor noi mani- de sinteză informativă, mo-
ultimii ani sunt deschise în
festări care să facă bilier specific, vitrine, sis-
prezent 3 din cele 7 săli ale
teme de iluminare, proiecţii
Ploieştiul un oraș cu ade- expoziţiei permanente
pe ecran LED, simulări elec-
vărat cultural!
• sala care prezintă originea trice, jocuri interactive, info-
vieţii şi evoluţia vieţuitoare- chioşcuri şi multe altele.
(Robert Codescu)
lor pe Pământ; (Adresă: Palatul Culturii)
 8 ploiestiul cultural
Numărul 3
PAŞI PRIN GÂNDURI - GRUPAJ DE VERSURI
REFERINŢE CRITICE
Oscilând între două ati-
tudini, mai precis între
două formule poetice,
amândouă perfect
adaptabile sensibilităţii
omului de azi, Alexandra
Nicula cultivă, în versuri-
le sale, mai cu seamă for-
mula romantică a expri-
mării poetice.
Ea re-face cu talent dru-
mul trărilor proprii, dar
și pe ale celui de lângă
sine, construind adevă-
rate monografii ale sufle-
tulului universal. „Trec
anii, mamă”, „Pași prin
vise”, „Eu sunt” iată doar
câteva poezii (alese
POEZII:
l Trec anii, mamă…
O, mamă, anii trec
și peste mine
și tot mai mul-i
se-aștern în drumul meu,
m-asemui tot mai mult
cu tine
și tot mai mult,
aduc cu chipul tău.
Mă regăsesc în gesturile tale
și te surprind prin gânduri
cum pășești,
înaintând
cu mersul tau agale,
icoană sfântă
pururea îmi ești.
Te-ai dus
și azi eu sunt decană,
în rândul celor ce-au rămas,
îngreunată de poveri,
„Opiniile sunt libere, dar nu si obligatorii.”— Ion Luca Caragiale
Redactor sef: Gheorghe Burdujan / Tel: 0723-246121
aleatoriu) care sublini-
ază caracterul subiecti-
vat romantic al expe-
rien-elor diurne, încer-
când, totodată, pe baza
lecturilor care nu-i
lipsesc, o modernizare a
spunerii nu atât pentru
formula poetică în sine
cât pentru expunerea
eu-lui ca personalitate
acut-sensibilă.
Intuiţia îi arată că nu tre-
buie să alegi între două
formule lirice, ambele
posibile, ci e de preferat
expunerea propriei iden-
tită-i conformă tonului
propriu...
căci, mamă, trec anii,
doar uitându-mă la ceas…
lProvocare
ce-ar fi
dacă într-o seară
de luni
ne-am da jos măștile
până la gânduri
și ne-am despuia eul
în isteria de culori
a toamnei
până într-o sâmbătă
când prima ninsoare
ne va înghe-a
concluziile
sub forma
unor semne de întrebare
lPași prin vise
Pășește-ncet,
să nu aprinzi lumina
Poate un vis
a adormit pe pleoape.
Să nu-l trezești,
când vei întinde mâna,
Să sim-i tăcerea lunii
mai aproape.
Vorbește-ncet,
să nu te-audă vântul
Când simfonia-și cântă,
pe clape de silfidă,
Rămâi tăcere
și-mpacă-te cu gândul
Că-n cer de stele,
luna vrea să te închidă.
Adormi acum,
și visul te va legăna ușor,
Și aripi îngerești să--i
crească-n zbor nocturn
prin vis - cocor...
lMi-ai fost…
Mi-ai fost alean
și lacrima și dor
Vulcan nestins,
pe tâmple-alunecând.
Amprenta
unui vis seducător
Și te-am trezit,
culcându-mă în gând.
Mi te-ai prelins prin vene
clocotind
De remușcări și întâmplări
adiacente
Dar tu mereu te vei trezi
dorind
Parfumul amintirilor
prezente.
Mi-ai devenit din pasăre,
sărut
Și-ai coborât pe buze să te
stingi
Dar aripile -i s-au frânt în lut
Ca un blestem:
„să nu m-atingi”.
lEu sunt
eu sunt
negrăirea cuvintelor
înnecate în sensuri
nostalgia răsăritului
în icoană transpus...
eu sunt
în vară trăirea
jurămintelor
păzite în gânduri
și visul fericitului
de iubire răpus...
eu sunt
culoarea frunzelor
pictate prin versuri
regăsirea anotimpului
aplecat spre apus
eu sunt
ninsoarea fulgilor
valsând în săruturi
cu calmul seninului
la sim-iri readus.
eu sunt
răsărit și apus.
lAmintiri prăfuite
prelinge-mă
din lacrima
cu care norii plâng
deșertăciunea
ALEXANDRA NICULA
orizontului
din ziua în care
-i-ai decupat
jumătatea de iubire
și-ai lipit-o
pe zidul tăcerii
sprijinit de un scrin
cu amintiri prăfuite
de la ultima
conflagra-ie stelară.
lTenebre
sunt veșnicia clipelor
ce se scurg spre tine
din infinitul clepsidrei
cu fire de nisip trecute
prin sărutarea ta
ce s-a spart în cioburi
din sanctuarul
păzit de tenebre
în cercuri concentrice
de euforii
cu chip de dorin-ă
lAșteaptă-mă…
Așteaptă-mă
în prag de primăvară
Și-n bra- să ai
buchet de iasomie,
Să implorăm
iubirea să nu moară
Și să uităm
cum că ar fi târzie.
Așteaptă-mă,
mai fă un pas timid,
Când voi veni
cu iz de primăvară,
Mai am o ușă
iernii să-i închid,
Că i-o fi frig iubirii
și-o să moară.
Așteaptă-mă,
în pragul primăverii
Și nu uita să ai un ghiocel
la tâmple,
În prag, să lași
tenebrele durerii,
Ca să-i faci loc,
iubirii să se-ntâmple.
lZbor
Zbor nesfârșit, spre refugiul
din tine
Aripi deschid, ochii închid
și visez
Ideea de Icar, care însă,
sfârșește cu bine
Îmi dă aripi din iubire
și speran-ă și crez.
Nu știu cum să zbor,
dar am aripi și sper
Rătăcită prin nori,
derutată de vânt
Visul mă ‘nal-ă, ignorant
către cer
Și plutesc în poemul,
liberat de cuvânt.
lPoate...
poate
prin gânduri
răvășesc natura
așezată în anotimpuri
și atunci
ploiestiulcultural@gmail.com
n-am să întreb niciodată
soarele de ce strălucește
nici florile
pentru ce
îmi acoperă dorin-a
cu simfonia de culori
și nici curcubeul
pentru ce șterge lacrimile
norilor
cu bucuria
din lumină poate.
prin gânduri liniștesc natura
așezată în anotimpuri.
lInterferene…
Ca să--i spun:
„Noapte bună!”,
m-am trezit din visul meu
de genună
și te-am mângâiat
pe gândul tău feciorelnic.
Cu palmele inimii,
-i-am sărutat
lungul drum spre
împlinirea deplină...
Tu m-ai privit
ca de obicei
și mi-ai zâmbit afabil,
semn ca în noapte,
drumul nostru este
o regăsire…
Ca să--i spun: „Bună ziua“,
când m-am trezit,
am prins diminea-a
de-o rază,
-i-am privit îndelung
chipul senin, liniștit,
te-am sărutat,
să mă asigur că
ziua începuse
cu tine…
Ca să--i spun: „Adio!“,
Nu mă voi trezi niciodată!
lFabulă invidioasă...
Un hexagon tot insista,
Văzând un cerc în deplasare,
Invidia rău îl mai rodea
Și zi de zi, era mai mare.
Tot rostogolindu-se tacit
A observat, după o vreme,
Că-n col-uri s-a cam rotunjit
Și-a început chiar a se teme.
Acum, se întreba „poetic”
Și faptul îl cam enerva,
Căci el gândise ipotetic,
Nu cum că s-ar și-ntâmpla.
Tot rostogolindu-se la vale
Ar mai fi vrut
să se-odihnească,
Dar rotunjimea formei sale
Nu-i permitea
să se oprească…
Morala: când invidia
te roade,
ai grijă ce î-i dorești,
căci există și varianta,
ca în fapt, să și primești.