Corabia – Alexandru Macedonski

La ţărm, corabia oprită

E ninsă de zăpada lunii

Şi marea tace odihnită,

De biciuirile furtunii.

Catarg şi pânze argintate

Abia uşor sunt legănate…

Magia nopţii este sfântă…

Verzuiele unde dormitează.

Novicii râd… – Cârmaciul oftează,

Matrozii melancolic cântă.