Miguel de Cervantes Saavedra a fost un romancier, poet și dramaturg spaniol, considerat

simbolul literaturii spaniole, cunoscut în primul rând ca autorul romanului „El ingenioso hidalgo
don Quijote de la Mancha”, („hidalgo” este un reprezentant al micii nobilimi) pe care mulți critici
literari l-au considerat primul roman modern și una din cele mai valoroase opere ale literaturii
universale. A fost supranumit „Principele ingeniozității”.

Nuvelă
Miguel de Cervantes a cultivat într-un stil original speciile narative obișnuite în a doua jumătate a
secolului al XVI-lea : nuvela bizantină, nuvela pastorală, nuvela picarescă, nuvela „morisca” (în
care se idealizează relațiile dintre mauri și creștini), satira lucianescă și miscelaneul. A reînnoit
specia denumită „novela”, care însemna atunci o povestire scurtă, bazată nu pe retorică, ci pe
studiul psihologic.

 „La Galatea” (1585)

 „El ingenioso hidalgo don Quijote de la Mancha" (1605)
 „Novelas ejemplares” (1613)
 „Segunda parte del ingenioso caballero don Quijote de la Mancha” (1615)
 „Los trabajos de Persiles y Sigismunda” (1617)

Poezie
Cervantes s-a străduit să ajungă un poet bun, deși spre sfârșitul vieții se îndoia de abilitățile sale,
precum el însuși mărturisește în „Viaje del Parnaso” :
Yo que siempre trabajo y me desvelo
por parecer que tengo de poeta
la gracia que no quiso darme el cielo
(Eu, cel ce muncește neîncetat
pentru a părea ca are grația de poet
ce nu a vrut să-i dăruiască cerul)
Teatru
Datorită problemelor financiare, teatrul a fost marea vocație a lui Cervantes. De tânăr s-a simțit
fascinat de această lume. Din păcate pentru el, succesul lui în acest domeniu a fost unul efemer
și nu l-a ajutat prea mult din punct de vedere financiar.
Asta deoarece a fost contemporan cu Lope de Vega, ale cărui formule dramatice, mai
îndrăznețe și mai inovatoare, i-au făcut pe impresari să desconsidere comediile cervantine.
Operele lui Cervantes urmăreau un scop moralizator, includeau personaje alegorice și se
subordonau unității aristotelice de acțiune, timp și spațiu, în timp ce operele lui Lope rupeau
această unitate și din punct de vedere moral erau mai lipsite de pudoare, iar versificația era mai
variată și mai reușită.
Cervantes n-a putut trece niciodată peste acest eșec și și-a arătat dezgustul față de teatrul
lui Lope de Vega în prima parte a lui „Don Quijote”, unde se poate observa o influență din teatru
din cauza abundenței de dialoguri și de situații de tip intermediu.