Stilul parental „se referă la ansamblul comportamentelor şi emoţiilor pe care

părinţii le au faţă de copiii lor şi la modul în care părintele abordează relaţia cu

copilul său

Stilul parental autoritar, denumit şi stil educaţional traumatic,

corespunde unui stil de educaţie în cadrul familiei extrem de sever, rigid
şi restrictiv, la care se adaugă şi pedepsele corporale. De cele mai dese
ori, stilul autoritar este neconceput de părinți, deoarece ei consideră că
violența fizică și psihică este un mod eficient de educare a copilului.
Stilul autoritar -

 nivel ridicat de control și prin manifestarea unui nivel scăzut de afecțiune

din partea părintelui în relația cu copilul.
 impun standarde ridicate și stabilesc multe reguli și limite in privința
comportamentului copilului.
 consideră că a-și manifesta afecțiunea față de copii ar însemna un semn de
slăbiciune, iar principala lor preocupare este ca fiul sau fiica lor sa aibă o
conduită potrivită.
Avantajele și dezavantaje acestui tip de educaţie :

• copilul învaţă să fie ordonat, disciplinat, respectuos (dar este posibil să

reacţioneze aşa doar faţă de cei de care îi este frică) şi cu un dezvoltat spirit
critic (poate prea dezvoltat);
• adult îi va fi extrem de greu să îşi construiască relaţii bazate pe încredere;
• un nivel ridicat de agresivitate/autoagresivitate
• lipsa empatiei şi capacităţii de comunicare
• un stil perfectionist, fiind veşnic nemulţumit;
• stimă de sine scăzută, din cauza stilului de gândire: considerând că „a
greşi” este sinonim cu „a fi un ratat”, având drept consecinţă lipsa iniţiativei
şi a curajului;

Stilul parental permisiv – se caracterizează printr-un grad înalt de

disponibilitate afectivă şi un grad scăzut de control din partea părinţilor.
În așa situații copiilor le sunt îndeplinite toate dorinţele şi nu le sunt
interzise comportamentele neadecvate, părinţii manifestă căldură şi
interes faţă de tot ceea ce face copilul, se consultă cu acesta când iau o
decizie care îl priveşte, libertatea de expresie se află pe primul plan.

Stilul permisiv

 părintele nu exercită aproape niciun grad de control în relația cu copilul, din

dorința de a păstra o relație apropiata cu acesta.
 părinții permisivi au o relație apropiata cu copilul, arătandu-și afecțiunea
față de el.
 nu îi refuză niciodată cerințele și nu interzic anumite comportamente, deși
acestea nu sunt benefice pentru copil.
 copiii crescuti de părinți permisivi pot avea probleme in dobîndirea
autonomiei și independenței, precum și probleme de ordin emoțional. Este
posibil să rămană dependenți de părinți chiar și la varsta adultă. acest stil
permite dezvoltarea unei identităţi distincte şi originale a copilului, a
creativităţii, capacităţii decizionale şi autonomiei;

Avantajele și dezavantaje acestui tip de educaţie :

• adult se va simţi important, special, „cineva”, determinând creşterea stimei

de sine;
 • copilul, dar şi adultul se vor confrunta cu dificultatea de a înţelege şi
respecta regulile (normele, legile), dezvoltând un tip de comportament,
considerat cel puţin ca fiind neadecvat;
• lipsa graniţelor, limitelor, poate genera un Eu slab;
• adult va putea avea o nevoie permanentă de a deţine controlul în orice
situaţie şi asupra tuturor;

• există posibilitatea ca un astfel de copil să fie considerat obraznic,

problematic, devenind un adult cu tulburări majore de comportament;

• copiii crescuţi astfel, de multe ori nu se integrează în grupurile de la

grădiniţă şi şcoală, dezvoltând ca adulţi: frică de respingere, invidie, gelozie
sau chiar ură;

Stilul democratic este și stilul recomandat de psihologi. Acesta se

caracterizează prin echilibru parental, disponibilitatea afectivă şi
controlul se află în armonie. De obicei, în acest stil părintele pune pe
primul plan binele copilului, respectându-i întotdeauna
drepturile. Modul de gândire şi comportamentul părintelui este
democratic, adică au drepturi egale în familie, aceleaşi reguli pentru toţi,
pe bază de comunicare, afecţiune şi flexibilitate.
Stilul competent/echilibrat

 Se referă la echilibrarea celor doua elemente - căldura și control parental-

astfel încît copiii să crească într-o manieră armonioasă. Stilul parental
competent este cel recomandat a fi adoptat de catre parinti pentru a creste si
educa un copil fericit.
 Stilul competent presupune stabilirea regulilor impreună cu copilul,
comunicarea deschisă cu acesta și menținerea unei relații apropiate de copil.
 Parinții care adoptă stilul competent rezolvă problemele de comportament
fără a impune reguli rigide și fără a se distanța afectiv de copii
 Acest stil parental are ca efecte formarea unor copii armonioși, care vor
deveni adulți impliniți.

Avantajele și dezavantaje acestui tip de educaţie :

 copilul va avea o viaţă frumoasă şi împlinită, învăţând să îşi exprime punctul

de vedere şi respectându-l pe al celorlalţi; învaţă să fie independent şi să îşi
urmeze propriul drum în viaţă;
• adult va avea un Eu puternic, o identitate bine definită, cu capacitate decizională;
nu îi va fi frică de respingere sau de eşec; va lua viaţa „în piept”;

• şi copilul şi adultul se vor adapta greu unui stil autoritar în mediul social; nu vor
accepta nedreptăţile, căutând să îşi facă auzit punctul de vedere; suferinţa va fi mai
mare deoarece abordează oamenii şi situaţiile cu deschidere totală şi prea multă
încredere;