CAPITOLUL 3.

METODE DE CALCUL ALE EMISIILOR POLUANTE

REZULTATE LA O TERMOCENTRALĂ PE CĂRBUNI

3.1. Calculul emisiilor de CO2

Determinarea cantităților de dioxid de carbon emise în atmosferă se poate realiza în mai
multe variante și ipoteze, în funcție de sector industrial analizat.
Pentru determinarea emisiilor de CO2rezulate în urma proceselor ce urmăresc obținerea
de energie electrică, principalele modalități de calcul țin cont fie de cantitatea de energie
electrică produsă, fie de cantitatea de combustibil utilizată pentru producerea energiei electrice.
Se poate face observația că doar arderea combustibililor fosili este însoțită de emisii de CO2,
exploatarea celorlalte resurse primare, precum energia nucleară, hidroenergia, energia eoliană și
solară, fiind considerată fără emisii de CO2.
În România modul de calcul al emisiilor de dioxid de carbon este prevăzut prin
normativul PE 1001/97 [14]. La nivel international există mai multe publicații ce tratează
problematica emisiilor de dioxid de carbon, ele fiind asociate diferitelor agenții sau grupuri de
lucru din domeniul energiei sau al schimbărilor climatice.
O sinteză a principalelor metode de calcul a emisiilor de dioxid de carbon este prezentată
în cele ce urmează.

3.1.1. Determinarea emisiilor de CO2 în funcție de cantitatea de energie electrică generată

Conform acestei abordări, producerea unei cantități de energiei electrică, (ex: 1 kWh)
este însoțită de emiterea în atmosferă a unei cantității de dioxid de carbon. Cantitatea totală de
CO2 emisă rezultă conform expresiei[15]:

CCO 2  W  Fe (t CO2) (3.1)

în care W este cantitatea totală de energie electrică produsă la nivelul unei țări, exprimată în
TWh, iar Fe este factorul de emisie, ce reprezintă cantitatea de CO2 emisă pentru un kWh de
energie electrică produsă.
Din analiză expresiei (3.1) se poate observa că valoare factorului de emisie are o
influență majoră asupra cantității totale de CO2 emise. O alegere incorectă a acestui parametru va
induce erori grosiere asupra cantității de emisii rezultate.
Determinarea cantității de CO2 emise, conform expresiei (3.1), se poate face utilizând o
valoare standard a factorului de emisie. Aceasta poate diferi de la un stat la altul, în literatura de

53
specialitate fiind propuse mai multe valori. Pentru țara noastră, unele publicații [16] propun o
valoare standard a factorului de emisie, în medie de 1084 g CO2/kWh.
Există de asemenea posibilitatea de a utiliza factori de emisie specifici fiecărui tip de
combustibil fosil utilizat, valorile propuse de către Agenția Internațională a Energiei (IEA –
International Energy Agency) principalilor combustibili fosili fiind prezentate în tabelul 3.1 [17].

Tabelul 3.1. Valori ale factorilor de emisie specifice diferitelor tipuri de combustibili fosili

Factor de emisie
Nr.crt. Tip combustibil
[g CO2/kWh]
1 Antracit 925
2 Lignit 1035
3 Cărbune sub-bituminos 945
4 Turbă 750
5 Petrol 645
6 Gaz petrolifier lichefiat 535
7 Gaz natural 400
8 Biogaz din deșeuri menajere 1220

Valorile factorilor de emisie prezentați în tabelul anterior sunt valori medii înregistrate
între anii 2009-2013 la nivelul țărilor membre OCDE (Organizația pentru Cooperare și
Dezvoltare Economică).
Rezultatele, în ceea ce privește cantitatea de dioxid de carbon degajată, calculate conform
factorilor de emisie prezentați anterior trebuie tratate cu o oarecare rezervă, întrucât valorile
factorilor de emisie sunt puternic influențate de puterea calorică a combustibilului considerat și
de eficiența proceselor de conversie energetice.
Cu toate acestea, în lipsa unor date concrete vizavi de tipul combustibililor utilizați și de
puterea lor calorică, precum și de eficiența termocentralelor dintr-o anumită țără, emisiile de
dioxid de carbon pot fi determinate în conformitate cu relația (3.1) și cu valorile factorilor de
emisie disponibili în literatura de specialitate.

3.1.2. Determinarea emisiilor de CO2 în funcție de cantitatea de combustibil utilizată

O altă modalitate de determinare a emisiilor de dioxid de carbon constă în considerarea

tipului și cantității de combustibil fosil utilizate pentru obținerea de energie electrică. În acest
sens, Comisia Interguvernamentală privind Schimbările Climatice – CISC (Intergovernmental
Panel on Climate Change – IPCC) propune mai multe moduri de calcul ale emisiilor de dioxid de
carbon[18].
Astfel, se poate utiliza următoarea expresie:

54
 CCO 2  Ccomb  Fe (t CO2) (3.2)

în care semnificația termenilor este similară celor din expresia (3.1), cu mențiunea că factorul de
emisie se exprimă în tone CO2/TJ, iar termenul Ccomb reprezintă cantitatea de combustibil fosil
utilizată, exprimată în TJ.
Spre deosebire de modul de calcul bazat pe cantitatea de energie electrică produsă, relația
(3.2) se aplică în mod diferențiat, în funcție de tipul de combustibil fosili utilizat.
Alegerea factorului de emisie este de asemenea de maximă importanță, pentru calcule
exacte acesta putând fi determinat conform expresiei:

M CO 2 C

M C 100
Fe  (kg/kJ) (3.3)
Hi

în care:
 MCO2 – masa moleculară a CO2 (kg/kmol),
 MC – masa moleculară a carbonului (kg/kmol),
 C – cantitatea de carbon din combustibil (% masice),
 Hi – puterea calorică inferioară a combustibilului (kJ/kg).
Dacă datele necesare determinării factorului de emisie, conform expresiei (3.3), nu sunt
cunoscute atunci pentru calculul emisiilor de dioxid de carbon se poate apela la valorile disponile
în literatura de specialitate. Astfel, în tabelul 3.2 sunt prezentate sintetic valorile standard ale
factorului de emisie pentru diferite categorii de combustibili fosili.

Tabelul 3.2. Valori ale factorilor de emisie pentru diferite categorii de combustibili fosili

Factor de emisie
Nr.crt. Tip combustibil
[t CO2/TJ]
1 Antracit 98,3
2 Lignit 101
3 Cărbune sub-bituminos 96,1
4 Turbă 106
5 Petrol 73,3
6 Gaz petrolifier lichefiat 63,1
7 Păcură 73,3
8 Gaz natural 56,1
9 Biogaz din deșeuri menajere 100

O altă abordare, propusă tot în Ghidul Național privind Inventarierea Gazelor cu Efect
de Seră elaborat de IPCC [18], presupune, ca la aplicarea relației (3.2) de calcul a emisiilor de

55
dioxid de carbon, să se considere valorile specifice ale factorilor de emisie pentru fiecare țară în
parte. Astfel, la nivelul țării noastre, valori medii ale factorilor de emisie, în funcție de tipul
combustibilului sunt:

Tabelul 3.3. Valori medii ale factorilor de emisie specifice României []

Factor de emisie
Nr.crt. Tip combustibil
[t CO2/TJ]
1 Lignit 88,09
2 Petrol 68,38
3 Gaz natural 55,58

Ce-a de-a treia abordare de calcul a emisiilor de dioxid de carbon propusă de IPCC,
presupune determinarea acestora utilizând valori ale factorilor de emisie specifici fiecărei
instalații de conversie în parte. O astfel de abordare este perfect justificată întrucât, în realitate,
valorile factorilor de emisie depind de parametri precum: tehnologia de combustie utilizată,
condițiile de ardere, vârsta instalațiilor de ardere, șa.
Aplicarea acestui mod de calcul la scara mare este mai dificilă, motiv pentru care, de
regulă, sunt preferate primele două abordări. Cu toate acestea, modul de calcul al emisiilor bazat
pe tipul tehnologiei de ardere este util în compararea emisiilor specifice fiecărei termocentrale.

3.2. Calculul emisiilor de SO2

Spre deosebire de cazul emisiilor de dioxid de carbon, în cazul estimării emisiilor de

dioxid de sulf nu există în literatura de specialitate valori standard ale factorului de emisie. În
consecință acest parametru poate fi determinat pe cale analitică, în țara noastră relația de calcul
utilizată pentru determinarea acestui factor de emisie fiind cea propusă prin Metodologia de
evaluare operativă a emisiilor de SO2, NOx, pulberi (cenușă zburătoare) și CO2 din centralele
termice și termoelectrice [ref...], și anume:

M SO2 S
*
MS 100
eSO2  (1  r ) [kg / kJ ] (3.4)
H ii
unde:
 eSO2 este factorul de emisie pentru SO2, în kg/kJ;

 MSO2 – masa moleculară a SO2, în kg/kmol;

 MS– masa moleculară a S, în kg/kmol;

56
  S – cantitatea de sulf din combustibil, în %;

 H ii - puterea calorifică inferioară a combustibilului, în kJ/kg;

 r – gradul de reţinere a sulfului în zgură şi cenuşă.

Se recomandă următoarele valori: pentru lignit r=0.2, pentru huilă r=0.05, pentru păcură
şi gaze r=0, cu excepţia calculelor de prognoză, când se recomandă folosirea următoarelor valori:
pentru lignit r=1.15, pentru huile mixte şişlam (inclusiv din import) r=2.15, pentru păcură din
ţarăr=1.0, respectiv pentru păcură din import r=3.0.

3.3. Calculul emisiilor de cenușă(pulbere)

Factorul de emisie specific poluantului cenuşă se determină din relaţia [3.xx]:

A(1  x)(1  y )
ecenusa  [kg / kJ ] (3.5)
H ii
în care:
 ecenusa este factorul de emisie pentru cenuşă, în kg/kJ;

 A – conţinutul de cenuşă în cărbune, în %;

 x – gradul de reţinere a cenuşii în focar, în % de masă:
 y – randamentul instalaţiei de reţinere a prafului, în %;

 H ii - puterea calorifică inferioară a combustibilului, în kJ/kg.

Pentru postcalcul se vor folosi valori medii efectiv rezultate din exploatare.
La calcule de prognoză, se recomandă folosirea următoarelor valori:
 Pentru conţinutul de cenuşă la cărbuni: 40% pentru lignit, 30% pentru huilă din ţară, 20%
pentru huilă din import;
 Pentru gradul de reţinere în focar: x=15%;
 Pentru randamentul electrofiltrului: y=97% pentru electrofiltre, în situaţia în care
reabilitarea nu a depăşit 50% din situaţia prognozată, respectiv y=99% pentru situaţia de
după finalizarea reabilitarii.
Pentru calcule riguroase, emisia de particule în cazul arderii păcurii nu se neglijează,
considerându-se un conţinut de cenuşă în combustibil de A=0.1% masice.

57
3.4. Calculul emisiilor de NOX
Pentru calculul emisiei de NOx se folosesc factorii de emisie indicaţi în tabelul 3.4, la
care s-a aplicat corecţia de oxigen, pentru o sarcină de 100% a cazanului.
Pentru calculul emisiei la sarcini parţiale (>50%), se aplică corecţia indicată de relaţia:

NOx  L  50 
exNOx  e100  a  (1  a ) 50  [kg / kJ ] (3.6)

în care:

 exNOx este factorul de emisie la sarcina x, în kg/kJ;

 NOx
e100 - factorul de emisie la sarcina de 100%, în kg/kJ;

 L – sarcina cazanului, în %;
 a – coeficientul în funcţie de tipul combustibilului, şi anume:
- 0.85 pentru cărbune pulverizat;
- 0.75 pentru păcură;
- 0.50 pentru gaze naturale.

Tabelul 3.4. Factorii de emisie ai oxizilor de azot pentru sarcina nominala a cazanului

Factorii de emisie
NOx, la sarcina nominală a cazanului
Puterea termică a cazanului [MWt]*
Combustibil >300
50÷100 100÷300
kg/kJ g/GJ kg/kJ g/GJ kg/kJ g/GJ
Lignit 2.0*10-7 200 2.2*10-7 220 2.6*10-7 260
Huilă 3.8*10-7 380 4.2*10-7 420 4.5*10-7 450
Păcură 1.9*10 -7
190 2.1*10 -7
210 2.8*10-7 280
Gaze
1.3*10-7 130 1.5*10-7 150 1.7*10-7 170
naturale
*
Se determină prin produsul dintre debitul de combustibil introdus în cazan, în kg/s
sau mN3 / s şi puterea calorifică inferioară a combustibilului, în MJ/kg sau MJ/ mN3 .

58