La un colț de stradă-ngusta

La un colț de stradă-ngusta
Printre atâția trecători,
O femeie mai în vârstă
Vindea buchete de flori.
Avea ochii înlăcrimați
Părul alb, privirea blândă,
Pantofii decolorați
Și o rochie veche, ruptă.

Era în genunchi bătrâna

Parcă se ruga la sfinți,
Întinzându-și tristă mâna
Trecătorilor grăbiți.

Mulți treceau nepăsători

Nimeni nu lua o floare,
Pe cer norii călători
Se strângeau vestind a ploaie.

Era început de toamnă

Și lumea părea grăbită,
Târziu se opri o doamnă
La femeia amărâtă.

Ia măicuță zece lei

Că nu am să-ți dau mai mult,
Am și eu bătrânii mei
Și părinți ce m-au crescut.

Și n-aș vrea să-i văd aici

Pe o margine de stradă,
Te rog mamă să nu plângi
Îți dau banii ca pomană.

Și-atunci sărutându-i mâna

Sprijinindu-se de un pom,
Se saltă de jos bătrâna
Șoptind trist …Doamne mi-ai trimis un OM !

La un colt de strada-ngusta !
Dorin Dumitriu