30.

DEZVOLTAREA TESTICULULUI

Începe în S7 odată cu activarea SRY sau TDF. Cordoanele genitale primare formate în
viitoarea regiune medulară, vor persista, ele conținând CGP-uri în care se transformă în
spermatogonii.
Celulele de la nivelul cordoanelor genitale, sub acțiunea SRY devin celule
sustentaculare Sertoli cu rol în spermatogeneză + celule interstițiale Leydig, care secretă
testosteron.
Secreția hormonală va persista până aproximativ L6 după naștere, ea determinând
atât diferențierea aparatului genital masculin cât și masculinizarea creierului. Cordoanele
sexuale vor forma tubi plini ce continuă să crească luând un aspect sinuos. Abia la pubertate
acești tubi se vor tumeliza formând tubii seminiferi contorți definitivi.
La extremitatea dinspre mezoul gonadei se diferențiază o altă rețea de cordoane ce
nu conțin CGP-uri din care se va forma rețeaua testiculară. De la nivelul rețelei testiculare se
vor forma muguri epiteliali plini ce reprezintă viitorii tubi drepți.
În L3 aceștia realizează joncțiunea cu tubii seminiferi.
În L4 rețeaua testiculară realizează joncțiunea cu mezonefrosul pe seama nefronilor/
tubilor uriniferi mezonefrotici formându-se ductele eferente. Iar pe seama ductului
mezonefrotic Wolf ductul epididimar + deferent.
Extremitatea cranială superioară a viitorului testicul este legată de peretele superior
și inferior al abdomenului prin intermediul plicii vasculare = plică diafragmatică / lig testicular.
Caudal de viitorul testicul, o să se găsească gubernaculul testicular, la nivelul căruia
descriem:
a. o porțiune superioară/ abdominală fixată de testicul;
b. o porțiune mijlocie denumită creastă transversă
c. și o porțiune inferioară ce străbate peretele antero-lateral abdominal, ajunge la
nivelului tuberculului labio-scrotal = plică inghinală.
În momentul în care se formează plica inghinală și aceasta străbate peretele
abdominal ea va determina migrarea tuturor elementelor de la nivelul peretelui în interiorul
tuberculului labio-scrotal.
 Rezultă, în acest fel se formează învelișurile labio-scrotale, inclusiv vaginala
testiculară care este o prelungire a seroasei peritoneale.
În mod normal, canalul peritoneo-vaginal se închide/ fibrozează odată cu migrarea
testiculară în scrot.
În S10 testiculul ajunge la nivelul strâmtorii superioare a bazinului, rămâne până în
L6, în L7 străbate canalul inghinal, în L8 ajunge la orificiul inghinal superficial și în mod
normal în L9 la termen este coborât în scrot.
Secreția hormonilor androgeni determină menținerea și dezvoltarea ductului
mezonefrotic Wolf, pe seama căruia se vor forma ductele epididimar și deferent.
Extremitatea caudală se deschide în sinusul urogenital se dilată, formează ampula
ductului deferent. În S13 din peretele dorso-lateral al acesteia apare un mugure=> va forma
veziculele seminale.
În paralel, sub acțiunea dihidrotestosteronului obținut ca urmare a activității 5-α-
reductazei au loc mai multe fenomene:
1. involuția ductului paramezonefrotic Muller mai puțin extremitatea cranială (poate
persista ca apendice testicular = hidatida sesilă Morgagni) și a extremității caudale
unite => va forma vetriculul prostatic.
2. Condensarea mezenchimului din porțiunea mijlocie îngustă a sinusului urogenital cu
formarea prostatei.
3. Dezvoltarea organelor genitale externe = tuberculul falic își mărește mult
dimensiunile formează corpii cavernoși ai penisului, respectiv fuziunea plicilor
uretrale => vor forma uretra peniană/ spongioasă împreună cu corpul spongios al
penisului.
Fenomenul de fuziune = în sens dorso-ventral rezultă, orificiul ureteral extern
migrează în final spre extremitatea ventrală anterioară a tuberculului falic unde se va forma
glandul penisului. De asemenea tuberculul labio-scrotal vor crește în sens caudal și vor
fuziona rămănând despărțiți în interior de septul scrotal.