Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Prima pagina
Pleșcan Gena Elena Îngrijirea pacientei cu fibrom uterin
Cuprins
Pleșcan Gena Elena Îngrijirea pacientei cu fibrom uterin
Motto
Pleșcan Gena Elena Îngrijirea pacientei cu fibrom uterin
Motivaţie
Trecand un membru din familie printr-o interventie chirurgicala de acest gen, inteleg ce
inseamna suferinta si mai ales ce inseamna viata, de aceea consider ca problemele de ingrijire
trebuiesc bine cunoscute si stapanite deoarece de aplicarea lor corecta si prompta depinde
vindecarea bolnavilor si evitarea sau prevenirea complicatiilor.
Am ales sa vin in sprijinul femeilor cu probleme genitale, atat ca femei cat si in prisma
problemelor pe care le ridica educatia sanitara cat si profilaxia.
Lucrarea de fata se ocupa cu studiul uneia dintre cele mai intalnite afectiuni genitale
feminine: fibromul uterin, tumora benigna cu incidenta crescuta care afecteaza o categorie larga
de femei.
Am ales sa aprofundez acest subiect cu scopul de a-mi insusi cunostinte noi despre
afectiunile aparatului genital feminin.
Scopul acestei lucrari este acela de a scoate in evidenta multitudinea ingrijirilor acordate
bolnavelor operate de fibromul uterin. Medicul specialist nu poate sa actioneze singur in vederea
obtinerii succesului scontat. Pentru a efectua operatia si a acorda bolnavei ingrijirile
corespunzatoare este nevoie de o echipa completa in care cadrele medii au un rol important.
Actul operator necesita o pregatire minutioasa, preoperator si apoi urmarirea atenta a starii de
sanatate.
Pleșcan Gena Elena Îngrijirea pacientei cu fibrom uterin
I. Parte teoretică
Pleșcan Gena Elena Îngrijirea pacientei cu fibrom uterin
Ovarul
Situat în cavitatea pelviană, este un organ pereche. Are funcţie mixtă: exocrină- producând
ovulele, si endocrină- secretând hormonii foliculină si luteină ( progesteron). Are forma unui
ovoid turtit, de 6-8 grame, cu diametrul mare de 3-5 cm. Faţa laterală se află pe peretele lateral al
cavităţii pelviene, faţa medială este acoperită de pavilionul trompei. Marginea anterioară dă
inserţie mezoovarului ( plică peritoneală), care unește ovarul cu ligamentul lat al uterului; aici se
găsește hilul ovarului, ce conţine elemente vasculare și nervoase. Marginea posterioară ( liberă)
este mai groasă. Extremitatea superioară ( tubară) dă inserţie ligamentului suspensor al ovarului
și celui tubo- ovarian, iar extremitatea inferioară ( uterină) dă inserţie ligamntului propriu al
ovarului ( ligamentul utero- ovarian).
Structură
Este acoperit la suprafaţă de un epiteliu simplu, sub care se găsește un înveliș conjunctiv numit
albugineea ovarului, care se continuă fără delimitare netă cu stroma corticalei acestuia. În
interior se află parenchimul glandular, cu cele două zone caracteristice: medulară și corticală.
Zona medulară este formată din ţesut conjuctiv lax, în care se găsesc elemente vasculare
sangvine şi limfatice, cât şi fibre nervoase vegetative. Zona corticală conţine elemente cu valoare
funcţională: foliculii foliculii ovarieni în diferite faze evolutive.
Foliculii primordiali (primari) reprezintă forma iniţială, cu aspectul unor corpusculi sferoidali
plini, alcătuiţi dintr-o celulă mare, sferică, situată central (ovocit I), iar periferic dintr-un strat de
celule mici (celule foliculare). Maturizarea foliculilor începe la pubertate şi ţine până la
menopauză, fiind sub controlul FSH (hormon folicu-lostimulator) secretat de lobul anterior al
hipofizei. În ambele ovare există circa 400000 foliculi, din care se maturizează 300 - 400 (unul
lunar); restul involuează. Epiteliul folicular proliferează; devine pluristratificat (constituind
membrana granuloasă); acest stadiu reprezintă foliculii secundari (evolutivi). Între celulele
granuloasei se formează o cavitate ce se umple cu lichid folicular.
Pleșcan Gena Elena Îngrijirea pacientei cu fibrom uterin
Ovocitul, înconjurat de membrana pellucida ( groasă, rezistentă, cu rol trofic), este situat la
periferia foliculului, fiind ataşat de membrana granuloasă.
În acelaşi timp, la periferia foliculului secundar plin, apoi cavitar, se constituie, pe seama stromei
corticalei ovarului, cele două teci caracteristice foliculului: internă şi externă.
Teaca internă, cu funcţie endocrină, secretă estrogenii sub influenţa hormonului luteinizant
antehipofizar (LH), cea externă are structură conjunctivă. Lichidul folicular este vâscos şi
conţine hormonii ovarieni activi - estrogenii, produşi de celulele tecii interne.
Majoritatea foliculilor secundari cavitari involuează şi, în mod obişnuit în fiecare lună,
începând cu apariţia ciclului şi până la menopauză, unul devine folicul matur.
Foliculul matur, terţiar sau veziculos ( de Graaf), constituie stadiul de dezvoltare completă a
foliculului şi este cel mai voluminos. Este format din: teaca externă, teaca internă și membrane
granuloasă. Foliculul conţine cavitatea foliculară( cu lichid follicular), delimitată de membrane
granuloasă.
Ovocitul
După eliminarea ovocitului, foliculul ovarían matur se transformă în corp galben, care ia
naştere prin transformarea celulelor foliculare în celule endocrine ce secretă progesteron.
corpul galben periodic, care se formează în fiecare lună în perioada de fertilitate a femeii
( de la pubertate până la menopauză); are o existenţă de circa 10 zile (din a 16-azi a
ciclului până în ziua a 26-a);
corpul galben de sarcină, care se formează în cazul când ovulul a fost fecundat; el
funcţionează în primele trei luni de sarcină.
Corpul alb reprezintă cicatricea care înlocuieşte corpul galben involuat (periodic saude
sarcină).
Vascularizaţia
Este asigurată de artera ovariană, ramură a aortei abdominale, şi de o ramură ovariană din
artera uterina. Venele sunt reprezentate de vena ovarian dreaptă, care se varsă în vena cavă
inferioară, şi de vena ovariană stângă, care se deschide în vena renală stângă. O parte din sângele
venos al ovarului ajunge în vena uterina. Limfaticele conduc limfa în ganglionii iliaci şi lombari.
Inervaţia
Trompele uterine
Sunt conducte musculo-membranoase care se întind de la ovare până Ia uter, cu care comunică
prin orificii numite ostii uterine.
Tubele sunt situate la marginea superioară a ligamentului lat al uterului, de care sunt
legate prin mezosalpinge.
Structura anatomică.
La exterior, sub seroasa peritoneală ( care formează şi un mezou), tuba prezintă o tunică
adventiţială, conjunctivă, sub care se găseşte tunica musculară, formată din fibre netede,
pe două straturi - longitudinal, la exterior, şi altul intern, circular. Prin mişcări peristaltice
asigură transportul ovulului spre cavitatea uterină.
În interior se află submucoasa şi mucoasa, puternic cutată şi prevăzută cu celule ciliate şi
neciliate ce uşurează trecerea spermatozoizilor şi a ovulului în trompă.
Vascularizaţia
Este asigurată de ramuri tubare ce provin din artera ovariană şiuterina. Venele
sunt omonime arterelor. Limfa este drenată spre ganglionii iliaci şilombari.
Inervaţia vegetativă
Structura anatomică.
La exterior, sub seroasa peritoneală ( care formează şi un mezou), tuba prezintă o tunică
adventiţială, conjunctivă, sub care se găseşte tunica musculară, formată din fibre netede, pe două
straturi - longitudinal, la exterior, şi altul intern, circular. Prin mişcări peristaltice asigură
transportul ovulului spre cavitatea uterină.
Vascularizaţia
Este asigurată de ramuri tubare ce provin din artera ovariană şiuterina. Venele sunt omonime
arterelor. Limfa este drenată spre ganglionii iliaci şilombari.
Pleșcan Gena Elena Îngrijirea pacientei cu fibrom uterin
Inervaţia vegetativă
Uterul
Situat în cavitatea pelviană, între vezica urinară şi rect; este un organ musculos, cavitar şi impar.
Formă şi raporturi.
anterioară ( vezicală)
posterioară ( rectală).
pe marginile lui se află arterele uterine.
Colul se continuă cu segmentul următor al aparatului genital feminin, vagina, în care proemină.
Din cauza inserţiei vaginei pe col,colul are două porţiuni:
Structură
tunica seroasă ( perimetru), formată din peritoneul uterin, care aderă puternic în regiunea
fundului şi corpului;
tunica musculară ( miometru) este formată din fibre musculare netede, stratul cel mai
dezvoltat al uterului. Acestea sunt dispuse în trei straturi: intern - format din fibre radiare
spiralate; mijlociu - din fascicule musculare cu dispoziţie plexiformă, gros, care
conţine în ochiurile reţelei vase sangvine provenite din artera uterina; extern - format din
fascicule longitudinale, oblice şi circulare.
tunica mucoasă (endometrul) căptuşeşte cavitatea uterina, având o structură diferită, în
funcţie de vârstă şi de ciclul ovarian. Mucoasa uterina, formată dintr-un epiteliu
cilindric, este bogată în glande tubuloase ce pătrund până în miometru. Endometrul are o
evoluţie ciclică lunară şi în timpul sângerării menstruale se elimină în cea mai mare parte
( pătura superficială), ca în ciclul următor să se refacă din epiteliul fundului glandelor
uterine, care nu se elimină.
Cavitatea uterului este divizată printr-o strangulare situată la nivelul istmului în două
compartimente:
cavitatea corpului, are trei orificii: două laterale, foarte înguste, ce corespund deschiderii
tubelor, şi orificiul inferior, ce conduce în canalul cervical.
canalul cervical, situat la nivelul colului uterin, de aspect fuziform, prezintă orificiul
intern, ce conduce în cavitatea uterina; orificiul extern este chiar ostiul uterin şi se
deschide în vagină.
Vascularizaţia
Inervaţia
Vagina
este un conduct musculo-conjunctiv, lung de 7 - 9 cm, median şi impar,
prin extremitatea superioară se inseră pe colul uterin,
prin cea inferioară ( orificiul vaginal) se deschide în vestibulul vaginal membrana
himenală închide incomplet orificiul vaginal.
prezintă un perete posterior în raport cu rectul şi cu fundul de sac Douglas şi un perete
anterior, care vine în raport cu fundul vezicii urinare şi cu uretra.
Structură
Vascularizaţia
Este asigurată de artera vaginală, cât şi de ramuri vaginale ce provin din artera uterina, artera
rectală mijlocie, artera vezicală inferioară şi artera ruşinoasă internă.
Inervaţia
Este dată de plexul vegetativ perivaginal, format din ramuri ale plexului hipogastric.
Pleșcan Gena Elena Îngrijirea pacientei cu fibrom uterin
Vulva
Are forma unei fante, alungită în sens sagital şi mărginită lateral de către două repliuri
cutanate, labiile mari şi mici.
Labiile mari
Sunt două repliuri cutanate ( 7-9 cm lungime) cu două feţe, ambele acoperite de
tegument, cea laterală prevăzută cu păr şi glande sebacee mari. Se unesc anterior, spre simfiza
pubiană, prin comisura anterioară a labiilor, situată pe un relief median, acoperit de păr, numit
muntele lui Venus, iar posterior se unesc prin comisura posterioară, la câţiva centimetri anterior
de anus.
Labiile mici
Sunt două cute simetrice, situate medial de labiile mari şi despărţite de ele prin şanţul
interlabial. Spaţiul mărginit de labiile mici, pe linia mediană, se numeşte vestibul vaginal, la care
deosebim două zone: anterioară ( deschiderea orificiului extern al uretrei) şi posterioară (
orificiul vaginal, care lateral prezintă deschiderile canalelor glandelor vulvo-vaginale Bartholin,
ce umectează intrarea în vagin). Anterior, labiile mici se dedublează fiecare în două repliuri: unul
trece anterior de clitoris ( organ erectil, impar, omologat cu penisul) şi se uneşte cu cel de partea
opusă, formând prepuţul clitorisului, iar celălalt trece posterior de clitoris şi formează cu cel de
partea opusă frâul clitoridian.
Organele erectile ale vulvei sunt: clitorisul şi bulbii vestibulari (două organe analoage corpului
cavernos al uretrei la bărbat, situaţi la baza labiilor mari).
Clitorisul prezintă gland, corp şi rădăcină ataşată de ramurile ischio-pubiene. Clitorisul are o
lungime de 5 - 6 cm.
Pleșcan Gena Elena Îngrijirea pacientei cu fibrom uterin
Vascularizaţia
Este asigurată de ramuri ale arterei ruşinoase interne; venele se deschid în vena iliacă internă,
iar limfaticele drenează limfa în ganglionii inghinali superficiali.
Este somatică şi vegetativă; cea somatică este dată de nervul ruşinos intern şi nervul ilio-
inghinal, iar cea vegetativă de plexul hipogastric.
Mamela
Este formată din glanda mamară şi diferite părţi moi ( ţesut conjunctiv, adipos) care o
înconjoară. Este o glandă pereche, anexă a aparatului genital feminin, situată pe peretele toracic
anterior, în intervalul dintre coastele III-VII, de origine cutanată ( ectodermală).
Vascularizaţia
Este asigurată de arterele intercostale ( II-IV), cât şi de artera toracică internă, ramură din artera
subclavie. Venele mamelei sunt colectate de vena toracică internă. Limfaticele ajung în
ganglionii axilari.
Inervaţia mamelei
Definiţie
Fibromul uterin este o tumoare benignă format din ţesut muscular neted de tip miometrial şidin
ţesut conjunctiv.
este cea mai comună tumoră benignă umană şi cea mai frecventă;
se dezvoltă din musculatura netedă a peretelui uterin ( miom ), dar prezintă şi ocomponentă
conjunctivă, de unde şi denumirea de fibrom;
a fost semnalat din cele mai vechi timpuri ca şi „pietre ale uterului”.
Etiopatogenia
Majoritatea opiniilor indică originea tumorii în elementele musculare ale uterului,
părereadiferă însă dacă tumora se dezvoltă în fibrele muscular proprii miometrului sau dinmuscul
ature pereţilor musculari.
b) Originea vasculară a fibromului uterin este susţinută iniţial de Klebs, care consider reţeaua
vasculară drept sursă de dezvoltare a tumorii. Astfel, în sprijinul teoriei vascularea fibromului
uterin vine descrierea unor tipuri particulare de leiomiom, în care aspectulhistopatologic arată o
Pleșcan Gena Elena Îngrijirea pacientei cu fibrom uterin
Morfopatologia
Tipuri de localizări
Fibromul uterin se prezinta ca o formaţiune tumorală unică sau cel mai adesea multiplă,de
dimensiuni variabile se distinge de ţesuturile din jur şi modifică forma uterului. Localizarea
fibromului uterin este variată în raport cu diferite segmente ale uterului sauale muşchiului uterin:
Numarul şi dimensiunile
Nodulii fibromatoşi au numar şi dimensiuni variabile: cei mici pot fi microscopic sau de1-2 mm;
cei mari pot atinge dimensiuni variabile – gigantic care pot ajunge până lamărimea unui uter
gravid la termen şi greutatea lor poate fi de 5-10 kg sau mai mult
.Tumorile colului sunt solitare, în schimb la nivelul corpului sau multiplii noduluitumorali.
Consistenţa fibromuluiConsistenţa nodulilor este fermă, culoarea este albă-cenuşie sau rozată
dupa gradul devascularizare şi prezintă diverse modificări în caz de necrobioză sau alte
degenerescenţe.Când nodulul este proaspăt secţionat se pot vedea benzile muscular ce se
intersecteazăsau sunt sub formaunor vârtejuri. La femeile în vârstă se găsesc fibromioame
calcificate a căror duritateeste ca si a osului.
Degenerescenţa edematoasă: produsă prin blocarea circulaţiei venoase deîntoarcere, este mai
frecventă in sarcină şi lauzie. Fibromul creşte brusc învolum, este mai moale, dar nu este
Necroza aseptic: este o complicaţie produsă prin ocluzia arterial a tumorii.Clinic se manifestă
prin alterarea stării generale, febră, apetit diminuat, greţuri, balonare abdominal. Tumoarea creşte
în vplum, devine mai moale şi sensibilă ,iar pe secţiune este de culoare roşie închisă, vişinie.
Necroza septică: se întâlneşte cel mai frecvent în localizări submucoase pediculate. La examenul
vaginal, nodulul este de culoare brun-verzuie-negricioasă cu zone facelate şi cu miros fetid. Este
prezentă alterarea stăriigenerale a bolnavei, dar de intensitate variabilă.
Pleșcan Gena Elena Îngrijirea pacientei cu fibrom uterin
Degenerarea grasă – este rară şi apare sub două aspect: ca sechelă sauconcomitant cu stadiile
avansate ale distrofiei hialine, când vacuolele de grăsimeapar în cellule sau alteori se prezintă ca
un ţesut adipos cu celule rezultate dinmetoplazia celulelor muscular.
Regresiunea fibromului uterin - este mai accentuată după naştere, în timpul alăptării şi după
instalarea menopauzei până la dispariţia prin citoliza celulelor muscular miomatoase
Simptomatologie
Fibromul uterin se manifestă foarte variat, în funcţie de numărul, mărimea şi localizareatumorilor.
Fibromul asimptomatic
Hemoragiile uterine
: Sângerările uterine reprezintă simptomul cel mai frecvent întâlnit lafemeile cu fibrom uterin. Sângerările uterine
se prezintă foarte variat clinic. Explicaţia lor este dată de vascularizaţia crescută a uterului, mărimea cavităţii uterine
şi de o deficienţăîn contracţia musculară pentru a asigura hemostaza. În ordinea frecvenţei se întâlnesc :-
Menoragia
Menometroragiile
: sunt sângerări care continuă o menstruaţie abundentă până la menstruaţiaurmătoare. Se întâlnesc cu o frecvenţă
de aproximativ 22% din cazuri.-
Pleșcan Gena Elena Îngrijirea pacientei cu fibrom uterin
Metroragiile
: Sunt mai rare, întâlnindu-se în 13% din cazuri; ele survin între menstruaţii,discontinuu, fiind
revelatoare mai ales pentru un miom submucos sau un polip fibros.-
Hidroreea
Leucoreea :
Fibroamele dureroase
: Apariţia durerilor avertizează că există ceva mai mult decât unfibromiom banal. Durerea rezultă
din degenerările ce urmează tulburărilor circulatorii,infecţioase, torsiunii unei tumori pediculate,
prin compresiune la nivelul pelvisului sau printr-o leziune asociată.Durerile au caractere diferite :
dureri intense cu caracter lanciant – însoţite de semne de iritaţie peritoneală, vîrsături, subocluzie – survin
în cazul fibroamelor intracapsulare;
dureri cu caracter de crampe sfâşietoare – iar când se adaugă febră, frisoane, leucocitoză,
seconstituie semnul supuraţiei şi abcedării unui nodul fibromiomatos.
Creşterea rapidă a unui fibrom uterin se însoţeşte de o stare de tensiune hipogastrică. Inclavarea unui
fibrom uterin în micul bazin se exprimă prin dureri caracteristice cu iradieri în
membrele inferioare, prin compresiunea realizată de tumoră pe rădăcinile sciaticului.-
În funcţie de mărimea şi localizarea lui, un fibrom uterin poate avea răsunet asupra
organelor vecine, generând o serie de simptome „de împrumut”.
Manifestările clinice sunt date de compresiunea tumorii pe căile urinare, rect, vase.
Tulburări vezicale:
- polakiuria( micţiuni mai frecvente) cu caracter diurn;- retenţia de urină : se întâlneşte mai rar,
se manifestă mai ales premenstrual, rareori ia aspect deretenţie acută.
Investigaţii de laborator
Hb (hemoglobină), Ht (hematocrit), leucocite, trombocite, timp de coagulare ( TQ,TH, TS), VSH, grupa sanguină,
Rh.
Examinări complementare:
Diagnosticul diferenţial
De cele mai multe ori fibromul uterin se recunoaşte uşor prin examen clinic, dar procesulde
diagnosticare trebuie să aibă în vedere şi alte stari fiziologice şi patologice ce determină mărirea
uterului:
sarcina – în care oprirea menstruaţiei şi nu sângerarea este semnul cel mai important,
iar examenul vaginal ne arată caracterele speciale ale uterului gravid (moale,
globulos,contracţii); reacţiile biologice de sarcină elimină această posibilitate;
sarcina extrauterină sau hematocelul;
cancerul de col uterin – apare în jurul menopauzei sau după ea, sângerarea
este fărălegătură cu menstruaţia neregulată;
inflamaţiile şi tumorile anexiale;
chist vegetant;
chist dermoid;
tumori chistice de ovar – solid fibrom de ovar;
uterul fibromatos – este deosebit de fibromul uterin, se întâlneşte la femeile multipare
(înapropierea menopauzei), manifestându-se cu menstruaţii neregulate, însoţite de
balonări şidureri abdominale; la examenul clinic uterul este mărit, forma neregulată, dur,
cavitatea uterină este mai mare, dar regulată;
adenomioza – determină o mărire neregulată, nedepăşind o sarcină de 12 săptămâni
şiapare la femeile tinere;
uterul malformat;
pelviperitonita statică.
deoarece suferă un proces minim deinvoluţie datorită transformării ţesutului miomatos în ţesut
fibros.Prognosticul este bun, deoarece este o tumoră benignă, care se poate opera şi care
involueazăinvoluntar la menopauză. Când intervin complicaţii în evoluţia tumorii, prognosticul
este mai rezervat. Când se asociază calcinomuri de col uterin sau când intervenţia chirurgicală se
efectuează la femeie,manifestat pe un teren mai puţin favorabil, prognosticul poate fi grav, mai
ales dacă există şi un riscoperator crescut.
Complicaţii locale
infecţioase : apar în fibromul submucos, iar apariţia unei infecţii se traduce prin semnele eicaracteristice : febra,
durerea, alterarea atării generale; fibromul infectat, rar întâlnit, semăreşte în volum şi devine mai
moale;
Complicaţii generale
Complicaţii postoperatorii
Tratamentul curativ
Tratamentul medicamentos
Este indicat numai în cazul tumorilor mici, fără semne clinicedeosebite, necomplicate , în
preajma menopauzei, când există posibilitatea supravegherii bolnavei şicontraindicaţii de ordin
general sau local pentru actul chirurgical. Scopul terapeuticii medicale estecombaterea
hemoragiei; se administrează ocitocice : Ergomet sau Methergin – în injecţii i.m., o fiolă la12
ore. Când există hemoragii mari, se pot administra şi i.v. Fiolele de Ergomet se pot administra
şi per os, o fiolă la 6 ore.Oxistinul are efect rapid şi de scurtă durată – se poate administra i.v.
diluat în 20ml glucoză, dar se poate administra şi i.m.
Medicamente cu efect asupra coagulării : Vit. K1 ( 3 fiole/zi, după mese), Venostat (1 – 2fiole/zi,
i.v. sau s.c.), Vit. C ( 5 tb. De 200mg/zi sau 2tb. de 500mg/zi), Prednison ( 30
mg/zi).Tratamentul cu progestative de sinteză : este un tratament de mare importanţă, trebuie
înlăturat cu progestativ asociat estrogenitiv, datorită riscului puseului. Se folosesc : 10 mg de
progestativ în zilele20, 23 şi 26 ale ciclului menstrual, pe cale orală sau parenterală. Poate fi
Pleșcan Gena Elena Îngrijirea pacientei cu fibrom uterin
Chiuretajul uterin
Tratamentul chirurgical
Are indicaţia atunci când bolnava prezintă un fibrom cu dimensiuni maimari ca ale unei sarcini
de 3 luni, determinând o sângerare persistentă la tratamentul medicamentos, cudureri secundare.
Tratamentul chirurgical se impune în cazul :- fibromului mărit de volum;- miomul este posterior
şi antrenează tulburări de compresie;- fibromul lateral cu riscul de compresiune pe uretre;- polipi
intracavitari cu risc de infecţie;- miomul compresiv sau dureros;- când apare o creştere bruscă a
unui fibrom care era mic;- când hemoragia persistă peste 3 luni;- când apar tulburări asociate
secundare;
Tratamentul chirurgical este cel mai eficient prin extirparea fibromului. Se efectuează prin
:miomectomie, miometrectomie şi histerectomie. Operaţiile acestea se fac pe cale va
ginală sauabdominală. Calea de abordare se face în funcţie de volumul şi topografia fibromului.
Mai nou, serecurge la tehnici operatorii conservatoare – miomectomia, miometrectomia , care să
păstreze intactesau să restaurezetoate funcţiile aparatului genital : gestativă, hormonală şi
menstruală.
Miometrectomia are ca scop principal conservarea cât mai mare a cavităţii uterine. Se
extirpănodulii tumorali şi se face rezecţia unei porţiuni largi de miometru cu deschiderea
obligatorie acavităţii uterine. Este indicată în polifibromatoza uterină.