Evoluția economică a statelor membre UE în era Big Data

Uniunea Europeană are ca obiectiv principal dezvoltarea individuală a tuturor țărilor membre și
pe această cale și dezvoltarea Uniunii Europene. Uniunea Europeană cuprinde două grupe de
state cu unele care sunt membre ale grupului euro și altele care nu sunt membre ale acestui grup.
Desigur, pentru statele care sunt membre ale grupului euro lucrurile devin mult mai simple în
sensul că întreaga evoluție economică, oglindită în standardele contabile evidențiază în
înregistrări intrări și ieșiri care în final dau posibilitatea calculării indicatorilor produs intern brut
și produs intern brut pe cap de locuitor într-o manieră continuă. Statele care nu sunt membre ale
grupului euro dintre care și România, au o situație oarecum diferită. Aceasta, deoarece pe de o
parte pe plan intern se calculează produsul intern brut, produsul intern brut pe locuitor și ceilalți
indicatori macroeconomici de rezultate, pe baza înregistrărilor contabile, în Sistemul Conturilor
Naționale, dar exprimate în valuta fiecărei țări membre. Când se realizează de către Eurostat
seriile de date care ajută la comparabilitatea intra-europeană se utilizează cursul de schimb pentr
a aduce indicatorii menționați din valoarea pe care a înregistrat-o în moneda națională în moneda
europeană. De aceea, aceste state în mod normal dar și paradoxal au două curbe evolutive: prima
este aceea care este dată de creșterea exprimată în prețurile și valoarea din moneda națională, iar
altele care depind de exprimarea în moneda euro. De aceea, în această perioadă putem vorbi
despre o evoluție sau alta a fiecărui stat membru. Desigur, în figura numărul 1, creșterea
produsului intern brut în perioada 2005-2015 este exprimată și oglindește exact ceea ce am
menționat. Din această figură se desprinde foarte clar că o serie de state au avut o anumită
evoluție care dacă ar fi să o comparăm cu alte state dau unele mici abateri. De asemenea, din
figura 1 în care am prezentat evoluția statelor membre ale Uniunii Europene, comparativ cu alte
state cum sunt China, Statele Unite sau Japonia, observăm anumite nivele evolutive, și acestea
conduc la o interpretare pragmatică asupra modului în care evoluează Uniunea Europeană ca un
întreg precum și statele membre ale Uniunii Europene. Analiza asupra creșterii țărilor membre
ale Uniunii Europene trebuie tratată în mod diferențiat. Aceasta, deoarece există posibilitatea
unor contribuții ale gospodăriilor în unele țări, iar în altele aceasta să fie nesemnificativă. Țările
membre ale Uniunii Europene desigur au rate de creștere diferite, dar important este ca fiecare
dintre ele să asigure un spor semnificativ, care să asigure creșterea produsului intern brut pe
locuitor precum și a standardului de viață în general. În figura nr. 2 am reprezentat această
tendință de creștere, existând posibilitatea ca prin simpla interpretare a datelor cuprinse în grafic
să se identifice nivelul de creștere pe care l-a avut fiecare dintre țările membre, precum și al
țărilor membre în totalitate. Se constată că țările membre, douăsprezece ca și cele din grupul euro
au avut creșteri rezonabile, în timp ce unele țări cum sunt Luxemburg, Irlanda, Olanda, Austria,
Germania, Danemarca, Suedia, Belgia și chiar Finlanda să aibă creșteri chiar cu câteva procente
peste 100%, aceasta reliefând că întotdeauna, acolo unde se investește, acolo unde este o
economie armonizată, mă refer la ramurile economiei naționale, creșterea este și ea pe măsură.
Una țări, dintre care și România și Bulgaria au un produs intern brut pe locuitor destul de redus.
Acestora li se adaugă Lituania sau Croația. Este important de văzut ca toate țările membre să
aibă o posibilitate de creștere susținută în perioadele următoare. În continuare, pe baza datelor
din figura numărul 3, și anume, rata de investiții brute a gospodăriilor în anul 2015, să constatăm
care este contribuția investițiilor efectuate la acest nivel. Constatăm că o serie de țări, dintre care
menționăm Belgia, Finlanda, Germania, Franța, Olanda, Italia, Austria, Republica Cehă,
Danemarca și Polonia au creșteri de peste 8% sau în jur de 8%. Alte țări, cum sunt Bulgaria,
Lituania, Portugalia, Suedia, au creșteri de 2,2 până la 4,5%, ceea ce nu este rău, în contextul în
care contribuția acestui sector de activitate a fost unul totuși suficient de rezonabil. Din punct de
vedere al țării noastre, constatăm că la acest capitol al analizei, România este situată undeva în
zona de mijloc, având o pondere de 56,9% din totalul creșterilor pe alte sectoare. Un element
esențial în analiza creșterii economice a țărilor membre ale Uniunii Europene îl constituie
finanțarea guvernamentală. Desigur finanțarea guvernamentală se referă la ambele posibilități și
anume finanțarea pentru construirea și definitivarea bugetului de stat, bugetului consolidat,
precum și finanțarea pentru investiții. Din acest punct de vedere putem să constatăm că în țările
membre indicatorul care se calculează reprezintă de fapt deficitul bugetului anual. Conform dire
tivelor Uniunii Europene, acest buget anual nu poate să aibă un deficit mai mare de 3%. Desigur,
pentru țările care au o economie echilibrată, o structură bine pusă la punct și în care sectorul
financiar și nefinanciar își aduc contribuția, îndeplinirea acestui parametru nu este o problemă
deosebită. Cu toate acestea, în alte țări, printre care și România, se pune problema să se facă și
unele restricții la buget pentru a nu depăși acest procent de 3%. Oricum, cele mai multe țări din
Uniunea Europeană, au ponderi de creștere rezonabile, existând însă pericolul ca unele țări să
poată să aibă o creștere mult mai mare. Conform directivei europene, țările care depășesc
procentul de deficit menționat mai sus vor avea rezultate nu tocmai pozitive în ceea ce privește
creșterea economică. În figura nr. 4, debitul guvernamental în anii 2014 și 2015 a fost diferit de
la o țară la alta. În cadrul Uniunii Europene pe ansamblu său a fost de 85% nivelul datorie care se
acumulează. Putem aprecia faptul că nu este o problemă că se acumulează datorie, internă sau
externă, în contextul în care economia funcționează la parametrii pe care trebuie să îi
dobândească în perioadele respective. Apar însă unele discrepanțe când nu există această
posibilitate și atunci creșterea datorie este destul de delicată. Un indicator care arată nivelul
creșterii datoriei publice interne și externe îl reprezintă indicatorul pondere a datoriei în produsul
intern brut anual al unei țări. Acesta este un parametru care arată modul în care țările sunt
îndatorate și dificultățile pe care le au într-o eventuală posibilă criză sau situație nepotrivită la
nivel european, sau pe plan mai larg, mondial. În ceea c eprivește exchange rate și interest rate în
Uniunea Europeană, constatăm că țările, în funcție de apartenența sau non-apartenența lor la
grupul euro, obțin și rezultate diferite. Astfel, majoritatea țărilor membre ale Uniunii Europene
care sunt și membre ale grupului euro nu întâmpină dificultăți în ceea ce privește obținerea de
rezultate care să fie rezonabile. În figura nr. 4, am prezentat și situația exchange rate față de euro
în perioada 2005-2015, urmărind evoluția pe trei planuri. Unul este yenul japonez, al doilea este
dolarul american sau francul elevețian. Constatăm că acest curs al euro față de valute non-
europene este diferit dar a avut întotdeauna o tendință de scădere. S-a constatat, în ultima
perioadă de timp, din 2012 până în 2015 că yenul japonez a avut o tendință de scădere în relația
cu euro. Am inițiat această analiză pentru că în fond țările membre ale Uniunii Europene
desfășoară activitate de comerț intra și extracomunitar. Atunci când desfășoară activitate
extracomunitar trebuie să se acorde atenție modului în care se realizează acest echilibru, acest
schimb între aceste valute. Nu vorbim aici de arbitrajul financiar-valutar ci numai de operațiunile
de comerț internațional desfășurate în sistemul extracomunitar. În figura nr. 5 am analizat
criteriile de convergență privind randamentele obligațiunilor în perioada 2005-2015. Datele nu
sunt deosebite față de ceea ce am analizat până în prezent. Un alt element care este deosebit de
important îl constituie faptul că în statele membre ale Uniunii Europene un rol important asupra
creșterii economice îl are rata inflației. În acest sens, drepturile care sunt utilizate sunt drepturile
care sunt comparabile. În tabelul nr. 5 am prezentat care este situația fiecărei țări în funcție de
rata inflației, aceasta bazându-se pe transformarea fiecăreia dintre indicatori în termeni reali prin
deflatare. Datele deflatate dau situația prezentată în această figură nr 5, în care constatăm că
România efectul este mai mare decât în alte țări al acestei influențe a inflației. În continuare ne-
am referit la situația privind balanța de plăți externe în cadrul Uniunii Europene. Balanța de plăți
în cadrul Uniunii Europene este una care arată ce datorii se creează pentru o țară în cazul în care
importurile depășesc exporturile. Este clar că în aceasta situație în o serie de state există un efect
distructiv, în altele un picuț mai rezonabil, mai echilibrat. Nu insistăm prea mult asupra acestui
aspect deoarece rezultă că prin modul în care am prezentat figurile despre care am amintit în
evoluția economică a țărilor membre ale Uniunii Europene putem desprinde și modul în care
aceste țări au realizat un echilibru al balanței de plăți externe, un echilibru care s-a transferat și în
creșterea produsului intern brut și nu în ultimă instanță și a posiblității de a efectua investiții mai
mari sau au un rol de a crește veniturile populației care să asigure un standard de viață, așa cum
susține și Uniunea Europeană prin directiva sa, echilibrat de creștere în țara respectivă.