1.

Îmbaranirea și cognitia

1.1Conceptul proceselor cognitive:

În procesul de dezvoltare umană sunt cuprinse numeroase aspecte:fizicemotorii,emotionale si

perceptuale. Aceste dezvoltări sunt influentate de două categorii de factori : factori
interni(biologici și ereditari) și factori mezologici, de stransa relație cu mediul extern.

La elaborarea proceselor cognitive iau parte numeroase alte procese precum inteligenta,
constiinta,atentia,perceptia, gandirea, invatarea,imaginatia si memoria, aceasta jucand rolul
central. Memoria este procesul psihic care stocheaza ,conserva si permite evocarea
informatiei, fiind in stransa legatura cu celelate procese cognitive.

1.2 Îmbatranirea. Generalitati

Procesul de îmbareanire se afla in stransa dependesnta cu modificarile

neuroendocrine,imunologice, cu factorii de mediu si cu genomul.Determinarea
,constientizarea si influentarea fiecaruia din dintre acesti factori implicati in fenomenul
imbatranirii au o mare importanta in evolutia acestui proces.

Imbatranirea normala cuprinde atat diferente de modificari individuale cat si modificari la

diferite nivele biologice. Specificul patologiei cognitive din perspectiva antropologica a
pacientilor varstnici afectati de boli cardiovasculare.Conducator stiintific Cristiana Glavce .
Bucuresti 2007

Creierul funcționează pe un "principiu de auto-organizare" , aranjand și re-aranjand neuroni

pentru a finaliza sarcinile specifice, precum și schimband modelele de conexiuni neuronale
ca răspuns la învățarea și experiența fiecărui individ (Whalley, 2001) .
 Este asociata cu imbatranirea sanatoasa o pierdere a greutatii si a densitatii creierului, in
mod specific la nivelul lobilor frontal si temporal cu aprozimativ 5-10 procente , cea mai mare
parte fiind reprezentata de pierderi de apa. cest proces este intalnit in mod specific la
persoanele cu varsta cuprinsa intre 50 si 90 de ani. Gazzaley, A., Clapp, W., Kelley, J.,
McEvoy, K., Knight, R.T., D’Esposito, M. (2008). Age-related top-down suppression deficit
in the early stages of cortical visual memory processing..Proceedings of the National
Academy of Sciences, 105 (35), 13122-13126

Creierul aflat in plin proces al imbatranirii exsperimenteaza moartea selectiva a neuronilor

de la nivelul lobilor frontali( zona responsabila defunctiile intelectuale)si din zone ale
creierului responsabile de miscare (cerebelul si ganglionii bazali),reducerea cu 25 de procente
a activitatii electrce a creierului,aflata in legatura cu scaderea fluxului sanguin datorata varstei
. Simultan are loc un proces de formare a placilor senile de amiloid, reducerea cantitatii de
neurotransmitatori specifici precum si degradarea tecilor de mielina. Glisky, E.L. (2007).
Changes in cognitive function in human aging. In D.R. Riddle, (Ed.). (2007). Brain aging:

Models, methods, mechanisms (pp. 1-15)


Nu se stie inca daca si in ce mod oricare din a aceste modificari fizice obiectivate mai sus
afecteaza in mod specific cognitia dar este clar ca modificarile structurale ale creierului,
legate de varsta si declinul cognitiv nu au loc intr-o maniera uniforma la nivelul intregului
creier si nu sunt similare pentru toata populatia varstnica..Boca Raton, FL: CRC Press.
Retrieved July 30, 2009 from
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/bookshelf/br.fcgi?book=frbrainage&part=ch1

De un interes major sunt schimbarile legate de imbatranire in relatie cu abilitatea de a gandi si

de a procesa informatia,de accesarea a amintirilor si de rezolvare a problemelor.

Dupa cum Glisky (2007) noteaza in cercetarile sale , complexitatea functiilor neuronale si
cognitive face ca delimitarea functiilor creierului si comportament sa fie una dificila(acesta
fiind scopul neurostiintelor cognitive)

In mod clar exista o variabilitate semnificativa in cadrul populatiei varstnice in ceea ce

priveste performanta cognitiva ,multi dintre ei avand rezultate mai favorabile in indeplinirea
unor sarcini specifice in raport cu o parte din populatia mai tanara. Morrison, J.H., & Hof,
P.R. (1997). Life and death of neurons in the aging brain. Science, 278 (5337), 412-419
Funcțiile cognitive de bază cele mai afectate de vârstă sunt în zonele de atenție și de memorie
, fiind raportate in acelsi timp si alterari ale perceptiei, cel mai probabil ca raspuns al scaderii
capacitatilor vizuale si auditive. Unele cercetari recente sugereaza ca functiile cognitive de
nivel superior, în special procesarea limbajului și de luare a deciziilor, pot fi de asemenea
dependente de vârstă. Un numar semnificativ de dovezi atesta afectarea funcției executive ca
un factor care contribuie esențial la declinul legat de varsta, cu privire la o serie de sarcini
cognitive.

Trebuie remarcat faptul că funcțiile cognitive nu sunt capacitati izolate , ci ca acestea se

suprapun, se combină și interacționează în mod complex. Whalley, L.J. (2001). The aging
brain. New York: Columbia University Press

1.3. Îmbătânirea normală

Se acordă o importanță deosebită diferentțierii tulburarilor cognitive minore de modificarile

fiziologice apărute la nivel cognitiv odată cu înaintarea în varstă . Cu toate că acum există
criterii stabile de diagnostic al demenței în sistemul internațional de clasificare a bolilor
,noțiunea de îmbătrânire normală este tot mai puțin înțeleasă. Cum modificările asociate
îmbătrânirii devin tratabile,acestea pot fi considerate mai mult condiții patologice decât
caracteristici inevitabile ale procesului de îmbătrânire fiziologice. Din cauza ideilor aflate in
continuă schimbare referitor la ce înseamnă defapt îmbătrânirea ,studiile comparative între
populația vârstnică si tineri sunt posibil eronate datorita diferentelor de vârstă asupra
cohortelor. În studiile efectuate în populața generală,conceptul de îmbătrânire cu succes este
folosit uneori ca o alternativă a definirii normalității , fiind definit ca o stare de sănătate in
care există caracteristici măsurabile pozitive.Conceptul se extinde dincolo de definirea
statutului cognitiv si funcțional, luând in considerare si importanța starea de bine
psiholgică.Studiul Canadian de Sănătate si Îmbătrânire a concluzionat că autoevaluarea stării
de bine psihologice este un potențial criteriu de evaluare prin studii longitudinale,a
indivizilor ce nu prezintă tulburari cognitive sau tulburări cognitive minime. 14. Graham JE,
Rockwood K, Beattie BL, et al. Prevalence and severity of cogniti impairment with and
without dementia in an elderly population. Lancet. 1997; 349:1793-179

Încercările anterioare de caracterizare a modificărilor cognitive intrinseci in cadrul

îmbătrânirii normale au dus la introducerea unor noi notiuni ,cum ar fi: uitarea senescentă
benignă,tulburari de memorie asociate vârstei și declin cognitiv asociat vârstei.Acești termeni
sunt utilizati în general cu scopul de a reflecta extremele îmbătrânirii normale decât cu scopul
de a descrie precursorii unei îmbătrâniri patologice.În timp ce unele investigații ale acestor
concepte demonstreza ca că rata de progresie spre demență nu e diferită de cele ale
subiectilor sănătoși, altele indică o rată crescută.Persoanele cu tulburări cognitive minore
prezintă un status diferit de cel al îmbătrânirii normale, iar studiile longitudinale indica faptul
că acestea sunt suscceptibile de a dezvolta boala Alzheimer ,intr-un mod accelerat.

2.Tulburari cognitive

2.1.Tulburari cognitive minore -Generalități

Tulburările cognitive minore reprezintă o entitate patologică subclinică a funcției cognitive

situată la limita între schimbărie specifice apărute odata cu îmbatrânirea și modificările care
îndeplinesc criteriile de demență si adesea, de boală Alzheimer.Cei mai mulți oameni suferă
pe parcursul vieții un declin cognitiv treptat, in ceea ce privește memoria. Decinul este de
obicei minor și nu compromite abilitatea funcțională a peroanei.Un număr limitat de peroane,
aproximativ una din 100 nu dezvolă de-a lungul vieții nici un declin cognitiv si sunt
considerate ca fiind în curs de îmbtrânire cu succes. Cu toate acestea, o altă traiectorie de
îmbătânire se caracterizează printr-o scădere a functiei cognitive ce o depășește pe cea tipică
asociată înaintării în vârstă.Declinul este adesea recunoscut de cei care se confrunta cu el si
ocazional de cei din jur.Cunoscută sub numele de ”tulburare cognitivă minoră”, această
entitate a avut parte de o atenție sporită atât in segmentul clinic al pracicii cât si in cercetare.
[2. Petersen RC, Roberts RO, Knopman D, et al. Mild cognitive impairment: ten years later.
Arch Neurol 2009; 66:1447-55..]

2.2.Conceptul de tulburare cognitivă minoră:

Cercetările se axează pe starea intermediară dintre cogniția ușor afectată și stadiul incipient al
demenței, dat fiind faptul că statusul persoanelor din această''zonă gri" este considerat cu
risc mai mare de a progresa către demență.

O varietate de termeni au fost utilizați pentru a descrie conceptul de tulburări cognitive ce nu

îndeplinesc criteriile de demență:
-Tulburări de memorie asociate îmbătrânirii( Crook și colab, 1986)

- Declin cognitiv asoiciat îmbătrânirii( Levy, 1994)

-Tulburare neurocognitivă minoră( Organizația Mondială a Sănătății, 1993)

-Tulburare cognitivă fără demență( Asociația Americana de Psihiatrie,1994)

- Tulburare cognitivă minoră (Petersen și colab., 1999)

2.3. Epidemiologia tulburărilor cognitive minore:

Prevalența estimată in studiile populaționale variază de la 10 la 20% la persoanele mai în

vârstă de 65 ani.[ 6. Busse A, Hensel A, Guhne U, Anger- meyer MC, Riedel-Heller SG. Mild
cogni- tive impairment: long-term course of four clinical subtypes. Neurology 2006;67: 2176-
85].

În studiul clinic al îmbatrânirii Mayo,un studiu prospectiv al persoanelor fără demență,cu

vârste cuprinse între 70 si 89 ani la momentul înscrierii,prevalența tulburării cognitive minore
de tip amnezic a fost de 11,1% iar cea de tip nonamnezic a fost 4,9%.[ Petersen RC, Roberts
RO, Knopman ea DS, et al. Prevalence of mild cognitive im- 22 pairment is higher in men:
the Mayo Ro Clinic Study of Aging. Neurology 2010;75: tit 889-97.]Numeroase studii
longitudinale au scos in evidență faptul că majoritatea persoanelor cu tulburari cognitive
minore au risc crescut de a dezvolta demență.

Comparativ cu incidența demenței în polulația generală a Statelor Unite, care este de 1-2% pe
an, incidenta în rândul pacienților cu tulburare cognitivă minoră este semnificativ mai mare,
cu o rată de 5-10% in populația generala .[ 12. Farias ST, Mungas D, Reed BR, Harvey D,
DeCarli C. Progression of mild cog- nitive impairment to dementia in clinic vs. community-
based cohorts. Arch Neurol 2009; 66:1151-7]

Cu toate că unele date sugerează că rata de revenire la o stare conitivă normală ar putea
ajunge pană la 20-30% studiile prospective recente au indicat un procent mai mic de
recuperare a cognitiei minore Manly JJ, Tang MX, Schupf N, Stern Y, et Vonsattel JP,
Mayeux R. Frequency and pa course of mild cognitive impairment in a by multiethnic
community. Ann Neurol 2008; ro 63:494-506]

Mai mult decât atât , revenirea la un status cognitiv normal intr-o perioada de evaluare de
scurta durată nu exclude o progresie ulterioară.Sunt necere studii de evaluare care să se
desfăsoare pe perioade de timp mai indelungate pentru a putea oserva progresia bolii.

2.4. Heterogenitatea tulburărilor cognitive minore

Toți indivizii care prezintă simptomatologie cinică specifică de modificări minore cognitive
,vor avea o evoluție diferită. Un anumit procent ar putea dezvolta boala Alzheimer în timp pe
alții pot dezvolta un alt tip de demență.Este posibil ca unii dintre subiecți sa nu progresesze în
evoluție niciodată.Acest grup de persoane cu modificări cognitive usoare pot fi considerați ca
având MCI.

Cel mai comun tip de tulburare cognitivă minoră este cel amnestic. Indivizii ce aparțin acestei
categorii observă o depreciere a statusului memoriei ceasta fiind confirmată de persoanele din
jur și prezintă o tulburare de memorie obiectivă comparativ cu persoanele de aceeasi vârstă
si statut educațional. Din punct de vedere al functiilor cognitive generale si al desfășurării
activităților cotidiene nu se identifică modificari semnificative.Acești pacienți nu îndeplinesc
criteriile standard pentru boala Alzheimer.

2.5. Clasificarea tulburarilor cognitive minore

Tulburările cognitive minore se clasifcă în două subtipuri:amnezice si nonamnezice.

Tulurarea cognitivă minoră de tip amnezic este descrisă din punct de vedere clinic ca fiind o
tulburare de memorie semnificativă dar care nu îndeplinste criteriile de demență. De obicei,
pacienții si familiile acestora observa o rată tot mai crescută a uitării, in timp ce restul
capacităților cognitive , cum ar fi funcția executivă,utilizarea limbajului și abilitățile
vizuospațiale sunt relativ intacte. Activitățile funcționale sunt intacte excceptând uneori
usoare ineficiente.

Tulburarea cognitivă minoră de tip nonamnezic este caracterizată de un declin al funcțiilor

cognitive ce nu se află in legătură cu memoria, dar care afectează atenția, utilizarea
limbajului sau abilitățile vizuospațiale. Acest tip de tulburare cognitiva este mai puțin comun
decât cel amnezicsi poate fi precursorul demențelor care nu sunt asociate bolii Alzheimer,
cum ar fi degenerarea frontotemporală lobară sau demența cu corpi Lewy.[ Molano J, Boeve
B, Ferman T, et al. Mild cognitive impairment associated with limbic and neocortical Lewy
body disease: a clinicopathological study. Brain 2010; 133:540-56.]

În studiile clinice în care au fost inclusi pacienții cu tulburări cognitive minore,mai mult de
90%dintre cei cu evoluție spre demență au prezentat semne clinice ale bolii

Alzheimer.Petersen RC, Thomas RG, Grundman M, et al. Vitamin E and donepezil for the
treatment of mild cognitive impairment. N Engl J Med 2005; 352:2379-88.]

2.5.1Criterii originle de clasificare [Peerson et al. 1999 ]

- Pacientul se plânge de afectarea memoriei, iar aces lucru este confirmat de către in
informator

-tulburari obiective ale memoriei ,pentru categori ade vârsta în care se incadreaza pacientul

-Funcție cognitiva normală

-Activiățile vieții cotidiene sun intacte

-Nu prezintă demență

În urma Conferinței Internationale de MCI,criteriile s-au extins, incluzând și alte forme de

tulburari cognitive
2.5.2MCI criteriile revizuite Winblad et al. (2004)

- Neîncadrabil în normal , fără demență

- Deteriorare cognitivă, reprezentată de oricare din următoarele caracteristici:

-constatări subiective de deciln,obervate de către pacient sau de către un informator și

corelate cu deficiențe la testele cognitive obiective

-Declinul în timp la testele obiective cognitive.

-Neafectarea activităților cotidiene de bază și afectarea minimă a funcțiilor instrumentale

complexe

Prevalenta tulburarilor cognitive minore in populatie, pe baza studiilor efectuate, estimeaza un

procent de 10-20% dintre persoanele cu varsta mai mare de 65 de ani.În studiul clinic
prostpectiv Mayo al îmbatranirii ,adresat persoanelor nediagnosticate cu demență si cu varsta
cuprinsă intre 70 si 89 de ani , prevalenta tulburarilor cognitive minore de tip amnestic a fost
de 11.1% iar tipului nonamnestic a fost 4,9%.

Mai multe studii longitudinale au arătat că majoritatea persoanelor cu MCI sunt la risc crescut
pentru a dezvolta demență. 6.Busse A, Hensel A, Guhne U, Anger- m meyer MC, Riedel
Heller SG. Mild cogni- ir tive impairment: long-term course of four pa clinical subtypes.
Neurology 2006:67 th 176-85. St.

8. Plassman BL, Langa KM, Fisher GG 19 et al. Prevalence of cognitive impairment et

without dementia in the United States. Ann m Intern Med 2008;148:427-34. [Erratum, Ann 20
Intern Med 2009;151:291-2)

9. Manly JJ, Tang MX, Schupf N, Stern Y, et Vonsattel JP, Mayeux R. Frequency and pa
course of mild cognitive impairment in a by multiethnic community. Ann Neurol 2008; ro
63:494-506.

10. Lopez OL, Jagust WJ, DeKosky ST, et 21 al. Prevalence and classification of mild B
cognitive impairment in the Cardiovascu- n lar Health Study Cognition Study: part 1. p Arch
Neurol 2003;60:1385-9,
Comparativ cu incidența dementei în populația generală din SUA, care este de 1 până la 2%
pe an, incidenta in randul pacientilor cu MCI este semnificativ mai mare, cu o rată anuală de
5 până la 10% în populatia generala si 10-15% in populatia evaluata clinic de medici
specialisti (ratele din urmă reflectând faptul că deteriorarea cognitivă este de obicei mai
avansată de momentul în care o persoană care solicită o atenție medicală) 12. Farias ST,
Mungas D, Reed BR, Har vey D, De Carli C. Progression of mild cog- nitive impairment to
dementia in clinic Arch Neuro vs. community-based cohorts 2009 66:1151

Deși unele date sugerează că rata de revenire la normal a cogniției poate fi de pana la 30% ,
studiile prospective recente indica rate mai sczute ale revenirii. 9. Manly JJ, Tang MX,
Schupf N, Stern Y, et Vonsattel JP, Mayeux R. Frequency and pa course of mild cognitive
impairment in a by multiethnic community. Ann Neurol 2008; ro 63:494-506.

2.5.3Evaluarea pacientilor

Diferentierea intre MCI si procesul normal de îmbatranire poate fi dificil de efectuat de catre
clinician. tulburarile de memorie subtile cum ar fi uitarea plasarilor obiectelor sau amintirea
cu dificultate a unor cuvinte pot fi identificate pe masura ce imbatranesc si sunt parte a
imbatranirii normale. Pierderea memoriei care apare la persoanele cu MCI sunt mult mai
accentuate . De obicei, ei încep să uite informații importante pe care anterior si le-ar fi amintit
cu ușurință, cum ar fi întâlniri, convorbiri telefonice, sau evenimente recente. In cadrul acestor
modificari, toate celelalte aspecte ale functiei sunt pastrate.

Uitarea este evidenta si observata de persoanele apropiate si nesesizabile de catre observatorii

ocazionali. Istoricul pacientului ridică în mod tipic suspiciunea unui declin în cognitie , de
obicei, de memorie, și testele neuropsihice pot fi necesare pentru a confirma declinul, în
special pentru cazurile în care deficitele sunt deosebit de subtile. Testarea neuropsihologică
poate fi de ajutor pentru a distinge cazurile deosebit de usoare de imbatranire normale, dar de
testarea nu este necesara in mod curent pentru a pune diagnosticul clinic. O scurtă examinare
a statusului mental în cabinetul medical, cum ar fi examinarea Mini-Mental nu ofera indicii in
cazul MCI recent aparute. 14. Tang-Wai DF, Knopman DS, Geda YE, et al. Comparison of
the Short Test of Mental Status and the Mini-Mental State Examination in mild cognitive
impairment. Arch Neurol 2003;60:1777-81. 15. Nasreddine ZS, Phillips NA, Bédirian V,
et al. The Montreal Cognitive Assess- ment (MoCA): a brief screening tool for mild cognitive
impairment. J Am Geriatr Soc 2005;53:695-9.

Uneori pot exista cazuri de persoane ce prezinta un istoric vast de pierderi de memorie dar ale
căror teste neuropsihologice dezvăluie performanțele normale.

O formă reversibilă de MCI usoara poate fi pusa pe seama altor cauze, cum ar fi depresia sau
efectele secundare ale medicatiei . Este necesata o anamneza atenta pentru a exclude aceste
cauze.

Diferentierea intre MCI si dementa nu este , in general, dificila.În mod specific, la pacientii cu
demență deficitele cognitive afecteaza viata cotidiana , coexistand cu un grad de pierdere a
independentei , aceste informatii fiind furnizate de catre pacient sau de catre membrii familiei.

Un diagnostic de dementa pot fi sprijinite prin utilizarea unor instrumente precum

Chestionarul Activitățile funcționale, care pot fi administrate într-un cadru de asistenta
primara dar de cele mai multe ori este suficienta o anamneza riguroasa pentru certitudine.

Predicitii si factori de risc

Una dintre sursele comunede ingrijorare intalnite la pacientii cu MCI si la famiiliile acestora
este cunoasterea sanselor de a dezvolta dementa si rapiditatea cu care aceasta se va instala.Cu
toate ca rata generala de progresie a MCI la cei diagnosticati este estimata la 10 % pe an,
exista anumiti factori ce prezic o progresie mai rapida.Gradul de afectare cognitiva a
pacientului la momentul prezentarii la medic este un predictor clinic de progresie , aceasta
fiind mai mare la pacientii cu o mai mare depreciere la momentul initial, acesti pacienti fiind
mai aproape de pragul diagnosticului de dementa.

Cu toate ca o serie de investigatii in domeniul imagisticii si testarea unor biomarkeri poti

dentifica cpersoanele cu risc de instalare rapida a declinului spre dementa, acestea nu ar
trebui utilizate de rutina in ingrijirea clinica, nefiind teste de certitudine.

Cel mai utilizat mijloc de prezicere a evolutiei MCI spre dementa este cel imagistic, prin
rezonanta magnetica. 19. Jack CR Jr, Weigand SD, Shiung MM, et al. Atrophy rates
accelerate in amnestic mild cognitive impairment. Neurology 2008; 70:1740-52. 20.
Apostolova LG, Dutton RA, Dinov ID et al. Conversion of mild cognitive im- pairment to
 Alzheimer disease predicted by hippocampal atrophy maps. Arch Neu- rol 2006;63:693-9.
[Erratum, Arch Neurol 2007; 64:1360-1.)

Un studiu recent ce utilizeaza masuratori volumetrice asupra hipocampusului ,efectuat

persoanelor cu MCI tip amnestic, indica faptul ca cei ce prezinta o scadere cu 25% sau mai
mult din volum (raportat la varsta si gen) au un risc de a dezvolta progresie spre dementa in
urmatorii 2 ani la fel de mare ca a celor cu afectarea 75% din volumul hipocampului. Alte
măsuri cantitative, cum ar fi mai mari volume ven- ventricu-, au fost de asemenea raportate
pentru a prezice progresia.

Tehnicile imagistice funcționale, cum ar fi 18fluorodeoxyglucose - tomografie cu emisie de

pozitroni(FDG-PET) au fost, de asemenea, evaluate ca predictori de progresie la dementa.
Studiile indică faptul că pacienții cu un pattern de hipometabolism în regiunile temporale și
parietale ale creierului la 18 FDG PET, care este sugestiv pentru boala Alzheimer, pot
prezenta un risc crescut de progresie rapida de la MCI la boala Alzheimer comparativ cu cu
pacientii care nu au acest pattern. 24. Landau SM, Harvey D, Madison CM, et al. Comparing
predictors of conversion and decline in mild cognitive impair- ment. Neurology 2010;75:230-
8. 25. Chételat G, Desgranges B, de la Sayette V, Viader F, Eustache F, Baron JC. Mild
cognitive impairment: can FDG-PET pre- dict who is to rapidly convert to Alzhei- mer's
disease? Neurology 2003;60:1374-7. 26. Drzezga A, Grimmer T, Riemenschnei der M, et al.
Prediction of individual clini- cal outcome in MCI by means of genetic 2005 46:1625-32

Neuroimagistica bolii Alzheimer(The Alzheimer's Disease Neuroimaging Initiative -ADNI;

Clinical Trials.gov nr. NCT012318771) ,un studiu longitudinal multicentric, a aratat ca pentru
subiectii cu MCI care au avut acest tip de metabolism la FDG-PET ,riscul de progresie la
boala Alzheimer in urmztorii 2 ani a fost de 11 ori mai mare fata de cei care nu au avut acest
pattern.

Analiza markerilor in lichidul cefalorahidian a fost propus de asemenea ca un mijloc de

evaluare a riscului de progresie spre boala Alzheimer 27. Shaw LM, Vanderstichele H,
Knapik- Czajka M, et al. Cerebrospinal fluid bio- marker signature in Alzheimer's disease
neuroimaging initiative subjects. Ann Neurol 2009;65:403-13.

Un studiu suedez a aratat ca subiectii cu MCI care au avut un nivel scazut de peptid-B-amiloid
42 (AB42) și niveluri crescute ale proteinei tau in lichidul cefalorahidian au avut o rată mai
crescuta de a suferi o progresie spre boala Alzheimer decat subiectii fara acest profil
.Proteinele tau sunt proteine care stabilizează microtubulii, fiind abundente în neuronii
sistemului nervos central , fiind exprimate la niveluri foarte scăzute în astrocite și
oligodendrocitelor. Shin RW, Iwaki T, Kitamoto T, Tateishi J (May 1991). "Hydrated
autoclave pretreatment enhances tau immunoreactivity in formalin-fixed normal and
Alzheimer's disease brain tissues". Lab. Invest. 64 (5): 693–702. PMID 1903170

Un studiu multicentric international de ce s-a adresat unui numar de 750 de subiecți cu MCI
au coroborat cu aceste cercetari generale dar fiabilitatea acestor markeri este foarte variabila
in laboratoare, fiind necesara standardizarea lor inainte dea a fi luati in considerare pentru a fi
efectuati ca investigatii de rutina.

Un alt procedeu folosit pentru determinarea risculuide dezvoltarea a AD este cel al tehnicilor
de imagistica moleculara ,pentru evidentierea placilor de amiloid dispuse la nivelul creierului.
30. De Meyer G, Shapiro F, Vanderstichele H, et al. Diagnosis-independent Alzhei- mer
disease biomarker signature in cogni- tively normal elderly people. Arch Neurol 2010;
67:949-56. 3l. Klunk WE, Engler H, Nordberg A, et al. Imaging brain amyloid in Alzheimer's
disease with Pittsburgh Compound-B. Ann Neurol 2004;55:306-19.

In mai multe studii, subiectii cu MCI la care au fost detectate depuneri de amiloid prin tehnici
de tomografie cu emisie de pozitroni (PET)au avut o rata de progresie mai rabida spre AD
fata de cei ce nu prezentau depozide.