ESEU

1. Prima lecție de probă numită „LOCOMOŢIA. PARTICULARITĂŢI

STRUCTURALE ŞI FUNCŢIONALE ALE LOCOMOŢIEI LA VERTEBRATE”
sustinuta la clasa a X-a , a fost o lecţie de însuşire de noi cunoştinţe, având ca scop
dezvoltarea gândirii logice şi formarea capacităţii intelectuale prin însuşirea corectă în
clasă a noţiunilor nou predate.
La sfârşitul lecţiei elevii trebuie:
 să identifice componentele sistemului locomotor;
 să prezinte modul de realizare a locomoţiei acvatice, terestre şi aeriene;
 să coreleze structura sistemului locomotor a diferitelor categorii de vertebrate cu
modul de realizare a locomoţiei.
Dirijarea învăţării:
• Profesorul întreabă elevii despre componentele sistemului locomotor.
Se explică faptul că sistemului locomotor are 2 componente: sistemul osos
(partea pasivă), sistemul muscular (partea activă)
• Profesorul atrage atenţia elevilor asupra faptului că există o strânsă legătură
între structura sistemului locomotor şi modul de realizare a locomoţiei.
• Profesorul conduce observarea dirijată a modelelor prezentate în Power point
pe toată durata de predare a lecţiei.
Se prezintă tipurile de locomoţie pentru toate categoriile de vertebrate.

2. A doua lecție de probă numită ”Diversitatea lumii vii- Regnul Animal” cu tema
”Subfilumul Vertebrata- Clasele Peşti și Amfibieni” este o lecție mixtă ce are ca scop
dobândirea de către elevi a cunoştinţelor privind structura, funcţiile şi importanţa
peştilor, amfibienilor şi reptilelor.
COMPETENŢE DERIVATE: la sfârşitul lecţiei elevul trebuie:
C1- să definească concepte de nevertebrat şi vertebrat;
C2- să identifice clasele de vertebrate: peşti și amfibieni;
C3- să enumere caracterele generale ale claselor studiate;
C4- să recunoască reprezentanţi din fiecare clasă;
C5- să evidenţieze caracterele de superioritate a amfibienilor faţă de peşti.
Activitatea profesorului;
-pregăteşte materialul didactic;
 - notarea în catalog a elevilor absenţi
-aplică metoda ciorchinelui la tablă adresând întrebări clasei privind definirea
noţiunilor de nevertebrat,moluşte,artropode;
-adresează clasei întrebări privind mediul de viaţă, modul de viaţă, clasificarea,
reprezentanţii moluştelor şi artropodelor.
-solicită elevilor să observe imaginile din prezentarea PPT şi să deducă ce clase de
animale vor studia.
-împarte elevii pe 6 grupe , câte două pe un rând şi distribuie fişe de lucru diferite pe
grupe astfel:
 Grupa 1- fişa de lucru 1 (Anexa 1);
 Grupele 2-4 - fişele de lucru (Anexa 1);
- oferă elevilor indicaţii privind sarcinile de lucru;
- adresează clasei întrebări care urmăresc rezolvarea cerinţelor din fişele de lucru;
-solicită reprezentanţilor grupelor 2,3 şi 4 să rezolve fişele de lucru pe colile de hârtie
puse la dispoziţie frontal şi copie rezolvarea lor pe caietele de notiţe;

3. Lectia finala numita ”Funcţiile de relatie ale organismului uman” cu subiectul

”Organe de simt- Ochiul” este o lectie mixta, ce are ca scop consolidarea funcţiilor de
relaţie prin stabilirea rolului organelor de simţ ȋn cadrul funcţiilor de relaţie.

OBIECTIVE OPERAŢIONALE, la sfarsitul lectiei elevii vor fi capabili:

 să definească corect funcţiile de relatie şi rolul lor în menţinerea vieţii organismului;
 să identifice componentele arcului reflex
 să stabileasca rolul organelor de simţ ȋn cadrul funcţiilor de relaţie
 să cunoască segmentele unui analizator
 să identifice organele anexe ale ochiului
 să recunoasca si sa evidenţieze componentele globului ocular
 să explice corelaţia dintre structura şi funcţiile unui organ (unitatea structură-funcţie
medii transparente şi retina);

Activitatea profesorului :
-verifică prezenţa elevilor;
-pregătirea clasei pentru oră
-profesorul întreabă care sunt funcţiile organismului uman
-profesorul cere elevilor să precizeze ce rol au funcţiile de relaţie
-profesorul întreabă care sunt sistemele care participă la realizarea funcţiilor de relaţie
in cadrul organismului uman
-profesorul le cere elevilor sa precizeze care sunt componentrle arcului reflex
(receptor, cale senzitivă, centru nervos, cale motorize, efector) , ce sunt receptorii, ce
cred ca sunt organele de simţ.
-profesorul precizează segmentele unui analizator (periferic-receptor, intermediar-de
conducere, central
-Profesorul precizează că, în această oră, vor studia in cadrul organelor de simţ
alcatuirea ochiului
-profesorul notează titlul lecţiei pe tablă şi enumeră obiectivele
-profesorul alături de elevi localizează, identifică forma şi organele de protecţie ale
ochiului (organ al vederii, localizat ȋn orbite, protejat de ţesut adipos ancorat ,prin 6
muschi striaţi -4 drepţi si 2 oblici –ce asigură şi mişcările globului ocular, protejat de
pleoape cu gene, sprâncene, conjunctivă şi glande lacrimale)
- Profesorul prezintă alcatuirea globului ocular: - 3 tunici:
-T1–Externă - Sclerotica ocupă 2/3 posterioare ale globului ocular,este alb-sidefie,
ancorează muşchii extrinseci ai globului ocular, are rol protector.
- Corneea transparentă reprezinta 1/3 anterioară a globului ocular, este
subţire, transparentă (permita trecerea razelor de lumină), bombată anterior,
avascularizată, inervată.
- T2 -Medie - Uveea reprezentată de 3 regiuni: - Coroida = tunică
pigmentară,formează partea posterioară a tunicii medii, vascularizată, cu rol nutritiv si
de cameră obscură
- Irisul=partea anterioară a tunicii medii, pigmentat si format din muşchi
netezi dispuşi circular si radiar ce evidenţiază central Pupila- un orificiu cu diametrul
variabil ce poate fi străbătut de lumină
- Corpul ciliar format din: -Muşchiul ciliar de care se ancorează
Cristatioda o membrană conjunctivă ce ancorează Cristalinul= lentilă biconvexă cu rol
ȋn focalizarea razelor de lumină pe retină.
-Procese ciliare= gheme de capilare care secretă umoarea apoasă ( soluţie transparent
ce hrăneşte organele dintre cristalin şi cornee, străbatând pupila - ȋntre cristalin şi iris
este definită camera posterioară, iar ȋntre iris şi cornee este camera anterioară ) şi
umoarea vitroasă (solutie semitransparentă cu consistenţă gelatinoasă localizată in
spatele cristalinului cu rol nutritiv pentru celelalte structuri oculare -retina)
-T3 –Internă- Retina de origine nervoasă, sensibilă la lumină, formată din 10 straturi
celulare: SI-celule pigmentare cu prelungiri ce depozitează vitamina A şi formează
camera obscure ȋn jurul celulelor din stratul II; SII-celule cu conuri (4-5 mil.,
specializate pentru vederea diurnă, cromatică - percep V, A, R-, forma obiectelor, au
cea mai mare concentrare pe axul vizual antro-posterior in zona maculei luteea, intr-o
depresiune cu diametrul de 0.5 mm-foveea centralis-zona de acuitate vizuală maximă )
şi celule cu bastonaş (125 mil., specializate pentru vederea nocturnă, periferică, fără
contururi precise, mai numeroase la periferia retinei);SIII- celule nervoase bipolare;
SIV-SX-celul nervoase multipolare ai caror axoni formează nervul optic ce părăseşte
globul ocular prin pata oarba, lipsită de celule fotoreceptoare si localizată sub pata
galbenă.
-In paralel cu explicatiile profesorul realizează schema ochiului la tablă.
Profesorul ȋntreabă care sunt structurile/ mediile străbătute de lumină pentru a ajunge
la retină si stabuleşte alături de elevi ordinea acestora : cornea transparent, umoarea
apoasă, cristalinul si corpul vitros
-Profesorul împarte elevii în grupe şi cere acestora să rezolve sarcinile din fişa de
activitate (sarcinile sunt diferite pentru fiecare grupă G1- modelează din plastelină
structura retinei, G2 reconstituie din bile de ping-pong, acuarele, plastelină, tunicile
globului ocular, G3 schitează globul ocular, G4-identifică pe schemă/ mulaj structurile
ochiului)- asistă elevii şi ȋi ȋndrumă spre rezolvarea sarcinilor dacă sunt nelămuriri.
Profesorul distribuie elevilor fişa cu exercitii pentru fixarea cunostinţelor