Creștinismul

Creștinismul este religia acelora care mărturisesc credința în Iisus Hristos și purtător al unui
mesaj universal de mântuire propovăduită de apostoli. Sintagma "Fiu al lui Dumnezeu" trebuie
înțeleasă aici în sensul dat ei de către creștini, căci ea este veche, precedând creștinismul. Astfel,
despre împăratul roman Augustus se spunea că este Fiul lui Dumnezeu pentru că era fiul adoptat al
lui Iulius Cezar, împărat zeificat de către romani. Savanții Mircea Eliade și Ioan Petru Culianu pun
la îndoială faptul că Iisus i-a dat sintagmei ("Fiul lui Dumnezeu") același înțeles pe care mai târziu
creștinii i-o vor da. Această religie și crezul ei sunt în continuitate cu iudaismul primului secol,
revendicându-se ca împlinire a legământului încheiat de Dumnezeu cu poporul lui Israel. Pentru
teologii contemporani, Iisus Hristos a fost un predicator ambulant (itinerant) în Palestina secolului I
e.n., care potrivit mărturiei biblice înfăptuia miracole pe unde trecea. În Imperiul roman al acelei
vremi, acest fapt trecea ca fiind banal și nimic străin atmosferei timpului și locului, despre maeștrii
stoici și cinici ai vremii spunându-se același lucru. Numeroși făcători de minuni evrei pot fi
comparați cu Iisus. Astfel, Talmud-ul relatează despre minunile înfăptuite de diverși rabini, de
exemplu rabinul Honi ha-Meaggel, trăitor în secolul I î.e.n., sau celebrul rabin Hanina ben Dosa, un
contemporan al lui Iisus. În contul acestui rabin trăitor în aceeași perioadă cu Iisus este pus, de
altfel, un miracol de-o asemănare frapantă cu unul dintre miracolele pe care textul sacru creștin îl
pune în contul lui Hristos, anume vindecarea fiului unui slujbaș la Capernaum (Ioan 4:43-54);
Hanina ben Dosa se pretinde a fi vindecat fiul unui rabin, anume al lui Gamaliel II. Iudaismul, ca și
alte religii antice, considera că miracolele fac parte din ordinea lucrurilor. Vechiul Testament
conține numeroase relatări de intervenții ale lui Dumnezeu în favoarea poporului care credea în el,
dar în Biblia evreiască găsim și miracole înfăptuite de oameni sfinți, precum profetul Ilie și Elisei,
un număr important de relatări miraculoase ale Noului Testament fiind influențate de aceste relatări
ale Vechiului Testament.

Creștinismul, așadar, își are originea în ceea ce pentru credincioșii creștini reprezintă
evenimentul și misterul lui Hristos (adică viața, cuvintele, pătimirea, moartea sa pe cruce, învierea
sa din morți, înălțarea la cer și trimiterea Mângâietorului în ziua de Cincizecime). Se caracterizează
prin monoteismul său, conform, de altfel, matricei originare ebraice, aceasta deși, fiind, totuși, o altă
religie din aceeași matrice, anume islamul, percepe creștinismul ca fiind o formă de politeism (sîrk),
iar istoricii religiei situează creștinismul pe o poziție aparte în raport cu religiile monoteiste cu
caracter exclusiv (absolut), precum islamul și iudaismul, din cauza noțiunii specific creștine de
Treime, adică "trei persoane de-o unică substanță", fapt ce clasează creștinismul în categoria
monoteismelor pluriforme, alături de religiile primitive, care, prin expresia unui monoteism
pluriform (mai mulți zei sunt considerați a fi manifestări ale unui unic zeu) încearcă să răspundă
aceleiași probleme ca dogma trinitară, adică a coexistenței unității divine și a pluriformității divine
(multiplicității de manifestări ale acesteia), un exemplu fiind spiritul adorat de păstorii nilotici
„nuer”.Dubla natură a uneia dintre manifestările dumnezeului creștin, anume a lui Iisus, divină și
umană, nu face decât să complice și mai mult situația creștinismului din punctul de vedere al
sistematicii istoriei religiei. De altfel, Biblia creștină, atât Vechiul cât și Noul Testament, nu conține
afirmații sau speculații trinitare, în ea apărând doar formule liturgice triadice.

Nucleul fundamental al credinței creștine constă în afirmarea lui Dumnezeu — creator al

universului (și, prin urmare, al omului), ființă plină de iubire și de grijă părintească (într-adevăr,
Crezul creștin enunță: „cred într-unul Dumnezeu, Tatăl atotțiitorul, Făcătorul cerului și al
pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute”), constituit în trei persoane distincte în relație, dar
egale în natură.