Capitolul 3

Factorii schimbarii

Cererea crescuta pentru mancare, combustibil si materiale prime mareste presiunea

pentru teren si competitia pentru resurse naturale. In aceelasi timp , degradarea reduce din terenul
disponibil. Factorii procesului de degradare al pamatantului sunt in principal factori externi care
direct sau indirect afecteaza sanatatea si productivitatea pamantului si resurselor asociate, cum ar
fi terenul, apa si biodiversitatea.
Factorii directi sunt fie naturali (e.x., cutremure, alunecari de teren, secete, inundatii)
sau antropogeni (induse uman); dintre ultimi,uni influenteaza ce ar fi fost gandit ca si evenimente
climatice naturale .Factorii indusi umani cum ar fi defrisarea ,drenajul al zonelor umede,
suprapasunatul, practicele de teren nedurabile si zonele urbane (schimbarea folosiri terenului)
continua sa fie cele mai semnificative cauze din proximitate ale degradari pamantului .
Multe din practicele moderne de management al recoltelor si inventarului viu duc direct
la eroziunea/compactarea pamantului, reducerea filtrari/accesibilitati apei si declinului
biodiversitati,si deasupra si dedesuptul pamantului.Intre timp, minatul si infrastructura pentru
transport, energie si industrie isi maresc tot mai mult extinderea amprentelor in peisajul natural si
impacteaza resursele naturale la o scara si mai mare.
Incepand de acum o suta de ani, cantitatea de teren folosita pentru zone urbane si peri-
urbane s-a dublat, si este de asteptat sa accelereze mai departe in urmatoarele decenii. In orice
caz, desi relativ mici in dimensiune – la aproximativ 5 la suta din zona globala de teren – zonele
urbane acopera unele dintre cele mai fertile si productive terenuri.
 Factorii indirecti sunt general considerati ca cei ce stau la baza cauzelor unuia sau mai
multora Factori directi ai degradarii pamantului. Spre deosebire de Factorii directi, acestia sunt
complexi, interconectati, difuzi si opereaza la scari mai largi si lungi si origineaza mai departe de
zona de degradare. Acestia includ cresterea populatiei, posesia de teren si trendurile migratorii;
cererea consumatorilor pentru bunuri bazate pe teren si servicii ;politicile macro-economice se
focuseaza pe crestere rapida; si politicile publice si institutiile incurajeaza investitii care suprima
incrucisarile dintre coordonarea sectoarelor.
Pierderea de teren este un fenomen complex, de obicei implicand pierderea a unora sau
toate dintre urmatoarele: productivitate, pamant, acoperirea de vegetatie, biomasa ,biodiversitate
,servicii ale ecosistemului si rezistenta mediului .Degradarea este de obicei cauzata din proasta
gestionare sau exploatarea marita a resurselor funciare, cum ar fi lichidarea vegetatiei, epuizarea
nutrientilor ,suprapasunatul, irigare neapropiata; folosirea excesiva a chimicalelor agricole;
intinderea urbana,poluarea; sau alte impacte directe, cum ar fi minatul,extrasul de
pietre,traversatul pamantului de vehicule grele,d eplasarea vehiculelor de pe drumuri.
Schimbarea folosirii terenului nu este la fel ca degradarea terenului, si unele schimbari ale
utilizari terenului pot fi net positive in termini benefici umanitatii .Insa, in actualul context al
declinului ecosistemelor naturale, cuplat cu pressiunea crescuta pentru resurse funciare,
schimbarea folosiri terenului este frecvent associate cu degradarea care reduce biodiversitate si
serviciile ecosistemelor.

Valoarea capitalului natural:

Capriciile sistemului nostru economic si misiunea pentru acumularea de bogatie sunt

puternici Factori indirecti care se multiplica si amplifica Factori directi ai degradari pamantului.
Dintre cele 4 tipuri de servicii ale ecosistemului identificate de evaluarea Millenium Ecosystem-
aprovizionare, support/sprijin, reglementare si culturale -doar aprovizionarea (e.x.
mancare,combustibil,fibra) si intr-un caz mai mic,serviciile culturale (e.x. recreerea, turismul) au
un pret de piatat; majoritatea serviciilor de suport si reglementare nu au. Servicii cum ar fi
formarea de pamant, reglementarea climei, si protejarea speciilor si habitatelor-cu toate ca joaca
un rol critic in sprijinul terenurilor productive si securitate umana – a fost istoric atribuita putina
sau nici o valoare in sistemul de piata dominant al celor ultimilor 200 de ani. Aceste sisteme
utilizeaza ratii mari de discount care tind sa incurajeze decizii care se concentreaza pe termen
scurt si ignora valoarea reala a capitalului de termen lung,care submineaza eforturile de a
administra in mod durabil, conserva si restaurarea resursele funciare.

Cum a fost discutat in Capitolul 2, asta se schimba incet. Inca din 1990, multiplele valori ale
capitalului natural au devenit dezbaterea centrala care inconjoara Millenium Development
Goals(2000-2015) si a actualului Sustainable Development Goals(2015-2030). O evaluare
potrivita a serviciilor si functiilor ecosistemului (in termini benefici oamenilor) ar putea reduce
din impactul Factorilor directi prin promovarea unei abordari mai ideale ale administrari
terenului; una in care compromisurile competitive sunt negociate intr’un cadru social, politic si
administrative prin care beneficiile directe si indirecte evaluate de comun accord.

Trei largi, inter-conectati grup de factori conduc degradarea pamantului: factori biofizici
care determina cum pamantul este folosit; factori insitutionali care guverneaza politica larga de
folosire a pamantului; si factori socio-economici care afecteaza cererea si administrarea de teren.
Clima, vegetatia, topografia si disponibilitatea la apa sunt de obicei primul set de factori care
determina folosirea terenului si situatia economica influenteaza administrarea deciziilor inclusiv
cand si cat de rapid aceste schimbari au loc. Factorii institutionali sunt de multe ori istoric
determinati de practici culturale de mult in picioare, dar sunt de asemenea influentati si de decizii
politice si economice. Drepturile la proprietate si posesie sunt centrale pentru intelegerea
influentei factorilor institutionali. Posesia de teren sigur poate crea stimulente pentru investitii,
crestere economica si o administrare buna a resurselor naturale. Dar posesiunea este complexa,cu
drepturi stabilite de o mare varietate de cai formale si informale,incluzand aranjamente
culturale, istorice, uzuale si informale. Zonele rurale si urbane in aceeasi tara deseori opereaza
destul de diferit sub forme diferite de posesie legala, complicand mai departe drepturile la
pamant in zonele peri-urbane .Cum cererea pentru pamant creste, cei fara statut de posesiune
formala sau drept la proprietate sunt predispusi sa fie expusi la nivele variabile de insecuritate.

Degradarea de pamant este reducerea sau pierderea productivitatii biologice si economice

si a complexitatii terenurilor Agricole neirigate, terenurilor Agricole irigate, sau acoperirea,
pasuni, paduri rezultate din folosirea pamantului sau a unui process ori o combinatie de procese
aparute din activitati umane.

In general,schimbarea folosirii terenului care rezulta in degradarea pamantului – si prin asociere

pierderea functiilor terenului – este condusa de multiple elemente care interactioneaza de la scara
locala la scara globala. In urmatoarele decenii, o scadere in disponibilitatea terenului productiv
va fi agravata de competitia dintre folosintele de teren. Factorii degradarii de teren pot fi
categorizati in doua tipuri: factorii directi sau proximi, si Factorii indirecti sau fundamentali.
Factorii directi sunt activitati umane care relata direct la schimbarile din folosirea si conditia
terenului. Factori indirecti sunt mai putin usor detectati sau cuantificati, si determinand influenta
lor se bazeaza predominant pe indicatori economici si sociali, si de asemenea pe analiza
trendurilor.
Factorii directi ai degradari pamantului

Estimarile globale ale cantitati pamanturilor degradate variaza, de la 1 miliard la 6

miliarde de hectare ,ceea ce ilustreaza scara problemei si necesitatea de date precise. Factorii
critici, discutati pe scurt aici si in mai mult detaliu in Partea a Doua ,includ:

-Agricultura si silvicultura

-Urbanizare

-Dezvoltarea infrastructurii

-Producerea de energie

-Minatul

1.Agricultura si silvicultura

Agricultura este de departe cea mai mare utilizare a terenului, acoperind aproximativ 38
la suta din suprafata pamantului, neincluzand Groenlanda si Antartica .Zona folosita pentru
agricultura este inca in crestere, in momentul actual in mare parte cu pretul padurilor naturale si
intr-o oarecare masura a pasunilor. Este de exemplu cea mai semnificativa cauza a transformari
pamantului in padurile tropice rezultand in pierderea de biodiversitatii si servicele ale
ecosistemului. Pamanturile degradate reprezinta o cincime de padure si pamant agricol din
America Latina si insulele Caraibe. Agricultura Comerciala este un conducator cheie, mai ales in
producerea de vita, boabe de soia si ulei de palmier.

Desi zona neta devotata agriculturii continua sa se dezvolte, aceasta dezvoltare

mascheaza pierderea de pamant datorata degradari si abandonari pamantului care rezulta din
pierderea solului, eroziune, epuizarea nutrientilor si salinizare .In unele locuri abandonarea
pamantului este condusa de factori politici si economici. Cresterea mecanizari si a folosirii
produselor agrochimice ,cum ar fi nitratii si ingrasamintele, pesticide, si erbicide, au potentat
randamentele pe termen scurt dar au avut de asemenea significante impacte negative in calitatea
solului, a apei si sanatatii ecosistemelor si speciilor, care la randul lor compromis securitatea
hranei.

Degradarea solului este un factor-cheie care subminează securitatea alimentară. Solurile

pot fi degradate în timp, fie calitativ (de exemplu, salinizare), fie cantitativ... Există mai multe
tipuri majore de procese de degradare a solului.
Degradarea fizica:
Defalcarea structurala a solului prin perturbari ale agregatelor. Aceasta duce la pierderea
funcției porilor, care, la rândul său, duce la o reducere a suprafeței infiltrarea, scurgerea crescută
a apei și drenarea redusă. În timp, acest lucru conduce la o scădere a disponibilității gazelor
pentru plante . Procesele de degradare fizică includ eroziunea, etanșarea și strivarea, precum și
compactarea.
Degradarea Chimica: procese care conduc la dezechilibre chimice în sol, inclusiv salinizarea,
pierderea nutrienților, acidificarea și toxificarea.
Degradarea Biologica: perturbarea artificială a structurii solului poate conduce la o activitate
excesivă a biotei solului datorită oxigenării și mineralizarea excesivă a materiei organice, care
duce la pierderea structurii și a nutrienților.
Toate aceste procese pot fi influențate de o serie de factori determinanți direcți, naturali și
antropologici; influențarea proceselor solului în moduri diferite, inclusiv natura și viteza
proceselor. Printre factorii direcți se numără clima, pericolele naturale, geologia și
geomorfologia, precum și biodiversitatea. Clima are un impact semnificativ asupra proceselor
din sol și asupra furnizării de servicii ecosistemice. Clima locală (de exemplu, intensitatea
precipitațiilor, temperatura, lumina soarelui) influențează susținerea proceselor și a biodiversității
prin reducerea umidității solului și a temperaturii acestuia. Pericolele naturale, cum ar fi
cutremurele sau erupțiile vulcanice, de exemplu, pot schimba solul mediul și originea geologică
a părintelui materialele determină mineralele inițiale care determină dezvoltarea și proprietățile
solului, după cum va fi cazul tipul și varietatea speciilor prezente. Factori antropogeni, cum ar fi
utilizarea terenurilor, practicile agricole și tehnologiile influențează, de asemenea, în mare
măsură procesele din sol. Tipul de utilizare a terenului (de exemplu, culturi, animale) determină
tipul de perturbare (de exemplu, aratul, citirea, utilizarea substanțelor agrochimice), precum și
aplicarea acestora factori de producție (de exemplu, excremente, îngrășăminte sintetice).
Practicile agricole determină intensitatea perturbărilor (de exemplu, organice sau convenționale
culturile) și cantitatea de inputuri (de exemplu, cantitatea și calendarul fertilizării).
Suprafețele agricole abandonate sunt adesea considerate a fi un tip de teren degradat; și
rata abandonului de teren este tratată ca un indicator al degradarii solului, deși pot oferi, de
asemenea, oportunități importante de restaurare ecologică. Abandonarea poate fi determinată de
pierderea productivității; migrația ruro-urbană, îmbătrânirea populației, conflicte; creșterea
speciilor invazive, schimbările în agricultură subvenții sau alți factori care descurajează
activitățile agricole.
Activitățile forestiere creează, de asemenea, efecte majore asupra ecosistemelor.
Autorizarea pădurilor este adesea un precursor pentru stabilirea plantatiilor pentru alimente sau
fibră în cazul în care vânzarea de lemn este adesea o modalitate de finanțare a operațiunilor
ulterioare. În alte părți, practici de gestionare mai intense în pădurile naturale; sau conversia la
plantatii altereaza ecologia și hidrologie, și dacă sunt planificate necorespunzător, pot duce la sol
erosion and the loss of other ecosystem services.

2. URNANIZAREA
Se preconizează că ponderea populației mondiale care va trăi în orașe va crește până în
2.5 miliarde de locuitori pana in 2050. O astfel de creștere duce adesea la extinderea urbană, cu
pământul acumulat împrăștiindu-se în unele cazuri, pe soluri fertile și pe terenuri agricole având
ca rezultat o pierdere permanentă de teren arabil.
La nivel global, aproximativ 2-3% din suprafața terenului este în prezent urbanizat; se
preconizează că aceasta va crește la 4-5% până în 2050. Între timp, se preconizează că zonele
construite din orașele țărilor în curs de dezvoltare vor crește pana in 2030. Se preconizează că
urbanizarea va provoca pierderi între 1.6 și 3.3 de milioane hectare de teren agricol de primă
calitate pe an în perioada 2000-2030. In plus față de utilizarea directă a terenurilor („amenajare a
teritoriului”), populațiile urbane să aibă o amprentă care să se răspândească cu mult dincolo de
granițele orașului . Defrișările tropicale au fost, de exemplu, corelate în mod pozitiv cu cele
urbane creșterea populației și exporturile agricole.
Figura 3.2: Defalcarea investițiilor în infrastructură preconizate:

3. Dezvoltarea Infrastructurii
Pe măsură ce tot mai mulți dintre populația lumii se adună în centre urbane, nevoia de
infrastructură de acest tip pe măsură ce drumurile, apele uzate și drenajul și liniile electrice cresc
de asemenea. În același timp, în multe orașe mai vechi, o mare parte din această infrastructură
trebuie îmbunătățită sau inlocuit. Se estimează că vor fi necesare investiții în infrastructură în
valoare de aproximativ 57 trilioane USD din 2013 pana in 2030. Aceste investiții vor fi esențiale
în economiile emergente, cum ar fi China, Brazilia, India, Și Indonezia, pentru transporturi,
energie electrică, apă și telecomunicații.
Împreună, infrastructura și dezvoltarea urbană acoperă deja 60 milioane de hectare; O
zonă aproximativ la fel ca și Ucraina și va fi probabil extinsă cu alte 100-200 milioane de hectare
în următoarele patru decenii Astfel de schimbări au atât efecte directe, cât și indirecte asupra
terenurilor.
Infrastructura de transport încurajează extinderea urbană, înlocuind natura ecosistemele și
solurile impermeabilizării, crescând astfel riscurile de inundații. În plus, scurgerile de apă de la
zonele urbane ar putea fi poluate, în mod negativ impactul asupra apelor dulci și a altor servicii
ecosistemice din aval.
 Dezvoltarea infrastructurii modifică, de asemenea, de suprafață (de exemplu, gradul de
reflexie) și rata transferurilor de căldură de pe evapotranspirație, modificând astfel nivelul local
clima. Este probabil ca amploarea dezvoltării proiectate a infrastructurii să se dezvolte utilizarea
productivă a terenurilor în anumite zone și contribuția la abandonarea terenurilor în alte zone. În
afara zonelor urbane, drumurile și căile ferate trec prin ecosisteme neatinse, creând imediat
daune și, dacă sunt planificate și puse în aplicare în mod necorespunzător, încurajarea unei
conversii neplanificate suplimentare. Acest lucru poate duce la bine-cunoscut “efect de os de
pește” atunci când numeroase drumuri mici și neoficiale ale coloniștilor se deversează de pe o
nouă autostradă care trece Pădure naturală sau pășune in Brazilia. În ceea ce privește acordul de
licență, Amazon a declarat că acordul de licență a fost încheiat la 20,000 decembrie 200,000
drumuri neoficiale, adesea asociate cu exploatarea forestieră și imprevizibile în dezvoltarea
acestora. Mai mult de 20 de proiecte de construcție a drumurilor, prin intact pădurile sunt în curs
de desfășurare, multe dintre ele având un rol semnificativ în despădurire și în degradarea
pădurilor.
Proiectele hidroenergetice modifică, de asemenea, ecosistemele, astfel cum se
menționează în capitolul 7, și activitățile miniere provoacă daune imediate și, adesea, poluare pe
termen lung.

4. PRODUCTIA DE ENERGIE
Toate sursele regenerabile de energie și neregenerabile impun resurse funciare. În unele
țări în curs de dezvoltare, energia tradițională din lemn este un motor important al despăduririi.
Degradarea pădurilor și eroziunea solului, extracția Petrolului și a gazelor – pe lângă rolul lor în
accelerarea schimbărilor climatice să afecteze condițiile de teren in situ, să încurajeze
schimbarea negativă suplimentară a destinației terenurilor și să poată cauza acest lucru pe arii
intinse. Noi activități de extracție a energiei, cum ar fi fracturarea hidraulică să solicite cantități
mari de apă, conducte, drumuri; stații de compresoare și iazuri de evaporare, toate acestea
solicită pământ , în plus, există preocupări documentate cu privire la sănătatea asociată și
impactul seismic al fracturării hidraulice. Uniunea Europeană subvenționează lemnul și deșeurile
de lemn ca an sursă importantă de biocarburanți durabili.
 Centralele electrice pe bază de cărbune din Europa ard din ce în ce mai mult Lemnul din
statele Unite și Canada, care a dus la acest lucru mai multă compensare a pădurilor și emisii de
gaze cu efect de seră. Arborii nou plantați pot absorbi CO2 , dar chiar cu Înlocuirea completă a
arborilor necesită 20-100 ani pentru ca CO2 să fie reprins complet. Producția de energie din
surse regenerabile are, de asemenea, un impact asupra cererii de terenuri, utilizării terenurilor și
degradării terenurilor. Biocombustibili necesită mult teren,51 cu culturi precum uleiul de palmier
și soia care reprezintă o ingerință în păduri si pasini.
Suprafata globala din culturile de biocombustibil a fost estimata la 45 milioane de hectare
in 2010, și se preconizează că se va dubla, ajungând la aproximativ 3-4.5% din totalul cultivat si
in 2030. Hidrocentralele au inundat în mod direct zonele mari, deschid noi zone pentru care se
pot crea noi locuri exploatarea și modificarea hidrologiei cu efecte semnificative asupra râurilor,
zonelor inundabile și sezoniere umede. Fermele solare și eoliene necesită, de asemenea, o
suprafață funciară semnificativă și, ca în cazul tuturor surselor de energie; au nevoie de rețele de
distribuție, cum ar fi rețelele electrice și liniile electrice.

5. MINERIT SI CARIERA
Recentele schimbări politice și economice au condus la creșterea investițiilor în extracția
minereurilor; care rezultă în mod direct din despădurirea terenurilor și a solului, arderea
vegetației și operațiunile miniere, împreună cu daune sociale și de mediu mai dispersate.
Mineritul în aer liber și în vârful muntelui este deosebit de distructiv în timp ce
prăbușirea minelor subterane poate duce, de asemenea, la probleme precum subsidența, solul
eroziunea și contaminarea resurselor de apă. Extracția mineralelor de mare valoare generează
cantități mari de deșeuri în ordinea a zeci de milioane de tone pe an cauzand decoltarea
corpurilor de apa, drenarea minelor acide si lixivierea substantelor toxice minerale. Aceste
deșeuri generează, de asemenea, poluare atmosferă, care poate afecta sănătatea umană Și să
suprime producția vegetală, minerit – în special atunci când este illegal și, prin urmare,
nereglementate – creează, de asemenea, niveluri ridicate de poluare de exemplu, utilizarea
cianurii și a mercurului în extracția aurului duce la poluarea apelor de suprafață și a celor
subterane.
Cauzele indirecte ale degradarii solului
În ultimele două secole, cererea noastră pentru bunuri și servicii terestre a crescut
exponențial. Cauzele indirecte sau subiacente ale degradării terenurilor sunt legate de stiluri de
viață, economii și modele de consum, un amestec complex de factorilor demografici, tehnologici,
instituționali și socio-culturali. Acestea includ piețele internaționale și prețurile mărfurilor,
populația, creșterea migrației, piețele interne și cererea consumatorilor, politica și guvernarea,
precum și mai multe tendințe locale, cum ar fi schimbările în comportamentul gospodăriei.
La nivel național, guvernarea slabă și instituțiile instabile, lipsa coordonării intersectoriale,
capacitatea scăzută a agențiilor publice, corupția și activitățile ilegale au fost identificate ca factori
indirecti ai degradării pădurilor și a pășunilor. Schimbările climatice joacă un rol cheie prin
determinarea schimbărilor în utilizarea terenurilor ca răspuns la schimbările ecosistemice.
Începând cu anii 1960, comerțul mondial agricol a crescut de zece ori, și comerțul cu produse din
lemn brut, de șapte ori. Un rezultat este că concurența pentru culturile prime și pășuni a crescut.
Comerțul internațional include, de asemenea, acum schimburi virtuale de resurse naturale, cum ar
fi sol, apă și pământ, deplasând astfel impactul asupra mediului al acestor activități economice.
Aceasta a dus la o extindere agricolă pe scară largă în țările în curs de dezvoltare adesea în condiții
de guvernare slabă.

CONCLUZIE
Factorii care determină degradarea terenurilor se referă la factori care au un impact direct
sau indirect asupra sănătății și productivității terenurilor. Acesti factori sunt fie naturali, fie indusi
de oameni. Despaduririle, pasunatul excesiv și extinderea zonelor agricole, industriale și urbane
continuă să fie cauzele directe cele mai semnificative ale degradării terenurilor.
În schimb, factorii indirecti sunt mult mai complecsi și funcționează la scări mai mari și mai lungi
și mai departe de zona de degradare. Acestea includ tendințele demografice, ocuparea terenurilor,
schimbarea cererii consumatorilor de bunuri și servicii pe teren, politici macroeconomice bazate
pe o creștere rapidă, sisteme de guvernare inechitabile și politici și instituții publice care
încurajează investițiile care suprimă coordonarea intersectorială. Factorii direcți și indirecti
interacționează, întărindu-se reciproc și conducând la degradarea terenurilor în multe părți ale
lumii.
Mulți dintre Factorii de bază sunt adesea destul de îndepărtați de zona de impact. De
exemplu, schimbările în alimentația din China, în special consumul mai mare de carne, au crescut
importurile de soia din Brazilia pentru a hrăni animale din sectorul cărnii de porc și păsări de curte.
În mod similar, cererea crescândă de produse din lemn, împreună cu programele de conservare a
pădurilor din China și Finlanda, a condus la creșterea presiunii asupra pădurilor din Rusia pentru
a furniza importuri de lemn chinezesc. Abandonarea largă a terenurilor în urma prăbușirii Uniunii
Sovietice a dus în cele din urmă la creșterea comerțului cu carne de vită din Brazilia în Rusia,
accelerarea schimbărilor de utilizare a terenurilor în Brazilia. Consolidarea terenurilor și lanțurile
de aprovizionare: Un motor indirect mai recent este faptul că terenurile au apărut ca un nou tip de
clasă de active.
Drept urmare, unii investitori caută să-și plaseze lichiditatea în exploatațiile de terenuri
rurale, cu așteptarea unor rente și rentabilități ridicate. Acest lucru ridică îngrijorări cu privire la
achizițiile de terenuri la scară largă și consolidarea ca un motor de bază suplimentar al degradării
terenurilor. De-a lungul ultimului deceniu, viitorul fermierilor de dimensiuni mici a fost amenințat
de creșterea lanțurilor de valoare comerciale, conduse de industria alimentară multinațională , și
susținut de cererea consumatorilor. Distanța îndelungată a acestor lanțuri de aprovizionare a scăzut
prețurile de consum, ceea ce reprezintă un ajutor deosebit pentru consumatorii săraci. Cu toate
acestea, reducerea marjelor producătorilor afectează investițiile viitoare, crește probabilitatea de
consolidare a fermelor și situează fermierii săraci în marja supraviețuirii. Aceasta poate avea o
influență profundă asupra degradării terenurilor în următoarele decenii, pe măsură ce micii fermieri
și comunitățile lor dispar și migrația rurală-urbană se intensifică
.
Intocmit: State Contantin, Prodan Danut Alexandru, Vamvu Aurel Adrian
Specializare: Geomatica pentru Ingineria Mediului
Grupa: 11200