Varicela, una dintre cele mai comune boli ale copilariei

o Care sunt cauzele varicelei

o Factori si persoane cu risc ridicat de varicela
o Simptomele in functie de fazele varicelei
o Diagnosticarea varicelei
o Varicela la copii versus varicela la adulti
o Complicatiile varicelei

Cum se trateaza varicela

o Remedii pentru ameliorarea mancarimii de piele din varicela

o Tratament medicamentos pentru varicela
o Reguli de igiena pentru bolnavii de varicela
o Regimul alimentar pentru varicela

Cum prevenim varicela

o Vaccinul contra varicelei

o Expunerea copiilor la varicela – o decizie inteleapta sau o mare greseala?

Varicela, una dintre cele mai comune boli ale copilariei

Varicela, cunoscuta in limbaj popular sub numele de „varsat de vant” este una dintre cele
mai comune boli ale copilariei. La fel ca alte afectiuni ale acestei varste, precum rujeola sau
rubeola, este o boala infectioasa extrem de contagioasa.

Este provocata de virusul Varicelo-Zosterian (VZV), un tip de virus herpetic responsabil si de

imbolnavirea de Zona Zoster la adulti. Dupa imbolnavirea de varicela, gazda este purtatoare
de virus pe tot parcursul vietii. Acesta ramane in stare latenta in organism si, in conditiile
propice - imunitate scazuta, de exemplu - se poate reactiva si poate declansa Zona Zoster.

Boala poate avea urmari grave, mai ales in cazul anumitor categorii de pacienti. Riscul de
deces este de 1 la 60.000 de cazuri. Varicela se face o singura data in viata, insa exista
totusi posibilitatea ca o persoana care intra a doua oara in contact cu virusul, sa aiba cateva
simptome usoare - febra scazuta, oboseala, dureri de cap - care se vor ameliora in scurt
timp.

Varicela este raspandita in intreaga lume, insa in unele state care au un program de
vaccinare bine implementat (SUA, de pilda, un stat unde numarul imbolnavirilor a scazut cu
90% dupa implementarea programului de vaccinare) a devenit tot mai rara.

Care sunt cauzele varicelei

Varicela se dezvolta in urma contactarii virusului Varicelo-Zosterian. Fiind o boala extrem de
contagioasa, ea se raspandeste usor prin contact direct, atingerea unei persoane infectate,
insa cel mai des se transmite pe calea aerului - tuse sau stranut. Un risc ridicat de
transmitere a bolii se inregistreaza si la contactul direct, prin atingere. In colectivitate si pe
fondul unui sistem imunitar slabit, boala se transmite mult mai usor, tocmai de aceea copii
sunt cei mai expusi la aceasta afectiune.
Contagiozitatea este extrem de ridicata cu 1-2 zile inainte de aparitia eruptiei cutanate si
pana la 4-5 zile dupa aparitia ultimului val eruptiv. Pacientul se poate reintoarece in
colectivitate dupa ce ultima vezicula se transforma in crusta (leziune cutanata rezultata in
urma uscarii unui exudat) si se desprinde in mod natural.

Este foarte important sa stim, insa, ca varicela poate fi contactata si de la o persoana care
are Zona Zoster, nu doar de la o persoana care are varicela, pentru ca ambele afectiuni sunt
provocate de acelasi virus.

Factori si persoane cu risc ridicat de varicela

Pentru ca vorbim despre o afectiune foarte contagiaosa, varicela poate afecta orice
persoana care nu a fost imunizata in prealabil. In mod special, mai expusi virusului sunt:

 Copiii - pentru ca isi petrec mult timp in colectivitate si pentru ca au sistemul imunitar
mai slab dezvoltat decat al adultilor
 Persoanele care nu au facut varicela si locuiesc in casa sau au contact direct cu o
persoana care are varicela
 Persoanele cu imunitate scazuta

Sugarii, femeile gravide si persoanele care sufera de afectiuni cronice (persoanele

imunocompromise) prezinta un risc mai ridicat de a dezvolta forme severe de varicela.

Simptomele in functie de fazele varicelei

Varicela are doua faze principale, fiecare dintre ele avand simptome specifice. Din momentul
contactarii virusului si pana la aparitia primelor simptome ale bolii, pot trece pana la 21 de
zile, insa de obicei incubatia dureaza circa doua saptamani.

Simptomele in prima faza a varicelei:

 Febra
 Oboseala
 Stare generala de rau
 Dureri de cap
 Lipsa poftei de mancare

Simptomele in a doua faza a varicelei - faza eruptiva - apar la 1-2 zile de la celelalte semne
ale afectiunii si au urmatoarea evolutie:

 Aparitia unor umflaturi sau pete rosii, care se transforma in vezicule cu lichid care
provoaca prurit (mancarimi)
 Veziculele se rup, iar lichidul din ele se scurge
 Veziculele se usuca si devin cruste

Diagnosticarea varicelei
Desi pare usor de recunoscut, diagnosticul de varicela trebuie confirmat cu un medic
pediatru si nu trebuie niciodata tratat fara consultul prealabil al specialistului. Pentru
diagnosticarea, medicul va face o examinare fizica si, in cazul in care considera oportun, va
preleva lichid sau tesut din vezicule pentru a determina daca, intr-adevar, virusul varicelo-
zosterian este prezent in organism.
Dupa un consult, medicul va stabili daca este vorba despre varicela sau o alta afectiune si va
recomanda un tratament adecvat.

Varicela la copii versus varicela la adulti

Incidenta varicelei este mai mare la copii, acestia contactand afectiunea in colectivitate de
cele mai multe ori. Formele de varicela pe care le dezvolta copii sunt mult mai usoare decat
formele dezvoltate de adulti.

Varicela la adulti cunoaste forme mai grave, cu febra mare, cefalee si senzatie de rau
generalizata. In cazul adultilor, si riscul de complicatii este mai ridicat.

Complicatiile varicelei
Printre complicatiile varicelei se numara:

 Pneumonia variceloasa - infectia alveolelor plamanilor si a tesutului din jurul acestora

 Encefalita - inflamatie la nivelul creierului
 Sindromul de soc toxic - In cazul copiilor, varicela este cel mai important factor de
risc pentru sindromul de soc toxic. Este o afectiune ce poate fi fatala si care
avanseaza intr-un ritm foarte alert
 Infectii ale oaselor sau articulatiilor
 Infectarea veziculelor care se sparg

Persoanele mai expuse la complicatiile determinate de varicela sunt: copiii cu varsta sub 1
an, copiii cu varsta peste 12 ani si adultii, femeile insarcinate, persoanele care sufera de
HIV/SIDA, care au suferit recent un transplant, care au facut chimioterapie sau care sunt sub
tratament cu imunosupresoare sau cu corticosteroizi. Riscul de complicatii este si mai mare
in cazul varicelei netratate.

Cum se trateaza varicela

Pentru ca vorbim despre o afectiune extrem de contagioasa, primul pas catre tratare este
izolarea pentru a evita contaminarea altor persoane. Tratamentul varicelei este de cele mai
multe ori simptomatic si in aproape orice conditii, evolutia bolii este aceeasi. Persoanele
afectate de varicela apeleaza la tratament pentru a calma mancarimile, ce pot deveni foarte
inconfortabile, mai ales pe timpul noptii.

Tratamentul varicelei variaza in functie de starea pacientului. Pentru un pacient care sufera
deja de o boala cronica, doar medicul este in masura sa prescrie un tratatment, iar
tratamentul la domiciliu nu este o solutie.

Remedii pentru ameliorarea mancarimii de piele din varicela

Pentru ameliorarea mancarimilor se poate apela la:

 Antihistaminice orale
 Pasta sau mixtura mentolata
 Unguente cu calamina
 Albastru de metilen aplicat pe vezicule

Si tratamentul naturist este unul simptomatic, menit sa ofere suport in reducerea

mancarimilor. Se poate apela la:

 Bai calde in care a fost pus in prealabil un saculet cu faina de ovaz

 Aplicarea de comprese cu apa in care a fost dizolvat bicarbonat in proportia de o
lingurita de bicarbonat la 100 ml de apa
 Comprese reci aplicate pe vezicule
Nu este indicata aplicarea de comprese calde cu diverse ceaiuri pe vezicule din cauza unui
risc ridicat de infectare.

Tratament medicamentos pentru varicela

Tratamentul medicamentos pentru varicela este unul simptomatic si nu trebuie administrat
decat dupa consultarea medicului. Este vorba despre medicamente antipiretice, care reduc
febra, si pilule pentru calmarea durerilor de cap din faza de debut a afectiunii.

Pentru varicela nu se administreaza antibiotice intrucat varicela este cauzata de un virus si

nu de o bacterie.

Nu se administreaza aspirina in cazul copiilor si al adolescentilor. Acest medicament este

asociat cu un risc de dezvoltare a sindromului Reye.