CAPITOLUL 1: ACTUALITATEA TEMEI

Odată cu definirea stresului în anii '50 s-au făcut numeroase cercetări pe această temă. În
zilele noastre este un fapt binecunoscut că stresul este prezent în vieţile noastre, fie că este cauza
vieţii profesionale, fie că este vorba de factori stresanţi cotidieni, zilnici.

Stresul ne afectează întreaga viaţă şi activitate, ne scade productivitatea şi poate cauza

depresii, comportamente deviante sau antisociale. Aceste descoperiri au determinat multe
companii să ofere angajaţilor condiţii menite să scadă nivelul de stres existent şi să prevină
stresul pe viitor. Printre aceste măsuri se numără sălile de sport înfiinţate în birouri, şedinţe de
masaj precum şi un mediu mai stabil de muncă.

Necesitatea combaterii şi prevenirii stresului este cunoscută în întreaga lume, se aplică

din ce în ce mai multe programe de intervenţie menite să mărească productivitatea angajaţilor
prin înlăturarea stresului. Dar să nu uităm ca stresul nu este neapărat ceva negativ. Aici vorbim
de stresul pozitiv, care poate fi în anumite situaţii de real folos.

Lucrarea de faţă este menită să explice modul în care stresul ne afectează viaţa şi duce la
comportamente deviante, care pot avea consecinţe grave. De asemenea am inclus şi o propunere,
un program de intervenţie menit să combată şi să prevină stresul. Acest program poate fi aplicat
în orice instituţie şi promite rezultate superioare.

E copiat de la tip
 Stresul devine una dintre principalele boli ale secolului XXI potrivit
ultimelor studii efectuate asupra angajaților din România. Unul dintre aceste studii
a fost efectuat de către Dynamic HR și Learning Network, numit “Stres Național”,
și a arătat faptul că 99,7% dintre angajații români sunt stresați.

Figura 1.1 Nivelul stresului în secolul XXI

Acest studiu conține date despre patru tipuri de stres: stresul manifest
(nivelul de stres actual al respondentului, în funcție de stilul de viață), stresul
fiziologic (intensitatea cu care se manifestă stresul la nivel somatic), stresul
emoțional (intensitatea cu care se manifestă stresul la nivel emoțional) și stresul
social (intensitatea cu care se măsoară stresul la nivelul relațiilor cu ceilalți). Unele
dintre cele mai interesante date se referă la cât de afectați de stres sunt salariații
români în funcție de poziția ocupată în cadrul angajatorului.
 Toate cele patru dimensiuni ale stresului cercetate prin acest studiu au
arătat faptul că angajații care au funcții de conducere sunt mai puțin stresați decât
angajații cu funcții de execuție.1
Conform altui studiu, nivelul de stres al populației din România este mai
scăzut decât în alte țări precum Croația (68,3%) și Serbia (68,6%), dar mai ridicat
decât în Slovacia (50,6%) sau Cehia (43,6%). În acest studiu global, au fost
identificate diferite cauze ale stresului, precum: starea economiei, scăderea
veniturilor, creșterea prețurilor, slujba curentă. La nivel național, nivelul de stres pe
diferite categorii este următorul: viața de familie (11,3%), sănătate (28%), starea
economiei (44,9%), creșterea prețurilor (47%).2
Concluzie: Stresul este o problemă importantă în ziua de astăzi, pe care o
întâlnim aproape în fiecare activitate pe care o desfășurăm. Stilul de viață, mediul
în care trăim, starea fizică și psihică, slujba pe care o deținem, relațiile cu
persoanele din jur, toate acestea afectează nivelul stresului din viața unei persoane.

1
http://www.dynamichr.ro/resurse/articole/281-cat-de-stresati-sunt-managerii-din-romania
2
https://www.descopera.ro/dnews/11743336-aproape-64-dintre-romani-sunt-stresati-peste-media-din-regiune-
conform-unui-nou-studiu
CAPITOLUL 2: DEFINIȚIA STRESULUI

STRESUL ŞI ORGANIZAŢIA

1.1..Stresul: Definiţie, Caracteristici.

Stresul reprezintă acea situaţie care exercită o presiune fizică sau psihică asupra unei
persoane. Stresul poate produce schimbări şi dereglări în organism.

Stresul mai poate fi definit şi prin prisma efectelor sale: „Reacţia minţii şi a trupului la
schimbare” sau: „Dezechilibrul produs atunci când actualele abilităţi şi resurse ale unei
persoane sunt insuficiente pentru a face faţă cerinţelor unei situaţii date” . Sau chiar: „Teama
indusă unui organism care încearcă să-şi păstreze normalitatea în faţa potenţialilor agenţi care îl
pot afecta” .

Această stare a fost pentru prima dată studiată în mod ştiinţific de către profesorul Hans
Selye. El a urmărit reacţiile cobailor la factori negativi de mediu cum ar fi căldura, frigul sau
zgomotele excesive, injectarea unor substanţe iritante, suprasolicitarea musculară, emoţiile (frica,
frustrarea, mânia). În continuare vom prezenta pe scurt câteva dintre concluziile la care a ajuns
ca urmare a cercetărilor efectuate.

Reacţia comună la factorii de stres este în primul moment aceea de mobilizare totală a
sistemului endocrin şi de reducere temporară a eficienţei organismului până la punerea în
funcţiune a forţelor care să asigure mobilizarea şi adaptarea la stres. În a doua fază, se produc
adaptarea şi rezistenţa la factorii de stres prin secretarea adrenalinei şi nonadrenalinei. Aceşti
hormoni intră în circuitul sanguin şi împiedică modificări cum ar fi creşterea nivelului de
colesterol şi acizi graşi, deteriorarea proceselor digestive, care ar dăuna stării de sănătate a
organismului.

Efectele stresului pot fi pozitive pe termen scurt (îi ajută pe oameni să gândească mai clar
în situaţii de panică sau să fie mai creativi). Dacă nu există însă o supapă de eliberare a stresului,
prin acţiuni menite să ajute organismul fie să evite factorul de stres, fie să-i facă faţă, efectul
cumulativ poate deveni periculos. Selye a descoperit că organismul are o energie limitată de
adaptare, fiecare reacţie la stres consumând o parte din această preţioasă resursă.

Oamenii pot tolera niveluri ridicate de stres atunci când simt că pot lua măsuri împotriva
acestuia, precum şi dacă există pauze între evenimentele generatoare de stres. Întoarcerea la
starea de echilibru este garantată de către sistemul nervos. În cazul unei persoane supuse unui
stres permanent, lipsite de perioade de „odihnă şi digestie” , glandele care produc adrenalină pot
claca.

Deci adaptarea la stres nu poate continua la nesfârşit. La un moment dat, când energia de
adaptare se epuizează, se instaurează cea de a treia fază, starea de colaps care ia forma unor
suferinţe fizice sau psihice. În cazul suferinţelor fizice, este necesară odihna la pat, pentru ca
rezerva pe termen scurt de energie consumată să se poată reface prin transfer dintr-o altă rezervă
de energie, cea pe termen lung. Dacă nu se ia această măsură, toate rezervele se epuizează
complet şi viaţa nu mai poate continua.

În contextul organizaţional, angajaţii se confruntă cu stres pozitiv, acela perceput ca o

provocare plăcută, cu o durată limitată, care îi ajută să se concentreze şi să aibă performanţe
bune. Dar şi cu stres negativ, determinat de o presiune continuă, exercitată asupra lor, atunci
când sunt obligaţi să acţioneze în moduri incompatibile cu competenţele lor reale sau percepute,
cu timpul şi resursele avute la dispoziţie.

Pe lângă factorii fizici de stres (frig, căldură, efort, zgomot, pericole) intervin şi factorii
emoţionali de stres care afectează la rândul lor sistemul endocrin şi ca urmare, starea de sănătate.
Cele mai frecvent întâlnite manifestări psihice ale stresului sunt frustrarea, anxietatea, depresia.

1.2. Stresul şi starea de sănătate – reacţii fiziologice la stres

Aşa cum a reieşit din cele de mai sus, stresul este reacţia sistemului endocrin la
solicitările la care este supus organismul. Sistemul endocrin, prin intermediul adrenalinei şi
nonadrenalinei, are şi rolul de a asigura imunitatea organismului. Mobilizarea celor doi hormoni
în vederea adaptării la stres (factori fizici, situaţii noi, incertitudine, conflicte) va conduce prin
urmare la reducerea puterii de apărare faţă de viruşi şi, deci, la îmbolnăviri. Deci, o stare
avansată de stres produce o deteriorare a stării de sănătate a organismului, care se poate
manifesta sub forma oboselii exagerate, insomniei, durerilor de cap, nevoii exagerate de alimente
dulci, maladiilor digestive, respiratorii, a disfuncţiilor rinichilor, etc..

Este de remarcat faptul că şi situaţiile fericite (căsătorii, naşterea unui copil, aniversări,
promovări, îmbunătăţirea statutului social sau financiar, alte realizări personale) necesită
adaptarea la o schimbare, deci sunt stresante, în concepţia lui Seyle. De aceea, chiar şi o
aglomerare de astfel de evenimente poate produce probleme de sănătate.
 Un grup de profesori de la University of Washington din Seattle, sub conducerea
profesorilor Holmes şi Rahe au cercetat impactul diferitelor evenimente sau schimbări din viaţa
unui om asupra puterii de adaptare a organismului. Ei le-au asociat acestor evenimente numere,
reprezentând măsura aproximativă a energiei de adaptare pe care o solicită. Gradul de adaptare
solicitat poate varia de la 100 – în cazul morţii partenerului de viaţă, 73 - divorţ, până la 12 -
Crăciunul şi 11 - o încălcare minoră a legii. Cercetătorii au ajuns la concluzia că, dacă o persoană
cumulează într-un an peste 200 de puncte, şansele de îmbolnăvire în anul următor sunt de 50%,
ajungând până la 80% în cazul acumulării a peste 300 de puncte.

1.3. Reacţii comportamentale la stres

Individul stresat încearcă să se adapteze luând măsuri pentru a rezolva problemele, dar de
multe ori se retrage sau consumă substanţe excitante.

În general, pentru rezolvarea problemelor, individul urmăreşte înlăturarea sau reducerea

influenţei factorilor care produc stres. Poate realiza acest lucru prin delegarea unora dintre
responsabilităţile sale, printr-un mai bun management al timpului, prin comunicare, solicitarea
ajutorului, instruire sau căutarea unor alternative. Ca urmare, stresul se reduce, se stimulează
realizările, spre beneficiul individului, cât şi al organizaţiei.

Retragerea poate îmbrăca forma absenţelor sau demisiei, având ca scop eliberarea de
stres pe o perioadă limitată sau definitiv. Prin retragere, individul îşi rezolvă problema, dar
stresul nu dispare din organizaţie.

Consumul de substanţe excitante (alcool, tutun, droguri) reprezintă cea mai dăunătoare şi
inutilă reacţie la stres, nerezolvând nici problema individului, nici pe cea a organizaţiei.

1.4. Reacţii psihologice la stres

În funcţie de puterea emoţiilor la care sunt supuşi, indivizii au reacţii negative, de

intensităţi şi durate diferite cum ar fi: frustrarea, anxietatea şi depresia.

Frustrarea reprezintă nemulţumirea profundă resimţită de individ atunci când ceva sau
cineva intervine asupra comportamentului pe care îl adoptă pentru atingerea unui obiectiv.

Când se păstrează în anumite limite, frustrarea are efecte benefice. Ea dă culoare

comportamentului şi îi ambiţionează pe indivizi să progreseze şi să îşi mobilizeze energia pentru
a face faţă problemelor cu care se confruntă. De exemplu, un director de marketing care observă
că un anumit produs nu se mai vinde la fel de bine ca în trecut va întreprinde acţiuni corective.
 Consecinţele frustrării sunt însă pozitive numai când aceasta este intermitentă şi când
individul are la îndemână mai multe posibilităţi de rezolvare a problemei. Când frustrarea se
permanentizează şi individul nu are alternative, devine o stare interioară emoţională. Poate lua
forme agresive cum ar fi protestul, sabotajul sau în extremis violenţa. Dacă situaţia care a
provocat aceste manifestări nu se rezolvă, apar retragerea sau apatia.

Atunci când frustrarea apare pe nepregătite sau când este considerată ca având cauze
nedrepte, se instaurează agresiunea. De exemplu, atunci când schimbarea nu este explicată astfel
încât să-i fie înţeleasă necesitatea, ea produce frustrare şi apoi agresiune.

Managerilor le revine misiunea de a menţine frustrarea în limite controlabile, benefice,

sau cel puţin nedăunătoare organizaţiei. De aceea, ei trebuie să-i pregătească pe membrii
organizaţiei pentru schimbări, să le explice raţiunile acestora, mai ales dacă anticipează că vor
avea urmări frustrante.

Anxietatea reprezintă reacţia la o ameninţare fizică sau psihică anticipată, spre deosebire
de teamă, care este reacţia la un pericol prezent. Ambele se produc atunci când lipseşte
posibilitatea de apărare faţă de pericol.

Anxietatea apare în organizaţie din cauza vulnerabilităţii angajaţilor în faţa unor decizii
pe care le iau cei care deţin puterea şi care îi defavorizează. Ea poate apărea din cauza unor
modificări frecvente, a competiţiei interne, în urma căreia unele persoane îşi pierd poziţia sau
reputaţia, a ambiguităţii sarcinilor, nesiguranţei locului de muncă, urmăririi vizibile şi continue a
activităţii (fie că este vorba de succese, fie că este vorba despre eşecuri). Factori personali cum ar
fi boala, problemele familiale, înstrăinarea faţă de un grup, ambiţiile prea mari au şi ei un rol
important în instalarea acestei stări.

Pentru a menţine anxietatea în limite normale, managerii trebuie să încurajeze exprimarea

ei. Trebuie să evite pe cât posibil dislocarea indivizilor din grupurile cu grad mare de coeziune,
iar când o fac, să pregătească cu grijă această mişcare. Să le dea angajaţilor feedbackul referitor
la performanţele lor, să anunţe din timp schimbările care au loc în cadrul organizaţiei, să evite
competiţia inutilă între angajaţi.

Depresia este şi ea o stare emoţională încercată de fiecare dintre noi la un moment dat, ca
urmare a unei maladii, a unui efort prelungit sau a unui eveniment nefericit. În aceste momente,
depresia pe o perioadă limitată este benefică, deoarece încetineşte reacţiile organismului,
apărându-l de un consum prea mare de energie de adaptare. De exemplu, faptul că, atunci când
suntem foarte răciţi, ne simţim deprimaţi, ne face să ne odihnim mai mult, să interacţionăm mai
puţin cu alţii, ajutându-ne în procesul de vindecare. În mod normal, depresiile dispar după scurte
perioade de timp. Energia, pofta de viaţă, optimismul reapar şi viaţa îşi reia cursul normal.

Există însă persoane la care depresiile se cronicizează. Acestea devin din ce în ce mai
apatice şi mai retrase, nu mai dorm bine (se scoală după o oră, două de somn), nu mai au poftă de
mâncare, sunt nehotărâte, neglijente în privinţa propriului aspect, se concentrează cu greu, se
simt vinovate şi neajutorate, nu se mai bucură de nimic. Toate acestea le afectează puterea de
muncă, relaţiile familiale şi sociale, ducând la abuzuri de medicamente, alcool, droguri.

Managerii şi cei din jur trebuie să-i ajute pe depresivi să-şi recunoască problema şi să îi
facă să accepte ajutorul specialiştilor, care vor depista cauzele şi vor aplica un tratamentul
corespunzător care are, în general, rezultate foarte bune.

1.5.Stresul şi modul de gândire

Între stres şi modul de gândire există legătură. Stresul afectează modul cum gândim. Un
nivel moderat de stres ascute mintea şi gândirea. De exemplu, duşurile reci îi fac pe unii să se
poată concentra mai bine. Alţii îşi pun pe birou notiţe care să le amintească permanent termenul
de finalizare a unei activităţi. Stresul excesiv duce însă la deteriorarea gândirii, a atenţiei
acordate nuanţelor. Scad puterea de discernământ şi capacitatea de evaluare şi comparare a
diferitelor alternative, ceea ce este foarte grav în contextul situaţiilor complexe cărora trebuie să
le facem faţă la ora actuală.

Pe de altă parte, modul în care gândim influenţează stresul. Aceeaşi situaţie e mai
stresantă pentru unii şi mai puţin stresantă pentru alţii. Este un interviu de angajare o situaţie de
viaţă şi de moarte sau nu? Dar un examen? Dar o relaţie cu un client? Răspunsul diferă de la o
persoană la alta şi, ca urmare, diferă gradul de stres pe care îl vor resimţi şi consecinţele sale
asupra sănătăţii.

Cercetătorii au atras atenţia că managerii pot fi clasificaţi în două categorii: în una se află
aşa numiţii „subiecţi tari” care consideră că pot influenţa cursul unor evenimente iniţiate de alţii,
prin forţa implicării lor. Ei privesc aceste evenimente ca fiind provocări menite să le pună în
valoare competenţa, nicidecum probleme care să-i pună în pericol. În cealaltă categorie se
încadrează cei ce nu au această putere de autocontrol. În situaţii similare, ei clachează fie fizic,
fie psihic.

Oricum, cercetătorii în domeniul stresului sunt unanim de acord că puterea de adaptare a

organismului la presiunile exercitate de factorii de stres sunt limitate. Modul în care un individ
priveşte o anumită situaţie poate numai să mărească sau să micşoreze potenţialul său de
rezistenţă la stres.

1.6.Consecinţele stresului
 Prin urmare, stresul ne afectează pe toţi, la un moment dat, pentru perioade mai lungi sau
mai scurte de timp şi cu efecte diferite asupra performanţelor şi stării noastre de sănătate. Există
un stres benefic, ce ne mobilizează spre rezultate excepţionale, dar şi unul vătămător, care
conduce la probleme fizice şi psihice foarte grave. Nu toţi indivizii reacţionează la fel la un
anumit factor de stres. Unii sunt mai rezistenţi, trecând peste situaţiile dificile. La alţii se
instalează, mai curând sau mai târziu, aşa cum arătat anterior, manifestări negative specifice care
pot fi psihice - frustrarea, anxietatea sau depresia şi fizice - creşterea tensiunii arteriale, accidente
vasculare, infarct, boli digestive, ale aparatului respirator, boli renale.

Efectele negative ale stresului se răsfrâng asupra societăţii, organizaţiilor şi indivizilor.

Ca urmare a stresului, creşte deci numărul de îmbolnăviri, de handicapuri, iar pensionarea

se produce mai devreme decât normal. De asemenea, iritabilitatea excesivă care apare afectează
calitatea vieţii şi induce cheltuieli suplimentare prin creşterea violenţei. În consecinţă, societatea
este nevoită să sporească cheltuielile de asistenţă medicală şi asistenţă socială.

În ultimii 50 de ani, modificările care au avut loc în societate au dus la înmulţirea

factorilor care produc stresul. Este vorba despre înmulţirea populaţiei, în special a celei urbane
(ca urmare a aglomeraţiei, violenţei, crimelor), de îmbătrânirea populaţiei ca urmare a reducerii
ratei natalităţii (ceea ce creează conflicte între planificarea carierei şi necesitatea de a îngriji
rudele cu vârstă înaintată), de creşterea rolului femeii în viaţa socială şi profesională (ceea ce
poate contribui la apariţia unor probleme între parteneri, ca urmare a modificării rolurilor lor în
familie).

La nivel de organizaţie, stresul are ca efecte principale creşterea absenteismului, a

fluctuaţiei personalului şi reducerea performanţelor salariaţilor (scăderea productivităţii muncii şi
a calităţii produselor sau serviciilor, înrăutăţirea relaţiilor cu clienţii). Toate acestea duc la
deteriorarea reputaţiei companiei. Ca urmare, procesul de recrutare şi selecţie are de suferit,
întrucât cei cu aptitudini şi cunoştinţe competitive nu mai doresc să se angajeze acolo. De
asemenea, clienţii îşi pierd la rândul lor încrederea şi îşi aleg alţi furnizori.

Stresul individual apare atunci când o persoană nu poate să realizeze un echilibru între
multiplele solicitări cărora trebuie să le facă faţă: profesionale, sociale, familiale şi simte că nu
poate acorda suficient timp nici uneia dintre ele. Ca urmare a stresului, individul are probleme de
sănătate şi de comportament. Creşte tensiunea arterială, apar insomnii, oboseală cronică, dureri
de cap, boli psihice, cardiace şi ale aparatului digestiv. Scad interesul faţă de înfăţişarea proprie,
memoria, puterea de concentrare şi de decizie, încrederea în propriile forţe. Apar apatia,
sentimentul de vinovăţie, neîncrederea în forţele proprii, sentimentul de inutilitate. Indivizii
stresaţi fac de multe ori abuz de tranchilizante şi de alcool, ceea ce conduce la alterarea
comportamentului. Dacă la femei stresul se manifestă în special prin depresii, la bărbaţi îmbracă
de cele mai multe ori forma unei iritabilităţi excesive, a violenţei, a dependenţei faţă de substanţe
excitante. Apar probleme financiare, probleme în relaţiile profesionale şi familiale, putând merge
până la pierderea slujbei sau divorţ.

Ar fi de dorit ca individul să conştientizeze şi să îşi recunoască starea de stres cât mai

devreme, pentru a putea lua măsurile necesare evitării unor consecinţe dramatice. Din păcate
însă, sunt puţini cei care recunosc faptul că sunt stresaţi, din neştiinţă, dar de cele mai multe ori
din teama de a nu-şi compromite cariera sau statutul social.

1.8. Personalitatea şi stresul

Personalitatea poate avea o influenţă importantă asupra stării de stres. Friedman şi

Rosenman au arătat în 1974 că, în cadrul organizaţiei, se întâlnesc două tipuri de indivizi.
Indivizi cu personalitate de tip A şi indivizi cu personalitate de tip B. Primii consideră că soarta
lor depinde în exclusivitate de ei. Ceilalţi atribuie o mare importanţă şansei şi factorilor externi.
Subiecţii de tip A se confruntă cel mai adesea cu factorii de stres, pentru că pleacă de la premisa
că reuşita lor depinde în exclusivitate de modul în care vor reacţiona. Interesul medicilor faţă de
indivizii cu personalitate de tip A a fost provocat de observaţia că cei mai mulţi cardiaci şi
victime ale infarcturilor miocardice provin din această categorie. Cei cu personalitate de tip A
sunt ambiţioşi, pasionaţi de munca lor, fac ore suplimentare şi se supun la stări conflictuale şi
incerte, fac mai multe lucruri în acelaşi timp, nu precupeţesc nici un efort şi uită de distracţii
pentru a-şi atinge obiectivele. Se simt frustraţi dacă cineva se interpune între ei şi obiectivul
propus, încercând să le încetinească ritmul. Sunt de multe ori nerăbdători, ostili şi furioşi. Tipul
A se descurcă mai bine ca B în situaţii care presupun viteză, perseverenţă, rezistenţă. Ei nu
recunosc implicaţiile negative ale ritmului prea alert de muncă asupra organismului lor. Dar
presiunea la care se supun are afecte negative asupra tensiunii sanguine, pulsului, chimismului
sângelui. În multe organizaţii, indivizii de tip A sunt preferaţi, încurajaţi să se comporte ca atare,
dar ei sunt candidaţi serioşi ai bolilor cardiovasculare. Iată, deci, cum organizaţiile pot ameninţa,
în mod neintenţionat, sănătatea angajaţilor

În privinţa reacţiei la stres, există şi alte tipuri. Aceste tipuri sunt orientative: nimeni nu
se încadrează exact într-unul dintre ele. Conştientizarea modului în care oamenii pot reacţiona în
situaţii stresante uşurează însă înţelegerea şi abordarea acestora.

Persoanele ambiţioase sunt reprezentanţii clasici ai tipului A. Lor le plac schimbările şi

provocările şi lucrează mai bine sub presiune. Atunci când nu există termene limită sau alte
presiuni, ei le vor crea. Dacă nu găsesc ocazii de a se relaxa şi detensiona, ei sunt predispuşi
efectelor fizice ale stresului distructiv.

Persoanele anxioase transformă orice în surse de stres distructiv, îngrijorându-se

permanent că ceva ar putea merge prost. Dacă nu reuşesc să înveţe să privească lucrurile mai
relaxat şi să nu se mai îngrijoreze permanent, sunt şi ele predispuse efectelor stresului distructiv,
dar mai ales celui emoţional sau intelectual.

Persoanele tradiţionaliste sunt relaxate atâta timp cât au de a face cu situaţii sau sarcini
familiare. Ele suferă de stres din momentul în care trebuie să facă faţă unor schimbări care le
scapă de sub control sau când intervin modificări ale rutinei.

Persoanele centrate asupra celorlalţi se simt bine atâta timp cât primesc multă susţinere
şi atenţie. Ele sunt stresate dacă trebuie să lucreze singure sau dacă nu primesc permanent
recunoaştere pentru munca lor. Dimpotrivă, persoanelor izolate le displace să lucreze în echipă şi
sunt stresate de relaţiile cu colegii sau publicul.

Persoanele placide fac parte din tipul B. Le displac situaţiile stresante şi învaţă să le evite,
sau evită să se agite atunci când au de a face cu ele. Practic, în mare măsură, acestea sunt stresate
doar atunci când se află în compania unor persoane stresate.

Persoanele aventuroase abordează activităţile ca pe nişte întreceri, ceea ce pe ei nu îi

afectează, dar pe ceilalţi îi stresează. Persoanele aventuroase sunt plictisite şi frustrate şi, în
consecinţă, stresate de munca de rutină.
 E copiat integral din lucrarea aluia...vezi ce schimbi

Stresul reprezintă sindromul de adaptare pe care individul îl realizează în

urma agresiunilor mediului; ansamblu care cuprinde încordare, tensiune,
constrângere, forță, solicitare.
Pornind de la conceptul de stres, menționăm că termenul aparține lui Hans
Hugo Bruno Selye care consideră că stresul se leagă de sindromul de adaptare,
reacția la stres pe care individul o realizează în urma agresiunilor mediului. Hans
Selye definește stresul ca ansamblu de reacții al organismului uman față de
acțiunea externă a unor agenți cauzali (fizici, chimici, biologici și psihici) constând
în modificări morfo-funcționale, cel mai adesea endocrine. În cazul în care agentul
stresor are o acțiune de durată vorbim de sindromul general de adaptare care
presupune o evoluție stadială.3
O altă definiție a stresului general a fost dată de A. Von Eiff: “Reacție
psiho-fizică a organismului generată de agenții stresori ce acționează pe calea
organelor de simț asupra creierului, punându-se în mișcare – datorită legăturilor

3
https://ro.wikipedia.org/wiki/Stres
corticolimbice cu hipotalamusul – un șir întreg de reacții neuro-vegetative și
endocrine, cu răsunet asupra întregului organism”.4
Derevenco a prezentat și el viziunea sa asupra stresului, printr-o definiție
psiho-biologică, în care accentul este pus pe “dezechilibrul biologic, psihic și
comportamental dintre cerințele (provocările) mediului fizic, ambiental sau social,
și resursele – reale sau percepute ca atare – ale omului, de a face față (prin ajustare
sau adaptare) acestor cerințe și situații conflictuale”.5
Legat de definiția stresului psihic, acesta este un caz particular de stres,
reprezentând o parte a stresului general, care este declanșat de stresorii psihici.
Aceștia sunt dotați cu semnificație negativă (distres) sau pozitivă (eustres) pentru
indivizi și operează în planul conștiinței numai după decodificarea lor și evaluarea
“”sarcinii” pe care ei o pun în fața individului. În afara sublinierii dihotomiei
semnificației puternice pentru organism a agenților stresori negativi (distres) și
pozitivi (eustres), sunt reprezentate de includerea în rândul situațiilor generatoare
de stres a suprasolicitării cognitive-afective și voliționale (chiar în cursul unei
activități pasionale pentru subiect) și a efectelor, insidios propagate la scoarța
cerebrală, a unor agenți fizici (zgomotul, adesea având și o rezonanță afectivă
negativă), chimici (noxele ambientale) și biologici (boala, ca sursă a unor reflexe
aferente, viscero-corticale), toți acești stimuli non-psihologici producând – în
ultimă instanță – un “stres psihic secundar”. 6
Dintre definițiile existente în literatura de specialitate asupra stresului
psihic, există și o definiție descriptivă – dar incluzând majoritatea circumstanțelor
de declanșare a stresului – dată de M. Golu: “Stare de tensiune, încordare,
discomfort, determinate de agenți afectogeni cu semnificație negative (sau

4
Ștefan Liță, Managementul stresului profesional Ediţia a II-a, Editura Ministerului Administrației și Internelor
București, 2006, pag 31-32
5
Sursa menționată la punctul 4
6
Sursa menționată la punctul 4
pozitivă, am adăuga noi, în cazul eustresului), de frustare sau reprimare a unor
motivații (trebuințe, dorințe, aspirații – inclusive subsolicitare), de dificultatea sau
imposibilitatea rezolvării unor probleme”.7
Stresul poate fi definit atât din perspectiva cauzei, cât și din cea a efectului.
În fizică, stresul este acea forță capabilă să producă deformări temporare sau
permanente asupra unui corp. În biologie, stresul este definit ca orice poate
produce schimbări într-un organism, cauzează dereglări sau reglări ale proceselor
legate de acel organism.8
Stresul este “răspunsul organismelor vii la solicitarea de orice natură”.
Există numai două tipuri de reacție:
 Răspunsul activ, adică lupta;
 Răspunsul pasiv, adică fuga sau tolerarea.

Stresul poate fi definit și sub aspectul efectelor: “reacția minții și a trupului

la schimbare”, sau “rezultatul dezechilibrului atunci când percepția unei persoane
sau actualele abilități și resurse sunt insuficiente pentru a face față cerințelor unei
situații date” sau “teama indusă unui organism care încearcă să își păstreze
normalitatea în fața potențialilor agenți ce îl pot afecta”. 9
În viața de zi cu zi s-a pus în mod tradițional accent pe aspectele negative,
disfuncționale ale stresului. În limbaj curent, atunci când spunem despre cineva “că
este stresat” ne gândim de fapt la un nivel de stres foarte mare. La muncă, poate
cea mai exhaustivă definiție a stresului negativ este: schimbarea în starea psihică,
fizică, emoțională sau în comportamentul unei persoane ca urmare a presiunii
constante exercitate asupra sa pentru a activa în moduri incompatibile cu abilitatea
sa reală sau percepută, cu timpul și resursele avute la dispoziție. Cu alte cuvinte,

7
Sursa menționată la punctul 4
8
http://www.scrigroup.com/management/LUCRARE-DE-DISERTATIE-MANAGEME44256.php
9
Sursa menționată la punctul 8
stresul profesional poate fi definit ca cel mai dăunător răspuns fizic și psihic ce ia
naștere atunci când cerințele slujbei nu se potrivesc cu resursele, capacitățile sau
nevoile angajatului. Stresul la muncă poate conduce la compromiterea sănătății și
chiar îmbolnăvire. 10
Conceptul de stres la profesional este adesea confundat cu acela de
competiție, dar aceste concepte nu sunt identice. Competiția ne energizează
psihologic și fizic, și ne motivează să învățăm noi meserii și să ne perfecționăm
munca. Când o competiție a luat sfârșit, ne simțim relaxați și satisfăcuți.
Importanța competiției în muncă este probabil cea la care se face referire când se
spune: ,,puțin stres nu strică”. Uneori însă, competiția se transformă în cerințe ale
slujbei ce nu pot fi îndeplinite, relaxarea se transformă în epuizare, iar senzația
satisfacției în senzația de stres. Pe scurt, stadiul este de îmbolnăvire și eșec în
muncă. 11
Stresul este o reacție psihologică la solicitările inerente ale factorilor de
stres care are potențialul de a face o persoană să se simtă tensionată și anxioasă,
pentru că nu este în stare să facă față acestor solicitări.12
Stresul este o stare de tensiune ce ia naștere atunci când o persoană
răspunde cererilor locului de muncă, familiei și altor surse externe ca și când
acestea ar fi generate de nevoile sale interne, obligații și autocritică. Stresul este
atât aditiv, cât și cumulativ. Se adună în timp până la starea de criză când apar
simptomele. Acestea se pot manifesta psihic prin: iritabilitate, anxietate, scăderea
concentrării, frustrări și ură. Pot apărea și simptome fizice: tensiuni musculare,
dureri de cap, dureri de spate, insomnii, hipertensiune. Netratate, simptomele pot
conduce la îmbolnăvire și chiar moarte. 13

10
Sursa menționată la punctul 8
11
Sursa menționată la punctul 8
12
Sursa menționată la punctul 8
13
Sursa menționată la punctul 8
Există șase mituri despre stres:

 Stresul este același pentru toată lumea.

 Stresul este întotdeauna rău pentru tine.
 Stresul este oriunde, deci nu poți scăpa de el.
 Cele mai populare tehnici de reducere a stresului sunt cele mai bune.
 Nu sunt simptome, nu este stres.
 Doar simptomele majore de stres necesită atenție.

Nici unul nu a fost validat de cercetările în domeniu.

Stresul la locul de muncă

Selye, cel care a inventat conceptul de stres descria munca de poliţie ca fiind
una dintre cele mai riscante profesii, ea depăşind chiar formidabilul stres al celor
implicaţi în traficul aerian (Seyle, 1978).
În acest sens, s-a constatat faptul că, poliţiştii manifestă simptomatologie
fizică şi probleme de natură psihologică datorate stresului mai des decât alţi
lucrători din alte profesii (Anshet, 2000). Unii au apreciat chiar că mediul din
poliție are caracteristici patologice, această meserie fiind predispusă pentru apariția
diferitelor probleme mentale (Sheptycki. 2004).
Angajaţii care asigură respectarea legii îşi desfăşoară activitatea în condiții
de constrangere şi suprasolicitare emoţională. Acestora li se spune să acţioneze cu
calm chiar şi atunci

DeMaipoiţisumebuegia.M-osecmdă.ohotârâre
pentrummavomtemetinentalarhebuisawmpaneascabine. Mide-
aranduluiiseoeteséfieiXPERTMmanuimaanneiorde foc. dar .SA NU
FOLOSEASCA PREA MULTE CARTUSE PREGATINDU-SE'. Atunci am trage
trebuie .sA NIMEREASCA INFRACTORUL', dar tam a-I pricinui vreun rău şi
apoi sa dea socoteală .DE CE ANUME A TRAS'.

Pdiţisultrebuiesaluaezezibninăpentruadesoopedun martor m .A VAZUT TOTUL'.

dar care .REFUZA SA-Şl AMINTEASCA'. El meats in dosare şi scrie rapoarte cu
scopul de a stabili o „PROBA INFAIUBILA' care. va fi msa .DISTRusA SAU
COMPROMISA' de “savanţi? sai oonfraţi din justiţie.

Daca este avansat tn funcţie. înseamnă că a avut .PlLE'. undeva aus, daca nu. este
dar ca .Nu-! BAZAT'.

Poliţistu! trebuie sa ne ASISTENT SOCIAL. PREOT. PSIHOLOG. DIPLOMAT .

. . . . un DUR, dar şi un GENTLEMAN.

Mai presus de toate. însa I se cere sa fie un GENIU şi să albă o „VIATA DE

FAMILIE IREPROŞABILA'. pana la adanci batraneţt. Asta. evident daca. din
întâmplare. apuca sa traiasca, pana-şl vede cop… mari.

Acesta este profilul, succint. al unui om caruia cel pe care n ajută, RAREORI »
spun PRIETEN.

Dupa cum s-a putut observa mai sus. lucratodl poliţiei suportă diferite forme de
atras în activitatea lor. acesta mnd cauzat de factori diverşi. Sursele de stres ale
poliţiştilor pot II grupate în cateva categorii. şi anume: aspecte legate de viaţa
personală a poliţiştilor. .presiunea' exercitată de munca de poliţie. atitudinea oplnlel
publice cu referire la munca de poliţie şl Ia poiiţişti, activitatea justiţiei,
organizarea instituţie! în sine. Din studiile realizate se pare ca prindpalele surse de
stres Includ. în special, politicile şl procedurile specifice Instituţiei (Hurell, 1986).

Cele mai multe studii de specialitate care şl-au centrat atenţia asupra problematicii
stresului în munca de poliţie au avut în vedere, în principal. o evidenţiere a
factorilor cu potenţial stresant (Brooks.

Jihong, Zhao 2002; Burke, 1998; Hurrell, 1986), altele evidenţiind

modalităţile prin care poliţiştii, fac faţă stresului (Violanti, 1992). Pentm o
prezentare clară a multitudinii de factori stresanţi cu

wre se confruntă poliţiştii ne vom centra în continuare pe patru mad

categorii: '

Munca efectivă de poliţie

Instituţia în care lucrează

Sistemul de justiţie

Publicul

1. CARACTERISTICI ŞI PRACTICI SPECIFICE MUNCII

Suferlnţa umană

Poliţiştii sunt constant expuşi inechităţii şi brutalităţii întâlnite în viaţa de zi cu zi'.

O astfel de eXperienţă are un impact emoţional mare asupra individului, oricat de
bine adaptat ar fi acesta. Constrângerea emoţională, ca mecanism adaptativ,
consumă un volum imens de resurse, chiar mai multă energie decat cea necesară
exprimării adevăratelor emoţii. Dacă această energie este consumata la maximum,
ofiţerul riscă să fie extenuat în afara orelor de program şi sa nu dorească sa mai
participe la viaţa socială şi de familie. De asemenea, consumul excesiv de energie
poate determina stari de epuizare psihică, la locul de munca sau în familie.

Conflictul de rol

Poliţiştii adesea traiesc experienţe conflictuale. de exemplu. atunci când aceştia

aunt foarte aproape de arestarea unui infractor ce & săvârşit a fapta condamnabila.
care tn mod evident este în contradictie cu valorile şl normele general umane. în
momentul reţinerii lul, poliţiştii trebuie să ţină cont cu stricteţe de dreptunle
acestuia. altfel risca sa fie acuzaţi de Incompetenta sau abuz.
Situaţii neprevăzute

De cele mai multe ori, atunci când într-o situaţie particulara este cemt un raspuns
rapid, poliţistul este luat prin surprindere o astfel de situaţie îl dezechilibreaza atât
din punct de vedere fizic &: şi mental. Este posibil să apară „stresul inopinat”, care
se referă la faptul că acesta nu se manifestă întotdeauna în stare latentă. In unele
situaţii existând treceri neaşteptate de la stresul minor Ia stresul major, dmcil de
gestionat. Cu alte cuvinte, lucratorii pot trece cu uşurinţă de la 0 stare de calm, la o
stare brusca de suprasolicitare şi presiune. Starea de stres normal constituie pentru
majoritatea oelodalţi lucraton' un proces de acumulare psihica, ce poate fi redusa
sau adaptată, pâna în momentul în care „scapa de sub control". Nu este şi cazul
personalului din acest domeniu, căci în cazul acestora situaţia poate „scapa de sub
control” In câteva secunde. De multe ori, poliţiştii nu pot aborda situaţiile noi cu
care se confrunta, spre deosebire de majoritatea lucrătorilor care sunt avertizaţi
anterior. Ei trebuie să reactioneze şi nu să prevină problemele cu care se confruntă,
iar acest stres inopinat este foarte dificil de controlat.

Absenta unul răspuns

Cea mai mare parte din munca poliţiei este fragmentata. posibilitatea de a urmari
un caz de la început la sfârşit este limitată. iar feedback-ul este-minimal. Neavând
un raspuns. poliţiştii pot aprecia că imposibilitatea de a rezolva complet
problemele oamenilor cu care ei se confrunta zilnic este un motiv ce le-ar putea
genera o imagine de sine dominată de sentimente de tnutilitate.

Nivelul de pericol şl planificarea neuniformă a muncll de poll lo ţ Profesia de

poliţist Implica multe elemente periculoase (folosirea armelor. Implicarea In
infractiuni violente). care afecteaza lucratorii atat In mod direct, cat şi In mod
indirect. Schimbarile neprevăzute ce apar In programul de lucru sunt, de asemenea,
perturbatoare pentru viaţa de zi cu zi a poliţiştilor.
Consecinţe negative ale muncii de poliţie

Mate consecinţe cupn'nd aspecte de natura fizică şi mentală.

Poliţistuvedepartea negativăasocietaţii-infractorul, oelce abuzmza de reguli. ceea

ce poate denatura opiniile sale în legatură cu waderu majorităţii hinţelor umane.
Mediul negativ creează o viziune cn‘tica şi cinică a societăţii. Este foarte dificil să
ajungi sa ai încredene în oameni când majoritatea timpului ai de-a face cu oameni!
nedemn! de încredere. Este dificil sa crezi tn intenţiile pozitive ale oamenilor. când
cea mai mare parte a zilei eşti în pmzenţa unor oameni cane doresc sa faca rau
celodam'. Lipsa încrederii poate aparea In relaţiile personale ale politistului cu
vecinii. cu prietenii. cu soţia. Poate avea repercusiuni. de asemenea. asupra
modulul de creştere a copiilor. căci poliţiştii au tendinţa sa tie mal seven tn
disciplină şi mai pmcauti tn acest sens.

Exista. de asemenea. repercusiuni în plan familial ooplll poliţiştilor cam asiguri

respectarea leg“ se adaptează mai greu în societate. Copuul îşi vede panntele ca
avand o poziţie prestigioasa şl dorita în societate. El şi prietenii săi n pnvesc ca pe
o 'oelebmate'. o persoan! ioana Impecabila. In mod frecvent. copilul lucrătorului de
poliţie este fie foarte supus regulilor Impose. acaasta favorizând apariţia unor
probleme depresive sau ingradlroa personalitam. 09 on adolescent. oate foarte
avortat unpotnva parintelui oo Impune reguli undounooolmalbunuuoolmalmucopu.

Stnaul cumulativ

Evenimentul. amante cu .. tupeu … amp. mm mod continuu nu. ea şi meant!

Iormam şl mmm… unul um WW (tomul In timp).

…mxmwwwmmmmww wtmwgmuumqumamu M&M pwwummumonmm.ummm

pound. pneu!“ Wa mw. mwh hmm! % Numim). mumu…»mmmmwmm.“ nuam
um olt !' “wm …
Factori stresanți în munca de poliție

Iei din cartea aia

”Zeii ne-au hărăzit o viață lungă, însă noi am scurtat-o.” Senecca

Stresul are și efecte positive

Inevitabil, stresul face parte din viața noastră, în special pentru persoanele cu
un grad ridicat de competitivitate și de succes. Deși nu poate fi eliminat complet,
stresul poate fi controlat și gestionat astfel încât să ne ajute să ne îmbunătățim
sănătatea mentala și fizică.

Stresul poate fi bun

Răspunsul organismului la stres poate fi extrem de util în momentele în care

te afli în fața unui pericol fizic. Nivelul crescut de adrenalina îți permite în acele
situații sa duci la bun sfârșit acțiuni pe care nu iți imaginai că le poți face.
Manifestat pe termen scurt, stresul te ajută să faci fața mai bine provocarilor,
chiar si situatilor extreme, cum sunt dezastrele naturale (cutremure, incendii) sau
amenintarile de sanatate interne (semnele transmise de organism cand sistemul
circulator se afla in colaps).
De-a lungul anilor, stresul a reprezentat obiectul de studiu al multor oameni de
stiinta. Medicul Hans Selye, a carui lucrare a ajutat la conturarea teoriei moderne a
stresului, a avansat ideea ca factorii psiho-sociali care declanseaza stresul, cum ar
fi un termen limita sau o cearta in familie, determina acelasi raspuns al
organismului ca cel declansat de o amenintare fizica. Selye a analizat legatura
dintre stresul pe termen scurt care stimuleaza oamenii sa depaseascau obstacolele
si stresul cronic, care “sugruma” capacitatea organismului de a se adapta si de a
face fata situatiilor. De asemenea, doi cercetatori de la Harvard, Robert M. Yerkes
si John D. Dodson, au demonstrat ca “putin” stres nu este neaparat rau. Potrivit
acestora, performanta si eficienta cresc odata cu nivelurile de stres si anxietate.
Insa, pana la un anumit punct. Recomandarea lor este sa nu depasim acest nivel
optim de stres, care ne ajuta doar pe perioade scurte de timp.
4 moduri in care stresul pe termen scurt te ajuta:
1. Stimuleaza capacitatea intelectuala
Un nivel scazut de stres stimuleaza producerea substantelor chimice din creier
numite neurotrofine si intareste conexiunile dintre neuroni. De fapt, acest lucru
poate fi mecanismul primar prin care miscarea (un factor de stres fizic) ajuta la
cresterea productivitatii si a capacitatii de concentrare, sustine dr. Richard Shelton
de la Departamentul de Psihiatrie al Universitatii Alabama din Birmingham,
Statele Unite ale Americii. In plus, factorii de stres psihologic pe termen scurt pot
avea un efect similar.
2. Creste imunitatea - pe termen scurt
"Atunci cand organismul raspunde la stres, se pregateste pentru o posibila infectie
sau un alt tip de atac. Astfel, produce o cantitate suplimentara de interleukine -
substante chimice cu rol in reglarea sistemului imunitar", explica dr Richard
Shelton. Un studiu realizat in 2012 la Stanford a constatat o mobilizare masiva de
mai multe tipuri de celule ale sistemului imunitar in sangele soarecilor de
laborator, dupa ce i-au suspus pe acestia unui nivel moderat de stres.
3. Te face mai puternic
Invatand sa faci fata unor situatii stresante, oragnismul va gestiona mult mai usor
viitoarele situatii asemanatoare. Aceasta idee sta inclusiv la baza antrenamentelor
soldatilor americani SEAL. “Expunerea repetata la evenimente stresante ajuta
organismul sa dezvolte un mecanism de control atat fizic, cat si psihologic”,
sustine dr. Shelton.
4. Te motiveaza sa reusesti in ce-ti propui
Stresul pozitiv, cunoscut in comunitatea stiintifica sub numele de eustres, poate fi
exact ceea ce-ti lipseste pentru a indeplini o sarcina importanta. "Gandeste-te la un
termen limita. Iti apare constant in minte si te va stimula astfel incat sa gestionezi
situatia, mai eficient, mai rapid si mai productiv", considera dr. Shelton. Cheia este
sa vezi situatiile stresante ca provocari carora le poti afce fata si nu ca fiind
coplesitoare, de nedepasit.
Recunoaste tipul de stres din viata ta!
Este important sa faci diferenta intre cele 3 tipuri de stres!
Stresul pozitiv
Este vorba despre stresul moderat si de scurta durata, care duce la cresterea
tensiunii arteriale si la modificari usoare in nivelul hormonilor de stres. Sursele de
stres pozitiv pot include provocarea de a intalni oameni noi, situatii frustrante sau
perioadele in care te vaccinezi. Conform expertilor de la Harvard Medical School,
stresul pozitiv este considerat un aspect important si necesar al procesului sanatos
de dezvoltare, in contextul unor relatii stabile.
Stresul tolerabil
Este acea tensiune neuropsihica, suficient de severa sa perturbe structura creierului
daca nu este tinuta sub control, dar care este atenuata de partener sau prieteni, prin
faptul ca te ajuta sa faci fata situatei si sa atenuezi astfel efectele daunatoare. De
obicei, stresul tolerabil apare intr-o perioada limitata de timp, care da creierului
posibilitatea de a se recupera dupa producerea efectelor daunatoare. Sursele de
stres tolerabil pot include decesul unei persoane dragi sau aflarea ca o ruda sufera
de o boala grava, o lovitura infricosatoare, divortul parintilor sau un dezastru
natural.
Stresul toxic
Este acea stare cronica, severa si prelungita de tensiune scapata de sub control,
neatenuata de sprijinul familiei si prietenilor. Stresul toxic afecteaza structura
creierului si duce la probleme serioase in procesul de invatare, comportament si
sanatatea fizica si mentala. Sursele pot include diferite situatii traumatice, cum ar fi
abuzul fizic sau emotional, neglijare cronica, depresia materna severa, dependenta
parentala sau violenta in familie.
Nu uita ca stresul poate fi pozitiv, mentinandu-ne in alerta, motivati si pregatiti
pentru a evita un pericol iminent. Devine negativ atunci cand ne confruntam
neincetat cu fel de fel de provocari, fara sa avem momente de relaxare intre factorii
de stres. Prin urmare, devinim suprasolicitati si agitati.
Surse:
“Stress Management. Approaches for preventing and reducing stress”, a Harvard
Medical School Special Health Report