Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Mihaela DONȚU
STUDIU ANALITIC
la unitatea de curs
,,Modedă și credit”
Autor:
studenta gr. FB191
învățământ cu frecvență redusă
DONȚU Mihaela
_____________
(semnătura)
Conducător științific:
prof.univ.,
RUSU Elena
_____________
(semnătura)
Chișinău-2019
1
CUPRINS
INTRODUCERE…………………………………………………………………,,,,,,………..3
CAPITOLUL I. AGREGATELE MONETARE
CONCLUZIE…………………………………………………………………………………13
WEBOGRAFIE………………………………………………………………………………14
2
INTRODUCERE
3
CAPITOLUL I. AGREGATELE MONETARE.
Agregatele monetare sunt indicatorii utilizaţi pe larg în cazul analizei monetare care
presupune studiul fenomenului de creaţie monetară, dar şi a modificărilor consemnate în
structura şi dimensiunea masei monetare cu efectele ulterioare.
Importanţa agregatelor monetare poate fi justificată prin rolul acestora în calitate de:
Având în vedere că, structura şi numărul agregatelor monetare sunt diferite de la o ţară la
alta, în funcţie de gradul de dezvoltare a pieţei financiare şi de situaţia economică a ţării, sunt
necesare criterii comune conform cărora vor fi clasificate aceste agregate. În acest sens, au fost
elaborate standarde la nivel internaţional de către organizaţiile internaţionale, precum ar fi
Fondul Monetar Internaţional sau Banca Centrală Europeană, în baza cărora se fundamentează
metodologia de calcul a agregatelor monetare.
1. caracter progresiv al agregatelor după regula că cel mai mic agregat se conţine în toate
celelalte, iar agregatul cel mai mare include toate agregatele mai mici.
2. divizarea acestora conform criteriului lichidităţii, ordinea acestora ne fiind întâmplătoare (spre
exemplu, în cazul Republicii Moldova M0 fiind agregatul cu cea mai înaltă lichiditate, iar M3
fiind format din active cu un grad mai redus al lichidităţii).
4
exemplu, în Franţa şi Anglia se operează, de asemenea, cu 4 agregate monetare, iar în SUA,
acestea sunt în număr de 6).
Datele din statistica monetară disponibile la sfârşitul anului 2012 reflectă componenţa
agregatului monetar M3 conform graficului nr.1. Cele mai mari ponderi le au depozitele la
termen şi cele în valută străină, deţinând câte 29.0 la sută în M3, restul componentelor având
ponderi mai mici, banii în circulaţie – 27.0 la sută, iar depozitele la vedere –15.0 la sută. În
graficul nr.2. sunt reflectate modificările structurale ale masei monetare pe parcursul anilor
2000-2012. Cele mai semnificative schimbări au survenit în ponderile depozitelor la termen, care
au fost în continuă creştere pe parcursul perioadei observabile, de la 15.7 la sută până la 28.9 la
sută, concomitent cu diminuarea pronunţată a ponderii banilor în circulaţie de la 41.9 la sută la
finele anului 2000 până la 26.7 la sută la 31 decembrie 2012. Reducerea banilor în circulaţie este
o consecinţă a dezvoltării segmentului de piaţă pe care sunt tranzacţionaţi banii electronici, iar
majorarea ponderii depozitelor la termen denotă încrederea deponenţilor în stabilitatea sistemului
financiar bancar al ţării şi dezvoltarea acestui sector în ultimii 10 ani.
Deținătorii de moneda aparțin atât sectorului bancar, cât și celui nebancar. Sectorul
bancar al economiei este reprezentat de băncile comerciale care dețin rezerve în moneda băncii
centrale (bilete și depozite în cont curent), iar sectorul nebancar al economiei este constituit din
agenții economici și populație, care dețin bancnote, moneda metalică și depozite în conturile
curente la băncile comerciale.
5
Rezultă ca masă monetară este constituită dintr-un stoc de creanțe asupra băncilor, creanțe aflate
în posesia utilizatorilor de moneda. Pentru a determina nivelul masei monetare se iau în
considerare mijloacele bănești existente în conturile clienților, plus numerarul în circulație,
respectiv elementele din pasivul băncilor comerciale și cele ale băncii centrale.
Din punct de vedere statistic, pentru măsurarea masei monetare se recurge la structurarea
acesteia, ceea ce permite calcularea indicatorilor și a agregatelor monetare. Delimitarea
componentelor masei monetare din circulație se realizeaza după urmatoarele criterii, utilizate în
statistica monetară internatională:
A. Din punct de vedere al sferei, masa monetară poate fi analizată ca moneda scripturală (bani
de cont) și numerar. Aceste sume apar ca solduri în conturile bancare sau asupra populației sau
ca numerar în casieriile agenților economici și ale instituțiilor.
- lichidități primare
- lichidități secundare
- lichidități terțiare
6
Indicatorii sau agregatele monetare sunt stabilite de către autoritățile monetare, ținând seama
de trei criterii principale:
- caracterul controlabil
- disponibilitatea statistica
În Franța:
7
- agregatul M2 este mai cuprinzător și include în afara de M1 ansamblul plasamentelor la
termen în vederea economisirii, posibil a fi transformate în lichidități, într-un anumit interval de
timp
Agregatele monetare pînă în anii 1970 aveau o structură relativ simplă fiind considerate
drept monedă mijloace de plată cu plasamente lichide pe termen scurt, incluse în pasivul
instituţiilor bancare. Acestea din urmă aveau obligaţia să le transforme imediat în lichidităţi fără
riscul de pierderi de capital şi fără costuri tranzacţionale.Hîrtiile de valoare care constituie un
ansamblu omogen de titluri pe termen lung , nu devin lichide decît după negocierea lor pe o piaţă
secundară,respectiv la bursa de valori. Acest fapt implică un risc de capital, presupunind costuri
de transformare.In ulimii 10-15 ani sfera financiar-monetară a suferit mutaţii profunde, cea mai
mare parte a inovaţiilor vizînd atît o reducere a riscurilor asociate titlurilor pe termen lung
negociabile,cît şi crearea de noi produse ale pieţii,negociabile pe termen scurt. Agregatul mai
larg ,cel al lichidităţii, înglobează în general, titluri ale pieţii financiar-monetare pe termen de la
cîteva zile la cîţiva ani,emise de instituţiile de credit (certificate de depozit ,bonuri ale
instituţiilor bancare) şi agenţii nefinanciari ( bonuri de tezaurîn conturi curente,bilete de tezaur) .
Plasamentele financiare definite astfel sunt inventariate nu numai în pasivul instituţiilor
financiarbancare , dar în egală masură şi în cel al agenţilor nefinanciari. În sens restrîns sau în
sens larg ,agregatele monetare pot fi definite prin integrarea succesivă a produselor monetare
create în scopul asigurării lichidităţii agenţilor financiari şi nefinanciari.
9
CAPITOLUL II. AGREGATELE MONETARE: ,,METODOLOGIA
BĂNCII NAȚIONALE A MOLDOVEI ”
Conform legii cu privire la Banca Naționala Moldovei nr. 548–XIII din 21 iulie 1995,
Banca Naționala a Moldovei este banca centrală a Republicii Moldova, este persoana juridică,
publica, autonomă care stabilește si promovează politica monetară și valutară. Prin politica
monetară se înțelege ansamblul măsurilor inițiate și implementate de BNM, în scopul realizării și
menținerii echilibrului macroeconomic în economia simbolică.Ea este îndreptată spre reglarea
cererii și ofertei de bani în economie în scopul asigurării și menținerii stabilității sistemului
financiar.
10
forței de muncă. Aceste obiective secundare sunt urmărite in masura in care ele nu afectează
atingerea obiectivului fundamental al BNM. Masa monetară reprezintă un indicator ce reprezintă
toate instrumentele de plată ce există la un moment dat într-o economie,de aceasta în Republica
Moldova ea este influențată de obiectivele și specificul pieții monetar – valutare.Instrumentele de
politica monetară, influentează masa monetară și respectiv agregatele monetare. Influențaind
componentele bazei monetare,BNM determină majorarea sau diminuarea acesteia în funcție de
obiectivele propuse. În derularea ei, politica monetară trebuie sa tină cont de acțiunea sistemului
bancar,care reprezintă și exprimă nevoile economiei și de actiunea tezaurului, care reprezinta si
exteorizeaza cerintele statului.Domeniul de actiune este concomitent larg si foarte precis, astfel
politica monetara inseamna a cunoaste posibilitatile de a actiona prin moneda asupra monedei.
11
de moneda.De aceea agregatul monetar care este ales trebuie sa fie reprezentativ , trebuie optat
pentru un nivel de crestere a agregatului ales sau a unei benzi de fluctuatie a ratei de crestere a
masei monetare si pentru stabilirea modalitatii de gestionare a agregatului monetar stabilit drept
obiectiv intermediar de politica monetara. In această perioada, economia natională a fost serios
afectata de criza economica globala, efectele acesteia fiind resimtite, prin diminuarea
considerabila al volumului mijloacelor banesti transferate din strainatate de persoanele fizice,
cererii agregate si al comertului exterior. Consecintele acestor evolutii au alimentat anticiparile
negative ale populatiei si agentilor economici, fapt ce a determinat Banca Nationala a Moldovei
să intervina pe piata valutara si monetara pentru stabilizarea situatiei macroeconomice. Ca
urmare, evolutia economica diferita de cea prognozata a determinat orientarea politicii monetare
spre stabilizarea economiei reale. In perioada 2010-2012 Banca Nationala a Moldovei si-a
propus sa se axeze pe stabilirea si 10 realizarea asigurării obiectivului privind inflatia. Regimul
de politica monetara existent, si anume regimul de tintire a agregatelor monetare nu permite in
conditiile actuale atingerea pe deplin a obiectivului fundamental din urmatoarele considerente:
1)legatura dintre evolutia agregatelor monetare si rata inflatiei in cazul Republicii Moldova este
mai putin previzibila, dinamica corelatiei acestora diminuandu-se din an in an; instrumentele de
politica monetara existente nu pe deplin asigura gestiunea eficienta a ofertei de
) bani (fapt ce decurge din instabilitatea multiplicatorului monetar si modificarea cererii
structurale de moneda) care să garanteze stabilitatea preturilor;
3)necesitatea calibrarii politicii monetare in functie de evolutia ratei inflatiei, si nu in functie de
o tinta intermediara;
4) riscurile asociate utilizării cursului de schimb ca ancora nominala in contextul unei economii
deschise si liberalizarii in continuare a contului de capital. Tinand cont de argumentele
enumerate mai sus, Banca Nationala a Moldovei considera ca regimul adecvat de politica
monetara care permite asigurarea obiectivului fundamental este regimul axat pe atingerea
obiectivelor specifice privind inflatia, tinand cont de un număr de variabile relevante, inclusiv
agregatele monetare, ratele dobanzilor si cursul de schimb, care influentează indirect politica
monetara pe termen scurt. In acest context, se poate mentiona că acest regim are mai multe
avantaje fată de celelalte regimuri ale politicii monetare, dat fiind faptul că acesta permite
asigurarea si mentinerea stabilitatii preturilor la costuri moderate, o ancorare mai eficienta a
anticiparilor inflationiste, o responsabilitate sporita a Bancii Nationale a Moldovei fata de
indeplinirea obiectivului fundamental, un grad mai inalt de comunicare si transparenta a
masurilor de politica monetara. Pe langa avantajele enumerate mai sus, regimul tintirii directe a
inflatiei este un regim mai flexibil si operational chiar in cazul instabilitatii relatiei intre
agregatele monetare si inflatie.
12
CONCLUZIE
13
WEBOGRAFIE
https://usem.md/uploads/files/Facultatea_Stiinte_Economice/Note_de_curs/Ciclul_I/MONED%
c4%82_%c5%9eI_CREDIT.pdf
file:///C:/Users/ADMIN/Documents/MONED%C4%82_%C5%9EI_CREDIT.pdf
https://www.bnm.md/ro/content/agregatele-monetare-republica-moldova-0
https://ro.wikipedia.org/wiki/Masa_monetar%C4%83
https://ro.scribd.com/document/21694394/agregate-monetare
https://usem.md/uploads/files/Facultatea_Stiinte_Economice/Note_de_curs/Ciclul_I/MONED%
c4%82_%c5%9eI_CREDIT.pdf
https://www.coursehero.com/file/26181339/12-Piata-monetara-sintezadoc/
14