Diamant wikipediia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search

Diamant

Briliant

Date generale

Formula chimică C

Sistem de cristalizare cubic

Culoare incolor în stare pură

Urma albă

Duritate 10

Masa specifică 3,52

Luciu diamantin

Transparență transparent, translucid

Spărtura sidefie, aschioasă

Clivaj perfect {111}

Habitus octaedric

Suprafața cristalului {111}

Cristale gemene după regula spinelului

Punct de topire 3550

Propriețăți optice
 Indice de refrație n = 2,4175 - 2,4178

Birefrigență n-are fiind izotrop

Unghiul de dispersie 2vz ~

Alte caracteristici

Reactivitatea chimică inert

Diamantul este un mineral nativ și în același timp o piatră prețioasă. Din punct de vedere chimic
este una din formele de existență ale carbonului pur, celelalte fiind carbonul amorf (grafitul)
și fulerenele. Diamantul cristalizează în sistemul cubic și poate atinge duritatea maximă (10)
pe scara Mohs, duritatea variind însă în funcție de gradul de puritate a cristalului. Din cauza durității
ridicate, cristalele de diamant pot fi șlefuite numai cu pulbere de diamant și fulerenă.

Etimologie
Denumirea de diamant provine din limba greacă αδάμας, adamas și se traduce prin: de
neînvins, indestructibil. În latina clasică Plinius atribuie o denumire asemănătoare safirului.
Denumirea diamantului era bine cunoscută în antichitate. În India se numea irra, iar in sanscrită i se
spunea vajira, cuvânt ce definea tot ceea ce era dur. Arabii îi spuneau "al-mas", adică "cel mai dur",
de unde vine și denumirea slavă de almaz (diamant). [necesită citare]

Caractere

Structura cristalină cubică (fcc) a diamantului. Fiecare atom de carbon are o legătură
uniformă covalentă stabilă cu ceilalți patru atomi de carbon învecinați.

Masa diamantului este exprimată în carate, un carat corespunzând cu 0,200 grame.

Pe lângă cristalele de diamant din sistemul cubic, uneori se pot întâlni diamante cu cristale
hexagonale denumite Lonsdaleit, unii consideră, aceste diamante s-au format în medii nefavorabile.
Duritatea extremă a diamantului este explicată prin legătura stabilă simetrică
dintre atomii de carbon. Diamantul arde într-un mediu cu oxigen pur la o temperatură de 720 °C, iar
în aer la peste 800 °C cu formare de dioxid de carbon. Diamantul este solubil în unele metale
ca fier, nichel, cobalt, crom, titan, platină, paladium și alte metale asemănătoare. Pe motivul
reactivității reduse (datorată structurii stabile) a suprafeței cristalului, prin iradiere cu neutroni crește
gradul lui de duritate.

Diamantele iau naștere la adâncimi mari (150 km), unde sunt temperaturi (1200-1400 °C) și presiuni
ridicate. Rocile mamă (de însoțire) a diamantului sunt Peridotit și Eclogit sau in vulcani, sunt roci
bogate în gaze Kimberlite și Lamproite; acestea transportă la erupția vulcanului și diamant (topit)
sau fragmente din mantaua scoarței pământului. Formându-se în aceste condiții, grafitul sau
diamantul, aceasta este determinată de timpul de răcire. Diamantele se pot exploata din rocile
însoțitoare prin minerit de exemplu Namibia, Africa de Sud sau se separă din aluviunile (depunerile)
apelor curgătoare (deșertul, sau țărmul african).
Microdiamantele iau naștere la căderea meteoriților mari pe Pământ (ex. craterul Barringer),
creându-se condițiile necesare pentru formarea diamantului, prin existența unor presiuni și
temperaturi ridicate și prezența dioxidului de carbon. Vârsta diamantelor este foarte diferită, fiind
diamante vechi de peste 3 miliarde de ani, dar și diamante mai noi, care au vârsta de câteva sute de
milioane de ani.
Circa 250 de tone de minereu trebuie să fie trecute printr-un procedeu de filtrare pentru ca, la final,
să se poată ajunge la un cristal cu tăietura specifică, de un carat.

Criterii de evaluare
Criteriile de bază ale evaluării diamantelor, denumite "Cei 4 C"( dupa ințialele cuvintelor din limba
engleză), sunt:
1.Greutate în carate
2.Culoare (color)
3.Claritate (Clarity),
4.Tăietura (Cut)
Sistemul celor patru C a fost stabilit în anii ’50 de Institutul American de Pietre Prețioase
(Gemological Institute of America – GIA) și este acceptat ca atare de gemologi și oameni de afaceri.
Greutate în carate
Greutatea în carate definește mărimea unui diamant. Termenul "carat" provine din greaca veche
unde "keration" era denumirea sâmburilor de roscovă, folosiți în trecut ca și greutăți etalon pentru
cântărirea în balanțe a diferitelor mărfuri de greutăți relativ mici, inclusiv metalele prețioase. Aceste
semințe au rara proprietate de a avea toate aceeași greutate și dimensiune.
La începutul anilor 1900 "caratul" este standardizat ca unitate de măsură internațională pentru
diamante, echivalând cu 1/5 dintr-un gram, sau 0,20 grame. Caratul are ca subdiviziune "punctele".
Asfel 1 carat este format din 100 de puncte. În 1911 România adoptă această unitate de măsură.
Culoare
În funcție de culoare diamantele sunt împărțite în două grupe principale: colorless (incolore) și fancy.
Cele mai des folosite în bijuterii sunt diamantele incolore. Acestea au diferite nuanțe începând cu "D"
care este cel mai puțin colorat dintre toate până la "Z" care este "cel mai" galben sau maroniu. Orice
diamant care are o nuanță mai închisă decât "Z" este considerat ca fiind de tipul "fancy". Diamantele
incolore sunt mai rare în natură și din acest motiv sunt mai valoroase. Clasificarea culorii conform
standardelor GIA (Gemmological Institute of America) începe cu litera D, urmând valorile
descrescătoare din alfabet. După litera J, diamantul capătă o nuanță gălbuie. Diferențele între
fiecare literă este foarte mică, iar compararea culorilor diamantelor se face sub lumină specială.
Atunci când sunt privite frontal, orice persoană tinde să "clasifice" diamantele ca fiind între I și J.
Scala culorilor diamantului conform standardelor GIA (Gemmological Institute of America):

 D= cel mai ridicat grad de culoare al diamantului

 E-F= aproape incolor+

 G= aproape incolor

 H= alb (incolor)

 I-J= incolor cu ușoare tente de culoare

 K= galben pal

 M, N-O, P, S-Z= colorat

D este bineînțeles cea mai bună, cea mai rară și cea mai scumpă culoare. Unele diamante intră în
zona de sfârșit a scării culorilor, către Z (de culoare galben deschis), nefiind însă culori speciale.
Dintre culorile cele mai disponibile, cei mai mulți cumpărători optează pentru culorile de la D la J,
după sistemul GIA. Astfel, D-E-F sunt gradele "incolore", iar G-H-I-J sunt cele "aproape
incolore".
Scala culorilor conform standardelor SDN ( Scandinavian Diamond Nomenclature):

 River- incolor

 Top Wesselton- aproape fără culoare

 Wesselton- alb (incolor)

 Top Crystal- alb pal

 Crystal- nuanță gălbuie

 Top Cape- galben pal, foarte deschis

 Cape- galben foarte deschis

 Light Yellow- galben deschis

 Yellow- galben
Diamantele Fancy
Diamantele în culori speciale, unice sunt numite oficial "Fancy", fanteziste, și sunt foarte rare. Ele nu
fac parte din scala standardizată a culorilor diamantului. Cele mai rare culori sunt roșu și violet,
precum și combinațiile acestor 2 culori. Galben și maroniu sunt cele mai comune culori ale
diamantelor, dar diamantele incolore sunt cele mai cunoscute și apreciate în industria bijuteriilor. În
categoria diamantelor Fancy intră renumitele diamante albastre ("Hope"), verzi ("Dresden"), galben-
portocaliu ("Incomparable"), roșii ("Hancock") sau roz (provenite din mina australiană Argyle).
Claritate
Claritatea unui diamant face referire la gradul de impurități pe care îl poate avea un diamant studiat
cu ochiul liber sau cu ajutorul unei lupe care mărește de 10 ori. Doar aprox. 5% din diamantele
naturale găsite sunt pure și au totodată o mărime corespunzatoare unei foarte bune valorificări.
Specialiștii denumesc aceste impurități, "incluziuni". Tipul, numărul și locația incluziunilor poate
deseori identifica individual diamantele. Cu cât are mai puține impurități cu atât diamantul este mai
valoros.
Standarde de claritate:

 FL (Flawless): Fără incluziuni interne sau puncte externe. Reprezintă nivelul maxim de claritate
și corespunde diamantelor rare și foarte scumpe

 IF (Internally flawless): Fără incluziuni în interor dar cu posibile minuscule imperfecțiuni externe

 VVS-1 (Very Very Small inclusion 1): De obicei este vorba despre o singură, mică incluziune,
vizibilă cu o lupă de 10X doar de un ochi expert.

 VVS-2 (Very Very Small inclusion 2): Incluziunile sunt foarte greu de observat cu lupa de 10x.

 VS (1-2)* (Very Slightly Imperfect): Incluziunile se pot vedea cu lupa de 10x dar nu cu ochiul
liber.

 SI (1-2)* (Slightly Imperfect): Incluziunile se pot vedea cu usurință cu lupa de 10x.

 I (1-2-3)* (Imperfect): Incluziuni vizibile cu ochiul liber.

Există, de asemenea, diamante „Eye Clean”: fără incluziuni vizibile cu ochiul liber

Tăietura indică modul cum este tăiat diamantul și îi conferă acestuia strălucire. Se referă la
proporțiile și finisajul diamantului. Dintre cei 4 C, tăietura este singura contribuție adusă de mâna
omului, transformând o piatră prețioasă brută, neșlefuită într-un diamant fațetat și șlefuit în diverse
forme. După mii de experimente de-a lungul anilor, folosind formule matematice precise, tăietorul-
șlefuitorul de diamante transformă în ziua de azi un diamant brut într-o piatră strălucitoare care
reflectă și refractă lumina.
În 1919 Marcel Tolkowsky descoperă cel mai bun compromis teoretic datorită căruia modul de
tăiere al unui diamant îi poate conferi acestuia strălucire deosebită.
Moduri de tăieturi
Tăierea în fațete este un procedeu prin care o parte din lumina căzută pe suprafața plană a unei
fațete foarte bine lustruite, este reflectată ca de o oglindă, punând în evidență strălucirea pietrei. O
altă parte din lumina care pătrunde în diamant este refractată și reflectată de fațetele din partea sa
inferioară, dând naștere așa numitelor "focuri" ale pietrei.
Cea mai cunoscută și mai răspândită tăietură a diamantului este briliantul rotund. Briliantul clasic
comportă 57 fațete.
Modurile de tăieturi sunt:
 ideal

 optim

 bun

 standard

 mediu

Forme
Forma este rezultatul final al procesului de tăiere și șlefuire a diamantului. Există numeroase forme:

 Briliant

 Smerald

 Baquette

 Marquise

 Trillion

 Princess

Răspândire pe glob
Țările unde se găsesc diamante în cantități mai importante
sunt: Rusia, Botswana, Australia, Congo, Canada, Africa de Sud, Angola, Namibia, Sierra
Leone, Ghana, Tanzania și Brazilia. În Europa s-au găsit diamante în Arhanghelsk.