Castelul Peleş reprezintă, atât prin valoarea sa istorică, cât şi prin cea artistică, unul din

cele mai importante monumente din România, dar şi din Europa. Iată câteva lucruri de
şitut despre istoria acestui edificiu impresionant!
Castelul este construit pe domeniul regal de la Sinaia, teren achiziţionat de principele Carol în
anul 1872 după ce acesta s-a îndrăgostit de magnificul peisaj montan din zonă.
Construcţia a început în luna august a anului 1873 şi a fost finanţată atât din conturile
particulare ale principelui, cât şi din fonduri publice.
Planurile castelului au fost realizate de arhitectul german Johannes Schultz, care a câştigat
simpatia lui Carol cu o arhitectură neo-renascentistă de inspiraţie germană.
La sfârşitul secolului al XIX-lea, castelul Peleş se număra printre cele mai moderne reşedinţe
regale europene, beneficiind de electricitate, lift interior şi încălzire centrală.
Prima etapă a construcţiei a fost finalizată în 1883 şi a necesitat fonduri de aproximativ 6, 5
milioane lei-aur (astăzi circa 50 milioane de dolari)
Aici se naşte în 1893 viitorul Carol al II-lea, primul moştenitor al tronului născut pe pământ
românesc.
Sub piatra de temelie a castelului sunt îngropate primele monede româneşti cu chipul regelui
Carol I (monede interzise de suzeranitatea otomană).
Castelul, finalizat în 1914, are 170 de camere şi mai mult de 30 de băi. În plus, în jurul
castelului au mai construite edificii adiţionale precum castelul Pelişor (ca reşedinţă pentru
Ferdinand şi Maria), sau Foişorul (iniţial cabana de vânătoare a regelui Carol).
După abdicarea regelui Mihai, în 1948 castelul Peleş este confiscat de autorităţile comuniste,
fiind declarat muzeu în 1953. Ulterior, în perioada 1975-1990, castelul va fi închis publicului.
Castelul beneficiază de un patrimoniu artistic impresionant constând în colecţii de vitralii,
mobilier şi arme ce conţin piese datând încă din secolul al XV-lea.
Dracula, personajul romanului cu acelaşi nume scris la sfârsit de veac XIX de irlandezul Bram Stoker, este un conte
transilvan, stăpân al unui castel ridicat undeva pe vârf de stâncă înaltă, de unde străjuie valea râului şerpuind prin
Principatul Transilvaniei.

El este adesea confundat cu Vlad Tepeş, prinţul valah, domn peste castelul, azi ruină, din Principatul Valahia. Cum
Castelul Bran este singurul din Transilvania care corespunde descrierii lui Bram Stoker, lumea întreagă se referă la el ca
fiind Castelul lui Dracula. În capitolul 2 al romanului “Dracula”, la ziua de 5 mai, autorul înfăţişează castelul contelui ca
fiind aşezat pe marginea unei teribile prăpastii brăzdate când şi când de crăpături profunde – un hău străbătut de fire
argintii, de râuri traversând pădurile prin defileuri adânci”.

Bram Stoker
Bram Stoker nu a vizitat niciodata România. În descrierea imaginarului Castel al lui Dracula el pleacă de la o prezentare a
Castelului Bran disponibilă în Anglia sfârşitului de secol XIX. Într-adevar, castelul, aşa cum apare el în gravura tipărită în
prima ediţie a romanului “Dracula”, seamănă izbitor de bine cu Castelul Bran, si numai cu acesta. De altfel, se bănuieşte
că pentru a descrie plăsmuitul Castel al lui Dracula, Stoker a folosit ilustraţia Castelului Bran din lucrarea lui Charles
Boner "Transylvania: Its Product and Its People", (London; Longmans, 1865).

Dracula – aşa cum este el perceput astăzi – reprezintă un personaj fictiv. Numele lui derivă din porecla dată lui Vlad
Ţepeş, domnitor al Ţării Româneşti între 1456-1462 şi în anul 1467, pe care din motive politice istoricii vremii îl descriu ca
un despot nemilos şi însetat de sange.

Personajul Contele Dracula apare pentru prima dată în romanul “Dracula” scris de scriitorul irlandez Bram Stoker şi
publicat în 1897 în Anglia. La origine numele Dracula nu este de loc înfricoşător. El derivă din denumirea dată unui ordin
al cruciatilor, Ordinul Dragonului, cu care au fost asociaţi atât Vlad Ţepeş cât şi tatăl sau Vlad Dracul (membru, de altfel,
al acestui ordin). Restul mitului Dracula se datorează influenţei legendelor şi credinţelor populare transilvane despre stafii
şi vampiri.

Contele Dracula imaginat de Stoker este un vampir în vârstă de secole, un nobil transilvan, care se pretinde a fi un secui
descendent al hunului Attila. El locuieste în ruinele unui castel situat undeva în Munţii Carpaţi. Conversaţiile purtate cu
personajul Jonathan Harker îi oferă Contelui Dracula prilejul de a se arăta deosebit de mândru de cultura sa nobilă, de
interesul predilect pentru trecutul său. Se pare că Dracula ar fi studiat Magia Neagră la Academia Scholomance din Munţii
Carpaţi, nu departe de oraşul Sibiu (mai târziu cunoscut ca Hermannstadt).
 Stoker a evitat cu grijă să creeze o legătură istorică reală între personajul său Contele Dracula şi personalitatea istorică a
lui Vlad Ţepeş. Deşi personajul lui Stoker Van Helsing reflectează la posibilitatea ca Dracula contele să fie unul şi acelaşi
cu Dracula voivodul, Dracula, Contele din Transilvania, nu este cu siguranţă Prinţul Vlad Ţepeş al Ţării Româneşti, Stoker
însuşi fiind reticent la orice apropiere a eroului său de o figură istorică reala.

In satele vecine Branului, si nu numai, exista credinţa în existenţa unor spirite malefice, numite stafii sau steregoi (o
variantă a cuvântului strigoi). Ea se referă la oameni aparent vii, la strigoi, cei care ziua duceau o viaţă normală. O data cu
venirea nopţii, în timp ce dormeau, spiritul le părăsea însă trupurile, pentru a bântui – de la miezul nopţii şi până la primul
cântat de cocoş – somnul sătenilor, secatuindu-i de puteri. “Nemorşii (strigoii, vampirii) suferă de blestemul nemuririi”,
scrie Stoker, “ei traverseză vremurile înmulţind numărul de victime, răspândind răul în lume”. Personajul Dracula se naşte
din aceste mituri.

Personasul lui Stoker, Contele Dracula

Personajul istoric Vlad Ţepeş, domnitorul valahilor, are într-adevăr o legătură cu Castelul Bran. El a condus câteva
campanii de pedepsire a negustorilor germani din Braşov, care refuzau să i se supună şi să plătească dările către scaun
rezultate din comerţ. Calea spre Valahia trecea prin Bran, trecătoarea cea mai apropiată de Brașov, care la rândul său
asigura legătura cu Târgovişte, cetatea de scaun a lui Vlad Ţepeş. Vama la care se colectau taxele trecerii pe acest drum
se afla, ca şi în zilele noastre, la poalele castelului Bran, în partea sa vestică. Relaţiile dintre Vlad Ţepeş şi nobilimea
Brașovului, ai cărei reprezentanţi îi erau ostili, nu erau așadar tocmai cordiale. Nu se ştie, dacă Vlad Ţepeş a cucerit sau
nu castelul Bran. Documentele scrise nu atestă acest lucru. Arhivele referitoare la Castelul Bran sunt în general
administrative şi se referă la veniturile şi cheltuielile domeniului Fortificaţiei (Castelului) Bran., mai puţin la problemele
politice şi militare.
 Vlad Ţepeş (Dracul)
Se pare insa că în toamna anului 1462, nu departe de cetatea Podul Dâmboviţei, aflată la rândul ei în apropiere de Rucăr,
Vlad Ţepeş a fost luat prizonier de regele Ungariei, Matei Corvinul, şi închis timp de două luni la Castelul Bran, fapt
atestat şi recent în volumul lui Gheorghe Lazea Postelnicu “Vlad Ţepeş – Dracula”, publicat în anul 2002 de editura
Mirador din Arad. De la Bran Vlad Ţepeş a fost dus şi închis în Fortăreaţa Visegrad.

Este de dorit ca vizitatorii Castelului Bran să facă distincţia dintre realitatea istorică a Branului şi personajul Contelui
Dracula din romanul lui Bram Stoker. Dracula a fost si ramane un personaj imaginar …