Referat: Romanul Ion, de Liviu Rebreanu

Dupa o bogata experien?a nuvelistica, Liviu Rebreanu avea sa dea la iveala �n 1920
romanul Ion, un roman realist, obiectiv, pe care ?erban Cioculescu �l considera
�primul roman rom�nesc �ntr-adevar desav�r?it�. La data apari?iei acestui �masiv
muntos�, dupa cum �l caracteriza criticul Ion Dodu Balan, romanul rom�nesc numara
c�teva remarcabile realizari: Ciocoii vechi ?i noi de N. Filimon, Romanul Comane?
tenilor, de Duiliu Zamfirescu, Mara, de Ioan Slavici ?i Neamul ?oimare?tilor, de
Mihail Sadoveanu.

Niciuna din aceste opere nu a constituit un model pentru L. Rebreanu, care pentru a
stap�ni bine limba rom�na, se adresase Pove?tilor ardelene?ti ale lui Ion Pop
Reteganu ?i Povestirilor lui Ion Creanga, iar �n ceea ce prive?te materia ?i
tehnica transpunerii ei �ntr-un roman apelase la Tolstoi ?i Zola.

Pentru Ion, nucleul originar este scena cu ?aranul care �ngenuncheaza ?i saruta
pam�ntul: �Ion, marturise?te romancierul, �?i trage seva dintr-o scena pe care am
vazut-o acum vreo trei decenii. Era o zi de �nceput de primavara. Pam�ntul, jilav,
lipicios. Ie?isem cu pu?ca la porumbei salbatici. Hoinarind pe coastele dimprejurul
satului Prislop, am zarit un ?aran �mbracat �n straie de sarbatoare. El nu ma
vedea. Deodata s-a aplecat ?i a sarutat pam�ntul, l-a sarutat ca pe o ibovnica�
Scena m-a urmarit ?i mi s-a �ntiparit �n minte, dar fara vreun scop deosebit, ci
numai ca o simpla observa?ie. Nici macar n-am fost curios sa aflu de ce a sarutat
omul glia. M-a observat pe urma ?i el, caci prefac�ndu-se ca e grabit, a luat-o
repede spre sat. Cu toate ca nu-i vazusem fa?a ?i deci nu-l cunoscusem, a? fi putut
afla cine a fost ?i ce l-a �ndemnat sa faca acest gest at�t de neobi?nuit, dar,
repet, m-a interesat numai ca o bizarerie, ca o ciuda?enie ?araneasca�. De c�nd cu
aceasta scena, care l-a urmarit ca o obsesie, a �nceput imagina?ia lui Rebreanu sa
lucreze, sa inventeze.

Pentru a face din eroul sau un tip reprezentativ, scriitorul s-a g�ndit sa-i
atribuie setea de pam�nt, o tendin?a obiectiva �n via?a ?aranului din Transilvania
la �nceputul secolului trecut, tendin?a care �n roman determina �ntreaga lui
conduita materiala ?i morala.

Tema romanului este competi?ia pentru pam�nt prin casatorie ?i de aceea ?i via?a de
familie se �ntemeiaza pe interese economice. Ion, sarantocul satului Pripas, ura?te
pe �bogotani� ?i vrea sa se �navu?easca exploat�nd singurele mijloace pe care le
are, iste?ia ?i robuste?ea.

�ntruc�t venea cu alta imagine a satului, romanul a fost �nt�mpinat cu repro?uri de

Garabet Ibraileanu, �n revista �Via?a Rom�neasca�, care-l acuza pe Liviu Rebreanu
de naturalism, ?i de Nicolae Iorga, �n revista tradi?ionalista �Samanatorul�. De
aceea, ?i �n caracterizarea eroului principal, Ion, s-au emis pareri contradictorii
care exprima firea complexa a ?aranului �n condi?iile patrunderii rela?iilor
capitaliste �n via?a satului. Astfel, Eugen Lovinescu, care aprecia apari?ia
romanului ca o data istorica �n procesul de obiectivare a prozei rom�ne?ti, afirma
ca �Ion este expresia instinctului de stap�nire a pam�ntului de catre ?aran, �n
slujba caruia pune o inteligen?a ascu?ita, o logica falsa, o viclenie proceduala ?i
mai ales o voin?a imensa�. Pe de alta parte, G. Calinescu considera ca �Ion este
stap�nit de o viclenie instinctuala, de lacomia de zestre, caracteristica oricarei
fiin?e reduse�.

Ion este ?aranul sarac care devenise con?tient ca oric�t de mult ar munci, nu va
ajunge niciodata sa aiba ?i el ceva. La aceasta se adauga m�ndria ?aranului
inteligent ?i harnic, care nu mai vrea sa stea ca tatal sau la hora �ca un c�ine la
u?a bucatariei�.

Prima parte a romanului, Glasul pam�ntului, exprima dorin?a ?aranului de a avea

pam�nt, ca un instinct atavic ?i autorul noteaza ca �pam�ntul �i era mai drag ca
ochii din cap ?i l-a stap�nit de mic copil ?i de pe atunci pam�ntul i-a fost mai
drag ca o mama�.

Ion �?i da seama ca numai prin casatoria cu Ana, pe care n-o iubea, poate ob?ine
pam�nt, a?a cum ob?inuse de fapt ?i tatal Anei, Vasile Baciu, dar �n timp ce socrul
sau ?i-a iubit so?ia ?i a ?inut la ea �ca la ochii din cap�, Ion se va purta brutal
cu Ana dupa casatorie, fiind autorul moral al sinuciderii Anei ?i al mor?ii
baiatului. �la �nceput,�

Dupa ce o seduce pe Ana, dupa cum �l �nva?ase Titu Herdelea, Ion folose?te ?antajul
fa?a de Vasile Baciu, apreciind casatoria ca pe un t�rg: �Cine dracu a mai vazut
t�rg fara �nvoiala�. Dar Ion se arata nerecunoscator ?i ingrat ?i fa?a de �nva?
ator, caruia i se pl�nge ca el i-a facut pl�ngerea, iar pe tatal sau �l bate pentru
ca �l sfatuise sa ajunga la o �n?elegere cu Vasile Baciu (�l pusese sa se �n?eleaga
cu Vasile Baciu).

Glasul pam�ntului se �ncheie cu nunta Anei cu Ion care, juc�nd pe Florica, �i

spune: �Numai tu �mi e?ti draga pe lume, Florica, auzi tu? Auzi? �n aceea?i clipa,
Ana tresari ca mu?cata de vipera�.

�n partea a doua, �n Glasul iubirii, Ion cauta sa-?i arate noua pozi?ie sociala fa?
a de ceilal?i consateni: �umbla cu pa?ii mai rari ?i cu genunchii �ndoi?i�. Pentru
ca socrul nu se ?inuse de promisiune, o gone?te pe Ana. Femeia constata ca la nunta
lui George Bulbuc cu Florica, �ochii lui Ion erau �nfip?i ca ni?te lipitori �n
Florica� ?i-l amenin?a pe Ion ca are sa se omoare, dar barbatul �i raspunde: �Dar
omoara-te dracului, ca poate a?a am sa scap ?i eu de tine�. Ana se va sp�nzura.

�nva?atorul Herdelea, tot din cauza lui, este suspendat din �nva?am�nt, iar copilul
moare tot din cauza lui, Ion lovind-o pe Zenobia, mama lui, acuz�nd-o ca ea i-a
omor�t copilul.

Ion �ncepe sa dea din nou t�rcoale Floricai, motiv�nd �n fa?a lui Titu Herdelea:
�Pam�ntul e bun, dar daca n-ai pentru cine sa-l munce?ti��. Avertizat de Savista
oloaga, so?ul Floricai �l p�nde?te pe Ion ?i-l omoara cu sapa: �Acu l-a saturat
Dumnezeu de pam�nt!�. Pam�ntul trece �n posesia bisericii. Autorul noteaza ca ��n
Pripas nu se pomenise omucidere p�na atunci�, iar doamna Herdelea exprima credin?a
poporului �n destin, afirm�nd: �Se vede ca a?a i-a fost scris�.

Arta prozatorului consta �n arhitectura compozi?ionala circulara, faptul ca

personajele sunt lasate sa-?i dezvaluie trasaturile de caracter prin modul de
participare, autorul consemn�ndu-le gesturile ?i vorbele. �Claritatea ?i
conciziunea stilului fac din Ion o capodopera de o mare?ie limitata, solemn ca un
fluviu american� � scria G. Calinescu.

de Dan Ionescu

Dupa o bogata experien?a nuvelistica, Liviu Rebreanu avea sa dea la iveala �n 1920
romanul Ion, un roman realist, obiectiv, pe care ?erban Cioculescu �l considera
�primul roman rom�nesc �ntr-adevar desav�r?it�. La data apari?iei acestui �masiv
muntos�, dupa cum �l caracteriza criticul Ion Dodu Balan, romanul rom�nesc numara
c�teva remarcabile realizari: Ciocoii vechi ?i noi de N. Filimon, Romanul Comane?
tenilor, de Duiliu Zamfirescu, Mara, de Ioan Slavici ?i Neamul ?oimare?tilor, de
Mihail Sadoveanu.

Niciuna din aceste opere nu a constituit un model pentru L. Rebreanu, care pentru a
stap�ni bine limba rom�na, se adresase Pove?tilor ardelene?ti ale lui Ion Pop
Reteganu ?i Povestirilor lui Ion Creanga, iar �n ceea ce prive?te materia ?i
tehnica transpunerii ei �ntr-un roman apelase la Tolstoi ?i Zola.

Pentru Ion, nucleul originar este scena cu ?aranul care �ngenuncheaza ?i saruta
pam�ntul: �Ion, marturise?te romancierul, �?i trage seva dintr-o scena pe care am
vazut-o acum vreo trei decenii. Era o zi de �nceput de primavara. Pam�ntul, jilav,
lipicios. Ie?isem cu pu?ca la porumbei salbatici. Hoinarind pe coastele dimprejurul
satului Prislop, am zarit un ?aran �mbracat �n straie de sarbatoare. El nu ma
vedea. Deodata s-a aplecat ?i a sarutat pam�ntul, l-a sarutat ca pe o ibovnica�
Scena m-a urmarit ?i mi s-a �ntiparit �n minte, dar fara vreun scop deosebit, ci
numai ca o simpla observa?ie. Nici macar n-am fost curios sa aflu de ce a sarutat
omul glia. M-a observat pe urma ?i el, caci prefac�ndu-se ca e grabit, a luat-o
repede spre sat. Cu toate ca nu-i vazusem fa?a ?i deci nu-l cunoscusem, a? fi putut
afla cine a fost ?i ce l-a �ndemnat sa faca acest gest at�t de neobi?nuit, dar,
repet, m-a interesat numai ca o bizarerie, ca o ciuda?enie ?araneasca�. De c�nd cu
aceasta scena, care l-a urmarit ca o obsesie, a �nceput imagina?ia lui Rebreanu sa
lucreze, sa inventeze.

Pentru a face din eroul sau un tip reprezentativ, scriitorul s-a g�ndit sa-i
atribuie setea de pam�nt, o tendin?a obiectiva �n via?a ?aranului din Transilvania
la �nceputul secolului trecut, tendin?a care �n roman determina �ntreaga lui
conduita materiala ?i morala.

Tema romanului este competi?ia pentru pam�nt prin casatorie ?i de aceea ?i via?a de
familie se �ntemeiaza pe interese economice. Ion, sarantocul satului Pripas, ura?te
pe �bogotani� ?i vrea sa se �navu?easca exploat�nd singurele mijloace pe care le
are, iste?ia ?i robuste?ea.

�ntruc�t venea cu alta imagine a satului, romanul a fost �nt�mpinat cu repro?uri de

Garabet Ibraileanu, �n revista �Via?a Rom�neasca�, care-l acuza pe Liviu Rebreanu
de naturalism, ?i de Nicolae Iorga, �n revista tradi?ionalista �Samanatorul�. De
aceea, ?i �n caracterizarea eroului principal, Ion, s-au emis pareri contradictorii
care exprima firea complexa a ?aranului �n condi?iile patrunderii rela?iilor
capitaliste �n via?a satului. Astfel, Eugen Lovinescu, care aprecia apari?ia
romanului ca o data istorica �n procesul de obiectivare a prozei rom�ne?ti, afirma
ca �Ion este expresia instinctului de stap�nire a pam�ntului de catre ?aran, �n
slujba caruia pune o inteligen?a ascu?ita, o logica falsa, o viclenie proceduala ?i
mai ales o voin?a imensa�. Pe de alta parte, G. Calinescu considera ca �Ion este
stap�nit de o viclenie instinctuala, de lacomia de zestre, caracteristica oricarei
fiin?e reduse�.

Ion este ?aranul sarac care devenise con?tient ca oric�t de mult ar munci, nu va
ajunge niciodata sa aiba ?i el ceva. La aceasta se adauga m�ndria ?aranului
inteligent ?i harnic, care nu mai vrea sa stea ca tatal sau la hora �ca un c�ine la
u?a bucatariei�.

Prima parte a romanului, Glasul pam�ntului, exprima dorin?a ?aranului de a avea

pam�nt, ca un instinct atavic ?i autorul noteaza ca �pam�ntul �i era mai drag ca
ochii din cap ?i l-a stap�nit de mic copil ?i de pe atunci pam�ntul i-a fost mai
drag ca o mama�.

Ion �?i da seama ca numai prin casatoria cu Ana, pe care n-o iubea, poate ob?ine
pam�nt, a?a cum ob?inuse de fapt ?i tatal Anei, Vasile Baciu, dar �n timp ce socrul
sau ?i-a iubit so?ia ?i a ?inut la ea �ca la ochii din cap�, Ion se va purta brutal
cu Ana dupa casatorie, fiind autorul moral al sinuciderii Anei ?i al mor?ii
baiatului. �la �nceput,�

Dupa ce o seduce pe Ana, dupa cum �l �nva?ase Titu Herdelea, Ion folose?te ?antajul
fa?a de Vasile Baciu, apreciind casatoria ca pe un t�rg: �Cine dracu a mai vazut
t�rg fara �nvoiala�. Dar Ion se arata nerecunoscator ?i ingrat ?i fa?a de �nva?
ator, caruia i se pl�nge ca el i-a facut pl�ngerea, iar pe tatal sau �l bate pentru
ca �l sfatuise sa ajunga la o �n?elegere cu Vasile Baciu (�l pusese sa se �n?eleaga
cu Vasile Baciu).

Glasul pam�ntului se �ncheie cu nunta Anei cu Ion care, juc�nd pe Florica, �i

spune: �Numai tu �mi e?ti draga pe lume, Florica, auzi tu? Auzi? �n aceea?i clipa,
Ana tresari ca mu?cata de vipera�.

�n partea a doua, �n Glasul iubirii, Ion cauta sa-?i arate noua pozi?ie sociala fa?
a de ceilal?i consateni: �umbla cu pa?ii mai rari ?i cu genunchii �ndoi?i�. Pentru
ca socrul nu se ?inuse de promisiune, o gone?te pe Ana. Femeia constata ca la nunta
lui George Bulbuc cu Florica, �ochii lui Ion erau �nfip?i ca ni?te lipitori �n
Florica� ?i-l amenin?a pe Ion ca are sa se omoare, dar barbatul �i raspunde: �Dar
omoara-te dracului, ca poate a?a am sa scap ?i eu de tine�. Ana se va sp�nzura.

�nva?atorul Herdelea, tot din cauza lui, este suspendat din �nva?am�nt, iar copilul
moare tot din cauza lui, Ion lovind-o pe Zenobia, mama lui, acuz�nd-o ca ea i-a
omor�t copilul.

Ion �ncepe sa dea din nou t�rcoale Floricai, motiv�nd �n fa?a lui Titu Herdelea:
�Pam�ntul e bun, dar daca n-ai pentru cine sa-l munce?ti��. Avertizat de Savista
oloaga, so?ul Floricai �l p�nde?te pe Ion ?i-l omoara cu sapa: �Acu l-a saturat
Dumnezeu de pam�nt!�. Pam�ntul trece �n posesia bisericii. Autorul noteaza ca ��n
Pripas nu se pomenise omucidere p�na atunci�, iar doamna Herdelea exprima credin?a
poporului �n destin, afirm�nd: �Se vede ca a?a i-a fost scris�.

Arta prozatorului consta �n arhitectura compozi?ionala circulara, faptul ca

personajele sunt lasate sa-?i dezvaluie trasaturile de caracter prin modul de
participare, autorul consemn�ndu-le gesturile ?i vorbele. �Claritatea ?i
conciziunea stilului fac din Ion o capodopera de o mare?ie limitata, solemn ca un
fluviu american� � scria G. Calinescu.