Eroii

In sec. VII-VI I.H. a luat un mare avant cultul eroilor, care erau fie personaje omeneşti
indumnezeite, fie zei decazuti.Ei erau socotiti in general ca fiind nascuti din casatoria intre un
zeu si o pamanteanca sau un pamantean si o zeita. In orice caz, eroii erau considerati ca participa
la natura divina. De aceea termeneul grecesc a luat si intelesul de semizeu. Majoritatea eroilor
proveneau din personalitati istorice de mare insemnatate. Unii ajungeau sa fie asimilati in totul
cu zeii, altii ramaneau mai departe la limita dintre divin si uman.
Pe seama eroilor sunt puse ispravi extraordinare. De pilda, Herakles, eroul nascut din
Zeus si din Alemena. Fiind inca in leagan, sugruma doi serpi trimisi de hera, ucide apoi un leu,
duce la bunsfarsit faimoasele douasprezece munci grele si moare pe rug in Muntele Eta. El era
adorat si ca zeu solar, având un cult special, cu jocuri si serbari publice numite “heraklei”.
Mai cunoscut este eroul Prometeu, care la origine va fi fost un zeu al focului. Aceasta,
dupa legenda, a vrut sa il traga pe sfoaraa pe Zeus cu prilejul impartirii carnii provenita din
jertfa. Apoi, cand Zeus, suparat pe oameni fiindca nu mai voiau sa aduca jertfa, ii lipsise de fic,
Prometeu fura focul din fieraria lui hefaistos si-l aduce oamenilor. Pentru toate acestea, Zeus il
pedepseste sa stea incatusat de o stanca in Caucaz si un vulture sa-I manance zilnic ficatul, care
crestea la loc in timpul noptii.
Mitul prometeic a fructificat o întreaga literatura in antichitate si in epocile moderna si
contemporană, Prometeu devenind simboluyl eroului care se sacrifice pentru binele omenirii.
Dintre ceilalti eori amintim pe Teseu, care a omorat Minotaurul – monstru căruia
atenienii trebuiau sa-I sacrifice din nouă in nouă ani cate sapte tineri si sapte fecioare – pe Ahile,
pe Menelau, pe Diomede, etc.