Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării

al Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

FACULTATEA ELECTRONICĂ ŞI TELECOMUNICAŢII

DEPARTAMENTUL TELECOMUNICAŢII ȘI SISTEME ELECTRONICE

Referat

Tema: Radio Receptoare

Disciplina: Radio și televiziune

A efectuat

studentii gr. TST-171 Dascalciuc Gabriel

Cretu Daniel

Baciu Gheorghe

Sava Cristian

A verificat

Lector superior universitar Griţco Roman

CHIŞINĂU 2019
Receptorul radio este conceput pentru a transforma semnalele radio în semnale
electrice primare, puterea căror ar trebui să asigure funcționarea normală a
echipamentului de recepție. Sursă a semnalelor radio care acționează la intrarea
receptorului radio este antena receptoare, care captează energia undelor
electromagnetice emise de emițător și o convertește în energia oscilațiilor de
înaltă frecvență.

Funcțiunile blocurilor componente ale radioreceptorului

 selecția semnalului dorit,

 amplificarea semnalului modulat,
 demodularea,
 prelucrarea semnalului demodulat
Parametrii caracteristici
 sensibilitatea-caracterizează capacitatea sa de a oferi o recepție normală a
semnalelor slabe
 selectivitatea-caracterizează capacitatea de a extrage un semnal util dintr-un
set de semnale radio și perturbații, care acționează la intrarea receptorului.
 fidelitate-prin acest parametru se evidenţiază gradul în care RR modifică
semnalul modulator în cursul prelucrării.
 factor de zgomot
 siguranţă în funcţionare
 stabilitatea funcţionării cu temperatura, cu tensiunea de alimentare
Radioreceptoare cu amplificare directă

Rolul blocurilor funcţionale:

 CI (circuit de intrare)
 conectarea antenei la primul etaj activ din RR
 pierderi mici - circuit LC
 are şi funcţiuni selective se mai numeşte şi circuit de preselecţie ARF
(amplificator de radio frecvenţă)
 realizează funcţiile de selecţie şi amplificare.
 semnalul este mic, dacă dorim sensibilitate mare - necesar zgomot mic.
 Demodulator
 Amplificator de joasă frecvenţă.
Reglaj automat al amplificării RAA
nivel de intrare variabil
nivel de ieşire cât mai constant
soluţie - se extrage o informaţie din semnalul recepţionat proporţională cu
nivelul şi cu aceasta se comandă în mod corespunzător câştigul ARF; o
 asemenea informaţie la RR MA cu purtătoare se poate extrage din semnalul
demodulat (este vorba de componenta continuă). Pentru aceasta de multe ori
RAA se construieşte dintr-un FTJ având ft ≤ fmin . Alteori se poate adăuga un
amplificator de curent continuu. Dacă semnalul este fără purtătoare iar
detectorul este de produs, componenta continuă nu mai este cea dorită, fiind
necesar un detector special pentru RAA.
Analiza performanţelor:
 sensibilitatea - relativ mică şi variabilă cu frecvenţa, dacă este un
radioreceptor cu acord variabil. În figura de mai jos, câştigul etajului este,
deci sensibilitatea este variabilă.

Concluzie: aceste RR realizează performanţe acceptabile dacă lucrează pe

frecvenţă fixă şi nu prea mare (maxim 2 MHz ).
Radioreceptoare cu o schimbare de frecvenţă
Conform concluziei de la radioreceptoarele cu amplificare directă, acesta are
performanţe bune dacă lucrează pe frecvenţă fixă şi nu prea mare. S-a pus
problema utilizării unui astfel de radioreceptor acţionând astfel încât explorarea
gamei să se facă prin aducerea diverselor porturi pe frecvenţa receptorului
existent. S-a ajuns astfel la utilizarea schimbării de frecvenţă.
Schimbare de frecvenţă infraheterodină
În această situaţie fi < fs şi fh < fs . Pentru acelaşi RR cu mai multe game sunt tot
două soluţii:
a)se alege frecvenţa intermediară fi mai mică decât fiecare gamă cu comutare;
b) se alege frecvenţa intermediară fi mai mică decât cea mai mică frecvenţă de
lucru, deci f <150 kHz.
Din punctul de vedere al implementării practice, varianta a doua este foarte bună,
conducând la un AFI performant. Pe de altă parte, pot apare perturbaţii cu
armonici ale OL, deoarece este posibil ca fi < fh ,deci se pot îndeplini simultan
condiţiile fi = fs -fh şi fi = nfh. În aceste condiţii,
semnalele având frecvenţa purtătoare pot fi perturbate.
Acestea pot fi evitate dacă se alege pentru n =1, fi < 75 kHz şi apare o
perturbaţie suplimentară cunoscută sub denumirea de perturbaţie pe frecvenţa
imagine.
Schimbare de frecvenţă prin însumare
În această situație fi > fs, deci pentru RR cu mai multe game sunt disponibile două
soluții:
a) se utilizează 3 valori distincte pentru frecvența intermediară fi, deci vom avea 3
blocuri AFI distincte, selecția între acestea făcându-se cu comutator;
b) frecvența intermediară fi este constantă, mai mare decât valoarea maximă a
semnalului.
Ambele soluții (3 blocuri distincte AFI sau un AFI cu frecvența intermediară
(fi>30 MHz) sunt neconvenabile deoarece sunt posibile interferențe cu armonic
ale OL. În situația în care fi = fs +fh = nfh, vor fi perturbate toate semnalele având
frecvenţa purtătoare.
În concluzie varianta prin însumare nu se foloseşte în RR, ci numai în RE.
Schimbare de frecvenţă superheterodină
În această situație fh > fs. Nu există nici o restricție pentru valoarea lui f^ față de frecvențele
recepționate, deci f poate fi ales oriunde în afara gamelor de semnal. Datorită faptului că fh >
fi, nu pot apare interferențe cu nfh.
Rămâne perturbația pe frecvențe imagine, cele două semnale din paragraful precedent
schimbând rolurile și impunând f, cât mai mare. Cum de această dată nu există restricții, din
condițiile precedente se poate alege o valoare convenabilă.
Se constată că SF superheterodină impune cele mai puțin restrictive condiții ce se au în vedere
la alegerea fi :
1. fi în afara gamelor de lucru;
2. fi mic pentru AFI performant și o rejecție bună a canalului adiacent;
3. fi mare pentru a putea rejecta facil fim.
Au rezultat:
 pentru RR-MA: fi = 450...470 kHz, valoarea utilizată în practică la noi fiind fi = 455
kHz;
 pentru RR-MF : fi =10.7 MHz;
• pentru RR-TV: fi =38MHz.

Radioreceptor superheterodină

În receptorul superheterodyne, amplificarea principală a semnalului, extragerea semnalului

util pe fondalul perturbațiilor și conversia lui până la semnalul primar se realizează nu la
frecvența de recepție, reglabilă pe banda de recepție, dar la o frecvență constantă mai mică
(intermediară).
Funcțiile fiecărui element al circuitului
1.Circuitul de intrare (CI) al RR este un circuit selectiv cu frecvență reglabilă. Aceasta
realizează selecția primară în frecvență a semnalului util, atenuează perturbațiile cu nivel
înalt cu spectrul în afara benzii spectrale a semnalului recepționat, astfel asigurând o
amplificare liniară a semnalului în etajele următoare ale receptorului, și în cuplu cu ARF
realizează selectivitatea în benzile laterale ale canalului de recepție.
2. Amplificatorul de radiofrecvență ARF este destinat pentru creșterea sensibilității
receptorului datorită utilizării unui amplificator cu nivel redus de zgomot (law noise
amplifier LNA) și pentru asigurarea selectivității necesare a receptorului în benzile laterale
ale canalului de recepție.
. 3. Convertorul de frecvență constă dintr-un mixer MX, un heterodyn Het și un filtru trece-
bandă, FTB fiind destinat să transforme semnalul de frecvență radio într-un semnal cu frecvența
intermediară fi cu valoare constantă. Valoarea constantă afrecvenței semnalului fi permite ca
etajele ulterioare ale receptorului să fie dimensionate pentru o singură frecvență fără »
necesitatea acordării în frecvență, astfel fiind asigurată selectivitatea înaltă a receptorului în
benzile adiacente canalului de recepție Suplimentar, valoarea constantă a frecvenței semnalului fi
permite să fie asigurat un factor înalt de amplificare a canalului de amplificare a receptorului
radio, fapt care îmbunătățește sensibilitatea receptorului.
Deoarece selectarea principală și amplificarea semnalelor radio sunt realizate la o frecvență
intermediară constantă, selectivitatea și sensibilitatea receptorului nu depinde de frecvență în
banda de repție.
4.Amplificatorul de frecvență intermediară AFl este destinat să amplifice semnalul radio până la
un nivel care să asigure funcționarea normală a demodulatorului (detectorului). în AFI este
realizată amplificarea principală a semnalului radio, formarea benzii de frecvență a receptorului
determinată de spectrul semnalului recepționat și este realizată selectivitatea principală față de
benzile adiacente.
5.Demodulatorul (detectorul) este destinat să transforme semnalele radio recepționate în semnal
primar. Cerința principală pentru demodulator este linearitatea conversiei semnalelor radio în
semnal primar. Circuitul demodulatorului depinde de tipul de modulație a semnalului radio.
6. Amplificatorul de audiofrecvență este destinat să amplifice semnalele electrice primare până la
o valoare care să asigure funcționarea normală a echipamentului terminal al receptorului.
Prin urmare, avantajul principal al receptorului superheterodyne este sensibilitatea și
selectivitatea înaltă constante în toată banda de frecvență a receptorului.
Dezavantajul receptorului superheterodyne constă în prezența canalelor laterale de recepție care
apar la ieșirea convertorului de frecvență.