Modelarea

Pentru însuşirea noilor cunoştinţe se bazează pe folosirea modelului. Condiţia de bază a unui
model o constituie analogia cu un sistem de referinţă. “Modelul este o reprezentare ori o
construcţie substanţială sau mintală, artificială, bazată pe raţionamente de analogie, pe un efort
de gândire deductivă”. I. Cerghit 2006).

Comparativ cu originalul, modelul este o simplificare, o schematizare, un extras, o aproximare a

realităţii şi are ca scop reprezentarea ascunsului în obiectele şi fenomenele realităţii. Pe scurt,
modelul este un analog al originalului, dar nu pentru totalitatea caracterelor sale, ci numai pentru
acelea care sunt esenţiale efortului mintal de conceptualizare, de elaborare a noţiunilor
respective. Prin folosirea modelelor putem determina elevul să execute o formă de activitate
externă, materială sau materializată, practică care se transformă într-o acţiune mintală cerută de
elaborarea unor noi cunoştinţe (p.223).

Modalităţi de eficientizare ale acestei metode:

- combinarea tipurilor de metode: similare, analogice, funcţionale, simbolice, ideale, figurative,

conceptuale;

- folosirea combinată a originalului cu modelul său;

- elaborarea de către elevi a unor modele;

- trecerea de la modele simple, la operaţii pe modele complexe.