Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
NOTĂ
Acest document a fost solicitat de Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală a
Parlamentului European.
ASISTENŢĂ EDITOR
VERSIUNI LINGVISTICE
Originalul: ES.
Traducerile: DE, EL, EN, IT, PL, PT, RO.
DESPRE EDITOR
NOTĂ
Cuprins:
IP/B/AGRI/NT/2011_09 27/06/2011
PE 460.050 RO
Agricultura în Insulele Canare
____________________________________________________________________________________________
INDEX
3 PE 460.050
Departamentul tematic B: Politici structurale și de Coeziune
____________________________________________________________________________________________
4 PE 460.050
Agricultura în Insulele Canare
____________________________________________________________________________________________
HĂRŢI
HARTA 1
Arhipelagul Insulelor Canare 7
HARTA 2
Reţeaua de zone protejate a Insulelor Canare 9
HARTA 3
Densitatea populaţiei insulelor și a comunelor 14
TABELE
TABELUL 1
Indicatori de bază din Insulele Canare 8
TABELUL 2
Indicatori de bază din Insulele Canare, Spania și UE-27 10
TABELUL 3
Componenţa sectorială a Produsului Intern Brut al Insulelor Canare, în
comparaţie cu Produsul Intern Brut spaniol 18
TABELUL 4
Date structurale de bază din sectorul agroalimentar al Insulelor Canare 23
TABELUL 5
Comerţul extern agroalimentar din totalul schimburilor Insulelor Canare
și solduri (anul 2010, în mii de €) 25
TABELUL 6
Ajutoarele Uniunii Europene pentru agricultura Insulelor Canare (2010) 28
TABELUL 7
Planul financiar pentru programul de dezvoltare rurală în Insulele
Canare (2007-2013) (în euro) 30
GRAFICE
GRAFICUL 1
Logo-ul programelor de opţiuni specifice îndepărtării și insularităţii
pentru promovarea produselor agricole de provenienţă din Insulele
Canare 29
5 PE 460.050
Departamentul tematic B: Politici structurale și de Coeziune
____________________________________________________________________________________________
6 PE 460.050
Agricultura în Insulele Canare
____________________________________________________________________________________________
1. INTRODUCERE
Insulele Canare, cu un total de 7 447 km2 (TABELUL 1), formează un arhipelag atlantic de
șapte insule principale (de la Vest la Est) (HARTA 1): El Hierro (268,7 Km²), La Palma
(708,3 Km²), La Gomera (369,7 Km²), Tenerife (2034,3 Km²), Gran Canaria (1 560,1
Km²), Fuerteventura (1 659 Km²) și Lanzarote (845,9 Km²) (TABELUL 1). La aceste insule
se adaugă o serie de teritorii mai mici: Arhipelagul Chinijo (cu insulele Alegranza, La
Graciosa, Montana Clara, Roque del Este și Roque del Oeste, toate anexate administrativ la
Lanzarote) și Insula Lupilor (anexată la Fuerteventura).
Sursă: www.alasislas.com/islas-canarias-mapa/
De natură vulcanică, arhipelagul are o orografie foarte specială, cu stânci înalte, canioane,
munţi și zone vulcanice (unele încă active). În ciuda dimensiunilor mici ale Insulelor
Canare, 32 % dintre acestea sunt situate la o altitudine de peste 600 m, cu 21 % deasupra
celor 1 000 de metri și vârfuri extrem de înalte în aproape toate insulele: Teide din Tenerife
(3 718 de metri, făcându-l cel mai înalt munte din Spania), Roque de los Muchachos din La
Palma (2 426 de metri), Pico de las Nieves în Gran Canaria (1 949 de metri), Pico de
Malpaso în El Hierro (1 500 de metri) și Garajonay în La Gomera (1 487 de metri).
Clima este subtropical oceanică, cu o temperatură medie între 20 și 30°C pe tot parcursul
anului. Cu toate acestea, există variaţii locale semnificative, în funcţie de altitudine,
apropierea de coasta africană și înclinaţie (nord sau sud) a fiecărei insule. Prezenţa
colinelor mari de la poalele munţilor face ca masele de aer să se condenseze și să menţină
umiditatea, în special în partea de nord a insulelor, pentru a fi în beneficiul vegetaţiei.
7 PE 460.050
Departamentul tematic B: Politici structurale și de Coeziune
____________________________________________________________________________________________
predomină o climă aridă, semideșertică, precipitaţiile sunt rare (100 mm/an pe coasta și
300 mm în interiorul coastei).
În aceste condiţii, gestionarea resurselor de apă este o provocare pentru a satisface nevoile
sectorului agricol (primul solicitant de apă) și ale unei populaţii în creștere. Predomină
utilizarea apelor subterane (prin puţuri și galerii), deși în unele insule (Gran Canaria,
Gomera), există, de asemenea, lacuri de acumulare care colectează apa de ploaie. Riscul
localizat în agricultură este foarte extins pentru a economisi resursele limitate de apă
disponibile. Se evidenţiază, în cele din urmă, instalarea de uzine de desalinizare pentru
consumul urban. De fapt, cele mai aride insule (Fuerteventura și Lanzarote), se
aprovizionează astăzi în totalitate cu apă de mare. Cu toate acestea, desalinizarea are un
cost energetic ridicat pentru arhipelag.
Principala formă de protecţie este Parcul Naţional. În Insulele Canare există patru zone care
ocupă în total 32 773 de hectare: Caldera de Taburiente în La Palma, Garajonay în La
Gomera, Teide în Tenerife, și Timanfaya în Lanzarote. Există, de asemenea, trei Parcuri
Naţionale: Jandía, Pilancones și Las Nieves.
8 PE 460.050
Agricultura în Insulele Canare
____________________________________________________________________________________________
La nivelul UE, jumătate din suprafaţa de teren a insulelor (348 039 ha) este considerată ca
fiind zonă Natura 2000 (TABELUL 1), la care se adaugă 84 348 de hectare de mediu marin.
Insulele Canare sunt Comunitatea Autonomă Spaniolă cu cel mai mare teritoriu din această
reţea. Acestea depășesc cu mult procentele Spaniei (27,1 %) și ale UE-27 (11 %)
(TABELUL 1). O zonă umedă este, de asemenea, parte integrantă a Convenţiei de la
Ramsar. Remarcăm, de asemenea, faptul că Guvernul autonom al Insulelor Canare a
declarat Insulele ca o zonă „fără organisme modificate genetic”.
Din cauza condiţiilor speciale de ordin fizic și economic, Insulele Canare au fost recunoscute
de către UE ca „regiune ultraperiferică” (a se vedea §2.3). De asemenea, trei dintre insule
(El Hierro, Fuerteventura și La Gomera) deţin calificarea de zone predominant rurale, în
conformitate cu Metodologia OCDE, aprobată de către Comisia Europeană. Două sunt zone
intermediare (La Palma și Lanzarote). Și, în final, două (Gran Canaria și Tenerife) sunt
clasificate ca zone predominant urbane (TABELUL 1). În ansamblu, 16,4 % din populaţia
din Insulele Canare locuiește în comunele rurale (cu mai puţin de 150 h/Km²), care ocupă
67 % din teritoriu.
Insulele Canare au fost anterior locuite de Guanches, o etnie de origine berberă. În timpul
secolului al XIV-lea au avut loc primele contacte cu expediţiile europene și a început
cucerirea acestora de către coroana Castiliei, la care a fost inclusă în totalitate în secolul al
XV-lea, după subjugarea finală a popoarelor indigene de pe ultima insulă, Tenerife. De
atunci, arhipelagul a fost repopulat cu valuri succesive de coloniști și comercianţi de origine
europeană, rezultând un puternic proces de amestecare etnică și culturală. La substratul
cultural Guanche (încă prezent astăzi în toponimie, lexic, gastronomie, anumite meserii,
9 PE 460.050
Departamentul tematic B: Politici structurale și de Coeziune
____________________________________________________________________________________________
Este necesar să se ţină seama de faptul că din Insulele Canare a început prima expediţie a
lui Cristofor Columb spre America, iar cu timpul acestea au devenit baza rutelor de tranzit
către Lumea Nouă. Astfel, relaţiile culturale și comerciale între Insulele Canare și Lumea
Nouă nu s-au oprit din a se intensifica în ambele direcţii. Emigranţii din Insulele Canare au
contribuit într-un mod decisiv la fondarea coloniilor americane și chiar și astăzi există
comunităţi semnificative în Caraibe (Venezuela, Cuba, Puerto Rico) și America de Sud. În
paralel, întoarcerea descendenţilor emigraţiei canare („indienii”) sau a altor persoane din
cealaltă parte a Atlanticului a dus la consolidarea influenţei americane în insulele, evident
mai ales în vorbire, arhitectură, muzică sau anumite feluri de mâncare. În prezent,
10 PE 460.050
Agricultura în Insulele Canare
____________________________________________________________________________________________
În acest context, produsele agricole, atât de importante pentru colonizarea americană, cum
ar fi zahărul sau romul, au fost transportate în America de pe plantaţiile de trestie de zahăr
existente în arhipelag. În schimb, produsele de astăzi tipice insulelor, cum ar fi cartoful,
tomatele sau trabucurile își au originea în comerţul transatlantic. Comerţul cu America,
continentul european și insulele britanice a pus bazele economiei insulelor, bazată în
principal pe exportul de produse primare: trestie de zahăr și rom, la începuturi, ulterior vin
și coșenilă (1), și în final, începând cu secolul al XIX-lea, tomate, banane și pește.
1
Insectă de nopal din care se extrage o substanţă naturală valoroasă pentru industria textilă până la apariţia
coloranţilor sintetici.
11 PE 460.050
Departamentul tematic B: Politici structurale și de Coeziune
____________________________________________________________________________________________
12 PE 460.050
Agricultura în Insulele Canare
____________________________________________________________________________________________
Începând cu 1982, Insulele Canare sunt una dintre Comunităţile Autonome ale Regatului
Spaniei, a căror statut de autonomie a fost parţial modificat în 1996, recunoscând statutul
de naţionalitate istorică. Insulele au două capitale, Las Palmas de Gran Canaria (383 308
ha) și Santa Cruz de Tenerife (222 643 ha).
După ultimele alegeri din mai 2011, s-a constituit un nou parlament autonom și un nou
guvern regional. Adunarea Insulelor Canare, cu un total de 60 de locuri (2), este formată
din 21 de deputaţi ai Partidului Popular (PP), 21 de deputaţi ai Coaliţiei Canare (CC), 15
deputaţi din Partidul Socialist al Insulelor Canare - PSOE și 3 membri ai Insulelor Canare
Noi. Noul guvern regional este format dintr-o coaliţie între Coaliţia Insulele Canare
(naţionaliști) și Partidul Socialist, condus de Paulino Rivero Baute (CC).
Două provincii care cuprind Comunitatea Autonomă din punct de vedere administrativ: 1)
provincia Santa Cruz de Tenerife, la vest, cu insulele El Hierro, La Palma, La Gomera și
Tenerife, și 2) provincia Las Palmas, la est, cu insulele Gran Canaria, Fuerteventura,
Lanzarote, arhipelagul Chinijo și Insula Lupilor. Fiecare insulă principală are, la rândul său,
un organism guvernamental local numit „consiliul insulei”, ai cărui membri sunt aleși prin
vot universal.
Populaţia arhipelagului (2,1 milioane de locuitori în 2010) (TABELUL 2.2) face ca regiunea
să fie a opta comunitate spaniolă autonomă în ceea ce privește demografia. Aceasta se
concentrează în cele două insule capitală și de dimensiune mai mare: Tenerife (cu 43 % din
total) și Gran Canaria (cu 40 %) (TABELUL 1). Cu alte cuvinte, peste 80 % din populaţie
trăiește în cele două insule principale, care sunt clasificate ca zone predominant urbane,
astfel cum s-a arătat mai sus (§1.1).
Din cauza dimensiunilor sale mici, arhipelagul are o densitate demografică mare (284,5 de
locuitori/Km²), de trei ori media spaniolă (93 de locuitori/Km²) și de 2,5 ori mai mare decât
în cea comunitară (115,5 de locuitori/Km²) (TABELUL 2.2). Această densitate este crescută
în cele două insule mai populate, Gran Canaria (542 de locuitori/Km²) și Tenerife (445,7 de
locuitori/Km²). Din cele 87 de comune din insule, 48 au o densitate mai mare de 150 de
locuitori/Km² și sunt considerate comune urbane (HARTA 3), concentrând 83 % din
populaţie. Restul sunt considerate comune rurale.
2
Parlamentul autonom al Insulelor Canare stabilește o paritate triplă: egalitatea de locuri între cele două
provincii, în cele două insule mari, precum și între insule mari și mici. Se dorește astfel echilibrarea criteriilor
populaţiei și a teritoriului.
13 PE 460.050
Departamentul tematic B: Politici structurale și de Coeziune
____________________________________________________________________________________________
3
Articolele 25, 155, 186 și 187 din Actul de aderare și Protocolul nr. 2, cu anexele sale A și B (JO CE L 302,
15.11.1985).
14 PE 460.050
Agricultura în Insulele Canare
____________________________________________________________________________________________
- Pe de o parte, adoptarea Actului Unic din 1987 cu realizarea ulterioară a pieţei interne
în 1992. Aceasta, la rândul său, a dus la crearea unei Organizaţii comune a pieţei
bananelor pentru a elimina fragmentarea existentă pe piaţa comunitară în funcţie de
originea lor (banana „dolar” din America Latină, bananele din ţările ACP, și producţiile
europene din Madeira, DOM și Insulele Canare) (4);
- În cele din urmă, în 1986 a început la Punta del Este o nouă rundă de negocieri a
GATT, cu scopul de a liberaliza comerţul mondial în domeniul agriculturii și a reduce
sprijinul public pentru producţia agricolă.
4
Organizaţia comună a pieţei bananelor a fost în cele din urmă instituită prin Regulamentul (CE) nr. 404/1993
(JO L 47, 25.2.1993). Ulterior, Regulamentul (CE) nr. 2013/2006 (JO L 384, 29.12.2006) a adaptat ajutoarele
directe în favoarea bananelor cu schema de plată unică, iar Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 (JO L 299,
16.11.2007) a inclus reglementarea pieţei de banane într-o Organizaţie comună a pieţei unică. Astfel cum se
explică în secţiunea § 3.4, sectorul bananelor este acum integrat în POSEI.
15 PE 460.050
Departamentul tematic B: Politici structurale și de Coeziune
____________________________________________________________________________________________
În cele din urmă, în 1991, s-a modificat statutul de integrare (5), care s-a limitat la:
integrarea progresivă a insulelor în Uniunea vamală (se încheie în decembrie 2000);
instituirea unui regim special de aprovizionare cu produse agricole pentru consum sau
transformarea în arhipelag, completat cu o taxă de import a mărfurilor („arbitrio sobre la
producción y sobre las importaciones” - APIM), aplicarea unei cote reduse de TVA
(Impuesto General Indirecto Canario - IGIC) și, în cele din urmă, integrarea completă a
agriculturii Insulelor Canare în PAC.
Acest nou cadru legal a fost completat în același an 1991 printr-o recunoaștere a condiţiei
de regiune ultraperiferică a Insulelor Canare și adoptarea ulterioară a „Programului de
opţiuni adaptate naturii periferice și insulare a Insulelor Canare” (POSEICAN) (6).
Primul text european cu privire la programele specifice pentru regiunile ultraperiferice este
o Rezoluţie a Parlamentului European din 1987 dedicată departamentelor franceze de peste
mări (DOM). Decizia 89/687/CEE din 22.12.1989 a instituit primul program în favoarea
DOM, adevăratul punct de plecare al POSEI. În 1991 s-a făcut un pas mai departe și, în
afară de actualizarea POSEIDOM, s-au creat programe în favoarea Madeira și Azore
(POSEIMA) și a Insulelor Canare (POSEICAN) (a se vedea nota 6).
5
Regulamentul (CE) nr. 1911/1991, JO L 171, 29.6.1991.
6
Decizia 91/314/CEE (JO L 171, 29.6.1991). Această decizie a fost completată prin Regulamentul (CE) nr.
1601/92 (JO L 173 din 27.6.1992), care a instituit un regim special pentru produsele agricole din Insulele
Canare în cadrul POISEICAN, modificat ulterior prin Regulamentul (CE) nr. 2826/2000 (JO L 328 din
23.12.2000). Astfel cum se menţionează ulterior (§3.4), Regulamentul (CE) nr. 1601/92 a fost abrogat prin
Regulamentul (CE) nr. 1454/2001 (JO L 198 din 21.7.2001), iar acesta a fost la rândul său înlocuit cu
Regulamentul (CE) 247/2006 (JO L 42 din 14.2.2006), temeiul juridic în vigoare al regimului POSEI.
16 PE 460.050
Agricultura în Insulele Canare
____________________________________________________________________________________________
- Lipsa de teren util se agravează prin deficitul de apă pentru consumul urban și
agricol. Nu este o coincidenţă faptul că preţul apei în Insulele Canare este cel mai
mare din Spania (1,74 Euro/m³, comparativ cu media naţională de 1,08 în 2006).
Cu toate acestea, consumul continuă să crească. În perioada 2000/2007, consumul
casnic mediu (litri/locuitor/zi) a crescut cu 10,8 % în primul rând din cauza
turismului. Salinizarea este, de asemenea, un fenomen care trebuie luat în
considerare.
- În cele din urmă, nu pot rămâne nemenţionate pericolele naturale specifice cu care
se confruntă arhipelagul, cum ar fi vânturile uraganelor și incendiile forestiere. La
acestea pot fi adăugate ocazional erupţiile vulcanice, ultimele erupţii fiind
înregistrate pe insula La Palma în 1949 (Nambroque și San Juan) și 1971
(Teneguía).
7
Pierderile medii anuale de sol au fost, în 2008, de 9.72 t/ha. 69.25 % din suprafaţa terenurilor este afectată de
eroziune moderată (0 - 10 t./ha an). 21,86 % înregistrează o eroziune cu caracter mediu (10 până la 25 t/ha
an). Și 8,89 % din teritoriu este supus eroziunii clasificate cu grad înalt (peste 25 t/ha an). Sursă: MARM „Perfil
Ambiental de España”, 2009.
17 PE 460.050
Departamentul tematic B: Politici structurale și de Coeziune
____________________________________________________________________________________________
VAB în industria
alimentară, a băuturilor și 594,9 1,6 % 20 245,0 2,0 % 2,9 %
tutunului
VAB în sectorul de
construcții 3 483,8 9,2 % 97 791,0 10,0 % 3,6 %
VAL în sectorul
serviciilor 31 386,3 83,0 % 696 734,0 71,7 % 4,5 %
(*) Datele privind componenţa sectorială a PIB-ului calculat pornind de la contribuţia fiecărui sector al valorii
adăugate brute totale, fără a include valoarea taxei nete impuse pe produse. Cifre provizorii pentru anul 2010.
Surse: Institutul de Statistică al Insulelor Canare (ISTAC), Contabilitate regională realizată de Spania și lucrări
proprii
Industria are prea puţină pondere economică și contribuie cu mai puţin de 4 % la PIB-ul
regional, cu mult sub standardele continentale (TABELUL 3). În acest context, industria
agroalimentară ocupă o poziţie importantă, cu 43 % din VAB regională industrială, cu o
contribuţie la PIB-ul Insulelor Canare de 1,6 % (TABELUL 3) și 29,6 % din totalul populaţiei
care lucrează în industrie (TABELUL 4 - IV).
Sub-sectorul energetic are, de asemenea, o anumită importanţă (2,8 % din PIB) (TABELUL
3), fiind bazat în principal pe activitatea de rafinare a petrolului. Cea mai mare parte a
energiei electrice este de origine termică, dar trebuie menţionată dezvoltarea progresivă a
energiei regenerabile, profitând de climatul favorabil al insulelor. Pentru a satisface
consumul de energie electrică în creștere (4,2 Mw/locuitor în 2008) și fără nicio capacitate
de a produce energie hidroelectrică, se află în curs de dezvoltare energia eoliană (în
prezent cu 142 Mw din puterea instalată) și energia solară (cu 95 MW). În prezent,
energiile regenerabile înregistrează în total o putere instalată de 277 Mw, aceasta fiind încă
scăzută faţă de capacitatea sa teoretică de creștere. De asemenea, în viitor s-ar putea
dezvolta energia geotermală asociată cu vulcanismul activ.
Strâns legată de dezvoltarea turismului, construcţiile reprezintă cel de-al doilea sector ca
importanţă, cu o pondere în PIB de 9,2 % în 2010 (TABELUL 3). Astfel, acest sector își
menţine relevanţa, în ciuda declinului puternic care a provocat actuala criză economică în
această ramură de activitate. Colapsul consumului intern și scăderea turismului ca urmare
a crizei au dus la spargerea bulei imobiliare în Spania, în general, și în Insulele Canare, în
18 PE 460.050
Agricultura în Insulele Canare
____________________________________________________________________________________________
special. În acest context, declinul în activitatea construcţiilor, care în 2007, înainte de criză,
angaja 12,5 % din populaţia activă (TABELUL 1.3), a contribuit decisiv la creșterea bruscă a
șomajului, deja crescut în mod normal. În 2008, populaţia șomerilor a arhipelagului se
ridica la 17,4 % din populaţia activă (TABELUL 2.3). Conform datelor recente publicate, în
primul trimestru din 2011, șomajul în regiune se ridică la 28,5 % din populaţia activă.
În ultimul timp au fost deosebit de importante mișcările de migraţie din ţările africane, în
special cele în acele insule cel mai apropiate de continent (Fuerteventura și Lanzarote). În
TABELUL 1 se pot observa ratele migraţiei nete și schimbările în populaţia totală a insulelor,
în comparaţie cu UE: în timp ce în UE-27 în perioada 2001/2007 s-a înregistrat o rată
medie de migrare de 2,6 la 1 000 de locuitori, în Fuerteventura s-a înregistrat un indice de
55,39, în Lanzarote 39,63, în Tenerife 21,63, iar în La Gomera 21,13. În toate insulele,
populaţia totală a crescut în mod semnificativ, cu mult peste media UE în această perioadă
(TABELUL 1).
19 PE 460.050
Departamentul tematic B: Politici structurale și de Coeziune
____________________________________________________________________________________________
20 PE 460.050
Agricultura în Insulele Canare
____________________________________________________________________________________________
Sectorul primar are o importanţă relativă referitor la PIB-ul arhipelagului: cu o VAB de 489
de milioane de euro, este echivalentul a doar 1,3 %, similar cu ponderea agriculturii în UE-
27 - 1,1 %, dar inferioară totalului spaniol - 2,7 % (TABELUL 3). Ponderea redusă a
produselor agroalimentare în comparaţie cu restul sectoarelor economice (și în special
sectorul serviciilor) (TABELUL 3), nu a împiedicat însă acest sector să joace un rol
important în echilibrul socio-economic al regiunii:
- Susţine o cincime din exportul Insulelor Canare (TABELUL 5 - I.1), cu banane, fructe
și legume, produse din pește, tutun, flori și plante ca indicatori principali.
- Are 24 500 de angajaţi dintr-un total de 771 200 pentru întreaga economie a
Insulelor Canare (3,1 %) (date din ultimul trimestru al anului 2010 - TABELUL 4 - I),
cu o importanţă deosebită în insule precum El Hierro, La Palma și La Gomera. Într-un
context de criză precum cel actual, trebuie subliniat faptul că sectorul agricol al
Insulelor Canare se concentrează pe activităţi care pot fi foarte intense în ceea ce
privește forţa de muncă și are o capacitate clară de absorbţie din partea populaţiei
active cu competenţe reduse, care a rămas în șomaj în urma prăbușirii sectorului
construcţiilor.
- Pe lângă aceasta, agricultura permite menţinerea unei structuri rurale de bază într-o
regiune cu dezechilibre semnificative și procese accelerate de depopulare în unele
zone din interiorul insulelor. Prin urmare, constituie o piatră de temelie a mediului
rural care se întinde pe 3 865 km² și în care locuiesc 196 164 de persoane (8).
8
Datele din comunele clasificate ca fiind rurale de Legea 45/2007 de dezvoltare rurală durabilă, cu o populaţie
sub 30 000 de locuitori și o densitate mai mică de 100 de locuitori/Km².
21 PE 460.050
Departamentul tematic B: Politici structurale și de Coeziune
____________________________________________________________________________________________
- În cele din urmă, agricultura este o măsură eficientă de protecţie a mediului, extrem
de interesantă din punct de vedere ecologic (a se vedea §1.1), caracterizată prin
deficitul de resurse naturale (teren și apă), probleme grave de salinizare și eroziune
(a se vedea §2.3) și supusă unei presiuni demografice puternice, accentuată de
turism și de fluxurile de migraţie din continentul african (a se vedea §2.4).
Insulele Canare au 14 416 exploataţii agricole (TABELUL 4 - I). Acestea sunt de obicei de
dimensiuni mici: cu 4 ha de SAU (nivelul cel mai scăzut la nivelul spaniol) și în medie 18,2
unităţi de creștere a animalelor (9) (TABELUL 4 - I). Pe de altă parte, au o dimensiune
economică mai mare, cu 33 UME pe exploataţie (10), mai mult decât dublul mediei spaniole
(15,6).
Această rentabilitate economică permite menţinerea a 2,2 UMA, în medie, (11) pe
exploataţie (TABELUL 4 - I).
Trei producţii concentrează cea mai mare parte a suprafeţei cultivate (TABELUL 4 - II): vie
(18 932 ha), cultură deosebit de importantă pentru numărul mare de exploataţii mici pe
care există, banane (cu 9 113 ha localizate în principal în insulele Tenerife și La Palma), cu
o producţie în creștere, care în 2010 a ajuns la 420 700 de tone și o valoare echivalentă cu
aproape un sfert din producţia agricolă finală - PAF, și cartofi, cu mai puţină importanţă în
ceea ce privește exportul, dar care ocupă 4 134 ha.
9
Unităţile de creștere a animalelor (UCA) sunt echivalente cu numărul de capete de pe o exploataţie, înmulţite
cu un coeficient care variază pentru fiecare specie și tip. Acestea adaugă în consecinţă, într-un singur indicator,
mai multe vite.
10
UDE: Unitate de dimensiune economică (1 UME = 1 200 de euro de marjă brută standard),
11
UMA: Unităţi de muncă/an. 1 UMA este echivalentă cu activitatea desfășurată de către o singură persoană pe
parcursul unui an (1 826 de ore).
22 PE 460.050
Agricultura în Insulele Canare
____________________________________________________________________________________________
Alte culturi de legume relevante din punct de vedere economic sunt: tomatele (concentrate
în Gran Canaria, Tenerife și Fuerteventura, cu 1 819 de hectare în sere și o producţie de
119 800 tone în 2010, cu o valoare echivalentă cu 9 % din PAF, deși în scădere), flori și
plante ornamentale (711 ha), într-o creștere puternică, iar astăzi reprezentând 7 % din PAF
a Insulelor Canare; și castraveţi, ardei și fasole verde, toate producţiile pe suprafeţe mici,
dar cu mare greutate la export.
Note explicative: SAU: Suprafaţa agricolă utilă, UMA: Unitate de muncă/an; UME: Unitate de mărime europeană
(a se vedea definiţiile din notele de subsol de la pagina nr. 9 la 11).
Surse: MARM (Anuarul de statistică agricolă, 2009), INE (Ancheta industrială a companiilor).
23 PE 460.050
Departamentul tematic B: Politici structurale și de Coeziune
____________________________________________________________________________________________
Cele mai multe dintre schimburile agroalimentare sunt efectuate cu Peninsula (70,5 %)
(TABELUL 5 - I.1 și II.1.). UE-27 (exclusiv Spania) este al doilea partener comercial căruia i
se distribuie 20,7 % din exporturile de produse agricole și din care provin 17,4 % din
importurile privind acest sector (TABELUL 5 - I.1 și II.1.). Graţie apropierii sale, continentul
african este a treia zona din punct de vedere comercial, deși este mai departe de primele
două.
- În sectorul legumelor și fructelor (Poziţia 07), Regatul Unit și Ţările de Jos (cu vânzări
de 44 de milioane de euro și, respectiv, 31 de milioane);
- În sectorul produselor pescărești (Poziţia 03), Italia (11,7 milioane de euro), Olanda
(6,1 milioane), Nigeria (4 milioane) și Franţa, Statele Unite ale Americii și Republica
Capului Verde (cu un milion de euro fiecare);
24 PE 460.050
Agricultura în Insulele Canare
____________________________________________________________________________________________
25 PE 460.050
Departamentul tematic B: Politici structurale și de Coeziune
____________________________________________________________________________________________
- În sectorul plantelor vii (Poziţia 06), Ţările de Jos (3,9 milioane) și Germania (2,3
milioane);
- În sectorul preparatelor din cereale (Poziţia 19), Ţările de Jos (1,4 milioane de euro);
Ca și în cazul exporturilor, Spania este cel mai mare furnizor agroalimentar al insulelor (cu
70,5 % din total) (TABELUL 5 - II.1). În afară de Peninsulă, principalele ţări de origine
pentru importurile agricole și alimentare sunt (date din 2010):
- Pentru produse din carne (Poziţia 02), Brazilia (cu 70,2 milioane de euro în achiziţii)
și Ţările de Jos (8,9 milioane); la acest capitol este demn de remarcat faptul că
totalul importurilor din UE-27 au fost depășite de achiziţiile din ţările terţe;
- Pentru produsele din pește (Poziţia 03), China (cu 44 de milioane), Ţările de Jos
(20,1 milioane) și Regatul Unit (13,9 milioane);
- Pentru produsele din lapte (Poziţia 06), Ţările de Jos (cu 34,6 milioane) și Germania
(33,6 milioane);
Referitor la aceste programe specifice trebuie adăugate măsurile care contribuie indirect la
dezvoltarea agriculturii și a lumii rurale din insule care provin din politica de coeziune (și în
special în sarcina Fondului European de Dezvoltare Regională - FEDR (§3.4.3).
26 PE 460.050
Agricultura în Insulele Canare
____________________________________________________________________________________________
3.4.1. POSEICAN
Începând cu 1992, Insulele Canare fac parte din POSEI (§2.3). Primul POSEICAN fost pus în
aplicare prin Regulamentul (CE) nr. 1601/92 (JO L 173, din 27.6.1992). Măsurile specifice
pentru agricultura Insulelor Canare au fost continuate în Regulamentul (CE) nr. 1454/2001
(JO L 198, din 21.7.2001), care a inclus într-un singur text programele existente în acel
moment, POSEIDOM, POSEIMA și POSEICAN.
În prezent suntem în a treia etapă a politicilor agricole pentru produsele agricole din
regiunile ultraperiferice, formalizată prin Regulamentul (CE) nr. 247/2006 (JO L 42, din
14.2.2006) (12) și Regulamentul (CE) nr. 793/2006 al Comisiei (JO L 145, din 31.5.2006).
Principala noutate a reformei POSEI din 2006 a fost introducerea unei planificări
multianuale, definită și gestionată de către autorităţile naţionale, asemănătoare
programelor de dezvoltare rurală în vigoare. Pe această bază, în 2010, a fost aprobat
Programul comunitar de sprijinire a producţiilor agricole a Insulelor Canare (13) prin deciziile
Comisiei din 25 martie și 29 septembrie. Acest program este format din trei capitole
principale:
Acest regim are scopul de a compensa costurile suplimentare legate de aprovizionare care
rezultă din insularitate și depărtarea Insulelor Canare. Pentru aplicarea acestuia s-a definit
anterior un plan anual de previziune a aprovizionării și se definește un registru al
operatorilor beneficiari. Se aplică Instrumentele de compensare a costurilor, care sunt de
două tipuri: 1) contingente de intrare pentru anumite produse agricole provenite din ţări
terţe, și 2) ajutoare pentru furnizarea de produse comunitare depozitate. În 2010, aceste
ajutoare s-au ridicat la 72,7 milioane de euro (TABELUL 6).
12
Este în curs o propunere de reformare a Regulamentului (CE) 247/2006, care include adaptarea la dispoziţiile
Tratatului de la Lisabona în ceea ce privește actele delegate și de punere în aplicare (COM (2010) 498 din
24.9.2010).
13
Disponibil în versiunea consolidată din septembrie 2010 pe site-ul Guvernului Insulelor Canare:
http://www.gobcan.es/agricultura/doc/otros/posei/POSEI_Canarias_Consolidado_27-09-2010.pdf
27 PE 460.050
Departamentul tematic B: Politici structurale și de Coeziune
____________________________________________________________________________________________
28 PE 460.050
Agricultura în Insulele Canare
____________________________________________________________________________________________
Sursă: Anexa VII la Regulamentul (CE) 793/2006 (JO L 145 din 31.5.2006) (p. 41 și
următoarele)
14
Posibilitate deja prevăzută la articolul 70 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 privind întreaga producţie
agricolă în regiunile ultraperiferice.
29 PE 460.050
Departamentul tematic B: Politici structurale și de Coeziune
____________________________________________________________________________________________
c) Măsurile însoţitoare
Ultimul capitol al POSE include un șir variat de acţiuni. Printre acestea se remarcă: un
marcaj specific, care permite consumatorilor să identifice produsele agricole provenite din
Insulele Canare (GRAFICUL 1), un set de derogări și scutiri în ceea ce privește normele
generale privind dezvoltarea rurală, ajutoare de stat (15), și anumite regulamente sectoriale
incluse în OCM unică (vin, lapte, animale și tutun).
Sursă: Programul de Dezvoltare Rurală a Insulelor Canare 2007/2013, actualizat în 2009, după aplicarea PERE
(Planul european de redresare economică), precum și Bilanţul de sănătate al PAC.
15
Regulamentul (CE) nr. 247/2006 permite furnizarea unei finanţări suplimentare culturilor vegetale și de animale
cu caracter local în cadrul unor fonduri regionale și luând în considerare ajutoarele de stat. Insulele Canare au
planificat o finanţare suplimentară pentru culturile agricole de 38,1 milioane de euro pe an și o alta pentru
producţia de animale de 8,3 milioane de euro.
30 PE 460.050
Agricultura în Insulele Canare
____________________________________________________________________________________________
Axa prioritară a programului este cea cu numărul 1, care include măsuri pentru ameliorarea
competitivităţii sectorului agriculturii și al silviculturii, echivalentul a 63 % din totalul
cheltuielilor, în ciuda faptului că această axă percepe o contribuţie scăzută din partea
FEADR (35,1 % din totalul cheltuielilor). Acţiunea sa principală este sprijinul pentru
modernizarea exploataţiilor, urmată de măsuri de creștere a valorii adăugate a produselor
agricole.
Axa 3, în favoarea calităţii vieţii în zonele rurale și diversificarea economiei rurale, este, de
asemenea, a treia axă din punct de vedere financiar, cu 11,1 % din totalul cheltuielilor, și o
contribuţie din partea FEADR de 45 % (TABELUL 7). Cea mai reprezentativă măsură în
esenţa sa este conservarea patrimoniului rural.
16
Acest buget include măsuri derivate din Planul european de redresare economică (PERE) pentru perioada
2009/2013, echivalentul a 1,9 milioane de euro din cheltuielile totale, din care 1,6 milioane au fost pentru
FEADR.
17
În temeiul Legii de dezvoltare rurală durabilă din 2007, Spania are un Program de dezvoltare rurală sustenabilă
paralel cu Programele de dezvoltare rurală prezentate Comisiei. Pentru aplicarea acestuia este necesar ca
Ministerul Central și Comunităţile Autonome să semneze un protocol general care prezintă în detaliu
modalităţile de cooperare administrativă. Insulele Canare au semnat protocolul în 2010. În conformitate cu
prevederile Programului de dezvoltare rurală durabilă 2010-2014, Insulele Canare vor avea un buget total de
113,5 milioane de euro (pentru a finanţa 50 % între stat și regiune). Contribuţia de stat reprezintă 4,4 % din
totalul prevăzut pentru întreaga Spanie.
31 PE 460.050
Departamentul tematic B: Politici structurale și de Coeziune
____________________________________________________________________________________________
Din punct de vedere instituţional, necunoscuta majoră pentru viitorul agriculturii din
Insulele Canare are un caracter bugetar. Rămâne de văzut cum va afecta noul cadru
financiar multianual 2014 - 2020 programele din regiunile ultraperiferice și FEADR ca sursă
de finanţare comunitară a unui nou PDR. Impactul puternic pe care l-a avut criza
economică în insule (în prezent cu un șomaj ajungând la 28,5 % din populaţie) și
problemele de piaţă cu care se confruntă principale culturi agricole de export (a se vedea
§3.6) abundă în menţinerea eforturilor financiare comunitare în favoarea arhipelagului.
Strategia 2020, care va încadra noua perioadă de programare, ar trebui să integreze un
răspuns specific la situaţia socioeconomică dificilă cu care se confruntă regiunile
ultraperiferice în general, și Insulele Canare, în special.
În afară de fondurile disponibile pentru perioada 2014 - 2020, este interesant de știut cum
vor afecta schimbările de abordare și conţinut care se aplică noilor POSEI și noii politici de
dezvoltare rurală după 2013.
Trebuie urmărit cu atenţie specială impactul potenţial asupra Insulelor al aplicării abordării
teritoriale integrate între fondurile structurale alocate de Comunicarea Comisiei din 17
noiembrie 2010 cu privire la PAC 2020 (COM (2010) 672).
Un alt aspect care ar putea afecta viitorul POSEI va fi coordonarea instrumentală majoră cu
alte politici comune, cum ar fi cea privind vecinătatea, cooperarea și dezvoltarea (în sarcina
FED - Fondul European de Dezvoltare) sau infrastructurile de transport (Programul Marco
Polo).
18
A se vedea pagina 9 din Rezumatul executiv al Raportului de evaluare intermediară a PDR în Insulele Canare,
din decembrie 2010 (http://ec.europa.eu/agriculture/rurdev/countries/es/mte-rep-es-canary-islands_es.pdf).
32 PE 460.050
Agricultura în Insulele Canare
____________________________________________________________________________________________
Cu o producţie anuală de aproximativ 420 000 de tone, Insulele Canare sunt unul dintre
principalii producători de banane din lume. Această producţie este aproape în întregime
absorbită de piaţa spaniolă, care până la crearea OCM în 1993 a avut un monopol de
furnizare („rezervă naţională”) (§2.2).
UE este cel mai mare consumator din lume și importator de banane. 72 % din bananele
comercializate provenite din America Latină (în principal, Ecuador și Columbia), aproximativ
17 % provin din ţările din Africa, Caraibe și Pacific (ACP) (Camerun, Coasta de Fildeș,
Republica Dominicană ...), iar restul (11 %) sunt din producţia proprie (în principal din
Insulele Canare, Insulele Azore, Madeira, teritoriile franceze de peste mări și într-o măsură
mai mică, Grecia și Cipru).
În ianuarie 2006, UE a introdus un nou regim tarifar pentru banane, cu o taxă vamală
uniformă de 176 euro/tonă pentru importurile din ţări terţe (în principal, America Latină),
care au beneficiat de „clauza naţiunii celei mai favorizate” a Organizaţiei Mondială a
Comerţului (OMC) (19). Bananele din ţările ACP au intrat în mod liber pe teritoriul european
ca parte a preferinţelor comerciale recunoscute de UE în aceste ţări. Completând noua
schemă tarifară, în decembrie 2006, s-a schimbat sistemul de ajutoare pentru producătorii
europeni de banane, schemă care a fost ulterior integrată în POSEI (§3.4.1).
Ţinând cont că regimul de import introdus de către UE a fost contrar normelor comerciale
existente și a încălcat principiul „naţiunii celei mai favorizate”, discriminând bananele în
funcţie de originea lor, Ecuador a formulat un recurs la Organizaţia Mondială a Comerţului
(OMC). În 2008, comisia constituită a luat o decizie în favoarea Ecuadorului și a ţărilor care
au sprijinit această ţară (inclusiv Statele Unite). Au urmat negocieri dure între Comisia
Europeană și ţările solicitante. În decembrie 2009 a fost semnat la Geneva un acord care a
pus capăt diferendului comercial, pe care plenul Parlamentului European l-a ratificat în
februarie 2011 ca urmare a propunerilor Comisiei pentru comerţ internaţional (INTA) (20).
Rezoluţia Parlamentului European din februarie 2011 prin care acesta și-a dat acordul, a
recunoscut, totuși, impactul pe care acest lucru îl va avea asupra veniturilor producătorilor
comunitari. Prin urmare, în rezoluţie s-a solicitat adaptarea pachetului de ajutoare pentru
producătorii din regiunile ultraperiferice în cadrul POSEI.
19
Regulamentul (CE) nr. 1964/2005, JO L 316, 2.12.2005.
20
P7_TA-PROV (2011) 0030 de 3.2.2011 (http://www.europarl.europa.eu/oeil/file.jsp?id=5848082).
33 PE 460.050
Departamentul tematic B: Politici structurale și de Coeziune
____________________________________________________________________________________________
Au început deja negocierile în acest sens între Comisie și guvernele din Franţa, Spania și
Portugalia. În mod suplimentar, pentru producţiile din Insulele Canare se negociază, de
asemenea, punerea în aplicare a ajutoarelor naţionale de transport, astfel cum sunt
reglementate de normele generale privind subvenţiile pentru transportul de marfă din
Insulele Canare către Peninsulă.
Un ultim factor instituţional care constituie o preocupare pentru agricultura din Insulele
Canare este o reînnoire a protocolului agricol din cadrul Acordului de asociere dintre CE și
statele sale membre și Regatul Maroc. În decembrie 2010, Consiliul de Miniștri al UE a
ratificat noul protocol agricol propus de Comisie (COM (2010) 485 din 16.9.2010). Ultimul
cuvânt este totuși în mâinile Parlamentului European, în conformitate cu dispoziţiile
Tratatului de la Lisabona (procedura de „aviz conform”). Este planificat ca Parlamentul
European să-și formalizeze avizul în iulie 2011, de îndată ce au fost adoptate cele trei
rapoarte ale comisiilor parlamentare responsabile: Comisia pentru agricultură și dezvoltare
rurală, Comisia pentru pescuit și Comisia pentru comerţ internaţional.
Protocolul prevede liberalizarea aproape completă pentru fructele și legumele provenite din
Maroc, cu excepţia a șase produse supuse unor contingente: tomate, dovlecei, castraveţi,
usturoi, clementine și căpșuni. Pentru alte produse se prevede o scutire completă de taxe
vamale ad valorem și se reduce cu 30 % preţul de intrare pentru aproape toate fructele cu
sâmburi, struguri de masă și citrice. Cele șase contingente pentru produsele considerate
sensibile vor crește substanţial. Cea mai mare concesie este făcută în cazul tomatelor,
acestea trecând de la un contingent de bază de 185 000 de tone la 257 000 de tone în
2013. Cota suplimentară se ridică la 28 000 de tone.
Sectorul agricol al Insulelor Canare s-a exprimat ferm împotriva protocolului și, în special a
producătorilor de tomate. Se susţine că preţurile scăzute de intrare stabilite, coincidenţa
programelor de producţie, lipsa de reciprocitate în ceea ce privește condiţiile de producţie
necesare pentru Maroc, și în cele din urmă, verificările vamale insuficiente la frontieră vor
avea ca efect creșterea concentraţiei de produs pe o piaţă deja dezechilibrată și o
depreciere paralelă a preţurilor de provenienţă internă.
Se afirmă în sprijinul afirmaţiei sale faptul că începând cu 1995, atunci când s-a semnat
primul Acord de parteneriat cu Marocul, s-a înregistrat până în prezent un declin constant al
suprafeţei cultivate de tomate, a dispărut jumătate din exploataţii și s-a redus producţia de
la 450 000 tone la doar 126 000 tone în 2009 și 119 800 tone în 2010 (21).
21
La cererea venită din partea sectorului, autorităţile publice naţionale au stabilit unele măsuri specifice pentru a
sprijini producţia de tomate de seră, în scopul de a contracara aceste tendinţe negative. Acestea sunt puse în
aplicare în cadrul PDR prin intermediul ajutorului naţional, și anume fără cofinanţare din partea FEADR: Bugetul
său este asigurat de Ministerul Central și Guvernul Insulelor Canare, în părţi egale (50 %). În iulie 2010,
Ministerul a transferat Insulelor Canare primele 10,4 milioane de euro în această direcţie. În decembrie 2010
s-au totalizat 3,5 milioane. Acestea iau forma unor subvenţii pentru modernizarea și îmbunătăţirea eficienţei
energetice a serelor și acoperă un procentaj maxim de 75 % din investiţia totală. Pe de altă parte, în scopul
unei mai bune gestionări a pieţei comunitare, există un grup de contact spaniol-francez pentru tomate, creat în
cadrul Comitetului mixt hispano-francez pentru fructe și legume, 1997.
34 PE 460.050
Agricultura în Insulele Canare
____________________________________________________________________________________________
Fructele și legumele pentru export din Insulele Canare au suferit recent efectele crizei
bacteriei E. Coli din Europa Centrală. Acest lucru a agravat situaţia deja delicată a datelor
anunţate referitoare la producţie, export și preţurile pentru acest an 2011.
Să nu uităm că principala legumă de export este roșia. Și înainte de izbucnirea crizei acest
sector înregistrase deja o scădere a producţiei care se adaugă la cei doi ani anteriori, în
ciuda menţinerii suprafeţei (1 500 ha) (§3.5.4). Un lucru similar are loc în sectorul
strugurilor pentru vin, în scădere în ultimii ani (16 600 de tone în 2009; 11 700 de tone în
2010). În ceea ce privește creșterea animalelor, se reduc sacrificările de bovine în timp ce
cresc cele de porci, și mai ales de caprine. Este de remarcat că 25 % din caprinele
sacrificate în Spania au loc în Insulele Canare.
În ceea ce privește preţurile agricole din campania 2011, se evidenţiază creșterea relativă a
celor la cartofi. În schimb, la începutul acestui an s-a înregistrat o scădere puternică a
preţurilor bananelor din cauza creșterii continue a ofertei (359 000 de tone în 2009,
420 700 de tone în 2010) și saturaţiei pieţei peninsulare din cauza importurilor de pe
continentul latino-american. Situaţia a condus la distrugerea unei părţi a recoltei cu scopul
de a reechilibra piaţa și a majora preţurile. S-a păstrat tonul din anul precedent în care s-a
înregistrat o supraproducţie de 40 000 de tone, a trebuit să se distrugă 38 000 de tone și
să se vândă o parte din producţia de banane la costul de producţie. În ultimele luni
preţurile par să se fi stabilizat.
35 PE 460.050
Departamentul tematic B: Politici structurale și de Coeziune
____________________________________________________________________________________________
36 PE 460.050
Agricultura în Insulele Canare
____________________________________________________________________________________________
BIBLIOGRAFIE
GMR Canarias (2011): „Informe de evaluación intermedia del PDR de Canarias 2007 -
2013", decembrie 2010. http://ec.europa.eu/agriculture/rurdev/countries/es/mte-rep-
es-canary-islands_es.pdf (disponibil în ES).
37 PE 460.050
Departamentul tematic B: Politici structurale și de Coeziune
____________________________________________________________________________________________
ISMERI EUROPA (2011): „Growth Factors in the Outermost Region”, contract nr. 2009.
CE.16.0.AT.101, Raport final, martie 2011, vol. I & II:
http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/studies/pdf/rup_growth/rup_gro
wth_vol1_en.pdf
http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/studies/pdf/rup_growth/rup_gro
wth_vol2_en.pdf (disponibil în EN)
Oréade-Brèche (2009): „Évaluation des mesures mises en œuvre en faveur des régions
ultrapériphériques (POSEI) et des petites îles de la mer Egée dans le cadre de la
politique agricole commune”, contract Nr. 30-CE-0233430-0094, noiembrie 2009.
http://ec.europa.eu/agriculture/eval/reports/posei/index_fr.htm (disponibil în FR)
Rodríguez Martín, J. A. & Gutiérrez Hernández, P. (1998): „La agricultura en las Islas
Canarias”, în cartea coordonată de Molina, Muñoz Ruiz și Maya „Sectorul agricol.
Análisis desde las Comunidades autónomas”, Ministerul Agriculturii, Pescuitului și
Alimentaţiei – Ediciones Mundi-Prensa (p. 119 - 150).
38 PE 460.050
Agricultura în Insulele Canare
____________________________________________________________________________________________
TENERIFE:
http://www.turismodecanarias.com/canary-islands-spain/tourism-office/tenerife-
island/index.html
GRAN CANARIA:
http://www.turismodecanarias.com/canary-islands-spain/tourism-office/gran-canaria-
island/index.html
39 PE 460.050