Tema 1- Propuneţi modalităţi de stimulare a motivaţiei elevilor pentru activităţi specifice educaţiei fizice – Studentă an I ID Urse Alina (căs.

Răus)

Tema nr.1
Propuneţi modalităţi de stimulare a motivaţiei elevilor pentru activităţi
specifice educaţiei fizice.

Orice profesor care dorește stimularea motivației elevilor pentru activitatea de învățare
trebuie să înceapă prin a-și analiza și autoevalua propria motivație, precum și modul în care își
desfășoară activitățile de predare-învățare-evaluare.
Controlul și dirijarea sistemului motivațional specific activităților de învățare reprezintă
una dintre cele mai dificile sarcini ale muncii profesorului. În pofida amplelor teoretizări,
stimularea motivației elevului rămâne o artă, care ține de măiestria și harul didactic al
profesorului.
Foarte mulți profesori reproșează elevilor faptul că nu fac eforturile necesare pentru a
învăța și că nimic nu-i motivează. Nivelul competenței profesorului, ca și gradul lui de implicare
în activitatea didactică, entuziasmul, pasiunea cu care își face meseria influențează profund
dinamica motivațională a elevilor. Lipsa de motivație a profesorului este o problemă la fel de
gravă ca și incompetența sa. Există profesori care nu manifestă nici un interes pentru profesiunea
lor. Deși contextul social și economic poate explica acest fenomen, nu e mai puțin grav faptul că
lipsa de motivație a profesorului se poate afla la originea lipsei de motivație a elevului.Un
profesor plictisit, blazat, nu poate fi o sursă de inspirație și de motivație pentru elevii lui. Dacă
vrei sa motivezi pe cineva, trebuie sa fii motivat tu însuți.
Multă vreme activitatea esențială a elevilor în clasă a constat în a asculta în mod pasiv
expunerea magistrală a profesorului. O activitate didactică cu adevarat motivantă trebuie însă să-i
implice pe elevi în mod activ și să le capteze interesul. Cadrul didactic trebuie să fie capabil să
stârneasca curiozitatea elevilor prin elemente de noutate, prin crearea unor conflicte cognitive,
prin utilizarea studiului de caz ori prin antrenarea elevilor în realizarea unor proiecte de echipă.
Educația fizică școlara trebuie să acorde importanța cuvenită activității de atragere a
elevilor, în practicarea sistematică a exercițiilor fizice, in primul rând prin organizarea unor
acțiuni interesante, atractive, care stimulează interesul acestora.
Participarea elevilor ca subiecți ai procesului didactic - sporind astfel caracterul
metodologic al acestuia - este stimulativă, pune elevii în posesia unor cunoștințe și deprinderi cu

1
Tema 1- Propuneţi modalităţi de stimulare a motivaţiei elevilor pentru activităţi specifice educaţiei fizice – Studentă an I ID Urse Alina (căs. Răus)

aplicativitate în practica independentă a exercițiilor fizice cu scopuri diverse, funcție de

fundamentul motivațional.
Educația fizică rămâne (sau trebuie să fie) și o activitate cu caracter recreativ, prin
schimbarea dominantei activității intelectuale în favoarea celei cu caracter fizic, prin oferirea unei
alternative utile, agreabile, muncii specifice elevului.
Sistemul de cunostințe al elevului se îmbogățește prin însușirea noțiunilor de bază ale
educației fizice. Aceste noțiuni fac din elev un practicant constient al anumitor exerciții fizice
adecvate, în condițiile cunoașterii Sistemului de norme specifice, de legități și reguli care le
delimitează din punct de vedere didactic, moral, etic, estetic, în corelație cu cunoștințele căpătate
la alte discipline școlare, cu care educația fizică are tangență, practica exercițiilor fizice poate
beneficia de un fundament teoretic valoros și durabil.
Cadru didactic trebuie să explice subiecţilor de ce este necesar un anumit volum de
muncă, o anumită succesiune a mişcărilor , o anumită intensitate şi complexitate a efortului
depus. El trebuie să formeze la elevi o motivaţie puternică privind necesitate practicării
exerciţiilor fizice după anumite norme pe care cadrul didactic de specialitate le cunoaşte cel mai
bine.
Elevii trebuie să înţeleagă mecanismul de bază al acestor acţiuni precum şi a elementelor
acestuia. De aceea, cadrul didactic trebuie să-şi pregătească şi să-şi ordoneze materialul de predat
în funcţie de particularităţile elevilor, să-l facă atractiv şi accesibil.
Elevii trebuie să manifeste dorinţa de a-şi însuşi cunoştinţe, priceperi şi deprinderi,
deziderat realizabil prin explicarea finalităţii pe care o urmărim, a avantajelor pe care le poate
aduce cunoaşterea sau însuşirea unor deprinderi motrice, dezvoltarea calităţilor motrice în
realizarea unor aspiraţii personale (de dezvoltare fizică, de integrare socială, de menţinere a
sănătăţii etc.).
Cunoscând foarte bine acţiunea motică ce trebuie însuşită, deosebind execuţiile corecte de
cele greşite, elevii îşi vor dezvolta capacitatea de autoapreciere fără a spraaprecia sau subaprecia
propria evoluţie. În justificarea reuşitelor sau nereuşitelor, nu trebuiesc invocaţi factori subiectivi
ca: arbitrajul, publicul, condiţiile de climă, comportamentul adversarului.
Persoanele care prezintă interes faţă de un stimul, tind să acorde atenţie preferenţială
acelui stimul. Această preferinţă le diferenţiază de alte persoane. În multitudinea de situaţii pe
care le parcurgem, interesul vizează procesul de selectare preferenţială a unor stimuli

2
Tema 1- Propuneţi modalităţi de stimulare a motivaţiei elevilor pentru activităţi specifice educaţiei fizice – Studentă an I ID Urse Alina (căs. Răus)

semnificativi, din punctul nostru de vedere. Aceşti stimuli vor fi menţinuţi într-o stare de activare
temporară superioară în sistemul cognitiv. Totodată se înregistrează şi un proces de inhibiţie şi
implicit de ignorare a stimulilor nerelevanţi. În situaţia şcolară acest interes poate fi captat prin
recursul la mai multe tehnici simple:
a). varierea stimulilor are efecte motivatoare. Utilizarea aceluiaşi ton, aceloraşi structuri
gramaticale, lipsa gesticii acompaniată de o mină încremenită nu susţine motivaţia pentru
învăţare;
b) schimbarea canalului de comunicare; folosirea cât mai multor registre diferite de comunicare:
oral, vizual, acţional precum şi recursul în timpul expunerii la anumite scheme, desene, grafice şi
la unele mijloace auxiliare: retroproiector, diapozitive, etc. cresc motivaţia;
c) utilizarea umorului, ameliorează comprehensiunea şi creează o atmosferă favorabilă menţinerii
interesului. În acest sens Kaplan & Pascoe (1977) relizează un experiment în care profesorul
prezenta elevilor una şi aceeaşi lecţie: 1) la o grupă de elevi odată cu materialul prezentat erau
strecurate şi elemente umoristice relaţionate cu acel material; 2) la altă grupă li se prezenta de
către acelaşi profesor acelaşi conţinut informaţional, dar lipsit de elmentele umoristice. Şase
săptămâni mai târziu elevii din grupul celor la care materialul a fost ilustrat cu aspecte umoristice
şi-au reamintit semnificativ mai mult din conţinutul lecţiei comparativ cu elevii din grupul de
control.
d) formularea de întrebări; observaţiile sistematice realizate de Silverman (1985) în mediul şcolar
susţin că profesorii, ce adresează întrebări elevilor renunţă la a oferi doar un flux permanent de
cunoştinţe. Ei devin un mediator între elev şi realitate şi nu doar sursa continuă a furnizării de
informaţii. Această manieră de predare se reflectă în cazul lor în alocarea unei cantităţi mai mari,
din timpul orei formulării de întrebări, decât media profesorilor. Deseori refuză să răspundă
imediat unor întrebări reflectându-le sub forma unor replici de genul: “Dar tu ce crezi?”, “Cum
vezi tu lucrurile?”. Întrebările acestor profesori frecvent au un caracter divergent: “ Ce s-ar
întâmpla dacă …”, “Ce te face să crezi aceasta?” De asemenea obişnuiesc să nu ofere un feed-
back evaluativ imediat, ci acceptă şi manifestă interes pentru răspunsurile paradoxale. Rezultatul
este că elevii înşişi vor tinde să- şi pună probleme şi să se autoevalueze.
Noțiunile asimilate în procesul educației fizice școlare aduc o contribuție la lărgirea
orizontului cultural al elevilor, la o vârstă la care fenomenul sportiv prezintă interes deosebit.