1.

PREZENTAREA GENERALĂ A ŢĂRII

Aşezare geografică
Islanda(Lydveldid în islandeză) este o ţară insulara situată chiar sub Cercul
Polar în Oceanul Atlantic de Nord. Se afla la aproximativ 320 km est de Groenlanda
şi la 1050 km vest de Norvegia.Are o formă ovală cu lungimea de circa 485 de km
şi lăţimea maximă de 300 de km.Teritoriul Islandei se desfăşoară pe circa 3 grade
de latitudine şi pe 9 grade de longitudine.
Mai este numită şi "Ţara gheţii şi focului" pentru că gheţarii se găsesc lângă
izvoare termale, geysere şi vulcani. Islanda a fost denumită astfel de un colonist care,
după o iarnă neobişnuit de rece şi lungă, a văzut ţărmul acoperit de gheaţă (Iceland
= Tărâmul Gheţii).
Mediul natural:
 Climatul
Islanda nu are o climă atât de rece precum alte ţări aflate la aceeaşi latitudine.
Curentul Golfului încălzeşte coastele Islandei. Nu întâlnim variaţii considerabile de
temperatură între sezoane,dar schimbările de vreme, frecvente, sunt normale, în
special în sud, unde sunt multe furtuni şi cad precipitaţii abundente.La
Reykjavik,temperaturile variază de la o medie de 11 grade , în iulie, la –1 grad, în
ianuarie, atingând o medie anuală de aprox. 5 grade.Umiditatea este ridicată, iar în
est este multă ceata.În nord, precipitaţiile variază de la 300 la 700 mm, în sud, de la
1270 la 2030 mm, iar în munţi ating 4570 mm.
Islanda este deasemenea pe tărâmul Soarelui de la Miezul Nopţii. Iernile sunt
îndelungate şi destul de blânde, iar verile, scurte şi răcoroase. În iunie soarele
straulceste aproape 24 ore, în timp ce în decembrie este noapte tot timpul.
 Vegetaţie şi faună
Deşi aici cresc câţiva arbori pitici(frasini, plopi tremurători, mes- teceni şi
salcii), principalele forme de vegetaţie sunt ierburile,muşchii şi arbuştii pitici.
Vulpea,principalul animal autohton,este des întâlnit.Renul sălbatic, a fost cândva o
specie numeroasă, dar au fost aproape exterminaţi şi, de aceea, în ultimii ani a fost
declarat că specie protejată. Apele ce înconjoară insula aduna balene, multe tipuri de
foci şi multe specii de peşti.Delfinii, cetaceele, delfinul brun şi roqualul sunt
numeroşi.Alături de aceştia se găsesc codul, egrefinul, heringul, calcani, rechini,
halibuti, tobe roşii, saithe şi alte specii.Somonii abundă în multe râuri, iar păstrăvii
în râuri şi lacuri.În Islanda trăiesc în jur de 88 de specii de păsări, dintre care
majoritatea sunt specii acvatice:eiderul şi ptarmiganul.Alte specii de păsări
autohtone sunt lebăda, vulturul, şoimul şi gaşca de mare, toate fiind specii
protejate.În Islanda nu trăiesc reptile sau broaşte, iar speciile de insecte sunt puţine.
 Relieful
Teritoriul ţării reprezintă un podiş de bazalt (alt. 640-760 m), din care se ridică
circa 100 de conuri vulcanice, dintre care mulţi sunt activi (Helga, Laki, Vatnajökull,
2000 m, Hofsjökull, 1765 m, Mýrdalsjökull, 1450 m); gheizere şi izvoare fierbinţi,
gheţari masivi. Câmpiile ocupă zonele restrânse de litoral. Râuri: Blândă, Jökulsá,
Skjálfandafljót, Sjórsá, Hvítá. Lacuri glaciare: Singvellir, Thoris. Clima maritimă
blândă. Vegetaţie de tundră, plantaţii de conifere.
 Mediul economic şi social
Industria cea mai importantă a Islandei este cea procesatoare de peşte. Mici fabrici
de procesare se găsesc de-a lungul coastei, iar în Reykjavik şi Sglufj"rdhur exista
refrigeratoare mari. Islanda are afaceri prospere în domeniul editorial. Alte industrii
produc ciment, îmbrăcăminte, echipament electric, îngrăşăminte şi produse
alimentare. Aproape o treime din lucrătorii industriali sunt femei. Guvernul islandez
îşi dezvoltă industria cu ajutorul celorlaltor tari. În 1968, o companie americană a
construit o fabrică de diatomit (o minerală folosită în filtrele industriale). O fabrică
de aluminiu construită de suedezi a început să producă la începutul anilor 1970.
Aproximativ 15% din populaţie sunt fermieri. Islanda are cam 5.300 de ferme
împrăştiate în regiunile de câmpie. Majoritatea fermierilor cresc oi pentru lana, carne
şi piei şi vite pentru produsele din lapte. Cresc deasemenea mici cai islandezi.
Principala recolta este fanul pe care fermierii îl folosesc pentru a hrăni animalele.
Fermierii pot strânge două sau trei recolte de fan datorită ploilor abundente şi zilelor
lungi din timpul verii. Fermierii mai cultiva şi rădăcinoase, ca guliile şi cartofii. Din
1930 fermierii şi-au construit sere lângă izvoarele termale. Apele termale încălzesc
serele şi astfel fermierii pot cultiva roşii şi alte legume, flori, viţa de vie şi chiar
banane.
 Limba
Cam jumătate din populaţie locuieşte în sau lângă Reykjavik. Islandezii vorbesc
o limbă scandinavă, islandeza. Limba este atât de asemănătoare cu vechea
norvegiana, limba strămoşilor lor, încât pot să înţeleagă uşor poveşti sau poezii scrise
în secolele XII-XIII. Majoritatea islandezilor vorbesc două sau mai multe limbi
străine, de obicei daneză, engleza, germana sau suedeză.
 Religia
Majoritatea islandezilor aparţin Bisericii Evanghelice Luterane (la fel ca şi
celelate tari nordice: Norvegia, Suedia, Danemarca şi Finlanda).Deşi 90% dintre
islandezi alcătuiesc această biserică, exista o mare tolerantă faţă de celelalte
confesiuni.Astfel că una dintre minorităţile religioase este alcătuită din romano-
catolici şi luterani simpli.