Evagrie Ponticul

(Din Tratat despre rugăciune)

Străduiește-te să îți ții mintea în timpul rugăciunii surdă și mută și în felul acesta te vei putea ruga.

Rugaciunea este vlăstarul blândeții și al lipsei de mânie.

Rugăciunea este rodul bucuriei și al recunoștinței.

Rugăciunea este alungarea tristeții și descurajării.

De vrei să te rogi așa cum se cuvine, ai grijă să nu întristezi vreun suflet, căci altfel în zadar alergi.

Amintirea răului întunecă cugetul celui ce se roagă și își împrăștie întunericul peste rugăciunile lui.

Înarmat împotriva mâniei, vei fi întotdeauna apărat de pofte, căci pofta este hrana mâniei, care la
rândul ei tulbură ochiul minții și strică astfel starea rugăciunii.

Rugăciunea fără împrăștierea gândului este înțelegerea supremă a minții.

Rugăciunea este ridicarea minți spre Dumnezeu.

Cere în rugaciunea ta numai dreptatea și împărăția, adică virtutea și cunoștința și toate celelalte ți se
vor da pe deasupra ( Matei 6. 33 ).

Fie că te rogi cu frații, fie singur, străduiește-te să te rogi nu din obișnuință, ci cu simțire.

Dacă mintea nu zăbovește în ideile simple, aceasta nu înseamnă că ea a ajuns la locul rugăciunii, căci
ea poate sa se afle în contemplația obiectelor și să flecărească despre înțelesurile lor. Aceste
înțelesuri, deși sunt idei simple, dar exprimând imagini ale obiectelor, imprimă minții forma lor și o
îndepărtează de Dumnezeu.
Cel ce se roagă în Duh și în Adevăr, nu din fapturi îi aduce laude Ziditorului, ci îl preamărește pe
Dumnezeu din El însuși.

Dacă ești teolog, roagă-te cu adevărat și dacă te rogi cu adevărat, ești teolog.

Atunci când te rogi, nu da chip lui Dumnezeu în tine, nici nu îngădui ca mintea ta să accepte vreo
formă oarecare. Rămâi în imaterial înaintea Celui imaterial și vei înțelege.

Stai de veghe, păzindu-ți mintea de orice fel de gânduri în timpul rugăciunii, pentru ca aceasta să fie
fermă în liniștea ei (natura ei originară). Atunci Cel ce pătimește împreună cu cei neștiutori Va veni la
tine, și vei primi darul atotstrălucitor al rugăciunii.

Hrana trupului este pâinea, a sufletului este virtutea și a mintii este rugăciunea.

Tine-ți ochii plecați în timpul rugăciunii, lepădându-ți trupul și sufletul, trăiește numai prin minte.

Tu nădăjduiești să vezi fața lui Hristos” (Rom.8,38). Caută, pentru nimic în lume,să vezi vreo formă
sau vreun chip în vreme ce te rogi.

Fericită este mintea liberă de orice formă în timpul rugăciunii.

Fericită este mintea care, în timpul rugăciunii, se face imaterială și lipsită de toate.

Atenția minții, căutând rugăciunea, va afla rugăciunea, căci dacă ceva urmează atenției aceea e
rugăciunea. De aceea trebuie sa ne aplecăm asupra ei.

Valoarea rugaciunii nu stă în simpla cantitate, ci in cantitatea ei. Aceasta ne-o dovedesc cei doi care s-
au suit la templu să se roage (Luca18, 10) precum și cuvintele: ”când vă rugați, nu boblorosiți
cuvintele” (Matei6,7).

Când, aflat la rugăciune, te vei ridica mai presus de orice bucurie, atunci, cu adevarat, vei găsi
rugăciunea.