METODICA PREDĂRII LIMBII ŞI LITERATURII

ROMÂNE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR

Mariana Norel

- Prezentare de carte -

Responsabili prezentare: Burulea Florina

Păuleți Maria Alexandra
I. Date despre lucrare:
Autor: Mariana Norel
Editura: Art
Data publicației: 2010
Locul publicării: București

II. Cuprins
1. Didactica limbii și literaturii române pentru învățământul primar în primul deceniu al mileniului
III;
2. Curriculum-ul de limba și literatura română pentru învățământul primar;
3. Didactica oralului;
4. Învățarea citit-scrisului în clasa I;
5. Didactica redactării (scrisului);
6. Didactica lecturii;
7. Didactica limbii;
8. Evaluarea la limba și literatura română în învățământul primar;
9. Managementul clasei în orele de limba și literatura română din învățământul primar.

III. Percepții asupra lucrării

Didactica limbii și literaturii române pentru învățământul primar s-a născut din nevoia de
a oferi cadrelor didactice implicate în pocesul de predare – învățare – evaluare o sursă utilă de
formare și informare, în vederea pregătirii optime a propriului demers didactic.
Eficiența activității didactice a profesorului este determinată de personalitatea sa, de
cantitatea si calitatea informațiilor transmise, dar și de gradul receptării acestora de către elevi.
Făcând dovada bunei pregătiri profesionale, profesorul pentru învățământul primar va putea
exercita o influență pozitivă asupra elevului prin claritatea și precizia conceptelor puse în discuție,
prin realizarea unei permanente acțiuni interdisciplinare, informându-se la zi în cât mai multe
domenii.
,,Educația are dificila misiune de a transmite o cultură acumulată de secole, dar și o
pregătire pentru un viitor în bună măsură, imprevizibil.” – Jacques Delors.
Capitolul 4 – Învățarea citit – scrisului în clasa I
4.3. Perioada abecedară. Metode de învățare a citit – scrisului
În perioada abecedară, perioadă consacrată învățării citirii și scrierii tuturor literelor
alfabetului, a unor cuvinte și chiar a unor scurte propoziții, cadrul didactic va urmări ca elevii:
- Să compună cuvinte la alfabetar;
- Să pronunțe corect cuvinte;
- Să respecte intonația impusă de semnele de punctuație;
- Să scrie – cu litere de mână – litere, silabe, cuvinte și chiar propoziții;
- Să transcrie/ copieze cuvinte, propoziții sau texte (de mică întindere) cu litere de mână;
- Să respecte, în enunțurile scrise semnele de ortografie și punctuație învățate.

4.3.1. Metoda fonetică, analitico-sintetică

Este metoda de bază folosită în învățarea citit-scrisului, metodă care pune în evidență
caracterul fonetic al limbii române, corespondeța între sunet și literă.

Un exercițiu frecvent folosit încă din etapa preabecedară (chiar în grupa pregătitoare), dar
care joacă un rol deosebit și în primele lecții ale etapei abecedare, este cel al reprezentării grafice
a enunțului propo
ziției, a cuvintelor care alcătuiesc propoziția, a silabelor care alcătuiesc cuvântul și a sunetelor care
compun silaba, exercițiul care contribuie la dezvoltarea auzului fonematic, în lipsa căruia elevul
nu ar putea citi sau scrie corect.

În procesul deprinderii cititului, elevii parcurg două etape:

 Etapa însușirii tehnicii cititului;

 Etapa formării și dezvoltării capacității de a se orienta într-un text citit, care să devină un
izvor de informații și de formare;

Pentru formarea și dezvoltarea deprinderilor de scriere a literelor, apoi a cuvintelor și a

enunțurilor, se parcurg etape deja cunoscute din perioada preabecedară, etape care respectă
algoritmul metodei fonetice, analitico-sintetice:

 Etapa de organizare a activității de învățare a scrierii unei litere - pregătirea elevilor

pentru activitatea de scriere, respectarea poziției corecte a corpului și a caietului în timpul
scrisului, mânuirea corectă a instrumentului de scris, executarea unor mișcări de încălzire
a mușchilor mâinii;

 Etapa analitică:
- citirea unor cuvinte în care apare litera care va urma a fi învățată;
- indetificarea literei de tipar și recunoașterea literei de mână;
- explicarea realizării literei de mână, însoțită de demonstrație;
- executarea literei de mână de către elevi;
 - organizarea exercițiilor de scriere a literei de mână;
- asigurarea controlului și a autocontrolului scrierii literei de mână.

 Etapa sintetică:
- presupune automatizarea treptată a scrisului – se realizează unirea literei de mână cu alte
litere învățate anterior spre a crea silabe, cuvinte, apoi enunțuri – propoziție;
- este etapa exprimării grafice a ideilor.

4.3.2. Metoda citirii globale

Metoda constă în memorarea cuvântului, la vederea acestuia: sunt folosite cartonașe/
jetoane cu denumirea unor obiecte uzuale, apropiate copiilor, când aceștia rostesc un cuvânt,
profesorul le prezintă cartonașul cu numele respectiv, în mod repetat, până este reținut de copii.
După ce elevii au însușit un număr relativ de cuvinte, se trece la citirea cărților, cu povești
scurte, cuprinzând, în mare măsură, cuvintele însușite anterior.
Această metodă nu este folosită la noi, una din cauze fiind lipsa cărților cu povești scurte,
bazate pe cuvinte uzuale, care să pună accentul pe corespondeța imagine – cuvânt.

4.3.3. Metoda lingvistică integrală sau metoda ,,cărților uriașe”

Elevii învață să citească povești, poezii, ghicitori, cântece din cărți uriașe, învățătorul
indicând cu un arătător, fiecare cuvânt citit/ rostit/ cântat, iar elevii urmărind cu privirea cuvintele
indicate.
Textele din cărțile uriașe servesc drept pretext pentru convorbiri pe diferite teme, pentru
învățarea citirii și, respectiv, scrierii unor cuvinte, chiar și enunțuri.

4.3.4. Alte metode de învățare a cititului și a scrisului, cunoscute în didactică, sunt:

- metoda naturală;
- metoda Montessori;
- metoda funcțională;
- metoda gestuală;
- metoda mixtă de învățare a citit-scrisului.
Capitolul 9 – Managementul clasei în orele de limba și literatura română

9.1. Profesorul de învățământ primar/ institutorul/ învățătorul

9.1.1. Personalitatea cadrului didactic
Profesorul de azi trebuie să conștientizeze faptul că el este, alături de alții, un agent
educațional; dar nu un deținător al adevărului absolut, ci un partener de dialog, un moderator în
actul de predare – învățare – evaluare.
Astfel, învățarea devine un proces permanent, în care elevul constată că nu este singurul
care învață, profesorul este și el o persoană care învață permanent; prin urmare, se reduce distanța
dintre profesor și elev, așa-zisa ,,distanță de putere/autoritate”, elevii se apropie de o persoană care
ea însăși învață; ei adoptă mult mai ușor stilul de învățare demonstrat.

9.1.2. Rorurile cadrului didactic din învățământul primar

Atmosfera pe care o creează în clasă profesorul pentru învățământ primar constituie un
factor care influențează comportamentul de învățare al elevului; în primii ani de școală, elevii se
obișnuiesc cu un nou mod de lucru, cu o altfel de disciplină, care își va pune amprenta asupra
întregii lor dezvoltări ulterioare.
Fiecare profesor are un mod propriu de organizare și de coordonare a procesului didactic,
putem indentifica, potrivit lui Sorin Cristea, trei stiluri pedagogice:
a) stilul pedagogic autoritar;
b) stilul pedagogic democratic;
c) stilul pedagogic permisiv.

9.2. Gestionarea lecțiilor de limba și literatura română

9.2.1. Forme de organizare a activităților de limbă și literatură română
În timpul procesului de predare – învățare – evaluare, elevii și grupul din care fac ei parte
– clasa – sunt adevărații parteneri ai profesului în demersul său didactic. Activitățile de limba și
literatura română pot fi organizate și desfășurate în școală, dar și în afara ei, în funcție de
obiectivele urmărite.
Activitatea frontală a fost considerată mult timp cea mai importantă formă de organizare
a clasei, astăzi cedează locul activităților pe grupe și în perechi.
Activiatea pe grupe/ în perechi este recomandată pentru realizarea proiectelor și
rezolvarea diverselor sarcini – de comunicare orală sau scrisă, de limbă sau de literatură română.
Activitatea individuală (independentă) este folosită cu precădere la evaluarea prin probe
de evaluare, la redactarea compunerilor școlare, la efectuarea unor teme în clasă și acasă.
9.2.2. Valorificarea metodelor și tehnicilor de învățare moderne
Este dreptul copilului de a fi tratat diferențiat în așa fel încât să se asigure o dezvoltare
armonioasă a personalității sale, în funcție de dominantele de inteligență și de tipul său de
personalitate.
9.3. Motivarea elevilor
În procesul de învățare se manifestă două categorii de motivații:
a) motivația extrinsecă
b) motivația intrinsecă
Elevul învață inițial din motive externe, ajungând treptat să învețe din plăcere. De aceea,
trebuie să găsim metodele și procedeele cele mai potrivite clasei cu care lucrăm, personalităților
diverse pe care le formăm, instaurând o relație de încredere, de respect reciproc, stimulând elevii
și învățându-i să se autostimuleze.
O bună comunicare cu elevii duce, implicit, la reușită, folosind încurajări, mesaje pozitive
de tipul: ,,Ai dat un răspuns potrivit!”, ,,Foarte bine!”, ,,Îmi place cum ai formulat răspunsul!”,
,,Excelent, ai găsit soluția!”. Elevul care este mereu încurajat va avea o atitudine pozitivă față de
actul învățării și față de școală, va încerca prin acțiunile întreprinse să ,,onoreze încrederea acordată
de profesorul de învățământ primar”.