Ana Blandiana

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search

Ana Blandiana

Date personale

Nume la naștere Otilia Valeria Coman

Născută 25 martie 1942 (77 de

ani)[1][2][3][4][5][6][7]
Timișoara, România

Naționalitate română

Cetățenie România

Ocupație poet, prozator, traducător

Limbi limba română

limba franceză

Studii International Writing Program[*]

Activitatea literară

Mișcare/curent literar neomodernism

Specie literară poezie, proză

Note

Premii Cetățean de onoare al Timișoarei[*]

Premiul Herder
premiul Vilenica[*]
Legiunea de onoare

Membru corespondent al Academiei Române

 Modifică date / text

Poeta Ana Blandiana în tinerețe

Ana Blandiana (Otilia Valeria Rusan, n. Coman; n. 25

martie 1942,[1][2][3][4][5][6][7] Timișoara, România) este o scriitoare (autoare a 26 de cărți publicate în
română și a 60 de volume apărute în 26 de limbi) și luptătoare pentru libertate civică din
România.
În luna mai 1990 a reînființat Centrul PEN din România, pe care l-a condus până în 2004. În
noiembrie 1990 s-a numărat printre fondatorii Alianței Civice (președinte între 1991-2002). În
ianuarie 1993 a fost inițiatoare, împreună cu Romulus Rusan, a Memorialului Sighet, iar în aprilie
1995, a Academiei Civice, pe care le conduce de la începuturi până în prezent.
Este membru corespondent al Academiei Române (din 2016).[8]

Cuprins

 1Originea și studiile
 2Premii literare
 3Interdicții de publicare
 4Referințe critice
 5Opera
o 5.1Cărți de poezie
o 5.2Cărți de eseuri
o 5.3Cărți de proză
o 5.4Varia
o 5.5Cărți traduse și antologii
o 5.6Volume colective
o 5.7Teze de doctorat
 6Note
 7Bibliografie
o 7.1Ana Blandiana în ediții enciclopedice
o 7.2Referințe critice în reviste
 8Legături externe

Originea și studiile[modificare | modificare sursă]

Otilia Coman s-a născut la Timișoara, ca fiică a preotului ortodox Gheorghe Coman, originar
din Murani, Timiș. După retrocedarea Ardealului de Nord în 1944, familia Coman s-a mutat
la Oradea, unde tatăl poetei a slujit ca preot la Biserica cu Lună, catedrala ortodoxă din Oradea.
După instaurarea regimului comunist în România, preotul Gheorghe Coman a fost arestat ca
"dușman al poporului". Ca fiică a unui deținut politic, a trebuit să aștepte patru ani până când
autoritățile comuniste i-au permis înscrierea la Facultatea de Filologie din Cluj.[9][10]
Pentru a ocoli șicanele regimului, Otilia Coman și-a luat pseudonimul Ana Blandiana, după
numele satului natal al mamei, respectiv Blandiana, Alba.
Tatăl poetei a murit într-un accident de mașină în anul 1964, la scurt timp după eliberarea din
detenția politică.
După absolvirea facultății, Ana Blandiana a debutat în revista Tribuna din Cluj.

Premii literare[modificare | modificare sursă]

Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, 1969; Premiul pentru poezie al
Academiei Române, 1970; Premiul pentru proză al Asociației Scriitorilor din București,
1982; Premiul Internațional "Gottfried von Herder", Viena, 1982; Premiul Național de Poezie,
1997; Premiul "Opera Omnia", 2001; Premiul Internațional "Vilenica", 2002;
În martie 2016 a primit Premiul „Poetul European al Libertății”, pentru volumul Patria mea A4,
care a apărut în traducere poloneză în ianuarie 2016. Decernarea premiului a avut loc în cadrul
ediției a 4-a din cadrul concursului cu același nume, organizat la Gdansk, în Polonia.[11]

Interdicții de publicare[modificare | modificare sursă]

Înainte de Revoluția din 1989, i s-a luat în trei rânduri dreptul de a publica (1959-1964, 1985,
1988-1989),[9] iar în ultimii doi ani numele ei a fost interzis și cărțile i-au fost scoase și din
biblioteci. Înainte de a deveni poetă a lucrat pe un șantier de construcții, deoarece a fost
persecutată de regimul comunist, tatăl ei fiind declarat chiabur. Cenzura nu a admis faptul că ea
a publicat o carte de poezii despre motanul Arpagic, interpretat de cititori drept o aluzie la Nicolae
Ceaușescu. Poeziile ei interzise au fost difuzate în mii de exemplare, scrise de mână de cititori
(singurul samizdat românesc) și au fost traduse în numeroase limbi, ca dovadă a cenzurii din
România. Importanta revistă londoneză Index of Censorship i-a dedicat un număr special.

 În 1990, Ana Blandiana reînființează PEN Clubul Roman al cărei președinte devine. Este
unul dintre inițiatorii Alianței Civice pe care o conduce intre 1991 și 2001. Fondator și
președinte al Academiei Civice, care realizează, sub egida Consiliului Europei, Memorialul
Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet. Membră a Academiei Europene de
Poezie, a Academiei de Poezie "Stéphane Mallarmé" și a Academiei Mondiale de Poezie
(UNESCO).

Referințe critice[modificare | modificare sursă]

Receptarea critică a operei Anei Blandiana a fost extrem de bogată, la fel de bogată ca și opera.
Criticul Marian Popa subliniază că «situația dilematică este creată prin raportarea normelor
biologice la cele etic-sociale»; «conștiința trupului păcătos și precar ajunge însă cu timpul sursa
unei voluptăți reci, sarcastice, revendicând ultragiul», «mijloc de exteriorizare a vitalismului
intens».
O interesantă conjugare lirică a temei somnului în poezia Anei Blandiana este observată de
criticul literar Eugen Simion: «somnul nu este cu necesitate o prefigurare a morții; e întoarcerea
pentru o clipă la ritmul pur al materiei, o zonă de liniște și de plenitudine a pasiunii degajate de
forța devastatoare a simțurilor; iubirea își regăsește în acest spațiu chipu-i melancolic, suav,
spiritualizat» (SSra, I, 336): Adorm, adormi, / Cum stăm cu ochii-nchiși / Părem întinși alături / Doi
tineri morți egali./ (...) / Nu te speria, / Pletele noastre vecine / Răsfirate în iarbă / Au început să
prindă rădăcini, / În curând frunzele ne vor înveli / În auriul omăt. / Niciodată n-am semănat mai
mult, / Aripile ți s-au afundat în țărână / Și nu se mai văd. («Adorm, adormi»).
Alexandru Piru, în «Istoria literaturii române de la început până azi» (1981), apreciază că «Poeta
are o filozofie. În tentativa sa de a fi, omul se izbește implacabil de un termen final, ceea ce
constituie, cum se intitulează cel de-al doilea volum, Călcâiul său vulnerabil (1966). Salvarea se
află în aspirația spre puritate, condiție etică, dar și în sublimarea vieții în artă, condiție estetică.
Altfel spus, nemurirea se obține prin identificarea cu universul, nu prin imitarea naturii, arta e un
fel de transsubstanțiere, o mutație ontologică (A treia taină, 1969). Mai departe poeta caută
hotarul dintre bine și rău, dintre înnorat și senin, dintre lumină și noapte, exterior și interior,
paradis și infern. Moartea e văzută ca un rit nupțial...» (PIL, 502 sq.).
Nicolae Manolescu reține[12] mai ales: „proza de ficțiune, foarte personală, conține pagini
antologice”.

Opera[modificare | modificare sursă]

De-a lungul anilor, poeta a întreprins — ca invitată a unor universități, academii, organizații
culturale — mai multe călătorii de documentare și studiu în diverse țări europene și a participat la
congrese și festivaluri de poezie. În afara volumelor menționate, i-au mai apărut grupaje de
poeme în reviste și antologii din Anglia, S.U.A., Italia, Spania, Franța, Belgia, Germania, Austria,
Olanda, Finlanda, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, Brazilia, Cuba, Turcia, Siria, Grecia,
China, Japonia, Israel, Albania. După 1989, acestor traduceri li se adaugă eseurile literare și
articolele de analiză politică apărute în marile ziare germane sub semnătura Anei Blandiana, ca și
nenumărate conferințe, lecturi publice, interviuri, intervenții la colocvii, simpozioane și mese
rotunde în principalele țări europene.