Sunteți pe pagina 1din 53

SLUJBELE

POSTULUI MARE

SÎMBĂTĂ ÎN
SĂPTĂMÎNA PATIMILOR

CONSILIUL EDITORIAL
AL BISERICII ORTODOXE DIN MOLDOVA

1
Tipărită
cu binecuvîntarea Prea Sfințitului
NICODIM
Episcop de Edineț și Briceni

© Seminarul Teologic Liceal de fete „Sf. Cuv. Mc. Elisabeta”


Edineț

2
ÎN SFÎNTA
ȘI MAREA ZI SÎMBĂTĂ

LA UT REN IE zile în veacul veacului. 5 Mare este slava


lui întru mîntuirea Ta, slavă şi mare
Se săvîrşeşte vineri seara cînd se cîntă şi
Prohodul Do mnului. cuviinţă vei pune peste el. 6 Că îi vei da
Preotul: Binecuvîntat este lui binecuvîntare în veacul veacului,
Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi veseli-l-vei pe dîns ul întru bucurie cu
pururea, şi în vecii vecilor. faţa Ta. 7 Că împăratul nădăjduieşte în
Citeţul 1: Amin. Sfinte Dumne- Domnul şi întru mila Celui Preaînalt nu
zeule..., Preasfîntă Treime..., Tatăl se va clăti. 8 Află-se mîna Ta peste toţi
nostru... vrăjmaşii Tăi, dreapta Ta să afle pe toţi
Preotul: Că a Ta este împărăţia... cei ce Te urăsc pe Tine. 9 Pune-i-vei pe ei
Citeţul 1: Amin. Doamne miluieşte ca un cuptor de foc în vre mea arătării
(de 12 ori). Slavă..., Şi acum... Veniţi să ne Tale; 10 Domnul întru mînia Sa îi va
închinăm... (de 3 o ri) tulbura pe ei şi-i va mînca pe ei focul. 11
Şi apoi citeţul începe psalmii obişnuiţi de Rodul lor de pe pămînt îl vei pie rde şi
dimineaţă, în timpul cărora Preotul săvîrşeşte cădirea sămînţa lor dintre fiii oamenilor. 12 Că au
mare.
gîndit rele împotriva Ta, au cugetat
Psalmul 19: sfaturi, care nu vor putea să stea. 13 Că îi
Auză-te Domnul în ziua necazului, vei pune pe ei pe fugă şi cu arcul Tău vei
scutească-te numele Dumnezeului lui ţinti capul lor. 14 Înalţă-Te, Doamne,
Iacob. 2 Trimită ţie ajutor din locaşul întru tăria Ta; cînta-vom şi vom lăuda
Său cel sfînt şi din Sion sprijinească-te pe puterile Tale.
tine. 3 Pomenească toată je rtfa ta, Slavă..., Şi acum..., Sfinte
arderea de tot a ta bine plăcută să-I fie. 4 Dumnezeule..., Preasfîntă Treime...,
Dea ţie Domnul după inima ta şi tot Tatăl nostru...
sfatul tău să-l plinească. 5 Bucura-ne- Preotul: Că a Ta este împărăţia...
vom de mîntuirea Ta şi întru numele
Dumnezeului nostru ne vom mări. Citeţul 1: Amin. Mîntuieşte,
Plinească Domnul toate cererile tale. 6 Doamne, poporul Tău şi binecuvintează
Acum am cunoscut că a mîntuit Domnul moştenirea Ta. Biruinţă
pe Unsul Său, cu pute rea dreptei Sale. 7 binecredincioşilor creştini asupra celui
Auzi-L-va pe Dîns ul din ce rul cel sfînt al potrivnic dăruieşte şi cu crucea Ta
Lui. 8 Unii se laudă cu căruţele lor, alţii păzeşte pe poporul Tău.
cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Slavă...,
Domnului Dumne zeului nostru. 9 Aceştia Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce de
s-au împiedicat şi au căzut, iar noi ne-am bunăvoie, poporului Tău celui nou,
sculat şi ne-am îndreptat. 10 Doamne, numit cu numele Tău, îndurările Tale
mîntuieşte pe împăratul şi ne auzi pe noi, dăruieşte, Hristoase Dumnezeule.
în orice zi Te vom chema. Veseleşte cu puterea Ta pe drept
credinciosul nostru popor, dăruindu-i lui
Psalmul 20:
biruinţă asupra potrivnicilor, avînd
Doamne, întru puterea Ta se va
ajutorul Tău armă de pace, nebiruită
veseli împăratul şi întru mîntuirea Ta se
biruinţă.
va bucura foarte. 2 După pofta inimii lui
Şi acum...,
i-ai dat lui, şi de voia buzelor lui nu l-ai
Folositoare, neînfricată şi
lipsit pe el. 3 Că l-ai întîmpinat pe el cu
neînfruntată, nu trece cu vederea, ceea ce
binecuvîntările bunătăţii, pus-ai pe capul
eşti bună, rugăciunile noastre, întru tot
lui cunună de piatră scumpă. 4 Viaţă a
lăudată Născătoare de Dumne zeu.
cerut de la Tine şi i-ai dat lui lungime de
3
Întăreşte viaţa cea de obşte a ca o sarcină grea apăsat-au peste mine. 5
dreptmăritorilor creştini. Mîntuieşte pe Împuţitu-s-au şi au putre zit rănile mele,
cei ce i-ai rînduit să conducă şi le dă lor de la faţa nebuniei mele. 6 Chinuitu-m-
birunţă din cer, pentru că ai născut pe am şi m-am gîrbovit pînă în sfîrşit, toată
Dumnezeu, ceea ce eşti una ziua mîhnindu-mă umblam. 7 Că şalele
binecuvîntată. mele s-au umplut de ocări şi nu este
Preotul: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, vindecare în trupul me u. 8 Necăjitu-m-
după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne am şi m-am s merit foarte; răcnit-am din
miluieşte. suspinarea inimii mele. 9 Doamne,
Corul: Doamne miluieşte (de 3 ori). înaintea Ta este toată dorirea mea şi
Preotul: Că milostiv şi iubitor de oameni suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns. 10
Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului, şi
S fîntului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a
Corul: Amin. tăria mea şi lumina ochilor mei, şi
Întru numele Domnului..., binecuvintează. aceasta nu este cu mine. 11 Prietenii mei
Preotul: S lavă S fintei şi celei de o fiinţă şi de şi vecinii mei în preajma mea s-au
viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, totdeauna,
acum şi pururea, şi în vecii vecilor. apropiat şi au şezut; şi cei de aproape ai
Corul: Amin. mei departe au stat. 12 Şi se sileau cei ce
căutau sufletul meu, şi cei ce căutau cele
Citeţul 1: Slavă întru cei de sus lui rele mie grăiau deşertăciuni şi
Dumnezeu şi pe pămînt pace, între vicleşuguri toată ziua cugetau. 13 Iar eu,
oameni bunăvoire (de 3 ori). ca un surd, nu auzeam şi ca un mut ce
Doamne, buzele mele vei deschide şi nu-şi deschide gura sa. 14 Şi m-am făcut
gura mea va vesti lauda Ta (de 2 ori). ca un om ce nu aude şi nu are în gura lui
Psalmul 3 mustrări. 15 Că spre Tine, Doamne, am
Doamne, cît s-au înmulţit cei ce mă nădăjduit; Tu mă vei auzi, Doamne,
necăjesc! Mulţi se scoală asupra mea; 2 Dumnezeul meu, 16 Că am zis, ca nu
Mulţi zic sufletului meu: „Nu este cumva să se bucure de mine vrăjmaşii
mîntuire lui, întru Dumnezeul lui!” 3 Iar mei; şi cînd s-au clătinat picioarele mele,
Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava împotriva mea s-au semeţit. 17 Că eu spre
mea şi Cel ce înalţi capul meu. 4 Cu bătăi gata sînt şi durerea mea înaintea
glasul me u către Domnul am strigat şi m- mea este pururea. 18 Că fărădelegea mea
a auzit din muntele cel sfînt al Lui. 5 Eu eu o voi vesti şi mă voi îngriji pentru
m-am culcat şi am adormit; sculatu-m- păcatul meu; 19 Iar vrăjmaşii mei trăiesc
am, că Domnul mă va sprijini. 6 Nu mă şi s-au întărit mai mult decît mine, şi s-au
voi te me de mii de popoare, care înmulţit cei ce mă urăsc pe nedrept. 20
împrejur mă împresoară. 7 Scoală, Cei ce îmi răsplătesc rele pentru bune mă
Doamne, mîntuieşte-mă, Dumnezeul defăimau, că urmam bunătatea. 21 Nu mă
meu, că Tu ai bătut pe toţi cei ce mă lăsa, Doamne, Dumnezeul me u, nu Te
vrăjmăşesc în deşert; dinţii păcătoşilor ai depărta de la mine, 22 Ia aminte spre
zdrobit. 8 A Domnului este mîntuirea şi ajutorul meu, Doamne al mîntuirii mele.
peste poporul Tău, binecuvîntarea Ta. Nu mă lăsa, Doamne, Dumnezeul
Eu m-am culcat şi am adormit; meu, nu Te depărta de la mine. Ia aminte
sculatu-m-am, că Domnul mă va sprijini. spre ajutorul meu, Doamne al mîntuirii
Psalmul 37 mele.
Doamne, nu cu mînia Ta să mă Psalmul 62
mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă Dumnezeule, Dumne zeul me u, pe
cerţi. 2 Că săgeţile Tale s-au înfipt în Tine Te caut dis-de-dimineaţă. 2 Însetat-a
mine, şi ai întărit peste mine mîna Ta. 3 de Tine sufletul me u, suspinat-a după
Nu este vindecare în trupul meu de la Tine trupul meu, 3 În pămînt pustiu şi
faţa mîniei Tale; nu este pace în oasele neumblat şi fără de apă. Aşa în locul cel
mele de la faţa păcatelor mele. 4 Că sfînt m-am arătat Ţie, ca să văd puterea
fărădelegile mele au covîrşit capul meu, Ta şi slava Ta. 4 Că mai bună este mila

4
Ta decît viaţa; buzele mele Te vor lăuda. ajuns-am urîciune lor. 9 Închis am fost şi
5
Aşa Te voi binecuvînta în viaţa mea, şi n-am putut ieşi. Ochii mei au slăbit de
în numele Tău voi ridica mîinile mele. 6 suferinţă. 10 Strigat-am către Tine,
Ca de seu şi de grăsime să se sature Doamne, toată ziua întins-am către Tine
sufletul meu şi cu buze de bucurie Te va mîinile mele. 11 Oare, morţilor vei face
lăuda gura mea. 7 De mi-am adus aminte minuni? Sau cei morţi se vor scula şi Te
de Tine în aşternutul meu, în dimineţi vor lăuda pe Tine? 12 Oare, va spune
am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul cineva în mormînt mila Ta şi adevărul
meu 8 Şi întru acoperămîntul aripilor Tău în locul pierzării? 13 Oare, se vor
Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a sufletul cunoaşte întru întuneric minunile Tale şi
meu de Tine şi pe mine m-a s prijinit dreptatea Ta în pămînt uitat? 14 Iar eu
dreapta Ta. 9 Iar ei în deşert au căutat către Tine, Doamne, am strigat şi
sufletul meu, intra-vor în cele mai de jos dimineaţa rugăciunea mea Te va
ale pămîntului; da-se-vor în mîinile întîmpina. 15 Pentru ce, Doamne, lepezi
sabiei, părţi vulpilor vor fi. 10 Iar sufletul meu şi întorci faţa Ta de la
împăratul se va veseli de Dumnezeu; mine? 16 Sărac sînt eu şi în osteneli din
lăuda-se-va tot cel ce se jură întru El, că tinereţile mele, înălţat am fost, dar m-am
s-a astupat gura celor ce grăiesc smerit şi m-am mîhnit. 17 Peste mine au
nedreptăţi. trecut mîinile Tale şi înfricoşările Tale
În dimineţi am cugetat la Tine, că m-au tulburat. 18 Înconjuratu-m-au ca
ai fost ajutorul meu. Şi întru apa toată ziua şi m-au cuprins deodată. 19
acoperămîntul aripilor Tale mă voi Depărtat-ai de la mine pe prieten şi pe
bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine şi vecin, iar pe cunoscuţii mei de ticăloşia
pe mine m-a s prijinit dreapta Ta. mea.
Slavă Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului Doamne, Dumnezeul mîntuirii
Duh. Şi acum, şi pururea, şi în vecii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea
vecilor. Amin. Ta. Să ajungă înaintea Ta rugăciunea
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie mea; pleacă urechea Ta spre ruga mea.
Dumnezeule (de 3 ori). Psalmul 102
Doamne miluieşte (de 3 ori). Binecuvintează, suflete al meu, pe
Slavă Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului Domnul şi toate cele din lăuntrul me u,
Duh. numele cel sfînt al Lui. 2 Binecuvintează,
Citeţul 2: Şi acum, şi pururea, şi în suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate
vecii vecilor. Amin. binefacerile Lui. 3 Pe Cel ce curăţeşte
Psalmul 87 toate fărădelegile tale; pe Cel ce vindecă
Doamne, Dumnezeul mîntuirii toate bolile tale; 4 Pe Cel ce izbăveşte din
mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea stricăciune viaţa ta; pe Cel ce te
Ta. 2 Să ajungă înaintea Ta rugăciunea încununează cu milă şi cu îndurări; 5 Pe
mea; pleacă urechea Ta spre ruga mea, Cel ce umple de bunătăţi dorirea ta;
Doamne. 3 Că s-a umplut de rele sufletul înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile
meu şi viaţa mea de iad s-a apropiat. 4 tale. 6 Cel ce face milostenie, Domnul, şi
Socotit am fost cu cei ce se coboară în judecată tuturor celor ce li se face
groapă; ajuns-am ca un om neajutorat, strîmbătate. 7 Cunoscute a făcut căile
între cei morţi slobod. 5 Ca nişte oameni Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale.
8
răniţi ce dorm în mormînt, de care nu Ţi- Îndurat şi milostiv este Domnul,
ai mai adus aminte şi care au fost îndelung-răbdător şi mult-milostiv. 9 Nu
lepădaţi de la mîna Ta. 6 Pusu-m-au în pînă în sfîrşit se va iuţi, nici în veac se va
groapa cea mai de jos, întru cele mînia. 10 Nu după păcatele noastre a
întunecate şi în umbra morţii. 7 Asupra făcut nouă, nici după fărădelegile noastre
mea s-a întărîtat mînia Ta şi toate a răs plătit nouă, 11 Ci cît este de departe
valurile Tale le-ai adus spre mine. 8 cerul de pămînt, atît este de mare mila
Depărtat-ai pe cunoscuţii mei de la mine, Lui, spre cei ce se tem de El. 12 Pe cît sînt

5
de departe răsăriturile de la apusuri, voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu.
depărtat-a de la noi fărădelegile noastre. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la
13
În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a pămîntul dreptăţii. 11 Pentru numele
miluit Domnul pe cei ce se tem de El. 14 Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru
Că El a cunoscut zidirea noastră; adusu- dreptatea Ta scoate din necaz sufletul
şi-a aminte că ţărînă sînte m. 15 Omul ca meu. 12 Fă bunătate de stîrpeşte pe
iarba, zilele lui ca floarea cîmpului; aşa vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce
va înflori. 16 Că vînt a trecut peste el şi nu necăjesc sufletul meu, că eu sînt robul
va mai fi, şi nu se va mai cunoaşte încă Tău.
locul său. 17 Iar mila Domnului din veac Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea
în veac spre cei ce se tem de Dînsul, 18 Şi Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău!
dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea
păzesc legămîntul Lui 19 Şi-şi aduc Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău!
aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe Duhul Tău cel bun să mă
ele. Domnul în ce r a gătit scaunul Său şi povăţuiască la pămîntul dreptăţii.
împărăţia Lui peste toţi stăpîneşte. 20 Slavă Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului
Binecuvîntaţi pe Domnul toţi înge rii Lui, Duh. Şi acum, şi pururea, şi în vecii
cei tari la virtute, care faceţi cuvîntul Lui vecilor. Amin.
şi auziţi glasul cuvintelor Lui. 21 Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie
Binecuvîntaţi pe Domnul toate pute rile Dumnezeule (de 3 ori).
Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui. 22 Preotul: Cu pace, Domnului să ne rugăm.
Binecuvîntaţi pe Domnul toate lucrurile Corul: Doamne miluieşte.
Pentru pacea de sus şi pentru mîntuirea
Lui; în tot locul stăpînirii Lui, sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.
binecuvintează, suflete al meu, pe Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea
Domnul. sfintelor lui Dumnezeu Biserici şi pentru unirea
tuturor, Domnului să ne rugăm.
În tot locul stăpînirii Lui, Pentru sfîntă biserica aceasta şi pentru cei ce cu
binecuvintează, suflete al meu, pe credinţă, cu evlavie şi cu frică de Dumnezeu intră într-
Domnul. însa, Domnului să ne rugăm.
Pentru Marele Domn şi Părintele nostru,
Psalmul 142 Preafericitul Patriarh Kiril şi pentru Domnul nostru,
Doamne, auzi rugăciunea mea, Înalt Preasfinţitul Mitropolit Vladimir şi pentru
Domnul nostru, Preasfinţitul Episcop Nicodim, pentru
ascultă cere rea mea, întru credincioşia cinstita preoţime şi întru Hristos diaconime şi pentru
Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. 2 Să nu tot clerul, şi poporul, Domnului să ne rugăm.
intri la judecată cu robul Tău, că nimeni Pentru de Dumnezeu păzită Ţara noastră,
S tăpînirea şi oastea ei, Domnului să ne rugăm.
din cei vii nu-i drept înaintea Ta. 3 Pentru sfînt locaşul acesta, ţara aceasta şi
Vrăjmaşul prigoneşte sufletul me u şi pentru toate oraşele şi satele şi pentru cei ce cu
viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a credinţă locuiesc într-însele, Domnului să ne rugăm.
Pentru buna întocmire a văzduhului, pentru
să locuiesc în întuneric ca morţii cei din îmbelşugarea roadelor pămîntului şi pentru vremuri
veacuri. 4 Mîhnit e duhul în mine şi inima paşnice, Domnului să ne rugăm.
mea încremenită în lăuntrul meu. 5 Pentru cei ce călătoresc pe ape, pe uscat şi prin
aer, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc,
Adusu-mi-am aminte de zilele cele de pentru cei robiţi şi pentru mîntuirea lor, Domnului să
demult; cugetat-am la toate lucrurile ne rugăm.
Tale, la faptele mîinilor Tale m-am Pentru ca să fim izbăviţi noi de tot necazul,
mînia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.
gîndit. 6 Întins-am către Tine mîinile Apără, mîntuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe
mele, sufletul me u, ca un pămînt noi, Dumnezeule, cu harul Tău.
însetoşat. 7 Degrab auzi-mă, Doamne, că Pe Preasfînta, curata, preabinecuvîntata,
mărita S tăpîna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi
a slăbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce faţa pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii să o pomenim.
Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa
ce se coboară în mormînt. 8 Fă să aud noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm
dimineaţa mila Ta, că la Tine mi-e Corul: Ţie, Doamne.
Preotul: Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea
nădejdea. Arată-mi calea pe care voi şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului, şi S fîntului Duh,
me rge, că la Tine am ridicat sufletul acum şi pururea, şi în vecii vecilor.
meu. 9 Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Corul: Amin.
Tine alerg, Doamne. 10 Învaţă-mă să fac
6
Preotul: Dumnezeu este Domnul şi S-a Şi împărăţia morţii o pierzi de tot
arătat nouă, bine este cuvî ntat Cel ce vi ne întru Şi pre morţii cei din iad îi înviezi.
numele Domnul ui. Mărturisiţi-vă Domnul ui că
este bun, că în veac este mila Lui. Că n-au umbl at în căile Lui cei ce lucrează
Corul: Dumnezeu este Domnul... fărădelegea
Preotul: Înconjurînd m-au înconjurat şi în Te mărim pe Tine,
numele Domnului i-am înfrînt pe ei.
Iisuse Doamne,
Corul: Dumnezeu este Domnul...
Preotul: Nu voi muri, ci voi fi viu şi voi Şi-ngroparea Îţi cinstim şi Patimile,
povesti lucrurile Domnului. Că din stricăciune Tu ne-ai mîntuit.
Corul: Dumnezeu este Domnul... Tu ai poruncit, ca poruncile Tale să fie
Preotul: Piatra, pe care n-au băg at-o în păzite foarte.
seamă zidi torii, aceasta s-a făcut în capul
unghiului; de la Domnul s-a făcut aceasta şi este Cel ce-ai pus pămîntul
minunată întru ochii noştri. Cu măsuri, Hristoase,
Corul: Dumnezeu este Domnul... Astăzi şezi în mic mormînt,
Troparul, glasul al 2-lea: Ziditoriule
Iosif cel cu bun chip, de pe lemn Şi din gropi pe cei ce-au murit
luînd preacurat trupul Tău, cu giulgiu înviezi.
curat înfăşurîndu-L şi cu miresme, în O de s-ar îndrepta căile mele ca să păzesc
mormînt nou îngropîndu-L, L-a pus. poruncile Tale!

Slavă..., Iisuse al meu,


Împărate-a toate,
Cînd Te-ai pogorît la moarte, Cel Ce-ai venit la cei din iad acum
ce eşti viaţa cea fără de moarte, atunci
căutînd?
iadul l-ai omorît cu strălucirea
Vrînd să dezrobeşti pe neamul
Dumnezeirii; şi, cînd ai înviat pe cei
omenesc.
morţi din cele de dedesubt, toate pute rile
cereşti au strigat: „Dătătorule de viaţă, Atunci nu mă voi ruşina, cînd voi căuta
spre toate poruncile Tale.
Hristoase, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.”
Stăpînul a toate
Şi acum...,
Mort se vede în groapă,
Mironosiţelor femei, stînd lîngă Şi deşertătoriul gropilor celor
mormînt, îngerul a grăit: „Miresmele morţilor,
morţilor sînt cuviincioase, iar Hristos Se încuie-n groapă nouă ca un om.
putre junii S-a arătat străin.” Lăuada-Te-voi î ntru îndreptarea inimii, ca
După aceasta, preoţii şi credincioş ii aprind să învăţ judecăţile dreptăţii Tale.
lumînări de ceară curată şi se rînduiesc în jurul mesei, pe
care se află aşezat sfîntul Epitaf. Urmează Catisma a În mormînt viaţă,
şaptesprezecea cu Prohodul, care se cîntă dulce şi cu mare Pus ai fost, Hristoase,
cuviinţă.
Stihurile avînd însemnarea: Stih nu se cîntă, ci se Şi cu moartea Ta pre moarte o ai
citesc, înainte de fiecare tropar. pie rdut
Şi viaţă lumii Tu ai izvorît.
Fericiţi cei fără de prihană, în calea care
umblă în legea Domnului. Îndreptările Tale voi păzi, nu mă părăsi
pî nă în sfîrşit.
În mormînt viaţă,
Cu cei răi, Hristoase,
Pus ai fost, Hristoase,
Ca un rău făcătoriu,
Şi s-au spăimîntat oştirile îngereşti,
Socotit ai fost, dar ne-ai îndreptat
Plecăciunea Ta cea multă
pre toţi,
proslăvind.
Şi din amăgirea celui rău ne-ai scos.
Fericiţi cei ce păzesc poruncile Lui şi-L
caută cu toată ini ma l or. Prin ce îşi va îndrepta tînarul calea sa?
Prin păzirea cuvintelor Tale.
Dar cum mori, viaţă?
Mai frumos cu chipul
Şi cum şezi în mormînt?
Decît oamenii toţi,
7
Ca un om se vede mort şi fără de Tu-n mormînt fiind pus,
chip, Ziditor Hristoase,
Cel ce firea toată a înfrumuseţat. Temelia iadului s-a cutre murat,
Cu toată inima Te-am căutat pe Tine, să Şi-ale morţilor morminte s-au
nu mă lepezi de la poruncile Tale. deschis.
Iadul cum va răbda Răs plăteşte robului Tău voi trăi şi voi păzi
poruncile Tale.
Venirea Ta, Doamne,
Şi cum nu se va zdrobi-ntunecîndu- Cela ce în palmă
se, Tot pămîntul ţine,
De-a luminii Tale fulgere orbind? Sub pămînt acum cu trupul se află
În ini ma mea am ascuns cuvintele Tale, ca mort,
să nu greşesc Ţie. Slobozind pre morţii cei legaţi în
iad.
Dulcea mea lumină
Şi mîntuitoare, Deschide ochii mei şi voi cunoaşte mi nunile
di n legea Ta.
Cum în groapă-ntunecoasă Tu Te-
ai ascuns? Din stricare, Doamne,
O, răbdare de nespus şi negrăit! Viaţa mea o ridici,
Bine eşti cuvîntat, Doamne, învaţă-mă Şi murind acum, la cei morţi Te-ai
îndreptările Tale. pogorît,
Şi-ale iadului zăvoare ai zdrobit.
Nici de duhuri firea
Nu pricepe, Doamne, Străin sunt eu pe pămînt, să nu mă ascunzi
de la poruncile Tale.
Nici mulţimea făr' de trupuri pot
povesti, Ca lumina'n sfeşnic
Taina îngroparii Tale neajungînd. Se ascunde-acuma
Cu buzele mele am rostit toate judecăţile Subt pămînt ca s ubt obroc Trupul
gurii Tale. Domnului,
Şi din iad goneşte întunericul.
O, minuni streine,
O, ce lucruri nouă, Aprins e sufletul meu de dorirea
judecăţilor Tale în toată vremea.
Cel ce-mi dă suflare mie se poartă
mort, Mulţimea de oaste,
Îngropat de mîinile lui Iosif. Cea duhovnicească,
În calea mărturiilor Tale m-am desfătat ca Dimpreună cu Iosif şi cu Nicodim
de toată bogăţia. Merg să-îngroape pre Cel ce e
neîncăput.
Şi'n mormînt ai apus,
Şi de-al Tatălui sîn Cercetat-ai pe cei mîndri; blestemaţi sînt
cei ce se abat de la poruncile Tale.
Nicicum nu Te-ai despărţit,
Hristoase al meu: Murind Tu de voie,
Străin lucru e acesta şi slăvit! În mormînt ai fost pus,
La poruncile Tale voi cugeta şi voi Şi pre mine ce am fost mort, Iisuse
cunoaşte căile Tale. al meu,
De amara neascultare m-ai scăpat.
Întreaga zidire
Recunoaşte în Tine, Ia de la mine ocara şi defăi marea, că
mărturiile Tale am păzit.
Împărat adevărat pre pămînt şi-n
cer, S-a schimbat zidirea
Deşi-n mic mormînt Te'ncui Iisuse- Cu-ale tale Patimi,
al meu! Căci cu Tine-au pătimit toate cîte
La îndreptările Tale voi cugeta, nu voi uita sînt,
cuvintele Tale. Ţiitoriu-a toate cunoscîndu-Te.

8
Pentru că au şezut căpeteniile şi pe mine Calea adevărului am ales şi judecăţile Tale
mă cleveteau, iar robul tău cugeta la îndreptările nu le-am uitat.
Tale.
Subt pămînt Te-ai ascuns,
A vieţii piatră Ca un soare acum,
În pîntece luînd, Şi-ntr-a morţii noapte neagră Te-ai
Cel atoatemîncător iad a vărsat, învelit;
Pre toţi morţii cei din veac a Ci rasari, Hristoase-al Meu, mai
înghiţit. strălucit!
Că mărturiile Tale sînt cuge tarea mea, i ar Li pitu-m-am de mărturiile Tale, Doamne ,
îndreptările Tale sfatul meu să nu mă ruşinezi.
În mormînt nou Te-ai pus, Cum ascunde luna
Înnoind, Hristoase, Faţa sa de soare,
Firea oamenilor cu învierea Ta Aşa groapa Te-a ascuns şi pre Tine
După cum se cade unui Dumnezeu. acum,
Li pitu-s-a de pămînt sufletul meu, vi ază- Cel ce prin trupeasca moarte ai
mă după cuvî ntul Tău. apus.
Pre pămînt venit-ai, Pe calea poruncilor Tale am alergat, cînd
Pre Adam să mîntui, ai lărgit ini ma mea.
Şi pre-acesta negăsind, jos Te-ai Iisus Viaţa,
pogorît, Gustînd moarte-acuma,
Pîn-la iad, Stăpînul meu, l-ai Pre toţi oamenii din moarte au
căutat. slobozit,
Vestit-am căile mele şi m-ai auzit învaţă- Şi viaţă tuturor au dăruit.
mă îndreptările Tale. Lege pune mie, Doamne, calea
Pămîntul de frică îndreptărilor Tale şi o voi păzi pururea.
S-a clătit, Cuvinte, Pre întîiul Adam
Şi luceafărul lumina sa şi-a ascuns, Prin păcat omorît,
Apuind a Ta lumină subt pămînt. La viaţă ridicîndu-l cu moartea Ta,
Fă să înţeleg calea îndreptărilor Tale şi voi Adam nou în trup Te-ai arătat
cugeta l a minunile Tale. acum.
Ca un om murit-ai, Înţelepţeşte-mă şi voi căuta legea Ta, şi o
De-a Ta voie, Doamne, voi păzi pe ea cu toată ini ma mea.
Iar ca Dumnezeu pre morţi din Cereştile cete,
groap-ai sculat, Mort întins pentru noi
Şi din întunericul păcatelor. Te-au văzut, Stăpînul meu, şi s-au
Istovitu-s-a sufletul meu de supărare, spăimîntat,
întăreşte-mă întru cuvi ntele Tale. Şi cu aripile s-au acope rit.
Vărsînd rîu de lacrimi, Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor
Peste Tine, Doamne, Tale, că aceasta am voit.
Cea Curată ca o Maică a glăsuit: Pogorîndu-Te mort,
Oare, cum Te voi îngropa, Fiul De pe lemn, Cuvinte,
meu? Iosif, cel cu bun chip Te pune-n
Depărtează de la mine Calea nedreptăţii şi mormînt.
cu legea Ta mă miluieşte. Ci-nviază, Doamne, mîntuind pre
Ca grăunţul de grîu, toţi!
Ce-ncolţeşte-n pămînt, Pleacă ini ma mea l a mărturiile Tale şi nu
Spic aducător de rod nouă Te-ai la lăcomie.
făcut, Bucurie, Doamne,
Înviind pre oamenii cei din Adam. Fiind îngerilor,

9
Întristare lor acum ai pricinuit, Cea însuliţată,
Cu trup mort ca pe un om văzîndu- Izvorăşti mie viaţă cu viaţa Ta
Te. Şi mă înnoieşti şi mă viezi cu ea
Întoarce ochii mei ca să nu vadă Şi voi păzi legea Ta pururea, în veac şi în
deşertăci une; în calea Ta viază-mă. veacul veacului.
Suind Tu pre cruce, Tins fiind pe cruce,
Împre ună ai suit Ai chemat pre oameni,
Şi pre muritorii vii, iar stînd subt Iar curată coasta Ta împungîndu-se
pămînt, Tuturor ie rtare dai, Iisuse-al meu.
Ai sculat de-acolo pe cei adormiţi. Am umblat întru l ărgime, că poruncile
Împli neşte robului Tău cuvîntul Tău, care Tale am căutat.
este pentru cei ce se tem de Tine.
Cel cu bun chip, Doamne,
Ca un leu, Tu, Doamne, Te găteşte-ngrozit,
Adormind cu trupul, Şi încuviinţat Te-îngroapă, ca pre
Ca un pui de leu Te scoli, Cela ce- un mort,
ai fost mort, Şi de-al Tău chip mult se-
Lepădînd greimea bătrîneţelor. nfricoşează acum.
Îndepărtează ocara de care mă tem, căci Şi am vorbi t des pre mărturiile Tale
judecăţile Tale sunt bune. înaintea î mpăraţilor şi nu m-am ruşinat.

Cela ce din coasta Subt pămînt de voie,


Lui Adam cel dintîi, Ca un mort pogorînd,
Pre strămoaşa-ai plăs muit, eşti în Tu ridici de pre pămînt, Hristoase,
coastă-mpuns, la cer,
Şi izvor curăţitor ne izvorăşti. Pre cei ce de-acolo au căzut de
Iată am dorit poruncile Tale întru dreptate mult.
Ta vi ază-mă. Am cugetat la poruncile Tale, pe care le-
am iubi t foarte.
Se junghia în taină
Mai ’nainte mielul, De Te-ai şi văzut mort,
Iar acum Tu, pătimind fără să Dar eşti viu Dumnezeu,
cîrteşti, Şi ridici de pe pămînt, Hristoase, la
Eşti făţiş junghiat şi firea curăţesti. cer,
Şi să vină peste mine mila Ta, Doamne, Pe cei ce de-acolo au căzut de mult.
mîntuirea Ta după cuvîntul Tău. Am ridicat mîinile mele la poruncile Tale,
pe care le-am iubi t şi am cugetat la îndreptările
Cine dar va spune Tale.
Chip nou şi-nfricoşat?
Cel ce stăpîneşte toate zidirile De Te-ai şi văzut mort,
Pătimeşte azi şi moare pentru noi. Dar eşti viu Dumnezeu,
Şi pre oamenii cei morţi pre toţi
Şi voi răspunde cuvînt celor ce mă ocărăsc,
că am nădăjduit întru cuvintele Tale. înviezi,
Omorînd de tot pe al meu omorîtor.
Cum de mort se vede
Adu-ţi aminte de cuvîntul Tău, către robul
Cel ce dă viaţă, Tău, întru care mi-ai dat nădejde.
Strigau înge rii de spaimă fiind
cuprinşi, O, ce bucurie!
Şi cum în mormînt se-ncuie Ce dulceaţă multă,
Dumnezeu? A fost ceea ce-a umplut pre toţi cei
din iad,
Să nu îndepărtezi din gura mea cuvîntul
adevărului pînă în sfîrşit, că întru judecăţile Tale Strălucind lumina Ta-n adîncul lui.
am nădăjduit. Pomeneşte cuvintele Tale robului Tău, de
care mi-ai dat nădejde.
Din coasta Ta, Doamne,

10
Îngroparea-Ţi laud, Cel Preadrept la Pilat,
Patimilor mă-nchin, Şi la moartea cea nedreaptă e
Şi pute rea îţi măresc, Milostivule, osîndit,
Că din patimi putrede m-ai Şi Judecătoriu-i răstignit pe lemn.
dezlegat.
Partea mea eşti, Doamne, zis -am să păzesc
Aceasta m-a mîngîiat întru smerenia mea, legea Ta.
că cuvîntul Tău m-a vi at.
Falnice Israil,
Asupra Ta, Doamne, Ucigaşe norod,
Sabie-au ascuţit, Pentru ce-ai ales mai bine pre
Şi-a puternicului sabie s-a tocit, Varava,
Şi cea din Eden se biruieşte-acum. Şi pe Domnul pentru ce L-ai
Cei mîndri m-au batjocorit peste măsură, răstignit?
dar de la legea Ta nu m-am abătut.
Rugatu-m-am feţei Tale, cu toată inima
Văzînd mieluşeaua, mea, miluieşte-mă dupre cuvî ntul Tău.
Pe-al său Miel înjunghiat, Plăs muind pre Adam
Doborîtă de dureri striga şi- Din pămînt cu mîna,
ndemna, Pentru dînsul Te-ai făcut om firesc
Ca şi turma să se tînguie cu ea. în trup,
Adusu-mi-am aminte de jude căţile Tale Şi de bunăvoia Ta, Te-ai răstignit.
cele din veac, Doamne, şi m-am mîngîiat.
Cugetat-am l a căile Tale, şi am întors
În mormînt de Te-ngropi, picioarele mele la mărturiile Tale.
Şi la iad de pogori, Ascultînd, Cuvinte,
Dar şi mormintele, Iisuse le-ai De al Tău Părinte,
deşertat,
Pîn' la iadul cel cumplit, Tu Te-ai
Şi întregul iad, Hristoase, ai golit.
pogorît,
Mî hnire m-a cuprins din pricina Înviind tot neamul muritorilor.
păcatoşilor, care părăsesc legea Ta.
Gata am fost şi nu m-am tul burat să
De-a ta voie, Doamne, păzesc poruncile Tale.
Pogorînd subt pămînt,
Vai, Lumina lumii,
Pre toţi oame nii din moarte ai
Vai, a mea Lumină,
înviat,
Şi la slava Tatălui i-ai înălţat. O, Iisus-al me u, o, Fiule preadorit,
Cu amar striga Fecioara şi jelea.
Cîntate erau de mi ne îndreptările Tale în
locul pri begiei mele. Funiile păcătoşilor s-au înfăşurat
împrejurul meu dar legea Ta n-am uitat.
Unul din Treime,
Pentru noi cu trupul, Ucigaş şi vrăjmaş,
Defăimată moarte rabdă, binevoind Pizmătăreţ norod,
Se cutre mură şi soare şi pămînt. Ruşinează-te măcar, înviind
Hristos,
Adusu-mi-am aminte de nume le Tău,
Doamne, şi am păzi t legea Ta.
De măhrama şi de giulgiurile Lui.
La miezul nopţii, m-am sculat ca să Te
Seminţia Iudei, laud pe Tine, pentru judecăţile dreptăţii Tale.
Ceia ce au ieşit
Ca dintr-un izvor amar, în groapă Vino, necurate,
au pus, Ucigaş ucenic,
Pre Cela ce le-a dat mana de Şi pricina răutăţii arată-mi-o.
demult. Pentru ce-ai ajuns tu pre Hristos să
vinzi?
Aceasta s-a făcut mie, că îndreptările Tale
am căutat. Părtaş sînt cu toţi cei ce se tem de Tine, şi
păzesc poruncile Tale.
Ca un vinovat stă
11
Iubitor de oameni Tare şi tăioasă,
Te prefaci, nebune, Ai primit a Te tăia, dar ne-a izvorît
Orbule preaticălos şi neîmpăcat, Rîu de viaţă vie, vecinice Izvor.
Tu ce mirul ai voit să vinzi cu preţ. Bine este mie că m-ai s merit, ca să mă
De mila Ta, Doamne, plin este pămîntul, învăţ îndreptările Tale.
îndeptările Tale mă învaţă. Ca dintr-o fîntînă,
Cu ce preţ vîndut-ai Din îndoitul rîu,
Sfîntului Mir cel ceresc, Ce din coasta Ta a curs, bînd ne
Sau ce lucru de El vrednic în adăpăm,
schimb ai luat? Şi viaţa vecinică o moştenim.
Nebunie-aflaşi, preablestemat Bună-mi este legea gurii Tale, mai mult
satan. decît mii de aur şi argint.
Bunătate ai facut cu robul Tău, Doamne ,
după cuvîntul Tău. Voind Tu, Cuvinte,
De iubești pre săraci, În mormînt Te-ai văzut,
Și mîhnit ești de mir, Dar eşti viu şi îi ridici pre morţi
Ce se varsă curățind suflet păcătos, cum ai zis,
Cum pe-arginți pre-a tuturor Cu-nvierea Ta, Mîntuitorule.
Lumină vinzi? Slavă...,
Învaţă-mă bunătatea, învăţătura şi Te cîntăm, Cuvinte,
cunpştinţa că în poruncile Tale am crezut.
Doamne-al tuturora,
O, Cuvinte, Doamne, Împre ună şi cu Tatăl şi cu Duhul
A mea bucurie, Sfînt,
Îngropare-Ţi de trei zile cum voiu Şi-ngroparea Ta cea sfîntă
răbda? proslăvim.
Mi se rumpe inima ca unei maici. Şi acum...,

Mai înainte de a fi umilit, am greşit, Fericimu-te toţi,


pentru aceasta cuvî ntul Tău am păzit. Maica lui Dumnezeu,
Cine-mi va da apă, Şi-ngroparea de trei zile noi o
Şi izvor de lacrămi, cinstim,
Ca să-L plîng pe Iis us, dulcele meu A Fiului tău, şi-al nostru
Fiu? Dumnezeu.
A strigat Fecioara, Maica Se repetă troparul întîi
Domnului. În mormînt viaţă,
Pus ai fost, Hristoase,
Bun eşti Tu, Doamne, şi întru bunătatea Şi s-au spăimîntat oştirile îngereşti,
Ta, învaţă-mă îndreptările Tale.
Plecăciunea Ta cea multă
O, munţi şi vîlcele, proslăvind.
Şi mulţimi de oameni, Ectenia mică şi ecfonisul:
Tînguiţi-vă şi plîngeţi cu mine toţi Că s-a bunecuvîntat numele Tău şi
Şi jeliţi cu Maica Domnului Ceresc, s-a preamărit Împărăţia Ta, a Tatălui şi
Înmulţitu-s'a asupra mea ne dreptatea a Fiului, şi a Sfîntului Duh, acum şi
celor mîndri, iar eu cu toată ini ma mea voi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.
cerceta poruncile Tale.
Cînd am să te mai văz, STA REA A DO U A
Vecinică Lumină, Cădeşte al doilea preot, cînd sînt mai mulţ i
Bucuria şi dulceaţa Sufletului? preoţi, la fel ca la starea întîi; sau însuşi preotul,
A strigat Fecioara, tînguindu-se. dacă este un singur preot. Apoi, începe rar şi cu glas
lin pe g lasul al 5-lea:
Închegatu-s'a ca grăsimea ini ma lor, iar eu
cu legea Ta m-am desftătat Cuvine-se dar,
Să mărim pre Dătătoriul Vieţii,
Deşi ca o piatră,
12
Cela ce pe Cruce mîinile şi-au Să se întoarcă s pre mine cei ce se tem de
întins, Tine şi cei ce cunosc măr turiile Tale.
Şi-a vrăjmaşului puterea au Cela ce c-un semn
zdrobit. A făcut la început pămîntul,
Mîinile Tale m-au facut şi m-au zi dit, Azi apune subt pămînt ca un
înţelepţeşte-mă şi voi învăţa poruncile Tale. muritor.
Îngrozeşte-te de aceasta, ceriule!
Cuvine-se dar,
Să mărim pre Tine, Ziditoriul Să fie ini ma fără prihană întru
îndreptările Tale, ca să nu mă ruşinez.
Căci din patimi Tu ne-ai scos cu
Patima Ta, Subt pămînt apui,
Şi din stricăciune toţi ne-am izbă- Cel ce-ai zidit pre om cu mîna,
vit. Ca pre oameni să-i înalţi din
căderea lor,
Cei ce se tem de Ti ne mă vor vedea şi se
vor veseli, că în cuvi ntele Tale am nădăjduit. Cu puterea cea atotputernică.
Se topeşte sufletul meu după mîntuirea Ta,
Soarele-a apus, în cuvî ntul Tău am nădăjdui t.
Iar pămîntul s-a clătit, Cuvinte,
Apuind Tu ne'nseratul Soare Veniţi să cîntăm,
Hristos, Lui Hristos cel mort jelire sfîntă
Şi cu trupul în mormînt puindu-Te. Ca femeile ce mir au adus atunci,
S-auzim cu ele: Bucuraţi-vă!
Cunoscut-am, Doamne, că drepte sunt
judecăţile Tale şi întru adevăr m-ai smerit. Sfîrşitu-s'au ochii mei după cuvî ntul Tău,
zicînd: Cînd ma vei mîngîia.
Somn învietor,
În mormînt dormind, Hristoase Cu adevărat,
Doamne, Nesecat Mir eşti, Cuvinte Doamne,
Din cel greu somn al păcatului ai Pentru-aceea şi femeile mir Ți-
sculat aduc,
Celui viu, ca unui mort şi îngropat.
Întreg neamul ome nesc cel păcătos.
Că m-am făcut ca un foale la fum, dar
Facă-se dar mil a Ta, ca să mă mîngîie,
îndreptările Tale nu le-am uitat.
după cuvîntul către Tău robul Tău.
Cu-ngroparea Ta
Una-ntre femei,
Ai zdrobit de tot iadul, Hristoase,
Te-am născut Fiu fără de dure re,
Şi cu moartea Ta pre moarte ai
Dar acum s ufăr dureri cu patima
omorît,
Ta Şi din stricăciune lumea izbăveşti.
Cea Curată mult jelindu-se zicea.
Cîte sunt zilele robului Tău, cî nd vei
Să vină peste mine îndurările Tale, şi voi judeca pe cei ce mă prigonesc?
trăi, că legea Ta cugetarea mea este.
Rîu de viaţă eşti,
Sus văzîndu-Te Ce din Tatăl curgi, înţelepciune,
De Părinte nedespărţit, Doamne, Iar în groapă apuind, viaţă
Iară jos cu Trupul mort subt dăruieşti,
pămînt fiind, Celor din adîncurile iadului.
Serafimii s-au înfricoşat acum.
Spusu-mi -au călcătorii de lege
Să se ruşineze cei mîndri, că pe nedrept m- deşertăci uni, dar nu sunt ca legea Ta, Doamne.
au nedreptăţi, i ar eu voi cugeta l a poruncile Tale.
Ca să înnoiesc
Răstignindu-Te, Firea oamenilor cea zdrobită,
S-a rupt tîmpla bisericii-n mijloc, Eu cu moartea Mi-am rănit Trupul
Şi şi-ascund luminătorii lumina lor. Meu, voind;
Subt pămînt, Tu, soare ascunzîndu- Deci, jelind, nu-ţi bate pieptul,
Te. Maica Mea.

13
Toate poruncile Tale sunt adevărul, pe Faţa ei cu amare lacrămi a udat.
nedrept m-au prigonit, ajută-mă.
În veac nu voi uita îndreptările Tale, că
Subt pămînt apui, într-însele m-ai viat, Doamne.
Cel ce eşti luceafăr al dreptăţii, Rău m-am întristat.
Şi pre morţi ai ridicat ca dintr-un
Şi rărunchii mi se rup, Cuvinte,
somn gre u, Junghierea Ta nedreaptă văzîndu-
Alungînd din iad tot întunericul.
o,
Puţin a fost de nu m-am sfîrşit pe pămînt, Zis-a Preacurata, tînguindu-se.
dar eu n-am părăsit poruncile Tale.
Al tău sunt eu mîntuieşte-mă, că
Bob cu două firi îndreptările Tale am căutat.
Dătătoriul de viaţă astăzi, Cum am să-Ţi închid
În adînc pămînt cu lacrămi se Ochii dulci şi-a Tale buze, Doamne,
samănă; Şi cum dar ca pre un mort Te voiu
Răsărind El, iar lumea va bucura. îngropa?
După mila Ta viază-mă, şi voi păzi Iosif a strigat, înfiorîndu-se.
mărturiile gurii mele.
Pe mine m-au aşteptat păcătoşii ca să mă
S-a temut Adam, pi ardă, mărturiile Tale am priceput.
Dumnezeu umblînd în rai atuncea,
Jalnice cîntări
Iar acum s'a bucurat c'ai venit la Iosif şi cu Nicodim îi cîntă,
iad,
Lui Hristos Ce s-a-ngropat acum în
Căci căzînd atunci, acum s'a ridi- mormînt,
cat.
Şi cu dînşii cîntă Cetele cereşti.
În veac, Doamne , cuvîntul Tău rămîne în
La tot lucrul desăvîrşit am văzut sfîrşit,
cer.
dar porunca Ta este fără de sfîrşit.
Maica Ta acum Subt pamînt apui,
Varsă rîuri de lacrămi, Hristoase, Tu Hristoase, Soare al dreptăţii;
Şi-a strigat cînd Te-a văzut cu Deci și Luna, a Ta Maică ce Te-a
Trupu-n mormînt: născut,
Înviază, Fiule, precum ai zis! De dureri se stinge, nevăzîndu-Te.
În neam şi în neam adevărul Tău,
Cît am iubi t legea Ta, Doamne, ea toată
întemeiat-ai pămî ntul şi rămîne.
ziua gîndirea mea este.
Iosif Te-a ascuns Iadul s-a-ngrozit,
Cu evlavie, în groapă nouă,
Dătătoriule de viaţă, Doamne,
Şi cîntări de îngropare Cînd prădată şi-a văzut bogăţia lui,
dumnezeieşti
Şi-nviaţi pe morţii cei legaţi din
Ţi-a cîntat, cu lacrămi împletindu- veac.
le.
Mai mult decît pe vrăjmaşii mei m-ai
După rîndui ala Ta rămîne ziua, că toate înţelepţit cu porunca Ta, că în veac a mea este.
sînt slujitoare Ţie.
Soare luminos,
Doamne, Maica Ta, După noapte străluceşte, Doamne,
Pironit văzîndu-Te pe cruce, Iar Tu, după moartea Ta,
De amară întristare sufletul ei străluceşti mai mult,
S-a pătruns de cuie şi de sabie. Înviind din groapă ca un
De n-ar fi fost legea Ta gîndirea mea, Dumnezeu.
atunci aş fi pierit întru necazul meu.
Mai mult decît învăţătorii mei am
Maica Ta, văzînd, priceput, că la mărturiile Tale gîndirea mea este.
Adăparea ta cu fiere, Doamne, Ziditorule,
Cel ce eşti dulceaţa lumii noastre
Priimindu-Te în sîn, pămîntul,
întregi,

14
S-a clătit de frică Ta Preaputernice, Ai apus în trup,
Şi pre morţi cutre murul i-a Subt pămînt, nestinsule Luceafăr,
deşteptat. Şi aceasta neputînd vedea soarele,
Mai mult decît bătrînii am înţeles, că În amiază-zi el s-a întunecat.
poruncile Tale am căutat. Umilit am fost pînă în sfîrşit, Doamne ,
O, Hristoase al meu, vi ază-mă după cuvî ntul Tău.
Iosif şi Nicodim cu miruri, Luna, soarele,
Într-un chip prea osebit acum Te Se întunecă-mpreună, Doamne,
gătesc, Şi robi binevoitori Ţi s-au arătat,
Strigînd: O, pămînte-nfricoşază-te! Şi în mantii negre s-au
De la toată calea cea rea mi-am oprit învestmîntat.
picioarele mele, ca să păzesc cuvi ntele Tale. Cele de bună voie ale gurii mele
bi nevoieşte-le, Doamne, şi jude căţile Tale mă
Doamne, ai apus,
învaţă.
Şi cu Tine-a soarelui lumină,
Iar zidirea de cutre mur cuprinsu-s- De ai şi murit,
a Dar sutaşul Dumne zeu Te ştie.
Făcătoru-al tuturor vestindu-Te. Iar eu cum Te-oi pipăi, Dumnezeul
meu?
De la judecăţile Tale nu m-am abătut, că
Tu ai pus lege mie. Mă cutre mur - a strigat cel cu bun
chip.
Piatra cea din unghi
Sufletul meu în mîinile Tale este pururea şi
Se acopere de cea tăiată
legea Ta n-am uitat.
Şi pre Domnu-l pune-n groapă un
muritor A dormit Adam,
Înfioară-te de acum, pămîntule! Şi din coasta lui îşi scoasei moarte,
Tu dormind acum, Cuvinte-al lui
Cît sînt de dulci limbii mele cuvintele Tale,
mai mul t decît mierea în gura mea. Dumnezeu,
Viaţă lumii izvorăşti din coasta Ta.
Vezi-ne aci,
Pusu-mi-au păcătoşii cursă mie dar de la
Ucenicul cel iubit şi Maica, poruncile Tale n-am rătăcit.
Şi cu dulce glas răspunde-ne, Fiule!
A strigat Curata, cu amar plîngînd. Ai dormit puţin,
Şi-ai dat viaţă la cei morţi,
Din poruncile Tale m-am făcut priceput,
pentru aceasta am urît toată calea nedreptăţii. Hristoase,
Şi-nviind ai înviat pre cei adormiţi,
Al vieţii fiind Ce-adormiseră din veacuri, B unule.
Dătător, Cuvinte, pre Iudeii,
Ce pre Cruce Te-au suit, nu i-ai Moştenit-am mărturiile Tale în veac, că
bucurie ini mii mele sunt.
omorît,
Ci-mpre ună şi pre-ai lor morţi De ai şi murit,
înviezi. Dar ai dat vinul de mîntuire,
Viţă carea izvorăşti viaţă tuturor.
Făclie picioarelor mele este legea Ta şi
lumină cărărilor mele. Patima şi Crucea Ta Ţi le slăvesc.
Plecat-am ini ma mea ca să fac îndreptările
Nici chip ai avut, Tale în veac pentru răspl ătire.
Nici frumʹseţe, cînd pătimeai,
Doamne, Cum pot suferi
Dar mai mult ai strălucit, cînd ai Cereştile Cete îndrăzneala
înviat, Celor ce Te-au răstignit,
Şi cu sfinte raze ne-ai împodobit. Dumnezeule,
Cînd Te văd gol, sîngerat şi osîndit?
Juratu-m-am şi m-am hotărît să păzesc
judecăţile dreptăţii Tale. Pe călcătorii de lege am urît şi legea Ta am
iubit.

15
Îndărătnic neam Osîndit acum pre Cruce Îl privesc.
Jidovesc ce ai luat arvuna, Străpunge cu frica Ta trupul meu că de
Cunoscut-ai ridicarea Bisericii, judecăţile Tale m-am temut.
Pre Hristos dar pentru ce L-ai
Astfel mi-a vestit
osîndit?
Gavriil venind din cer la mine,
Ajutorul meu şi sprijinitorul meu eşti Tu, Şi mi-a spus că-mpărăţia Fiului
în cuvî ntul Tău am nădăjdui t. meu
În batjocură Este o împărăţie vecinică.
Tu îmbraci pre Împodobitorul, Făcut-am judecată şi dreptate, nu mă da
Care cerul a-ntărit şi-a împodobit pe mine celor ce î mi fac strîmbătate.
Tot pămîntul într-un chip Vai, s-a împlinit
preaminunat.
Cea a lui Simeon proorocie,
Depărtaţi-vă de l a mine cei ce vicleni ţi, şi Căci trecut-a sabie care a străpuns
voi cerceta poruncile Dumnezeului meu. Prin inima mea, Emmanuil!
Ca un pelican, Primeşte pe robul Tău în bunătate, ca să
Te-ai rănit în coasta Ta, Cuvinte, nu mă clevetească cei mîndri.
Şi-ai dat viaţă l-ai Tăi fii, care au O, iudeilor,
murit, Ruşinaţi-vă măcar de morţii
Răspîndind asupra lor izvoare vii. Înviaţi de Dătătorul vieţii lor,
Apără-mă după cuvîntul Tău şi mă vi ază şi Cel pre Care plini de pizmă L-aţi
să nu-mi dai de ruşine aşteptarea mea. ucis.
Oarecînd Navi Sfîrşitu-s-au ochii mei după mîntuirea Ta
Opri soarele, zdrobind duş manii, şi după cuvî ntul dreptăţii Tale.
Iar Tu, Soare, ascunzîndu-Ţi S-a cutremurat.
lumina Ta Şi lumina Soarele şi-a stins-o,
Ai zdrobit pre-al iadului stăpînitor. Cînd în groapă Te-a văzut
Ajută-mă şi mă voi mîntui şi voi cugeta l a neînsufleţit,
îndreptările Tale pururea. Nevăzuta mea lumină, Bunule!
Nu Te-ai despărţit Fă cu robul Tău după mila Ta şi
De-al Părintelui sîn, Milostive, îndreptările Tale mă învaţă.
Chiar binevoind a lua chip de Cu amar a plîngea
muritor, Preacurata Maica Ta, Cuvinte,
Şi în iad, Hristoase-al meu, te-ai Cînd pre Tine Te-a văzut acum în
pogorît. mormînt,
Defăimat-ai pe toţi cei ce se depărtează de Dumnezeu fără-nceput şi negrăit.
la îndreptările Tale, pentru că nedrept este
Robul Tău sunt eu, înţelepţeşte-mă şi voi
gîndul lor.
cunoaşte mărturiile Tale.
Tins fiind pre lemn, Maica Precista,
Cel ce spînzuri pămîntul pre ape, Omorîrea Ta văzînd, Hristoase,
În pămînt, fără suflare, acum Cu adîncă-amărăciune Ţie grăia:
pogori. Să nu zăboveşti, Viaţă, între morţi!
Care lucru nerăbdîndu-l, tre mură.
Vremea este să lucreze Domnul, că
Socotit-am călcători de lege pe toţi oamenii au stricat legea Ta.
păcătoşii pămîntului, pentru aceasta am iubi t
mărturiile Tale pururea. Iadul cel cumplit
Tremura cînd Te-a văzut pre Tine,
Vai, o Fiul meu! -
Soare Vecinice al slavei, Hristoase-
Preacurata jeleşte şi zice,
al meu,
Că pre care-L aşteptam ca pre-un
Şi în grabă-a dat din el pre cei
Împărat,
legaţi.
16
Pentru aceasta am iubit poruncile Tale, Cela ce pe Cruce mîinile Și-au
mai mul t decît aurul şi topaza. întins
Ce privelişte Şi-a vrăjmaş ului putere au zdrobit.
Mare şi grozavă acum se vede,
Căci al vieţii Dătător, moarte-au Ectenia mică şi ecfonisul:
răbdat,
Voind El să dea viaţă tuturor! Că sfînt eşti, Dumnezeu nostru,
Cela ce Te odihneşti pe scaunul slavei cel
Pentru aceasta s pre toate poruncile Tale de heruvimi, şi Ţie slavă Îţi înălţăm,
m-am îndreptat, toată calea nedreaptă am urît.
împreună şi Părintelui Tău celui fără de
Coasta Ţi-au împuns, înce put şi Preasfîntului şi bunului şi de
Mîinile Ţi-au pironit, Stăpîne, viaţă Făcătorului Tău Duh, acum şi
Şi cu rana Ta din coastă ai vindecat pururea, şi în vecii vecilor. Amin.
Ne-nfrînarea mîinilor strămoşilor.
Mi nunate sunt mărturiile Tale, pentru ST A REA A TREIA
aceasta le-a cercetat pe ele sufletul meu. Glasul al 3-lea:
Oarecînd jelea Neamurile toate
Toată casa pre fiul Rahilei, Cîntare-ngropării
Iar acum pre al Fecioarei Fiu Îl je- Ţi-aduc, Hristoase al meu.
lesc
Caută spre mi ne şi mă miluieş te, după
Maica Lui şi ceata Ucenicilor.
judecata Ta faţă de cei ce i ubesc numele Tău.
Arătarea cuvi ntel or Tale luminează şi
înţelepţeşte pe prunci.
Arimathianul
Jalnic Te pogoară,
Palme şi loviri Şi în mormînt Te-ngropă.
I S-au dat lui Hristos preste faţă,
Paşii mei îndreptează-I după cuvî ntul Tău
Celui ce cu mîna Sa pre om şi să nu mă stăpî nească nicio fărădelege.
plăs mui,
Şi-a zdrobit cu totul ale fiarei fălci. De mir purtătoare,
Mir Ţie, Hristoase,
Gura mea am deschis şi am afl at că de
Aduc cu sîrguinţă.
poruncile Tale am dorit.
Izbăveşte-mă de clevetirea oamenil or și voi
Toţi cei credincioşi, păzi poruncile Tale.
Cu-ngroparea Ta scăpaţi din
moarte, Vino-ntreagă fire,
Îţi cinstim, Hristoase-al nostru, cu Psalmi de îngropare
laude, Lui Hristos să aducem.
Răstignirea şi'ngroparea ta acum. Faţa Ta arat-o peste robul Tău şi mă
învaţă poruncile Tale.
Slavă...,
Pre Cel viu cu miruri,
Cel făr-de-nceput, Ca pre-un mort să ungem,
Cel ce eşti Părinte, Fiu şi Duh Sfînt, Cu mironosiţele.
Întăreşte stăpînirea-mpăraţilor,
Şi le dă izbîndă-asupra celor răi. Izvoare de apă s-au pogorît di n ochii mei,
pentru că n-am păzit legea Ta.
Şi acum...,
Fericitul Iosif,
Ceea ce ai născut, Trupul ce dă viaţă,
Preacurată Fecioară, Viaţa, A lui Hristos, îngroapă.
Din biserică alungă smintelile, Drept eşti, Doamne, şi drepte sunt
Şi dă pace, ca o bună tuturor. judecăţile Tale.
Se repetă troparul întîi: Cei hrăniţi cu mana,
Cuvine-se dar, Sfat viclean ridică,
Să mărim pre Dătătoriul vieţii, Spre Binefăcătorul.

17
Poruncit-ai cu dreptate mărturiile Tale și Primăvară dulce,
cu tot adevărul. Fiul meu prea dulce, Frumʹseţea-Ţi
Cei hrăniți cu mana unde-a apus?
Oțet și cu fiere Deschis-am ochii mei dis-de-di mineaţă, ca
Ți-aduc, Hristose al Meu. să cuget la cuvi ntele Tale.
Topitu-m-a rî vna Ta, că au ui tat cuvintele Plîngere pornit-a,
Tale vrajmaşii mei. Maica Preacurata,
O, ce nebunie! Cînd ai murit, Cuvinte.
Pre Hristos omoară, Gl asul meu auzi-l, Doamne, după mil a Ta,
Cei ce au ucis pre proroci. după judecata Ta mă vi ază.

Lămurit cu foc este cuvîntul Tău foarte, şi Vin cu mir să-L ungă,
robul Tău l-a iubi t pe el. De mir purtătoare,
Ca rob făr-de minte, Pre Hristos, Mirul ceresc.
A vîndut Iuda Apropiatu-s-au cei ce mă pri gonesc cu
Pre-Adîncu-nţelepciunii. farădelege, dar de la legea Ta, s-au îndepărtat.

Tînăr sunt eu şi defăi mat, dar îndreptările Cu moartea pre moarte


Tale nu le-am uitat. O omori, Tu, Doamne,
Cu sfînta Ta putere.
Rob se dă pre sineşi
Vicleanul de Iuda, Aproape eşti Tu, Doamne, şi toate
Cel ce-a vîndut pe Domnul poruncile Tale sunt adevărul .

Dreptatea Ta este dreptate în veac şi legea Piere amăgitorul,


Ta adevărul. Scapă amăgitul,
Cu-nţelepciunea-Ţi, Doamne.
Bine a zis Solomon,
Groapă-adîncă-au gura, Din început am cunoscut dintru mărturiile
Tale, că în veac le-ai întemeiat pe ele.
Nelegiuiţii jidovi.
Necazuri şi nevoi au dat peste mine dar,
Cade vînzătorul,
poruncile Tale sunt gîndirea mea. În iad se pogoară,
În groapa stricăciunii.
Doar ciulini şi laţuri,
Pre strîmbe căi află, Vezi smerenia mea şi mă scoate, că legea
Ta n-am uitat.
Nelegiuiţii jidovi.
Doar ciulini şi laţuri
Drepte sunt mărturiile Tale în veac,
înţelepţeşte-mă şi voi fi vi u. Sînt căile Iudei,
Celui nebun şi viclean.
Iosif şi Nicodim,
Judecă pricina mea și mă izbăvește; după
Pre Domnul îngroapă, cuvîntul Tău, fă-mă viu.
Cu toată cuviinţa.
Pier toţi împreună,
Strigat-am cu toată ini ma mea auzi-mă,
Cei ce răstigniră,
Doamne, îndreptările Tale voi căuta.
Pre Fiul lui Dumnezeu.
Slavă Ţie, Doamne,
Departe este de la păcătoşi mîntuirea, că
Cel ce dai viaţă, îndreptările Tale nu le-ai căutat.
Şi-n iad puternic pogori.
Pier toţi împreună,
Strigat-am către Tine, mîntuiește-mă și voi ʹn groapa stricăciunii,
păzi poruncile Tale.
Bărbaţii sîngiurilor.
Maica Preacurata Îndurările multe sînt, Doamne, după
Se jelea, Cuvinte, judecata Ta mă viază.
Văzîndu-Te mort acum.
Fiule din Tatăl,
Din zori m-am sculat şi am strigat întru Împărat a toate,
cuvintele Tale am nădăjduit. Cum ai primit patima?

18
Mulţi sunt cei ce mă gonesc şi mă necăjesc Scoală-Te-ndurate,
de la mărturiile Tale nu m-am abătut. Şi pre noi din groapa,
Maica mieluşeaua, A iadului ne scoate!
Mielul ei pre Cruce, Păzit-a sufletul meu mărturiile Tale şi le-a
Văzîndu-L, s-a tînguit. iubit foarte.

Văzut-am pe cei nepricepuţi şi mă Doamne înviază,


sfîrşeam, că n-au păzit cuvi ntele Tale. Zicea vărsînd lacrămi,
Trup ce dă viaţă, Maica Ta ce Te-a născut.
Iosif împreună Păzit-am poruncile Tale şi mărturiile Tale,
Cu Nicodim îngroapă. că toate căile mele înai ntea Ta sunt, Doamne.

Vezi că poruncile Tale am iubi t, Doamne , Înviază grabnic,


întru mila Ta mă vi ază. Alungînd durerea
Curatei tale Maice!
Mult înlăcrămată,
A strigat Fecioara, Să se apropie rugăciunea mea înaintea Ta,
Doamne, după cuvîntul Tău mă înțelepţeşte.
Rărunchii pătrunzîndu-şi.
Începutul c uvintelor Tale este adevărul şi Prinse-au fost de frică,
veşnice toate judecăţile dreptăţii Tale. Cereştile Cete,
Cînd Te-au văzut mort, Doamne.
O, a mea lumină,
Fiul meu Prea dulce, Să ajung ă cererea mea înaintea Ta,
Doamne după cuvîntul Tău mă izbăveşte.
Cum te-ai ascuns în groapă!
Iartă de greşale,
Căpeteniile m-au prigonit în zadar, i ar de
cuvintele Tale s-a înfricoşat ini ma mea. Pre cei ce cu frică,
Cinstesc a Tale patimi.
Nu mai plînge Maică,
Să răspîndească buzele mele laudă, cînd
Pe Adam şi Eva, m-ai învăţat îndreptările Tale.
Ca să-i slobod, Eu sufăr.
O, înfricoşată,
Bucura-mă-voi de cuvintele Tale ca cel ce Streină vedere,
a aflat comoară mare.
Pămîntul cum Te-ascunde!
Fiul meu slăvescu-Ţi, Rosti-va li mba mea cuvi nte le Tale, că toate
Înalta-ndurare, poruncile Tale sunt drepte.
Cu carea rabzi acestea.
Oare cînd un Iosif
Nedreptatea am urît şi am dis preţuit, iar Ţi-a slujit în fugă,
legea Ta am iubi t. Şi-acum Te-ngroapă altul.
Cu oţet şi fiere Mî na Ta să mă izbăvească, că poruncile
Te-au adăpat, Doamne, Tale am ales.
Gustarea veche s-o strici. Plînge, Te jeleşte,
De şapte ori pe zi Te-am lăudat, pentru Preacurata-Ţi Maică
judecăţile dreptăţii Tale. Fiind Tu mort, Cuvinte.
Te-ai suit pre cruce, Dorit-am mîntuirea Ta, Doam ne şi legea
Cel ce altădată Ta gîndirea mea este.
Umbrişi norodul subt nor. Spaimă ia pre îngeri
Pace este multă au cei ce iubesc legea Ta şi De grozava-Ţi moarte,
nu se smintesc. O, Ziditor a toate!
De mir purtătoare, Viu va fi sufletul meu şi Te va l ăuda, şi
Viind la-a ta groapă, judecăţile Tale î mi vor ajuta mie.
Ţi-aduceau, Doamne, miruri. Pînă-n zori cu miruri
Aşteptat-am mîntuirea Ta, Doamne, şi Ţi-au stropit mormîntul,
poruncile Tale am iubi t. Cele înţelepţite.

19
Rătăcit-am ca o oaie pierdută, caută pe grăit, zicînd: De ce socotiți pe Cel viu cu
robul Tău, că poruncile Tale nu le-am uitat. cei morți? Căci, ca un Dumne zeu a înviat
Bisericii pace, din mormînt.
Nouă mîntuire, Slavă..., a Treimii:
Cu înviere-Ţi dă-ne! Închină-mu-ne Tatălui şi Fiului şi
Slavă..., Sfîntului Duh, Sfintei Treimi întru o
fiinţă cu serafimii grăind: Sfînt, sfînt,
O, Treime Sfîntă, sfînt eşti, Doamne.
Tată, Fiu şi Duhul,
Lumea o miluieşte! Şi acum..., a Născătoarei:

Şi acum..., Pe Dătătorul de viaţă născîndu-L,


Fecioară, de păcat pe Adam l-ai mîntuit;
Robilor Tăi Maică,
şi bucurie Evei în locul întristării i-ai
Dă-le ca să vază, dăruit; şi pe cei căzuţi din viaţă i-a
Scularea Fiului tău!
îndreptat la ace eaşi, Cel ce S-a întrupat
Se repetă troparul întîi: din tine, Dumnezeu şi om.
Aliluia... (de 3 ori)
Neamurile toate
Ectenia mică:
Laudă-ngropării
Ţi-aduc, Hristoase al meu. Preotul: Iară şi iară...
Vo zg las: Că Tu eşti Împăratul păcii,
Şi îndată se cîntă, pe glasul al 5-lea: Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm,
împreună şi Părintelui Tău Celui fără de început
BINECUVÎNTĂRILE ÎNVIERII şi Preasfîntului şi bunului, şi de vi aţă făcătorului
Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.
Alcătuire a lui Petru Lampadarie.
Corul: Bine eşti cuvîntat, Doamne, învaţă- S E D E A L N A, glasul 1:
ne pe noi î ndreptări le Tale. Podobie: Mormîntul Tău...
Soborul îngeresc s-a mirat, Citeţul 1: Amin. Cu giulgiu curat şi
văzîndu-Te pe Tine între cei morţi socotit cu miresme dumnezeieşti a uns preacurat
fiind şi, puterea morţii surpînd, trupul tău Iosif, cerîndu-L la Pilat, şi L-a
Mîntuitorule, şi împreună cu Tine pe pus în mormînt nou. Pentru aceasta, dis-
Adam ridicîndu-l, şi din iad pe toţi de-dimineaţă venind mironosiţele femei,
slobozindu-i. au grăit: „Arată nouă precum ai zis mai
Bine eşti cuvîntat, Doamne... înainte, Hristoase, Învierea Ta.”
Pentru ce miruri, din milostivire, Slavă..., Şi acum..., altă Sedealnă, acelaşi
glas şi aceeaşi podobie:
cu lacrimi amestecaţi, o uceniţelor?
Îngerul cel ce a strălucit la mormînt a zis Spăimîntatu-s-au cetele îngerilor,
mironosiţelor: „Vedeţi voi groapa şi văzînd pe Cel ce şade în sînurile Tatălui
înţelegeţi, că Mîntuitorul a înviat din cel nemuritor, cum a fost pus în mormînt
mormînt.” ca un mort; pe Care-L înconjoară cetele
Bine eşti cuvîntat, Doamne... îngereşti şi-L slăvesc împreună cu morţii
cei din iad, ca pe un Făcător şi Domn.
Foarte de dimineaţă mironosiţele
au alergat la mormîntul Tău, tînguindu- Psalmul 50
se; dar înaintea lor a stat Îngerul şi a zis: Citeţul 2: Miluieşte-mă, Dumnezeule
„Vremea tînguirii a încetat, nu mai după mare mila Ta şi după mulţimea
plîngeţi, ci Apostolilor spuneţi învierea.” îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
Bine eşti cuvîntat, Doamne... Mai vîrtos mă spală de fărădelegea mea
şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fără-
Mironosiţele femei, cu miruri delegea mea eu o cunosc şi păcatul me u
venind la groapa Ta, Mîntuitorule, înaintea mea este pururea. Ţie unuia am
plîngeau; iar Îngerul către dînsele a greşit şi rău înaintea Ta am făcut, ca să

20
fii îndreptăţit întru cuvintele Tale şi să Doamne Dumnezeul meu, cîn-tare
biruieşti cînd vei judeca Tu. Că iată întru de petrecere şi laudă de îngropare voi
fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a cînta Ţie, Celui ce mi-ai deschis intrările
născut maica mea. Că iată adevărul ai vieţii cu îngroparea Ta, şi moartea şi
iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale iadul cu moartea ai omorît.
înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Sus pe scaun şi jos în mormînt,
Stropi-mă-vei cu isop, şi mă voi curăţi; cunoscîndu-Te cele mai presus de lume şi
spăla-mă-vei şi mai vîrtos decît zăpada cele de subt pămînt, Mîntuitorul meu, s-
mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie au cutremurat de moartea Ta; că mai
şi veselie; bucura-se-vor oasele cele presus de gînd Te-ai văzut mort,
smerite. Întoarce faţa Ta de către Începătorule al vieţii.
păcatele mele şi toate fărădelegile mele Ca să umpli toate de slava Ta, Te-ai
şterge-le. Inimă curată zideşte întru pogorît în cele de desubtul pămîntului;
că nu s-a ascuns de Tine fiinţa mea cea
mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte
din Adam şi, îngropîndu-Te, m-ai înnoit
întru cele dinăuntru ale mele. Nu mă
pe mine, cel stricat, Iubitorule de oame ni.
lepăda de la faţa Ta şi Duhul tău cel Sfînt
nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria Cîntarea a 3-a:
mîntuirii Tale şi cu duh stăpînitor mă Irmosul:
întăreşte. Învăţa-voi pe cei fărădelege P e Tine, Cel ce ai spînzurat pe ape
căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se tot pămîntul fără ţinere, văzîndu-Te
vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea făptura spînzurat în locul Căpăţînii, de
de sînge, Dumne zeule, Dumnezeul multă spaimă a fost cuprinsă, strigînd:
mîntuiri mele; bucura-se-va limba mea „Nu este sfînt, fără numai Tu, Doamne.”
de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele Închipuirile îngropării Tale le-ai
vei deschide şi gura mea va vesti lauda arătat, înmulţind vedeniile; iar acum cele
Ta. Că de ai fi voit je rtfă, Ţi-aş fi dat; ascunse ale Tale, văzute le-ai făcut cu
arderile de tot nu le voi binevoi. Jertfa lui dumnezeiască bărbăţie şi celor din iad,
Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrîntă Stăpîne, care strigă: „Nu este sfînt, fără
şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă numai Tu, Doamne.”
bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Întinsu-Ţi-ai palmele şi ai
Sionului şi să se zidească zidurile împreunat cele depărtate de de mult; iar
Ierusalimului. Atunci vei binevoi je rtfa cu înfăşurarea giulgiului, Mîntuitorule, şi
dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; cu mormîntul ai dezlegat pe cei legaţi,
care strigau: „Nu este sfînt, fără numai
atunci vor pune pe altarul Tău viţei.
Tu, Doamne.”
C A NO N UL În mormînt şi subt peceţi Te-ai
Irmosul de două ori, iar troparele pe 12 şi cuprins, Nemuritorule, de bunăvoie; că
iarăşi irmosul, în amîndouă stranele, împ reună. puterea Ta Ţi-ai arătat prin fapte, cu
Acest Canon, de la Cîntarea înt îi p înă la dumnezeiasca lucrare, celor ce cîntă:
Cîntarea a 6-a, este alcătuire a lu i Marcu monahul, „Nu este sfînt, fără numai Tu, Doamne,
episcopul Idruntului. Irmoasele sînt alcătuire a unei
Iubitorule de oameni.”
femei cu nu mele Casia. Iar de la Cîntarea a 6-a pînă
la sfîrşit sînt alcătuire a lui Cosma. Ectenia mică:
Afară de irmoase, celelalte tropare în greceşte
au acest acrostih: „Şi astăzi laud Sî mbăta cea Preotul: Iară şi iară...
mare.” Vo zg las: Că Tu eşti Dumnezeu nostru și
Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și
Cîntarea 1-a, glasul al 6-lea: Sfîntului Duh, acum și pururea și în vecii
Irmosul: vecilor.
Pe Cel ce a acoperit cu valul mării Corul: Amin.
oarecînd pe prigonitorul tiran, subt pămînt S E D E A L N A, glasul 1:
L-au ascuns feciorii celor mîntuiţi. Iar
Însăşi podobia:
noi, ca fecioarele, să cîn-tăm Domnului, Citeţul 1: Mormîntul tău,
căci cu slavă S-a preaslăvit. Mîntuitorule, ostaşii străjuindu-l, morţi

21
s-au făcut de strălucirea înge rului ce s-a suliţa în coastă, dintru aceea ai făcut
arătat, care a vestit femeilor învierea. Pe înnoire Evei, făcîndu-Te Adam,
Tine Te mărim, pierzătorul stricăciunii, adormind mai presus de fire, cu somn
la Tine cădem, Cel ce ai înviat din făcător de viaţă, şi ridicînd viaţa din
mormînt, la Unul, Dumne zeul nostru. somn şi din stricăciune, ca un
Slavă..., Şi acum..., tot aceasta. Atotpute rnic.
Cîntarea a 6-a:
Cîntarea a 4-a: Irmosul:
Irmosul: Prins a fost, dar nu a fost ţinut în
Smerenia Ta cea dumnezeiască pe pîntecele chitului Iona; că al Tău chip
Cruce, mai înainte văzînd-o Avacum, purtînd, al Celui ce ai pătimit şi îngropării
spăimîntîndu-se, a grăit: „Tu ai tăiat tăria Te-ai dat, ca dintr-o cămară din fiară a
celor puternici, Bunule, unindu-Te cu cei ieşit şi a grăit străjerilor: „Cei ce păziţi
din iad, ca un Atotputernic.” cele deşarte şi mincinoase, mila voastră aţi
Astăzi ai sfinţit ziua a şaptea, pe părăsit-o.”
care o ai binecuvîntat întîi cu încetarea Omorît ai fost, dar nu Te-ai
lucrărilor; că toate le prefaci şi le despărţit, Cuvinte, de trupul pe care l-ai
înnoieşti, odihnindu-Te, Mîntuitorul luat; că, de s-a şi stricat Te mplul Tău în
meu, şi iarăşi zidindu-ne vre mea patimii, şi aşa unul era ipostasul
Biruind Tu cu pute rea Dumnezeirii şi al trupului Tău; că în
Dumnezeirii, sufletul Tău de la trup s-a amîndouă unul eşti, Fiul şi Cuvîntul lui
despărţit; că a rupt amîndouă legăturile: Dumnezeu, Dumne zeu şi om.
a morţii şi a iadului, cu pute rea Ta, Greşeala lui Adam a fost ucigătoare
Cuvinte. de om, iar nu ucigătoare de Dumne zeu.
Iadul întîmpinîndu-Te, Cuvinte, s-a Că deşi a pătimit firea trupului Tău celui
amărît văzîndu-Te om îndumne zeit, rănit de ţărînă, Dumnezeirea a rămas fără
de bătăi şi Atotputernic; şi de patimă; că stricăciunea cea din Tine o ai
înfricoşătorul Tău chip a rămas fără de prefăcut întru nestricăciune şi din înviere
glas. ai arătat izvorul vieţii celei
Cîntarea a 5-a:
nestricăcioase.
Irmosul:
Lumina cea neînserată a Împărăţit-a iadul peste neamul
dumnezeieştii arătării Tale, Hristoase, omenesc, dar n-a rămas în veci; că Tu,
care s-a făcut spre noi, pentru milostivirea Puternice, fiind pus în groapă, cu palma
Ta, Isaia văzînd-o, de noapte mînecînd, a cea începătoare de viaţă ai rupt
grăit: „Învia-vor morţii şi cei din încuietorile morţii; şi ai propovăduit
morminte se vor scula şi toţi cei de pe celor ce dormeau acolo din veac,
pămînt se vor bucura.” izbăvirea cea nemincinoasă, făcîndu-Te,
Înnoieşti pe pămînteni, Ziditorule, Mîntuitorule, cel dintîi sculat din morţi.
făcîndu-Te pămîntean; şi giulgiul şi Ectenia mică:
mormîntul arată taina ce este întru Tine, Preotul: Iară şi iară...
Cuvinte; că sfetnicul cel cuvios înseamnă Vo zg las: Că Tu eşti Împăratul păcii și
sfatul celui ce Te-a născut, Care m-a Mî ntuitorul sufletelor noastre, și Ție slavă
înnoit în Tine cu mare cuviinţă. înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfîntului Duh, acum
Prin moarte ai prefăcut omorîrea, și pururea și în vecii vecilor.
prin îngropare stricăciunea; că Corul: Amin.
nestricăcios ai făcut trupul pe care l-ai CO N D A C
luat, cu dumne zeiasca cuviinţă făcîndu-l Glasul al 6-lea:
nemuritor; că trupul Tău, Stăpîne, n-a
văzut stricăciune; nici sufletul Tău n-a Cel ce a încuiat adîncul S-a văzut
mort şi cu s mirnă şi cu giulgiu
rămas în iad, care este lucru necuvenit.
înfăşurîndu-Se, în mormînt a fost pus ca
Ieşind, Ziditorul meu, din ceea ce
un mort, Cel fără de moarte; şi femeile
nu ştie de bărbat, şi fiind împuns cu au venit să-L ungă cu mir, plîngînd cu

22
amar şi grăind: „Aceasta este Sîmbăta pămîntului. Că iată este socotit între cei
cea prea binecuvîntată, întru care morţi, Cel ce locuieşte întru înălţime, şi în
Hristos adormind, va învia a treia zi.” mormînt mic, ca un străin, este primit. Pe
ICOS Care, tineri, binecuvîntaţi-L; preoţi,
lăudaţi-L; popoare, preaînălţaţi-L întru
Cel ce cuprinde toate S-a înălţat pe
toţi vecii.
Cruce şi se tînguieşte toată zidirea,
Stricatu-s-a Templul cel preacurat,
văzîndu-L spînzurat gol pe lemn; soarele
dar împreună a ridicat cortul cel căzut,
şi-a ascuns razele şi stelele şi-au tăinuit
lumina, şi pămîntul cu multă frică s-a că al doilea Adam, Cel ce locuieşte întru
clătinat, marea a fugit şi pietrele s-au înălţime, S-a pogorît la Adam cel dintîi,
despicat, şi morminte multe s-au deschis, pînă la cămările iadului. Pe Care, tineri,
şi trupuri de sfinţi bărbaţi s-au sculat; binecuvîntaţi-L; preoţi, lăudaţi-L;
iadul jos a suspinat şi iudeii s-au sfătuit popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
să hulească Învierea lui Hristos. Iar Încetat-a îndrăzneala ucenicilor, iar
femeile au grăit: „Aceasta este Sîmbăta Iosif cel din Arimateea s-a arătat inimos,
cea prea binecuvîntată, întru care că văzînd mort şi gol pe Dumne zeu cel
Hristos, adormind, va învia a treia zi.” peste toate, L-a cerut şi L-a îngropat,
strigînd: „Tine ri, binecuvîntaţi-L; preoţi,
Cîntarea a 7-a: lăudaţi-L; popoare, preaînălţaţi-L întru
Irmosul:
toţi vecii.”
Negrăită minune! Cel ce a izbăvit în
cuptor pe evlavioşii tineri din văpaie, în O, minune nouă! O, bunătate! O,
mormînt este pus mort fără suflare, spre nespusă răbdare! Că de bunăvoie se
mîntuirea noastră, a celor ce cîntăm: pecetluieşte sub pămînt, Cel ce locuieşte
„Izbăvitorule, Dumnezeule, bine eşti întru înălţime, şi este hulit Dumnezeu ca
cuvîntat.” un înşelător. Pe Care, tineri
Rănitu-s-a iadul, primind în inima binecuvîntaţi-L; preoţi lăudaţi-L;
sa pe Cel ce s-a rănit în coastă cu suliţa şi popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
a suspinat, topindu-se de focul cel La Cîntarea a 9-a nu se cîntă: Ceea ce eşti
dumnezeiesc, spre mîntuirea noastră a mai cinstită. ci îndată:
celor ce cîntăm: „Izbăvitorule,
Dumnezeule, bine eşti cuvîntat.” Cîntarea a 9-a:
Bogat este mormîntul, că, primind Irmosul:
în sine pe Făcătorul ca pe un adormit, s-a N u te tîngui pentru Mine, Maică,
arătat dumne zeiască vistierie de viaţă, văzîndu-Mă în groapă pe Mine, Fiul tău,
spre mîntuirea noastră, a celor ce pe Care M-ai zămislit în pîntece fără de
cîntăm: „Izbăvitorule, Dumnezeule, bine sămînţă; că Mă voi scula şi Mă voi
eşti cuvîntat.” preaslăvi, şi voi înălţa întru slavă, ca un
După obiceiul pentru cei morţi a Dumnezeu, pe cei ce cu credinţă şi cu
primit pune rea în mormînt viaţa tuturor dragoste pe tine neîncetat te măresc.
şi a arătat mormîntul izvor al învie rii, Întru străină naşterea Ta scăpînd
spre mîntuirea noastră, a celor ce de dure ri, mai presus de fire m-am
cîntăm: „Izbăvitorule, Dumnezeule, bine fericit, fiul meu cel fără de început; iar
eşti cuvîntat. acum, Dumnezeul meu, văzîndu-Te mort
Una era Dumnezeirea lui Hristos în fără suflare, mă sfîşii cumplit cu sabia
iad şi în mormînt şi în Eden nedespărţită, întristării. Dar Te scoală, ca să fiu
împreună cu Tatăl şi cu Duhul, spre mărită.
mîntuirea noastră, a celor ce cîntăm: Mă acoperă pămîntul, voind Eu,
„Izbăvitorule, Dumnezeule, bine eşti dar se înfricoşează portarii iadului
cuvîntat.” văzîndu-Mă, Maică, îmbrăcat cu haina
Cîntarea a 8-a:
sîngerată a izbîndirii; că ucigînd, ca un
Irmosul:
Spăimîntează-te înfricoşîndu-te, Dumnezeu, pe vrăjmaşi cu Crucea, iarăşi
cerule, şi să se clatine temeliile voi învia şi te voi mări.

23
Să se bucure făptura, să se se veselească Israel de Cel ce l-a făcut pe
veselească toţi pămîntenii, că vrăjmaşul, el şi fiii Sionului să se bucure de
iadul, a fost prădat; femeile cu miruri să Împăratul lor. Să laude numele Lui în
iasă în întîmpinare, că izbăvesc pe Adam horă; în timpane şi în psaltire să-I cînte
şi pe Eva cu tot neamul şi a treia zi voi Lui. Că iubeşte Domnul poporul Său şi
învia. va înălţa pe cei blînzi şi-i va mîntui. Se
vor lăuda cuvioşii întru slavă şi se vor
Ectenia mică:
bucura în aşternuturile lor. Laudele
Preotul: Iară şi iară... Domnului în gura lor şi săbii cu două
Vo zg las: Că pe Tine te l audă toate puterile tăişuri în mîinile lor, ca să se răzbune pe
cereşti.
Corul: Amin. neamuri şi să pedepsească pe popoare; ca
să lege pe împăraţii lor în obezi şi pe cei
LUM I N Î N DA slăviţi ai lor în cătuşe de fier; ca să facă
nu se cîntă, ci numai: Sfînt este Domnul,
Dumnezeul nostru... (de 3 ori). între dînşii judecată scrisă. Slava aceasta
este a tuturor cuvioşilor Săi.
Corul: Toată suflarea să laude pe
Domnul, lăudați pe Domnul din ceruri, LA LAUDE
lăudați pe El întru cele înalte. Ție se
Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui,
cuvine cîntare, Dumnezeule. lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui .
Lăudați-L pe El toți îngerii Lui, Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui;
lăudați-L pe El toate puterile Lui; Ție se lăudaţi-L pe El după mulţi mea slavei Lui.
cuvine cîntare, Dumnezeule. Glasul al 2-lea:
Psalmul 148
Astăzi cuprinde mormîntul pe cel
Lăudaţi pe Domnul din ceruri, ce cuprinde făptura cu palma; acope ră
lăudaţi-L pe El întru cele înalte. Lăudaţi- piatra pe cel ce acoperă cerurile cu
L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El bunătatea; doarme viaţa şi iadul se
toate pute rile Lui. Lăudaţi-L pe El cutre mură, şi Adam din legături se
soarele şi luna, lăudaţi-L pe El toate dezleagă. Slavă rînduielii Tale, prin care,
stelele şi lumina. Lăudaţi-L pe El ce rurile săvîrşind toate, ne-ai dăruit nouă odihnă
cerurilor şi apa cea mai presus de ceruri, veşnică, prin Sfîntă Învierea Ta cea din
să laude nume le Domnului, că El a zis şi morţi.
s-au făcut, El a poruncit şi s-au zidit. Lăudaţi-L pe El în glas de trî mbi ţă;
Pusu-le-ai pe ele în veac şi în veacul lăudaţi-L pe El în psaltire şi în al ăută.
veacului; lege le-a pus şi nu o vor trece.
Ce este această privelişte ce se
Lăudaţi pe Domnul toţi cei de pe pămînt,
vede? Ce este această încetare?
balaurii şi toate adîncurile. Focul,
Împăratul veacurilor, săvîrşind rînduiala
grindina, zăpada, gheaţa, viforul, toate
cea prin patimă, petrece sîmbăta în
îndepliniţi cuvîntul Lui. Munţii şi toate
mormînt, dîndu-ne nouă odihnă.
dealurile, pomii cei roditori şi toţi cedrii;
Acestuia să zice m: „Scoală-Te,
Fiarele şi toate animalele, tîrîtoarele şi
Dumnezeule, judecă pămîntul, că Tu
păsările cele zburătoare; împăraţii
împărăţeşti în veci, Cel ce ai nemăsurată
pămîntului şi toate popoarele, căpeteniile
mare milă.”
şi toţi judecătorii pămîntului; tine rii şi
fecioarele, bătrînii cu tinerii, să laude Lăudaţi-L pe El în ti mpane şi în horă;
numele Domnului, că numai numele Lui lăudaţi-L pe El în strune şi org ane.
s-a înălţat. Lauda Lui pe pămînt şi în ce r. Veniţi să vedem viaţa noastră
Şi va înălţa puterea poporului Lui. zăcînd în mormînt, ca să învieze pe cei ce
Cîntare tuturor cuvioşilor Lui, fiilor lui zac în morminte. Veniţi astăzi ca, văzînd
Israel, poporului ce se apropie de El. adormit pe Cel din Iuda, să-I grăim ca
Psalmul 149 proorocul, zicînd: „Culcîndu-Te ai
Cîntaţi Domnului cîntare nouă, adormit ca un leu, cine Te va deştepta pe
lauda Lui în adunarea celor cuvioşi. Să Tine, Împărate? Dar Te scoală cu

24
puterea Ta Însuţi, Cel ce Te-ai dat Tu eşti unul Domn Iisus Hristos, întru
pentru noi de bunăvoie, Doamne, slavă slava lui Dumnezeu Tatăl, Amin. În toate
Ţie. zilele bine Te voi cuvînta şi voi lăuda
Lăudaţi-L pe El în chimvale bi ne numele Tău în veac şi în veacul veacului.
răsunătoare; lăudaţi-L pe El în chi mvale de Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă
strigare. Toată suflarea să l aude pe Domnul.
în neam şi în neam. Eu am zis: „Doamne,
Glasul al 6-lea: miluieşte-mă, vindecă sufletul meu, că
Cerut-a Iosif Trupul lui Iisus şi L-a am greşit Ţie.” Doamne, către Tine am
pus pe el în mormînt nou al său; că e ra scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu
să iasă El din groapă, ca dintr-o cămară. eşti Dumnezeul meu. Că la Tine este
Cel ce ai sfărîmat puterea morţii şi ai izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea
deschis oamenilor uşile raiului, slavă Ţie. lumină. Tinde mila Ta celor ce Te cunosc
pe Tine.
Slavă..., glasul al 6-lea:
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare,
Ziua de azi mai înainte a închipuit- Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi
o cu taină marele Moise, zicînd: „Şi a (de 3 ori).
binecuvîntat Dumne zeu ziua a şaptea, că Slavă..., Şi acum..., Sfinte fără de
aceasta este Sîmbăta cea binecuvîntată; moarte, miluieşte-ne pe noi.
aceasta este ziua odihnei, în care S-a Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare,
odihnit de toate lucrările Sale, Unul- Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe
Născut, Fiul lui Dumnezeu, prin noi.
rînduiala morţii după trup odihnindu-Se. În vremea Do xo logiei, preotul intră în sfîntul
altar şi se îmbracă în toate odăjdiile; iar cînd sînt mai
Şi la ceea ce era iarăşi, întorcîndu-Se
mu lţi preoţi şi diaconi, se îmbracă în toate odăjdiile
prin înviere, ne-a dăruit nouă viaţă numai preotul întîistătător, adică protosul, şi
veşnică, ca un bun şi Iubitor de oameni.” diaconii; ceilalţi avînd numai ep itrahil şi felon.
Şi acum..., g lasul al 2-lea: Ieşind şi aşezîndu-se în jurul Sfîntului Epitaf,
aşteaptă sfîrşitul Do xo logiei. La primu l „Sfinte
Preabinecuvîntată eşti, Născătoare Dumnezeule...”, preotul sau întîistătătorul cădeşte
de Dumnezeu Fecioară, că prin Cel ce S- Sfîntul Ep itaf (de 3 ori), în chipul crucii; iar la al
treilea „Sfinte Dumnezeule...”, rid icînd preoţii sau
a întrupat din tine, iadul s-a robit, Adam epitropii b isericii Sfîntul Ep itaf, încep ocolirea
s-a chemat, blestemul s-a pie rdut, Eva s- bisericii, cu felinare, prapore şi lu mini.
a izbăvit, moartea s-a omorît şi noi am După aceasta, preotul şi purtătorii Sfîntului
înviat. Pentru aceasta cîntînd, strigăm: Ep itaf intră în biserică şi, ajungînd în faţa uşilor
„Binecuvîntat eşti, Hristoase împărăteşti, preotul sau cel mai mare între preoţi
zice:
Dumnezeule, Cel ce bine ai voit aşa, slavă Înţelepciune drepţi! Aşează Sfîntul Ep itaf
Ţie!” pe masa din mijlocul b isericii şi cîntă, o dată, tro -
Preotul: Slavă Ţie, Celui ce ne-ai arătat parul:
nouă lumina. Corul: Iosif cel cu bun chip, de pe
Slavă întru cei de sus lui Dumne zeu lemn luînd preacurat trupul Tău, cu
şi pe pămînt pace, între oameni giulgiu curat înfăşurîn-du-L şi cu
bunăvoire. Lăudămu-Te, bine Te miresme, în mormînt nou îngropîndu-L,
cuvîntăm, închinămu-ne Ţie, slăvimu-Te, L-a pus.
mulţumim Ţie, pentru slava Ta cea Citeţul 1: Troparul proorociei, gla-
mare. Doamne, Împărate ceresc, sul al 2-lea:
Dumnezeule, Părinte atotţiitorule, Cel ce ţii marginile lumii ai primit a
Doamne Fiule, Unule-Născut, Iisuse Te cuprinde în mormînt mic, Hristoase,
Hristoase şi Duhule Sfinte. Doamne ca să mîntuieşti firea omenească de
Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumne zeu, căderea cea din iad; şi făcîndu-ne
Fiul Tatălui, Cel ce ridici păcatul lumii, nemuritori, să ne înviezi pe noi, ca un
miluieşte-ne pe noi, Cel ce ridici păcatele Dumnezeu fără de moarte.
lumii. Primeşte rugăciunea noastră, Cel Slavă..., Şi acum..., tot acesta.
ce şezi de-a dreapta Tatălui şi ne
Preotul: Înţelepciune. S ă luăm aminte.
miluieşte pe noi. Că Tu eşti unul Sfînt,
25
Citeţul 2: Prochimen, glasul al 4-lea: spune: „Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu:
Scoală-Te, Doamne, ajută nouă şi ne mîntuieşte „Iată, Eu voi deschide mormintele
pe noi, pentru numele Tău. voastre şi vă voi scoate pe voi, poporul
Corul: Scoală-Te, Doamne ...
Meu, din mormintele voastre şi vă voi
Citeţul 2: Dumnezeule, cu urechi le
noastre am auzit şi pări nţii noştri ne-au spus
duce în ţara lui Israel. Astfel veţi
nouă. cunoaşte că Eu sînt Domnul, cînd voi
Corul: Scoală-Te, Doamne ... deschide mormintele voastre şi vă voi
Citeţul 2: Scoală-Te, Doamne, ajută nouă. scoate pe voi, poporul Meu, din
Corul: Şi ne mîntuieşte pe noi, pentru mormintele voastre. Şi voi pune în voi
numele Tău. Duhul Meu şi veţi învia şi vă voi aşeza în
Preotul: Înţelepciune. ţara voastră şi veţi cunoaşte că Eu,
Citeţul 2: Din Proorocia l ui Iezechiel,
Domnul, am zis aceasta şi am făcut”, zice
citire:
Domnul.”
Preotul: Să luăm aminte.
Preotul: Înţelepciune. S ă luăm aminte.
Citeţul 2: Fost-a mîna Domnului
Citeţul 2: Prochimen, glasul al 7-lea:
peste mine şi m-a dus Domnul cu duhul Scoală-te, Doamne Dumnezeul meu, înalţă-se
şi m-a aşezat în mijlocul unui cîmp plin mîna Ta, nu uita pe săracii Tăi pînă l a sfîrşit.
de oase omeneşti, şi m-a purtat Corul: Scoală-te, Doamne Dumnezeul
împrejurul lor; dar iată oasele acestea meu...
erau foarte multe pe faţa pămîntului şi Citeţul 1: Lăuda-Te-voi , Doamne, di n
toată ini ma mea, spune-voi toate minunile Tale.
foarte uscate. Şi mi-a zis Domnul: „Fiul
Corul: Scoală-te, Doamne Dumne zeul
omului, vor învia oare oasele acestea?” meu...
Iar eu am zis: „Dumne zeule, numai Tu Citeţul 1: Scoală-te, Doamne Dumnezeul
ştii aceasta.” Domnul însă mi-a zis: meu, înalţă-se mîna Ta,
„Prooroceşte asupra oaselor acestora şi Corul: Nu uita pe săracii Tăi pînă la
le zi: „Oase uscate, ascultaţi cuvîntul sfîrşit.
Domnului! Aşa grăieşte Domnul Preotul: Înţelepciune.
Dumnezeu oaselor acestora: „Iată eu voi Citeţul 1: Din Epistol a întîi către
Corinteni a Sfîntului Apostol Pavel, citire:
face să intre în voi duh şi veţi învia. Voi
Preotul: Să luăm aminte.
pune pe voi vine şi carne va creşte pe voi;
Citeţul 1: Fraţilor, semeţia voastră
vă voi acoperi cu piele, voi face să intre
nu e bună. Oare nu ştiţi că puţin aluat
în voi duh şi veţi învia şi veţi cunoaşte că
dospeşte toată frămîntătura? Curăţiţi
Eu sînt Domnul.” Proorocit-am deci cum
aluatul cel vechi, ca să fiţi frămîntătură
mi se poruncise. Şi cînd am proorocit,
nouă, precum şi sînteţi fără aluat; căci
iată s-a făcut un sunet şi o mişcare şi
Paştile nostru, Hristos, S-a jertfit pentru
oasele au început să se apropie, fiecare os
noi. De aceea să prăznuim nu cu aluatul
la încheietura sa. Şi am privit şi eu şi iată
cel vechi, nici cu aluatul răutăţii şi al
erau pe ele vine, şi crescuse carne şi piele
vicleşugului, ci cu azimele curăţiei şi ale
le acoperea pe deasupra, iar duh nu e ra
adevărului. Hristos ne-a răscumpărat din
în ele. Atunci mi-a zis Domnul: „Fiul
blestemul Legii, făcîndu-se pentru noi
omului, prooroceşte duhului, prooroceşte
blestem; pentru că scris este: „Blestemat
şi zi duhului: „Aşa grăieşte Domnul
este tot cel spînzurat pe lemn”, ca, prin
Dumnezeu: Duhule, vino din cele patru
Hristos Iisus, să vină la neamuri
vînturi şi suflă peste morţii aceştia şi vor
binecuvîntarea lui Avraam, ca să
învia!” Deci am proorocit eu, cum mi se
primim, prin credinţă, făgăduinţa
poruncise şi a intrat în ei duhul şi au
Duhului.
înviat, şi mulţime multă foarte de oameni Aliluia, g lasul al 6-lea:
s-au ridicat pe picioarele lor. Şi mi-a zis Să se scoale Dumnezeu şi să se risipească
iarăşi Domnul: „Fiul omului, oasele vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L
acestea sînt toată casa lui Israel. Iată ei urăsc pe Dînsul.
zic: „S-au uscat oasele noastre şi Stih : Precum se stinge fumul , să se stingă;
nădejdea noastră a pierit: sînte m s mulşi cum se topeşte ceara de l a faţa focului, aşa să
pi ară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, i ar
din rădăcină.” De aceea prooroceşte şi le drepţii să se bucure.

26
Preotul: Înţelepciune, drepţi , să ascultăm Dă, Doamne.
Sfînta Evanghelie. Pace tuturor. Înger de pace, credi ncios îndreptător,
Corul: Şi duhului tău. păzitor sufletel or şi trupurilor noastre, la Domnul
Preotul: Din Sfînta Evanghelie de la să cerem.
Matei, citire. (Matei, XXVII, 62-66) Mil ă şi iertare de păcatele şi de greşelile
Corul: Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie. noastre, la Domnul să cerem.
Preotul: Să luăm aminte. Cele bune şi de folos sufletelor noastre şi
........................................................ pace lumii, la Domnul să cerem.
Corul: Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie. Ceal altă vreme a vieţii noastre în pace şi
întru pocăinţă a o săvîrşi, la Domnul să cerem.
Preotul: Să zicem toţi din tot sufletul şi din Sfîrşit creştinesc vieţii noastre, fără
tot cugetul nostru să zicem. durere, neînfruntat, în pace şi răspuns bun l a
Doamne miluieşte. înfricoşătoare judecată a lui Hristos, să cerem.
Doamne Atotstăpî nitorule, Dumneze ul Pe Preasfînta, curata, prea binecuvîntata,
părinţilor noştri, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne mărita Stăpî na noastră, de Dumnezeu
miluieşte. Născătoarea şi pururea Feci oara Maria, cu toţi
Miluieşte-ne pe noi, Dumne zeule, după sfinţii să o pomeni m.
mare mil a Ta, rug ămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne Pe noi î nşine şi unii pe alţii şi toată vi aţa
miluieşte. noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Doamne, miluieşte. (de 3 ori) Ţie, Doamne.
Încă ne rug ăm pentru Marele Domn şi Preotul: Că Dumnezeul milei și al
Părintele nostru, Preaferi citul Patriarh Kiril şi îndurărilor și al iubirii de oameni ești și Ție slavă
pentru Domnul nostru, Înaltpreasfinţitul înălțăm, Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului Duh, acum
Mi tropolitul Vladi mir, și pentru Domnul nostru şi pururea, şi în vecii vecilor.
Preasfințitul Episcop Nicodi m şi pentru toţi fraţii Amin.
noştri întru Hristos.
Preotul: Pace tuturor.
Încă ne rug ăm pentru de Dumnezeu păzită
ţara noastră, stăpînirea, oastea şi poporul ei ca şi
Corul: Şi duhului tău.
noi întru liniştea lor viaţă lină şi fără gîlceavă să Preotul: Capetele noastre Domnului să le
vieţui m întru toată credinţa şi curăţeni a. plecăm.
Încă ne rugăm pentru fraţii noştri, Corul: Ţie, Doamne.
ieromonahi, preoţi, ierodiaconi, di aconi, monahi Preotul: Că al Tău este a ne milui şi a ne
şi monahii şi pentru toţi cei întru Hristos fraţi ai mîntui pe noi, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă
noştri. înălţăm, Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului Duh, acum
Încă ne rugăm pentru fericiţii şi pururea şi pururea, şi în vecii vecilor.
pomeniţii ctitori ai sfîntului locaşului acestuia şi Amin.
pentu cei mai di nainte adormiţi părinţi şi fraţi ai
Preotul: Înțelepciune!
noştri drept-măritorii creştini, care odihnesc aici
şi pretutindeni.
Corul: ...binecuvintează.
Încă ne rugăm pentru mila, vi aţa, pacea, Preotul: Cel ce este binecuvîntat, Hristos,
sănătatea, mîntuirea, cercetarea, lăsarea şi Dumnezeu nostru, totdeauna, acum şi pururea, şi
iertarea păcatel or robilor lui Dumnezeu enoriaşi, în vecii vecilor.
ctitori şi binefăcători ai sfîntului locaşului Corul: Amin. Întăreşte, Dumnezeule ...
acestuia. Preotul: Preasfîntă Născătoare de Dum-
Încă ne rug ăm pentru cei ce aduc daruri şi nezeu, mî ntuieşte-ne pe noi.
fac bine î n sfîntă şi întru tot cinstită biserica Corul: Ceea ce eşti mai cinstită...
aceasta, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei ce
Preotul: Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule,
cîntă şi pentru poporul ce stă înainte şi aşteaptă
de la Tine mare şi bogată milă. nădejdea noastră, slavă Ţie.
Că mil osti v şi iubitor de oameni Dum- Corul: Slavă..., Şi acum..., Doamne,
nezeule eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului, miluieşte (de 3 ori) ...bi necuvi ntează.
şi Sfîntului Duh, acum şi pururea, şi în vecii Preotul: Cel ce pentru noi oamenii şi
vecilor. pentru a noastră mîntuire, pati mile cele
Corul: Amin. înfricoşătoare şi Crucea cea de viaţă făcătoare şi
Preotul: Să plini m rug ăciunea noastră cea îngroparea cea de voie cu trupul a pri mit,
de di mineață, Domnului. Hristos, Adevăratul Dumneze ul nostru, pentru
Doamne miluieşte rugăciunile Pracuratei Maicii Sale și ale tuturor
Apără, mî ntuieşte, miluieşte şi ne păzeşte sfinților, să ne miluiască și să ne mîntui ască pe
pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău. noi, ca un bun și de oameni iubi tor.
Ziua toată desăvîrşită, sfîntă, în pace şi Corul: Pe marele domn...
fără de păcat, la Domnul să cerem.

27
CEASUL ÎNTÎI înaintea Ta, greşelile noastre ascunse, la
lumina feţii Tale. Că toate zilele noastre
Citeţul 2: Veniţi să ne închinăm... (de s-au împuţinat şi în mînia Ta ne-am
3 ori)
stins. Anii noştri s-au socotit ca pînza
Psalmul 5: unui păianjen, zilele anilor noştri sînt
Graiurile mele ascultă-le, Doamne! şaptezeci de ani; iar de vor fi în putere
Înţelege strigarea mea! Ia aminte la optzeci de ani şi ce este mai mult decît
glasul ru-găciunii mele, Împăratul me u şi aceştia, osteneală şi dure re; că trece viaţa
Dumnezeul meu. Căci către Tine mă voi noastră şi ne vom duce. Cine cunoaşte
ruga, Doamne. Dimineaţa vei auzi glasul puterea urgiei Tale şi cine măsoară mînia
meu; dimineaţa voi sta înaintea Ta şi mă Ta, după temerea de Tine? Învăţă-ne să
vei vedea. Că Tu eşti Dumnezeu care nu socotim bine zilele noastre, ca să ne
voieşti fărădelegea, nici nu va locui lîngă îndreptăm inimile spre înţelepciune.
Tine cel ce vicleneşte. Nu vor sta Întoarce-Te, Doamne! Pînă cînd? Şi
călcătorii de lege în preajma ochilor Tăi. mîngîie pe robii Tăi, Umplutu-ne-am
Urît-ai pe toţi cei ce lucrează fărădelege. dimineaţa de mila Ta şi ne-am bucurat şi
Pierde-vei pe toţi cei ce grăiesc minciuna; ne-am veselit în toate zilele noastre.
pe ucigaş şi pe viclean îl urăşte Domnul. Veselitu-ne-am pentru zilele în care am
Iar eu, întru mulţimea milei Tale, voi văzut rele. Şi caută spre robii Tăi şi spre
intra în casa Ta, închina-mă-voi spre lucrurile Tale şi îndreptează pe fiii lor. Şi
sfînt Altarul Tău, întru frica Ta. să fie lumina Domnului Dumne zeului
Doamne, povăţuieşte-mă întru dreptatea nostru peste noi şi lucrurile mîinilor
Ta, din pricina duşmanilor mei! noastre le îndre ptează.
Îndreptează înaintea mea, calea Ta. Că
Psalmul 100
nu este în gura lor adevăr, inima lor este
Mila şi judecata Ta voi cînta Ţie,
deşartă; groapă deschisă grumazul lor,
Doamne. Cînta-voi şi voi merge, cu
cu limbile lor viclenesc. Judecă-i pe ei,
pricepere, în cale fără prihană. Cînd vei
Dumnezeule, să cadă din sfaturile lor;
veni la mine? Umblat-am întru
după mulţimea nelegiuirilor lor, alungă-i
nerăutatea inimii mele în casa mea. N-am
pe ei; că Te-au amărît, Doamne. Şi să se
pus înaintea ochilor mei lucru nelegiuit;
veselească toţi cei ce nădăjduiesc întru
pe călcătorii de lege, i-am urît. Nu s-a
Tine, în veac se vor bucura şi le vei fi lor
lipit de mine inimă îndrăcită; pe cel rău
sălaş, şi se vor lăuda cu Tine, toţi cei ce
care se depărta de mine, nu l-am
iubesc numele Tău. Că Tu vei
cunoscut. Pe cel ce clevetea în ascuns pe
binecuvînta pe cel drept, Doamne, căci
vecinul său, pe acela l-am izgonit. Cu cel
cu arma bunăvoirii ne-ai încununat pe
mîndru cu ochiul şi nesăţios cu inima, cu
noi.
acela n-am mîncat. Ochii mei sînt peste
Psalmul 89: credincioşii pămîntului, ca să şadă ei
Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă împreună cu mine. Cel ce umbla pe cale
în neam şi în neam: Mai înainte de ce s- fără prihană, acela îmi slujea. Nu va
au făcut munţii şi s-a zidit pămîntul şi locui în casa mea cel mîndru; cel ce
lumea; din veac şi pănă în veac eşti Tu. grăieşte nedreptăţi nu va sta înaintea
Nu întoarce pe om întru sme renie, Tu, ochilor mei. În dimineţi voi judeca pe toţi
Care ai zis: „Întoarceţi-vă, fii ai păcătoşii pămîntului; ca să nimicesc din
oamenilor”. Că o mie de ani înaintea cetatea Domnului pe toţi cei ce lucrează
ochilor Tăi sînt ca ziua de ieri, care a fărădelegea.
trecut, şi straja nopţii. Nimicnicie vor fi Slavă..., Şi acum..., Aliluia. (de 3 ori)
anii lor; dimineaţa ca iarba va trece. Doamne miluieşte, (de 3 ori) Slavă...,
Dimineaţa va înflori şi va trece, seara va Iosif cel cu bun chip, de pe lemn
cădea, se va întări şi se va usca. Că ne-am luînd preacurat trupul Tău, cu giulgiu
sfîrşit de urgia Ta şi de mînia Ta ne-am curat înfăşurîndu-L şi cu miresme, în
tulburat. Pus-ai fărădelegile noastre mormînt nou îngropîndu-L, L-a pus.

28
Şi acum..., Doamne miluieşte, (de 3 ori) Slavă...,
Cum te vom numi ceea ce eşti plină Şi acum..., Ceea ce eşti mai cinstită...,
de har? Cer, că ai răsătit pe Soarele Întru numele Domnului…,
dreptăţii; rai, că ai odrăslit floarea binecuvintează.
nestricăciunii; Fecioară, că ai rămas Preotul: Dumne zeule, milostiveşte-
nestricată; Maică curată, că ai avut în Te spre noi şi ne binecuvintează,
sfintele tale braţe Fiu, pe Dumnezeul luminează faţa Ta peste noi şi ne
tuturor. Pe Acela roagă-L să mîntuiască miluieşte.
sufletele noastre. Citeţul 2: Amin.
Paşii mei îndreptează-i după Preotul: Hristoase, Lumina cea
cuvîntul Tău şi să nu mă stăpînească adevărată, Care luminezi şi sfinţeşti pe
toată fărădelegea. tot omul ce vine în lume, să se însemneze
Izbăveşte-mă de clevetirea peste noi lumina feţei Tale, ca într-însa
oamenilor şi voi păzi poruncile Tale. să vedem lumina cea neapropiată.
Faţa Ta arat-o peste robul Tu şi mă Îndreptează paşii noştri spre lucrarea
învaţă îndreptările Tale. poruncilor Tale, pentru rugăciunile
Să se umple gura mea de lauda Ta, Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor
Doamne, ca să laud slava Ta, toată ziua sfinţilor Tăi. Amin.
mare cuviinţa Ta. Corul: Apărătoare Doamne, pentru
Sfinte Dumnezeule..., Preasfîntă biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din
Treime..., Tatăl nostru... nevoi, aduce m ţie, Născătoare de
Dumnezeu, noi robii Tăi. Ci ca ceea ce ai
Preotul: Că a Ta este împărăţia...
stăpînire nebiruită, izbăveşte-ne pe noi
Citeţul 2: Cel ce a încuiat adîncul S-
din toate nevoile, ca să strigăm ţie:
a văzut mort, şi cu smirnă, şi cu giulgiu
„Bucură-te, Mireasă pururea Fecioară”.
înfăşurîndu-Se, în mormînt a fost pus ca
Preotul: Slavă Ţie, Hristoase
un mort, Cel fără de moarte; şi femeile
Dumnezeule, năde jdea noastră, slavă Ţie.
au venit să-L ungă cu mir, plîngînd cu Corul: Slavă..., Şi acum..., Doamne,
amar şi grăind: „Aceasta este Sîmbăta miluieşte. (de 3 ori) ...binecuvintează.
cea prea binecuvîntată, întru care Preotul: Hristos adevăratul
Hristos adormind, va învia a treia zi.” Dumnezeul nostru...
Doamne miluieşte. (de 40 ori)
Cel ce în toată vremea şi în tot CEASUL AL TREILEA
ceasul, în cer şi pe pămînt eşti închinat şi
slăvit, Hristoase Dumne zeule, Îndelung- Preotul: Binecuvîntat este
răbdătorule, Mult-milostive şi Mult- Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi
milosîrde; Care pe cei drepţi iubeşti şi pe pururea, şi în vecii vecilor.
cei păcătoşi miluieşti; Care pe toţi chemi Citeţul 1: Amin. Slavă Ţie, Dumnezeul
nostru, slavă Ţie. Împărate ceresc,
la mîntuire pentru făgăduinţa Mî ngîietorule..., Sfinte Dumnezeule..., Preasfîntă
bunătăţilor ce vor să fie; Însuţi, Doamne, Trei me..., Tatăl nostru ...
primeşte şi rugăciunile noastre în ceasul Preotul: Că a Ta este î mpărăţia...
acesta şi îndreptează viaţa noastră spre Citeţul 1: Amin. Doamne miluieşte
poruncile Tale; sufletele noastre le Slavă..., Şi acum..., Veniţi să ne
(de 12 ori).
sfinţeşte, trupurile curăţeşte, cugetele închinăm... (de 3 o ri)
îndreptează, gîndurile curăţeşte şi ne Psalmul 16
izbăveşte pe noi de tot necazul celor rele Auzi, Doamne, dreptatea mea, ia
şi al dure rii. Înconjoară-ne pe noi cu aminte cererea mea, ascultă rugăciunea
sfinţii Tăi îngeri, ca, prin mijlocirea lor, mea, din buze fără de viclenie. 2 De la
fiind păziţi şi povăţuiţi, să ajunge m la faţa Ta judecata mea să iasă, ochii mei să
unirea credinţei şi la cunoştinţa slavei vadă cele drepte. 3 Cercetat-ai inima
Tale celei neapropiate, că binecuvîntat mea, noaptea ai cercetat-o; cu foc m-ai
eşti în vecii veci-or. Amin. lămurit, dar nu s-a aflat întru mine

29
nedreptate. 4 Ca să nu grăiască gura mea căile Sale. 11 Toate căile Domnului sînt
lucruri ome neşti, pentru cuvintele milă şi adevăr pentru cei ce caută
buzelor Tale eu am păzit căi aspre. 5 aşezămîntul Lui şi mărturiile Lui. 12
Îndreaptă picioarele mele în cărările Pentru numele Tău, Doamne, curăţeşte
Tale, ca să nu şovăie paşii mei. 6 Eu am păcatul meu, că mult este. 13 Cine este
strigat, că m-ai auzit, Dumne zeule; omul cel ce se teme de Domnul? Lege va
pleacă urechea Ta către mine şi auzi pune lui în calea pe care a ales-o. 14
cuvintele mele. 7 Minunate fă milele Tale, Sufletul lui întru bunătăţi se va sălăşlui şi
Cel ce mîntuieşti pe cei ce nădăjduiesc în seminţia lui va moşteni pămîntul. 15
Tine de cei ce stau împotriva dreptei Domnul este întărirea celor ce se tem de
Tale. 8 Păzeşte-mă, Doamne, ca pe Dînsul, aşezămîntul Lui îl va arăta lor. 16
lumina ochilor; cu acoperămîntul Ochii mei pururea spre Domnul, că El va
aripilor Tale acope ră-mă 9 De faţa scoate din laţ picioarele mele. 17 Caută
necredincioşilor care mă necăjesc pe spre mine şi mă miluieşte, că părăsit şi
mine. Vrăjmaşii mei sufletul me u l-au sărac sînt eu. 18 Necazurile inimii mele s-
cuprins; 10 Cu grăsime inima lor şi-au au înmulţit; din nevoile mele scoate-mă.
încuiat, gura lor a grăit mîndrie. 11 19
Vezi smerenia mea şi osteneala mea, şi-
Izgonindu-mă, acum m-au înconjurat; mi iartă toate păcatele mele. 20 Vezi pe
ochii lor şi-au aţintit ca să mă plece la vrăjmaşii mei, că s-au înmulţit şi cu ură
pămînt. 12 Apucatu-m-au ca un leu gata nedreaptă m-au urît. 21 Păzeşte sufletul
de pradă, ca un pui de leu ce locuieşte în meu şi mă izbăveşte, ca să nu mă ruşine z
ascunzişuri. 13 Scoală-Te, Doamne, că am nădăjduit în Tine. 22 Cei fără
întîmpină-i pe ei şi împiedică-i. Izbăveşte răutate şi cei drepţi s-au lipit de mine, că
sufletul meu de cel necredincios, cu sabia Te-am aşteptat, Doamne. 23 Izbăveşte,
Ta. 14 Doamne, desparte-mă de oamenii Dumnezeule, pe Israel din toate
acestei lumi, ce-şi iau partea în viaţă, căci necazurile lui.
s-a umplut pîntecele lor de bunătăţile Psalmul 50
Tale; săturatu-s-au fiii lor şi au lăsat Miluieşte-mă, Dumnezeule, după
rămăşiţele pruncilor. 15 Iar eu întru mare mila Ta 2 Şi după mulţimea
dreptate mă voi arăta feţei Tale, sătura- îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
mă-voi cînd se va arăta slava Ta. 3
Mai vîrtos mă spală de fărădelegea mea
Psalmul 24 şi de păcatul meu mă curăţeşte. 4 Că
Către Tine, Doamne, am ridicat fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul
sufletul meu, Dumne zeul me u. 2 Spre meu înaintea mea este pururea. 5 Ţie
Tine am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în unuia am greşit şi rău înaintea Ta am
veac, nici să rîdă de mine vrăjmaşii mei, 3 făcut, aşa încît drept eşti Tu întru
Pentru că toţi cei ce Te aşteaptă pe Tine cuvintele Tale şi biruitor cînd vei judeca
nu se vor ruşina; să se ruşineze toţi cei ce Tu. 6 Că iată întru fărădelegi m-am
fac fărădelegi în deşert. 4 Căile Tale, zămislit, şi în păcate m-a născut maica
Doamne, arată-mi, şi cărările Tale mă mea. 7 Că iată adevărul ai iubit; cele
învaţă. 5 Îndreptează-mă spre adevărul nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii
Tău şi mă învaţă, că Tu eşti Dumne zeu, Tale, mi-ai arătat mie. 8 Stropi-mă-vei cu
Mîntuitorul me u, şi pe Tine Te-am isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai
aşteptat toată ziua. 6 Adu-Ţi aminte de vîrtos decît zăpada mă voi albi. 9 Auzului
îndurările şi milele Tale, Doamne, că din meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-
veac sînt. 7 Păcatele tinereţilor mele şi ale vor oasele mele cele smerite. 10 Întoarce
neştiinţei mele nu le pomeni. 8 După mila faţa Ta de către păcatele mele, şi toate
Ta, pomeneşte-mă Tu, pentru bunătatea fărădelegile mele şterge-le. 11 Inimă
Ta, Doamne. 9 Bun şi drept este Domnul, curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi
pentru aceasta lege va pune celor ce duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru
greşesc în cale. 10 Îndrepta-va pe cei ale mele. 12 Nu mă lepăda de la faţa Ta, şi
blînzi la judecată, învăţa-va pe cei blînzi Duhul Tău cel Sfînt nu-L lua de la mine.

30
13
Dă-mi mie bucuria mîntuirii Tale şi cu Cel ce în toată vremea şi în tot
duh stăpînitor mă întăreşte. 14 Învăţa-voi ceasul, în cer şi pe pămînt eşti închinat şi
pe cei fărădelege căile Tale şi cei slăvit, Hristoase Dumne zeule, Îndelung-
necredincioşi la Tine se vor întoarce. 15 răbdătorule, Mult-milostive şi Mult-
Izbăveşte-mă de vărsarea de sînge, milosîrde; Care pe cei drepţi iubeşti şi pe
Dumnezeule, Dumne zeul mîntuirii mele; cei păcătoşi miluieşti; Care pe toţi chemi
bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. la mîntuire pentru făgăduinţa
16
Doamne, buzele mele vei deschide şi bunătăţilor ce vor să fie; Însuţi, Doamne,
gura mea va vesti lauda Ta. 17 Că de ai fi primeşte şi rugăciunile noastre în ceasul
voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu acesta şi îndreptează viaţa noastră spre
le vei binevoi. 18 Jertfa lui Dumnezeu: poruncile Tale; sufletele noastre le
duhul umilit; inima înfrîntă şi smerită sfinţeşte, trupurile curăţeşte, cugetele
Dumnezeu nu o va urgisi. 19 Fă bine, îndreptează, gîndurile curăţeşte şi ne
Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, izbăveşte pe noi de tot necazul celor rele
şi să se zidească zidurile Ierusalimului. 20 şi al dure rii. Înconjoară-ne pe noi cu
Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, sfinţii Tăi îngeri, ca, prin mijlocirea lor,
prinosul şi arderile de tot; atunci vor fiind păziţi şi povăţuiţi, să ajunge m la
pune pe altarul Tău viţei. unirea credinţei şi la cunoştinţa slavei
Slavă Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului Tale celei neapropiate, că binecuvîntat
Duh. Şi acum, şi pururea, şi în vecii eşti în vecii vecilor. Amin.
vecilor. Amin.
Doamne miluieşte, (de 3 ori) Slavă...,
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Şi acum..., Ceea ce eşti mai cinstită...,
Dumnezeule (de 3 ori).
Întru numele Domnului…,
Doamne miluieşte (de 3 ori). Slavă..., binecuvintează.
Iosif cel cu bun chip, de pe lemn
Preotul: Pentru rugăciunile sfinţilor
luînd preacurat trupul Tău, cu giulgiu părinţilor noştri, Doamne Iisuse
curat înfăşurîndu-L şi cu miresme, în
Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-
mormînt nou îngropîndu-L, L-a pus. ne pe noi.
Şi acum..., Citeţul 2: Amin. Stăpîne
Născătoare de Dumnezeu, tu eşti Dumnezeule, Părinte atotputernice,
viţa cea adevărată, care ai odrăslit rodul Doamne Fiule Unule-Născut, Iisuse
vieţii; ţie ne rugăm: „Roagă-te, Stăpînă, Hristoase şi Duhule Sfinte, o
cu sfinţii Apostoli, să miluiască sufletele Dumnezeire, o Pute re, miluieşte-mă pe
noastre.” mine păcătos ul şi cu judecăţile care ştii,
Domnul Dumne zeu, bine este mîntuieşte-mă pe mine nevrednicul robul
cuvîntat Domnul din zi în zi, să sporească Tău, că bine eşti cuvîntat în vecii vecilor.
nouă Dumneze ul mîntuirii noastre, Amin.
Dumnezeul nostru, Dumne zeul mîntuirii.
Sfinte Dumnezeule..., Preasfîntă C E A S U L A L Ș AS E L E A
Treime..., Tatăl nostru...
Preotul: Că a Ta este împărăţia...
Citeţul 2: Veniţi să ne închinăm... (de
Citeţul 1: Amin. Cel ce a încuiat 3 ori)
adîncul S-a văzut mort şi, cu s mirnă şi cu
Psalmul 53:
giulgiu înfăşurîndu-Se, în mormînt a fost
pus ca un mort, Cel fără de moarte; şi Dumnezeule, întru numele Tău
mîntuieşte-mă şi întru puterea Ta mă
femeile au venit să-L ungă cu mir,
plîngînd cu amar şi grăind: „Aceasta este judecă. Dumnezeule, auzi rugăciunea
Sîmbăta cea prea binecuvîntată, întru mea, ia aminte cuvintele gurii mele. Că
străinii s-au ridicat împotriva mea şi cei
care Hristos adormind, va învia a treia
zi.” tari au căutat sufletul meu; şi n-au pus
pe Dumnezeu înaintea lor. Că iată,
Doamne miluieşte. (de 40 ori)
Dumnezeu ajută mie şi Domnul este

31
sprijinitorul sufletului me u. Întoarce-va schimbare ş i nu s -a te mut de
cele rele vrăjmaşilor mei; cu adevărul Dumne ze u. Întins-a mîna Lui s pre
Tău îi vei pierde pe ei. De bunăvoie voi răs plătire ; întinat-au legămîntul Lui.
je rtfi Ţie, lăuda-voi numele Tău, Ris ipiţi au fost de mînia feţe i Lui ş i s -
Doamne, că este bun; că din tot necazul au apropiat inimile lor; muiatu-s -au
m-ai izbăvit; şi spre vrăjmaşii mei a cuvintele lor mai mult decît
privit ochiul meu. untde le mnul, dar ele sînt săgeţi.
Psalmul 54: Aruncă s pre Domnul grija ta ş i El te
Auzi, Dumne ze ule, rugăciune a va hrăni; nu va da în veac clătinare
me a şi nu trece cu vede rea ruga mea. dreptului. Iar Tu, Dumnezule, îi vei
Ia aminte s pre mine şi mă ascultă, pogorî pe ei în groapa stricăciunii.
mîhnitu- m-am întru ne liniştea mea ş i Bărbaţii vărsători de sînge şi vicleni nu
m-am tulburat. De glasul vrăjmaş ului vor ajunge la jumătatea zilelor lor; iar eu
şi de necazul păcătos ului, că a abătut voi nădăjui spre Tine, Doamne.
asupra mea fărădelege şi întru mînie Psalmul 90:
m-a vrăjmăş it. Inima mea s-a tulburat Cel ce locuieşte în ajutorul Celui
întru mine şi frica morţii a căzut peste Preaînalt, întru acoperămîntul
mine ; teamă ş i cutre mur au ve nit Dumnezeului cerului se va sălăşlui. Va
asupra me a şi m-a acope rit zice Domnului: „Sprijinitorul meu eşti şi
întune ricul. Şi am zis : „Cine -mi va da scăparea mea; Dumnezeul meu, voi
mie aripi ca de porumbe l, ca să zbor ş i nădăjdui spre Dînsul”. Că El te va izbăvi
să mă odihnesc?” Iată, m-aş înde părta din cursa vînătorilor şi de cuvîntul
fugind şi m-aş sălăş lui în pus tie. tulburător. Cu spatele te va umbri pe
Aşte ptat-am pe Dumne ze u, Cel ce mă tine şi sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o
mîntuieş te de puţinătatea s ufletului ş i armă te va înconjura adevărul Lui. Nu te
de vifor. Nimiceşte -i, Doamne, ş i vei teme de frica de noapte, de săgeata ce
împarte limbile lor, că am văzut zboară ziua, de lucrul ce umplă în
fărăde lege şi de zbinare în ce tate. Ziua întuneric, de molima ce bîntuie întru
şi noaptea o va înconjura pe ea, pe amiază. Cădea-vor dinspre latura ta o mie
zidurile ei fărăde lege şi oste neală în şi zece mi de-a dreapta ta, dar de tine nu se
mijlocul ei şi ne dre ptate; ş i n-a lips it vor apropia. Însă cu ochii tăi vei privi şi
din uliţele ei camătă şi vicleşug. Că de răsplătirea păcătoşilor vei vedea. Pentru că
m-ar fi ocărît vrăjmaş ul, aş fi răbdat; pe Domnul, nădejdea mea, pe Cel
şi dacă cel ce mă urăşte s -ar fi fălit preaînalt L-ai pus scăpare ţie. Nu vor veni
împotriva mea, m-aş fi ascuns de el. către tine rele şi bătaie nu se va apropia de
Iar tu, omule, ase menea mie, căpete nia locaşul tău. Că îngerilor Săi va porunci
me a şi cunoscutul me u, care împre ună pentru tine ca să te păzească în toate căile
cu mine te-ai îndulcit de mîncări, în tale. Pe mîini te vor înălţa ca nu cumva să
casa lui Dumne ze u am umblat în împiedici de piatră piciorul tău. Peste
acelaşi gînd. Să vină moarte a peste ei aspidă şi vasilisc vei păşi şi vei călca peste
şi să se pogoare în iad de vii, că leu şi peste balaur. Că spre Mine a
vicleşug este în locaş urile lor, în nădăjduit şi-l voi izbăvi pe el; îl voi acoperi
mijlocul lor. Iar eu, către Dumne ze u pe el că a cunoscut numele Meu. Striga-va
am s trigat ş i Domnul m-a auzit pe către Mine şi-l voi auzi pe el; cu dînsul sînt
mine . Seara ş i dimine aţa ş i la amie zi în necaz şi-l voi scoate pe el, şi-i voi arăta
s pune -voi, voi ves ti ş i va auzi glas ul lui mîntuirea Mea.
me u. Izbăvi-va cu pace s ufle tul me u Slavă..., Şi acum..., Aliluia. (de 3 ori)
de cei ce se apropie de mine, că mulţi Doamne miluieşte. (de 3 ori), Slavă...,
e rau împotriva mea. Auzi-va Iosif cel cu bun chip, de pe lemn
Dumne ze u ş i-i va s me ri pe e i, Ce l ce luînd preacurat trupul Tău, cu giulgiu
este mai înaite de veci. Că nu es te în el

32
curat înfăşurîndu-L şi cu miresme, în Doamne miluieşte, (de 3 ori) Slavă...,
mormînt nou îngropîndu-L, L-a pus. Şi acum..., Ceea ce eşti mai cinstită...,
Întru numele Domnului…,
Şi acum...,
binecuvintează.
Neavînd îndrăzneală pentru Preotul: Pentru rugăciunile sfinţilor
păcatele noastre cele multe, tu pe Cel ce părinţilor noştri, Doamne Iisuse
s-a născut din tine, roagă-L, Născătoare Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-
de Dumnezeu Fecioară, că mult poate ne pe noi.
rugăciunea Maicii spre îmblînzirea Citeţul 2: Amin. Dumnezeule şi
Stăpînului. Nu trece cu vederea Doamne al pute rilor şi a toată făptura
rugăciunile păcătoşilor, Preacurată, că Ziditor, Care pentru milostivirea milei
milostiv este şi poate să mîntuiească, Cel Tale celei neasemănate, pe Unul-Născut
ce a voit a pătimi pentru noi. Fiul Tău, pe Domnul nostru Iisus Hristos
Degrab să ne întîmpine pe noi L-ai trimis spre mîntuirea neamului
îndurările Tale, Doamne, că am sărăcit nostru şi, prin cinstită crucea Lui,
foarte. Ajută nouă, Dumnezeule, zapis ul păcatelor noastre l-ai rupt şi ai
Mîntuitorul nostru, pentru slava numelui biruit întru Dînsul stăpîniile şi pute rile
Tău. Doamne, izbăveşte-ne şi curăţeşte întenericului; Însuţi Stăpîne, Iubitorule
păcatele noastre, pentru numele Tău. de oameni, primeşte aceste rugăciuni de
Sfinte Dumnezeule..., Preasfîntă mulţumire şi de cerere ale noastre, ale
Treime..., Tatăl nostru... păcătoşilor şi ne izbăveşte pe noi de toată
Preotul: Că a Ta este împărăţia... căderea în păcat cea de tot pierzătoare şi
Citeţul 1: Amin. Cel ce a încuiat întunecată, şi de toţi cei ce caută să ne
adîncul S-a văzut mort şi, cu s mirnă şi cu facă rău, văzuţi şi nevăzuţi vrăjmaşi.
giulgiu înfăşurîndu-Se, în mormînt a fost Pătrunde cu frica Ta trupurile noastre şi
pus ca un mort, Cel fără de moarte; şi nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau
femeile au venit să-L ungă cu mir, gînduri rele, ci cu dorirea Ta hrăneşte
plîngînd cu amar şi grăind: „Aceasta este sufletele noastre. Ca spre Tine totdeauna
Sîmbăta cea prea binecuvîntată, întru căutînd şi cu lumina cea de la Tine
care Hristos adormind, va învia a treia povăţuiţi fiind, la Tine, Lumina cea
zi.” neapropiată şi pururea fiitoare privind,
Doamne miluieşte. (de 40 ori) neîncetată mărutrisire şi mulţumire Ţie
Cel ce în toată vremea şi în tot să înălţăm, Tatălui celui fără de început,
ceasul, în cer şi pe pămînt eşti închinat şi împreună Unuia-Născut Fiului Tău şi
slăvit, Hristoase Dumne zeule, Îndelung- Preasfîntului şi bunului şi de viaţă
răbdătorule, Mult-milostive şi Mult- făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi
milosîrde; Care pe cei drepţi iubeşti şi pe în vecii vecilor. Amin.
cei păcătoşi miluieşti; Care pe toţi chemi
la mîntuire pentru făgăduinţa CEASUL AL NOUĂLEA
bunătăţilor ce vor să fie; Însuţi, Doamne,
primeşte şi rugăciunile noastre în ceasul Citeţul 1: Veniţi să ne închinăm... (de
acesta şi îndreptează viaţa noastră spre 3 ori)
poruncile Tale; sufletele noastre le Psalmul 83:
sfinţeşte, trupurile curăţeşte, cugetele Cît de iubite sînt locaş urile Tale,
îndreptează, gîndurile curăţeşte şi ne Doamne al puterilor! doreşte şi se
izbăveşte pe noi de tot necazul celor rele sfîrşeşte Sufletul meu după curţile
şi al dure rii. Înconjoară-ne pe noi cu Domnului; inima mea şi trupul meu s-au
sfinţii Tăi îngeri, ca, prin mijlocirea lor, bucurat de Dumnezeul cel viu. Că
fiind păziţi şi povăţuiţi, să ajunge m la pasărea şi-a aflat casă şi turtureaua cuib,
unirea credinţei şi la cunoştinţa slavei unde-şi va pune puii săi. Altarele Tale,
Tale celei neapropiate, că binecuvîntat Doamne al Pute rilor, Împăratul meu şi
eşti în vecii vecilor. Amin. Dumnezeul me u. Fericiţi sînt cei ce

33
locuiesc în casa Ta, în vecii vecilor Te vor Dumnezeul meu, pe robul Tău, pe cel ce
lăuda. Fericit este bărbatul al cărui nădăjduieşte în Tine. Miluieşte-mă,
ajutor este de la Tine, Doamne; suişuri în Doamne, că spre Tine voi striga toată
inima sa a pus. În valea plînge rii, în locul ziua. Veseleşte sufletul robului Tău, că
care i-a fost pus, că binecuvîntare va da spre Tine, Doamne, am ridicat sufletul
Cel ce pune lege. Merge-vor din putere în meu. Că Tu, Doamne, bun şi blînd eşti şi
putere, arăta-Se-va Dumnezeul mult milostiv tuturor celor ce Te cheamă
dumnezeilor în Sion. Doamne, pe Tine. Ascultă, Doamne, rugăciunea
Dumnezeul Puterilor, auzi rugăciunea mea şi ia aminte la glas ul cere ri mele. În
mea; ascultă, Dumne zeul lui Iacob. ziua necazului meu am strigat către Tine,
Apărătorul nostru, vezi Dumnezeule şi că m-ai auzit. Nu este asemenea Ţie între
caută spre faţa uns ului Tău. Că mai dumnezei, Doamne, şi nici fapte nu sînt
bună este o zi în curţile Tale decît mii; ca faptele Tale. Veni-vor toate neamurile
ales-am a fi lepădat în Casa lui pe care le-ai făcut şi se vor închina
Dumnezeu, mai vîrtos decît a locui în înaintea Ta, Doamne, şi vor slăvi numele
locaşurile păcătoşilor. Că mila şi Tău. Că mare eşti Tu, Cel ce faci minuni,
adevărul iubeşte Domnul; Dumnezeu har Tu eşti singurul Dumnezeu. Povăţuieşte-
şi slavă va da. Dumnezeu nu va lipsi de mă, Doamne, pe calea Ta şi voi merge
bunătăţi pe cei ce umblă întru nerăutate. întru adevărul Tău; veselească-se inima
Doamne al Puterilor, fericit este omul cel mea, ca să se teamă de numele Tău.
ce nădăjduieşte în Tine. Lăuda-Te-voi, Doamne, Dumnezeul me u,
Psalmul 84: cu toată inima mea şi voi slăvi numele
Bine ai voit, Doamne, pămîntului Tău în veac. Că mare este mila Ta spre
Tău, întors-ai robimea lui Iacob. Iertat-ai mine şi ai izbăvit sufletul meu din iadul
fărădelegile poporului tău, acoperit-ai cel mai de jos. Dumne zeule, călcătorii de
toate păcatele lor. Potolit-ai toată mînia lege s-au sculat asupra mea şi adunarea
Ta; întorsu-Te-ai de către iuţimea mîniei celor tari au căutat sufletul meu şi nu Te-
Tale. Întoarce-ne pe noi, Dumnezeul au pus pe Tine înaintea lor. Dar Tu,
mîntuirii noastre, şi-Ţi întoarce mînia Ta Doamne, Dumnezeu îndurat şi milostiv
de la noi, oare, în veci Te vei mînia pe eşti; îndelung-răbdător şi mult milostiv şi
noi? Sau vei întinde mînia Ta din neam adevărat. Caută spre mine şi mă
în neam? Dumnezeule, Tu întorcîndu-Te, miluieşte, dă tăria Ta slugii Tale şi
ne vei via pe noi, şi poporul Tău se va
mîntuieşte pe fiul slujnicii Tale. Fă cu
veseli de Tine. Arată-ne nouă, Doamne, mine semn s pre bine, ca să vadă cei ce
mila Ta şi mîntuirea Ta, dă-ne-o nouă.
mă urăsc şi să se ruşineze, că Tu,
Auzi-voi ce va grăi întru mine Domnul
Doamne, m-ai ajutat şi m-ai mîngîiat.
Dumnezeu; că va grăi pace peste poporul
Fă cu mine semn spre bine, ca să
Său. Şi peste cuvioşii Săi şi peste cei ce îşi
vadă cei ce mă urăsc şi să se ruşineze, că
întorc inima spre Dînsul. Dar mîntuirea
Tu, Doamne, m-ai ajutat şi m-ai mîngîiat.
Lui este aproape de cei ce se tem de
Slavă..., Şi acum..., Aliluia. (de 3 ori)
Dînsul, ca să se sălăşluiască slava în
Doamne miluieşte. (de 3 ori), Slavă...
pămîntul nostru. Mila şi adevărul s-au
întîmpinat, dreptatea şi pacea s-au Iosif cel cu bun chip, de pe lemn
luînd preacurat trupul Tău, cu giulgiu
sărutat. Adevărul din pămînt a răsărit şi
dreptatea din cer a privit. Că Domnul va curat înfăşurîndu-L şi cu miresme, în
da bunătate şi pămîntul nostru îşi va da mormînt nou îngropîndu-L, L-a pus.
rodul său; Dreptatea înaintea Lui va Şi acum...,
me rge şi va pune pe cale paşii Săi.
Cela ce pentru noi Te-ai născut din
Psalmul 85: Fecioară şi răstignire ai răbdat, Bunule,
Pleacă, Doamne, urechea Ta şi mă Care cu moartea pe moarte ai prădat şi
auzi, că sărac şi necăjit sînt eu. Păzeşte învierea ai arătat, ca un Dumnezeu, nu
sufletul meu, căci cuvios sînt; mîntuieşte,

34
trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mîna Citeţul 1: Amin. Stăpîne Doamne,
Ta. Arată iubirea Ta de oameni, Milostive, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce
primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, îndelung ai răbdat pentru greşelile noastre
ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă şi pînă la acest ceas de acum ne-ai adus pe
pentru noi şi mîntuieşte, Mîntuitorul noi, întru care pe lemnul cel de viaţă făcător
nostru, pe poporul cel deznădăjduit. fiind răstignit, tîlharului celui bine
Nu ne lăsa pe noi pînă în sfîrşit, cunoscător intrarea în rai i-ai făcut şi cu
pentru numele Tău cel sfînt şi nu strica moartea pe moarte ai sfărîmat; curăţeşte-
legătura Ta, şi nu depărta mila Ta de la noi, ne pe noi, păcătoşii şi nevrednicii robii Tăi,
pentru Avraam cel iubit de Tine şi pentru că am greşit şi fărădelegi am făcut şi nu
Isaac, robul Tău, şi Israil, sfîntul Tău. sîntem vrednici să ridicăm ochii noştri şi să
Sfinte Dumnezeule..., Preasfîntă privim la înălţimea cerului, pentru că am
Treime..., Tatăl nostru... lăsat calea dreptăţii Tale şi am umblat în
Preotul: Că a Ta este împărăţia... voile inimii noastre; ci ne rugăm
Citeţul 1: Amin. Cel ce a încuiat neasemănatei bunătăţii Tale, iartă-ne pe
adîncul S-a văzut mort şi, cu s mirnă şi cu noi, Doamne, după mulţimea milei Tale şi
giulgiu înfăşurîndu-Se, în mormînt a fost ne mîntuieşte pentru sfînt numele Tău, că s-
pus ca un mort, Cel fără de moarte; şi au stins întru deşertăciuni zilele noastre.
femeile au venit să-L ungă cu mir, Scoate-ne din mîna protivnicului, iartă
plîngînd cu amar şi grăind: „Aceasta este nouă păcatele noastre şi omoară gîndul
Sîmbăta cea prea binecuvîntată, întru nostru cel trupesc. Că lepădînd pe omul cel
care Hristos adormind, va învia a treia vechi, întru cel nou să ne îmbrăcăm şi Ţie
zi.” să vieţuim, Stăpînului nostru şi Făcătorului
Doamne miluieşte. (de 40 ori) de bine. Şi aşa urmînd poruncile Tale, la
Cel ce în toată vremea şi în tot odihna cea veşnică să ajungem, unde este
ceasul, în cer şi pe pămînt eşti închinat şi locaşul tuturor celor ce se veselesc. Că tu
slăvit, Hristoase Dumne zeule, Îndelung- eşti cu adevărat veselia cea adevărată şi
răbdătorule, Mult-milostive şi Mult- bucuria celor ce Te iubesc, Hristoase
milosîrde; Care pe cei drepţi iubeşti şi pe Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm,
cei păcătoşi miluieşti; Care pe toţi chemi împreună cu Părintele Tău cel fără de
la mîntuire pentru făgăduinţa început şi cu Preasfîntul şi bunul şi de viaţă
bunătăţilor ce vor să fie; Însuţi, Doamne, făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în
primeşte şi rugăciunile noastre în ceasul vecii vecilor. Amin.
acesta şi îndreptează viaţa noastră spre
poruncile Tale; sufletele noastre le Citeţul 2: Întru împărăţia Ta,
sfinţeşte, trupurile curăţeşte, cugetele pomeneşte-ne pe noi, Doamne, cînd vei
îndreptează, gîndurile curăţeşte şi ne veni întru împărăţia Ta.
izbăveşte pe noi de tot necazul celor rele Fericiţi cei săraci cu duhul, că a
şi al dure rii. Înconjoară-ne pe noi cu acelora este împărăţia ce rurilor.
sfinţii Tăi îngeri, ca, prin mijlocirea lor, Pomeneşte-ne pe noi, Doamne, cînd vei
fiind păziţi şi povăţuiţi, să ajunge m la veni întru împărăţia Ta.
unirea credinţei şi la cunoştinţa slavei Fericiţi cei ce plîng, că aceia se vor
Tale celei neapropiate, că binecuvîntat mîngîia. Pome neşte-ne pe noi, Doamne,
eşti în vecii vecilor. Amin. cînd vei veni întru împărăţia Ta.
Fericiţi cei blînzi, că aceia vor
Doamne miluieşte, (de 3 ori) Slavă...,
moşteni pămîntul. Pomeneşte-ne pe noi,
Şi acum..., Ceea ce eşti mai cinstită..., Doamne, cînd vei veni întru împărăţia
Întru numele Domnului…,
Ta.
binecuvintează. Fericiţi cei ce flămînzesc şi
Preotul: Dumne zeule, milostiveşte-
însetoşează de dreptate, că aceia se vor
Te spre noi şi ne binecuvintează,
sătura. Pome neşte-ne pe noi, Doamne,
luminează faţa Ta peste noi şi ne
cînd vei veni întru împărăţia Ta.
miluieşte.

35
Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor Citeţul 2: Ceata sfinţilor îngeri şi a
milui. Pome neşte-ne pe noi, Doamne, arhanghelilor, cu toate cereştile puteri,
cînd vei veni întru împărăţia Ta. Te laudă pe Tine şi zice: „Sfînt, Sfînt,
Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia Sfînt Domnul Savaot, plin este cerul şi
vor vedea pe Dumnezeu. Pomeneşte-ne pămîntul de Slava Ta.”
pe noi, Doamne, cînd vei veni întru Citeţul 1: Şi acum…,
împărăţia Ta. Citeţul 2: Cred întru unul
Fericiţi făcătorii de pace, că aceia Dumnezeu, Tatăl atotţiitorul, Făcătorul
fiii lui Dumnezeu se vor che ma. cerului şi al pămîntului, văzutelor
Pomeneşte-ne pe noi, Doamne, cînd vei tuturor şi nevăzutelor. Şi întru unul
veni întru împărăţia Ta. Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumne zeu,
Fericiţi cei prigoniţi pentru Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut
dreptate, că a acelora este împărăţia mai înainte de toţi vecii; Lumină din
cerurilor. Pomeneşte-ne pe noi, Doamne, Lumină, Dumnezeu adevărat din
cînd vei veni întru împărăţia Ta. Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut;
Fericiţi veţi fi, cînd vă vor ocărî şi Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate
vă vor prigoni, şi vor zice tot cuvîntul rău s-au făcut. Care pentru noi oame nii şi
împotriva voastră, minţind pentru Mine. pentru a noastră mîntuire, S-a pogorît
Pomeneşte-ne pe noi, Doamne, cînd vei din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul
veni întru împărăţia Ta. Sfînt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut
Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele
voastră multă este în ceruri. Pomeneşte- lui Ponţiu Pilat, şi a pătimit, şi S -a
ne pe noi, Doamne, cînd vei veni întru îngropat. Şi a înviat a treia zi după
împărăţia Ta. Scripturi. Şi S-a suit la ceruri, şi şade de-
Slavă Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu
Duh. Pomeneşte-ne pe noi, Doamne, cînd Slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui
vei veni întru împărăţia Ta. împărăţie nu va avea sfîrşit. Şi întru
Şi acum, şi pururea, şi în vecii Duhul Sfînt, Domnul de viaţă făcătorul,
vecilor. Amin. Pomeneşte-ne pe noi, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună
Doamne, cînd vei veni întru împărăţia cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit,
Ta. Care a grăit prin prooroci. Întru una,
Pomeneşte-ne pe noi, Doamne, cînd sfîntă, sobornicească şi apostolească
vei veni întru împărăţia Ta. Biserică. Mărturisesc un bote z întru
Pomeneşte-ne pe noi, Stăpîne, cînd iertarea păcatelor. Aştept învierea
vei veni întru împărăţia Ta. morţilor. Şi viaţa veacului ce va să fie.
Pomeneşte-ne pe noi, Sfinte, cînd Amin.
vei veni întru împărăţia Ta.
Slăbeşte, lasă, iartă, Dumnezeule,
Ceata cerească Te laudă pe Tine şi
greşelile noastre, cele de voie şi cele fără
zice: „Sfînt, Sfînt, Sfînt Domnul Savaot,
de voie, cele cu lucrul şi cu cuvîntul, cele
plin este cerul şi pămîntul de slava Ta.”
cu ştiinţă şi cu neştiinţă, cele din noapte
şi din zi, cele cu mintea şi cu gîndul, toate
Citeţul 1: Apropiaţi-vă către Dînsul
le iartă nouă, ca un bun şi de oameni
şi vă veţi lumina, şi feţele voastre nu se
Iubitor.
vor ruşina.
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri,
Citeţul 2: Ceata cerească Te laudă
sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia
pe Tine şi zice: „Sfînt, Sfînt, Sfînt
Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi
Domnul Savaot, plin este cerul şi
pămîntul de slava Ta.” pe pămînt. Pîinea noastră cea de toate
Citeţul 1: Slavă…, zilele dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă
greşelile noastre, precum şi noi iertăm

36
greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ÎN SFÎNTA ŞI MAREA ZI
ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. SÎMBĂTĂ
Preotul: Că a Ta este împărăţia… LITURGHIA
Citeţul 2 Amin. Cel ce a încuiat SFÎNTULUI VASILE CEL MARE
adîncul S-a văzut mort şi, cu s mirnă şi cu
SE SĂVÎRȘEȘTE ÎMPREUNĂ CU
giulgiu înfăşurîndu-Se, în mormînt a fost VECERNIA
pus ca un mort, Cel fără de moarte; şi
femeile au venit să-L ungă cu mir,
Peotul: Binecuvîntată este împărăţia
plîngînd cu amar şi grăind: „Aceasta este
Tatălui şi a Fiului, şi a Sfîntului Duh,
Sîmbăta cea prea binecuvîntată, întru acum şi pururea, şi în vecii vecilor.
care Hristos adormind, va învia a treia
Citeţul 1: Amin. Slavă Ţie,
zi.” Dumnezeul nostru, slavă Ţie. Împărate
Doamne miluieşte. (de 12 ori)
ceresc, Mîngîietorule..., Sfinte
Preasfîntă Treime, Stăpînire de o Dumnezeule..., Preasfîntă Treime...,
fiinţă, Împărăţie nedespărţită, Ceea ce
Tatăl nostru...
eşti pricina tuturor bunătăţilor, fii
Preotul: Că a Ta este împărăţia...
binevoitoare şi mie păcătosului; întăreşte
Citeţul 1: Amin. Doamne, miluieşte
şi înţelepţeşte inima mea şi şterge toată
(de 12 ori). Slavă..., Şi acum..., Veniţi să ne
întinăciunea mea. Luminează gîndul
închinăm... (de 3 ori)
meu, ca totodeauna să Te slăvesc şi să Te
laud şi să mă închin Ţie şi să zic: Unul Psalmul 103:
Sfînt, unul Domn Iis us Hristos, întru Binecuvintează, suflete al meu, pe
slava lui Dumnezeu Tatăl. Amin. Domnul. Doamne, Dumnezeul meu,
slăvitu-Te-ai foarte. Întru strălucire şi în
Preotul: Înţelepciune. mare podoabă Te-ai îmbrăcat, Cel ce Te
Corul: Cuvine-se cu adevărat să te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină. Cel ce
fericim, Născătoare de Dumne zeu, cea întinzi cerul ca un cort; Cel ce acope ri cu
pururea fericită şi prea nevinovată şi ape cele mai de deasupra ale lui; Cel ce
Maica Dumne zeului nostru. pui norii suirea Ta, Cel ce umbli peste
Preotul: Preasfîntă Născătoare de aripile vînturilor; Cel ce faci pe înge rii
Dumnezeu, mîntuieşte-ne pe noi. Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc.
Corul: Ceea ce eşti mai cinstită Cel ce ai întemeiat pămîntul pe întărirea
decîăt heruvimii şi mai mărită fără de lui şi nu se va clătina în veacul veacului.
asemănare decît serafimii, care fără Adîncul ca o haină este îmbrăcămintea
stricăciune pe Dumnezeu Cuvîntul ai Lui, peste munţi vor sta ape. De certarea
născut, pe tine cea cu adevărat, Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se
Născătoare de Dumnezeu, te mărim. vor înfricoşa. Se suie munţi şi se coboară
Preotul: Slavă Ţie, Hristoase văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele.
Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi nici
Ţie. nu se vor întoarce să acopere pămîntul.
Corul: Slavă…, Şi acum…, Doamne Cel ce trimiţi izvoare în văi, prin mijlocul
miluieşte. (de 3 ori) ...,binecuvintează. munţilor vor trece ape. Adăpa-se-vor
Preotul: Hristos, adevăratul toate fiarele cîmpului, asinii sălbatici
Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile setea îşi vor potoli. Peste acelea păsările
Preacuratei Maicii Sale, ale sfinţilor, cerului vor locui; din mijlocul stîncilor
drepţilor şi dumnezeieştilor Părinţi vor da glas. Cel ce adăpi munţii din cele
Ioachim şi Ana, şi pentru ale tuturor mai de deasupra ale Tale, din rodul
sfinţilor, să ne miluiască şi să ne lucrurilor Tale se va sătura pămîntul.
mîntuiască pe noi ca un bun şi de oameni Cel ce răsari iarbă dobitoacelor şi
Iubitor. verdeaţă spre slujba oamenilor; ca să
Corul: Amin. Doamne miluieşte. (de scoată pîine din pămînt; şi vinul veseleşte
3 ori) (rar)
inima omului. Ca să veselească faţa cu

37
untdelemn şi pîinea inima omului o Pentru sfîntă biserica aceasta şi pentru cei
întăreşte. Sătura-se-vor copacii cîmpului, ce cu credinţă, cu evlavie şi cu frică de Dumnezeu
intră î ntr-î nsa, Domnului să ne rugăm.
cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo
Pentru Marele Domn şi Părintele nostru,
păsările îşi vor face cuib. Locaşul Preafericitul Patriarh Kiril şi pentru Domnul
cocostîrcului în chiparoşi. Munţii cei nostru, Înalt Preasfinţitul Mitropolitul Vl adi mir
înalţi adăpost cerbilor, stîncile scăpare şi pentru Domnul nostru, Preasfinţi tul Episcop
iepurilor. Făcut-ai luna spre vremi, Nicodi m, pentru cinstita preoţi me şi întru Hristos
di aconi me şi pentru tot clerul, şi poporul ,
soarele şi-a cunoscut apusul său. Pus-ai Domnului să ne rugăm.
întune ric şi s-a făcut noapte, cănd vor Pentru de Dumnezeu păzită Ţara noastră,
ieşi toate fiarele pădurii; puii leilor stăpînirea şi oastea ei, Domnului să ne rug ăm.
mugesc ca să apuce şi să ceară de la Pentru sfînt l ocaşul acesta, ţara aceasta şi
Dumnezeu mîncarea lor. Răsărit-a pentru toate oraşele şi satele şi pentru cei ce cu
credinţă locuiesc într-însele, Domnului să ne
soarele şi s-au adunat şi în culcuş urile lor
rugăm.
se vor culca. Ieşi-va omul la lucrul său şi Pentru buna întocmire a văzduhului,
la lucrarea sa pînă seara. Cît s-au slăvit pentru îmbelşugarea roadel or pămîntului şi
lucrurile Tale, Doamne, toate cu pentru vremuri paşnice, Domnului să ne rug ăm.
înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a Pentru cei ce călătoresc pe ape, pe uscat şi
prin aer, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se
pămîntul de zidirea Ta. Marea aceasta ostenesc, pentru cei robi ţi şi pentru mîntuirea lor,
este mare şi largă; acolo se găsesc Domnului să ne rugăm.
tîrîtoare, cărora nu este număr, vietăţi Pentru ca să fi m izbăviţi noi de tot necazul,
mici şi mari. Acolo corăbiile umblă; mîni a, pri mejdia şi nevoia, Domnului să ne
balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se rugăm.
Apără, mî ntuieşte, miluieşte şi ne păzeşte
joace în ea. Toate către Tine aşteaptă ca
pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.
să le dai lor hrană la bună vreme. Dîndu- Pe Preasfînta, curata, preabinecuvîntata,
le Tu lor, vor aduna; deschizînd Tu mărita Stăpî na noastră, de Dumnezeu
mîna Ta, toate se vor umple de bunătăţi. Născătoarea şi pururea Feci oara Maria, cu toţi
Dar întorcîndu-Ţi Tu faţa Ta, se vor sfinţii să o pomeni m.
Pe noi înşine şi unii pe alţii, şi toată vi aţa
tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfîrşi noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
şi în ţărînă se vor întoarce. Trimite-vei Corul: Ţie, Doamne.
duhul Tău şi se vor zidi, şi vei înnoi faţa Preotul: Că Ţie se cuvi ne toată slava,
pămîntului. Fie slava Domnului în veac! cinstea şi închinăciunea, Tatăl ui şi Fiului, şi
Veseli-Se-va Domnul de lucrurile Sale. Sfîntului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.
Cel ce caută spre pămînt şi-l face pe el de Glasul 1:
se cutremură; Cel ce se atinge de munţi
Corul: Amin. Doamne, strigat-am
şi fumegă. Cînta-voi Domnului în viaţa
către Tine, auzi-mă; auzi-mă, Doamne;
mea, cînta-voi Dumne zeului me u cît voi
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă,
fi. Plăcute să-I fie Lui cuvintele mele, iar
ia aminte la glas ul rugăciunii mele, cînd
eu mă voi veseli de Domnul. Piară
strig către Tine, auzi-mă, Doamne.
păcătoşii de pe pămînt şi cei fărădelege,
Să se îndrepte ze rugăciunea mea ca
ca să nu mai fie. Binecuvintează, suflete
tămîia înaintea Ta, ridicarea mîinilor
al meu, pe Domnul.
mele, je rtfă de seară, auzi-mă, Doamne.
Soarele şi-a cunoscut apus ul său.
Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte. Cît s- Pune, Doamne, strajă gurii mele şi
au slăvit lucrurile Tale, Doamne, toate cu uşă de îngrădire, împrejurul buzelor
înţelepciune le-ai făcut. mele. Să nu abaţi inima mea spre cuvinte
Slavă..., Şi acum..., Aliluia. (de 3 ori) de vicleşug ca să-mi dezvinovăţesc
Preotul: Cu pace, Domnului să ne rugăm. păcatele mele; cu oamenii cei ce fac
Corul: Doamne miluieşte. fărădelege şi nu mă voi însoţi cu aleşii
Pentru pacea de sus şi pentru mî ntuirea lor. Ce rta-mă-va dreptul cu milă şi mă
sufletelor noastre, Domnului să ne rug ăm. va mustra, iar untdelemnul păcătoşilor
Pentru pacea a toată lumea, pentru să nu ungă capul me u; că încă şi
bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu Biserici şi rugăciunea mea este împotriva vre rilor
pentru unirea tuturor, Domnul ui să ne rugăm.

38
lor. Prăbuşească-se de pe stîncă Lui cea din morţi. Că Acesta este
judecătorii lor. Auzi-se-vor graiurile Dumnezeul nostru, Care a izbăvit lumea
mele că s-au îndulcit. Ca o brazdă de de înşelăciunea vrăjmaş ului.
pămînt s-au rupt pe pămînt, risipitu-s-au Pentru numele Tău, Te-am aşteptat,
oasele lor lîngă iad. Căci către Tine, Doamne; aşteptat-a sufletul meu spre cuvîntul
Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine Tău. Nădăjduit-a sufletul meu în Domnul.
am nădăjduit, să nu iei sufletul me u. Cu patima Ta, Hristoase, din
Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie patimi ne-am liberat şi cu învierea Ta din
şi de smintelile celor ce fac fărădelege. stricăciune ne-am izbăvit; Doamne, slavă
Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit Ţie.
sînt eu pînă se vor trece.
Din straja di mineţii pî nă în noapte, di n
Psalmul 141: straja di mi neţii să nădăjduiască Israil s pre
Cu glasul me u către Domnul am Domnul.
strigat, cu glasul meu către Domnul m- Glasul al 8-lea:
am rugat. Vărsa-voi înaintea Lui
rugăciunea mea, necazul meu înaintea Astăzi iadul strigă suspinînd: „Mai
Lui voi s pune. Cînd lipsea dintru mine bine mi-ar fi fost de n-aş fi primit pe Cel
duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele. ce S-a născut din Maria, că, venind
În calea aceasta în care am umblat, asupra mea, mi-a surpat puterea; porţile
ascuns-au cursă mie. Luat-am seama de- cele de aramă le-a sfărîmat. Sufletele pe
a dreapta şi am privit şi nu era cine să care le ţineam întru mine mai dinainte,
mă cunoască. Pierit-a fuga de la mine şi Dumnezeu fiind, le-a înviat.” Slavă,
nu este cel ce caută sufletul meu. Strigat- Doamne, Crucii Tale şi Învierii Tale.
am către Tine, Doamne, zis-am: „Tu eşti Că l a Domnul este mila şi multă mîntuire
nădejdea mea, partea mea eşti Tu în la El. Şi El va izbăvi pe Israil din toate
pămîntul celor vii”. Ia aminte la fărădelegile lui.
rugăciunea mea, că m-am sme rit foarte. Astăzi iadul strigă suspinînd: „Mai
Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, că bine mi-ar fi fost de n-aş fi primit pe Cel
s-au întărit mai mult decît mine. ce S-a născut din Maria, că, venind
Scoate din temniţă sufletul meu, ca asupra mea, mi-a surpat puterea; porţile
să laude numele Tău, Doamne. cele de aramă le-a sfărîmat. Sufletele pe
Pe mine mă aşteaptă drepţii, pînă care le ţineam întru mine mai dinainte,
ce-mi vei răsplăti mie. Dumnezeu fiind, le-a înviat.” Slavă,
Dintru adîncuri am strigat către Tine, Doamne, Crucii Tale şi Învierii Tale.
Doamne! Doamne, auzi glasul meu! Lăudaţi pe Domnul toate neamurile;
Rugăciunile noastre cele de seară, lăudaţi-L pe El toate popoarele.
primeşte-le, Sfinte Doamne, şi ne dă nouă Astăzi iadul strigă suspinînd:
iertare de păcate; că Tu singur eşti Cel ce „Stricatu-s-a puterea mea; primit-am
ai arătat în lume învierea. mort ca pe unul din morţi, dar nu pot să-
Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul L ţin pe Dînsul nicidecum; ci pie rd
rugăciunii mele. împreună cu Dînsul şi pe aceştia, peste
care eram împărat. Eu am avut morţi
Înconjuraţi, popoare, Sionul şi-l
din veac, dar Acesta iată că pe toţi îi
cuprindeţi pe dînsul, şi daţi slavă într-
însul Celui ce a înviat din morţi. Că ridică.” Slavă, Doamne, Crucii Tale şi
Învierii Tale.
Acela este Dumnezeul nostru, Care ne-a
izbăvit pe noi de fărădelegile noastre. Că s-a întărit mila Lui peste noi şi
adevărul Domnului rămîne în veac.
De Te vei uita la fărăde legi, Doamne,
Doamne, cine va suferi? Că la Tine este milosti- Astăzi iadul strigă suspinînd:
virea. „Zdrobitu-s-a stăpînirea mea, Păstorul s-
Veniţi, popoare, să cîntăm şi să ne a răstignit şi pe Adam l-a înviat. De cei
închinăm lui Hristos, slăvind învierea peste care eram împărat sînt lipsit şi pe

39
care i-am înghiţit, puternic fiind, pe toţi Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
i-am vărsat. Deşertat-a mormintele Cel Şi a zis Dumne zeu: „Să fie lumină!” Şi a
ce a fost răstignit; slăbit-a puterea fost lumină. Şi a văzut Dumnezeu că e
morţii.” Slavă, Doamne, Crucii Tale şi bună lumina, şi a despărţit Dumne zeu
Învierii Tale. lumina de întuneric. Lumina a numit-o
Slavă..., glasul al 6-lea: Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit
Ziua de azi mai înainte a închipuit- noapte. Şi a fost seară, şi a fost
o cu taină marele Moise, zicînd: „Şi a dimineaţă; ziua întîi. Şi a zis Dumnezeu:
binecuvîntat Dumnezeu ziua a şaptea; că „Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să
aceasta este Sîmbăta cea binecuvîntată; despartă ape de ape!” Şi a fost aşa. A
aceasta este ziua odihnei, în care S-a făcut Dumnezeu tăria, şi a despărţit
odihnit de toate lucrările Sale Unul- Dumnezeu apele cele de subt tărie de
Născut, Fiul lui Dumnezeu, prin apele cele de deasupra tăriei. Tăria a
rînduiala morţii, după trup odihnindu- numit-o Dumnezeu cer, şi a văzut
Se; şi la ceea ce era iarăşi întorcîndu-Se, Dumnezeu că e bine. Şi a fost seară, şi a
prin Înviere, ne-a dăruit nouă viaţă fost dimineaţă: ziua a doua. Şi a zis
veşnică, ca un singur bun şi Iubitor de Dumnezeu: „Să se adune apele cele de
oameni.” sub cer la un loc şi să se arate uscatul!”
Şi acum..., glasul 1: Şi a fost aşa. Şi s-au adunat apele cele de
Pe ceea ce este mărirea a toată sub cer la locurile lor şi s-a arătat
lumea, care din oameni a răsărit şi pe uscatul. Uscatul l-a numit Dumne zeu
Stăpînul a născut, uşa cea cerească, pe pămînt, iar adunarea apelor a numit-o
Maria Fecioara să o lăudăm, cîntarea mări. Şi a văzut Dumnezeu că e bine.
celor fără de trup şi podoaba Apoi a zis Dumnezeu: „Să dea pămîntul
credincioşilor. Că aceasta s-a arătat ce r din sine verdeaţă: iarbă, cu sămînţă în
şi templu al Dumnezeirii. Aceasta ea, după felul şi asemănarea ei, şi pomi
peretele cel din mijloc al vrajbei l-a roditori, care să dea rod cu sămînţă în
stricat, pace a adus şi Împărăţia a sine, după fel pe pămînt” Şi a fost aşa.
deschis-o. Pe aceasta dar avînd-o ancoră Pămîntul a dat din sine verdeaţă: iarbă,
a credinţei, apărător ave m pe Domnul ce care face sămînţă după felul şi după
S-a născut dintr-însa. Îndrăznească, dar, asemănarea ei, şi pomi roditori, cu
îndrăznească poporul lui Dumne zeu; Că sămînţă, după fel pe pămînt. Şi a văzut
Acesta va birui pe vrăjmaşi, ca un Dumnezeu că e bine. Şi a fost seară, şi a
atotputernic. fost dimineaţă: ziua a treia.
V O H O D cu Evanghelia Din Proorocia lui Isai a, citire:
Preotul: Înţelepciune, drepţi! Citeţul 2: Luminează-te, luminează-
Corul: Lumină lină a sfintei slave a te Ierusalime, că vine lumina ta, şi slava
Tatălui ceresc, Celui fără de moarte, Domnului peste tine a răsărit! Căci iată
Celui Sfînt şi Fe ricit, Iisuse Hristoase, întune ricul acoperă pămîntul, şi be zna,
venind la apusul soarelui, văzînd lumina popoarele; iar peste tine răsare Domnul,
cea de seară, lăudăm pe Tatăl şi pe Fiul, şi slava Lui străluceşte peste tine.
şi pe Sfîntul Duh, Dumnezeu; vrednic eşti Şi vor umbla regi întru lumina ta şi
în toată vre mea a fi lăudat de glasuri neamuri întru strălucirea ta. Ridică
cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai împrejur ochii tăi şi ve zi, căci toţi se
viaţă, pentru aceasta lumea Te slăveşte. adună şi se îndreaptă către tine. Fiii tăi
Preotul: Înţelepciune. vin de departe şi fiicele tale sînt aduse pe
Citeţul 1: De la Facere, citire: umeri. Atunci vei vedea, vei străluci şi
Preotul: Să luăm aminte. inima ta se va zbuciuma şi se va lărgi,
Citeţul 1: La început a făcut căci către tine se va îndrepta bogăţia
Dumnezeu cerul şi pămîntul. Şi pămîntul mării şi avuţiile popoarelor către tine vor
era netocmit şi gol. Întune ric e ra curge. Caravane de cămile te vor
deasupra adîncului şi Duhul lui acoperi, şi dro-made re din Madian şi
40
Efa. Toate sosesc din Şeba încărcate cu apropiat de dînsul un număr de suflete;
aur şi cu tămîie, cîntînd laudele număraţi-vă la un miel atiţia cîţi pot să-l
Domnului. Toate turmele Chedarului la mănînce. Mielul să vă fie de un an, parte
tine se vor aduna, berbecii din Nebaiot te bărbătească şi fără meteahnă, şi să luaţi
vor sluji pe tine şi ca o jertfă bineplăcută sau un miel, sau un ied, să-l ţineţi pînă în
urca-se-vor pe jertfelnicul Meu, şi ziua a patrusprezecea a lunii acesteia şi
templul rugăciunii Mele se va slăvi. Cine atunci toată adunarea obştii fiilor lui
zboară ca norii şi ca porumbiţa spre Israel să-l junghie către seară. Să ia din
sălaşul ei? Căci pentru Mine se adună sîngele lui şi să ungă amîndoi uşorii şi
corăbiile, în frunte cu cele din Tarsis, ca pragul cel de sus al uşii casei unde au să-l
să aducă de departe pe feciorii tăi; aurul mănînce. Şi să mănînce în noaptea aceea
şi argintul lor pentru numele carnea lui friptă la foc; dar s-o mănînce
Dumnezeului tău şi pentru Sfîntul lui cu azimă şi cu ierburi amare. Dar să nu-l
Israel, Care te slăveşte! Feciori de neam mîncaţi nefript de ajuns s-au fiert în apă,
străin zidi-vor zidurile tale şi împăraţii ci să mîncaţi totul fript bine pe foc şi
lor în slujba ta vor fi, căci întru urgia capul cu picioarele şi măruntaiele. Să nu
Mea te-am lovit şi întru bunăvrerea Mea lăsaţi din el pe a doua zi şi oasele lui să
M-am milostivit de tine. Porţile tale nu le zdrobiţi. Ceea ce va rămîne pe a
me reu vor fi în lături, zi şi noapte vor doua zi să ardeţi în foc. Să-l mîncaţi însă
rămîne deschise, ca să se care la tine aşa: să aveţi coapsele încinse,
bogăţiile popoarelor, iar regii lor în încălţămintele în picioare şi toiegele în
fruntea lor vor fi. Căci poporul şi mîinile voastre; şi să-l mîncaţi cu grabă,
împărăţia care nu vor sluji ţie vor pieri şi căci este Paştile Domnului.”
neamurile vor fi nimicite. Mărirea Din Prooroci a lui Iona, citire:
Libanului, chiparosul, ulmul şi merişorul
la tine vor veni, ca să împodobească Citeţul 2: Şi a fost cuvîntul
locaşul cel sfînt al Meu şi Eu voi slăvi Domnului către Iona, fiul lui Amitai,
locul unde se odihnesc picioarele Mele. Şi zicînd: „Scoală şi te du în cetatea cea
feciorii apăsătorilor tăi sme riţi la tine vor mare a Ninivei şi propovăduieşte acolo,
veni şi se vor închina la picioarele tale căci fărădelegile lor au ajuns pînă în faţa
toţi cei ce te-au urît şi pe tine te vor numi Mea!” Şi s-a sculat Iona să fugă la Tarsis,
„cetatea Domnului, Sionul Sfîntului lui departe de Domnul. Şi s-a coborît la
Israel.„ Din părăsită şi defăimată ce erai Iope, unde a găsit o corabie, care mergea
pe veci, voi face din tine mîndria la Tarsis şi, plătind preţul călătoriei, s-a
veacurilor, bucurie din neam în neam. coborît în ea ca să meargă la Tarsis
Tu vei suge laptele popoarelor şi la împreună cu toţi cei de acolo, el fugind
pieptul regilor alăptat vei fi. Atunci vei din faţa Domnului. Dar Domnul a ridicat
cunoaşte că Eu sînt Domnul, Izbăvitorul un vînt năprasnic pe mare şi o furtună
şi Răscumpărătorul tău, puternicul lui puternică s-a stîrnit, încît corabia era
Iacov. gata să se sfărîme. Corăbierii s-au
De la Ieşire, citire: înfricoşat şi au strigat fiecare către
dumnezeul său şi au aruncat în mare
Citeţul 1: Apoi a grăit Domnul cu
încărcătura corăbiei, ca să se mai
Moise şi Aaron în pămîntul Egiptului şi
uşureze. Dar Iona se coborîse în fundul
le-a zis: „Luna aceasta să vă fie începutul
corăbiei, se culcase şi adormise. Atunci s-
lunilor, să vă fie întîia între lunile anului.
a apropiat de el cîrmaciul corăbiei şi i-a
Spune dar la toată obştea fiilor lui Israel
zis : „Pentru ce dormi? Scoală-te şi strigă
şi le zi: „În ziua a zecea a lunii acesteia
către Dumnezeul tău, poate El îşi va
să-şi ia fiecare din capii de familie un
aduce aminte de noi ca să nu pierim!” Şi
miel; cîte un miel de familie să luaţi
au zis unul către altul: „Haide m să
fiecare.” Iar dacă vor fi puţini în familie,
aruncăm sorţi, ca să ştim din pricina cui
încît să nu fie deajuns ca să poată mînca
a venit peste noi nenorocirea aceasta.” Şi
mielul, să ia cu sine de la vecinul cel mai
au aruncat sorţi, şi sorţul a căzut pe
41
Iona. Şi l-au întrebat pe el: „Spune-ne Doamne Dumnezeul meu! Cînd se sfîrşea
nouă, din pricina cui s-a abătut întru mine duhul meu, de Domnul mi-am
nenorocirea aceasta asupra noastră? adus aminte. Şi la Tine a ajuns
Care este meşteşugul tău, de unde şi din rugăciunea mea, în te mplul Tău cel sfînt!
ce ţară vii şi din ce popor eşti?” Atunci el Cei ce slujesc idolilor deşerţi dispreţuiesc
le-a răspuns: „Sînt evreu şi Domnului harul Tău; dar eu Îţi voi aduce Ţie jertfe
Dumnezeului cerului mă închin — Celui cu glas de laudă şi toate făgăduinţele
care a făcut marea şi uscatul.” Şi toţi mele le voi plini, căci mîntuirea vine de la
oamenii s-au te mut cu frică mare şi i-au Domnul!” Şi Domnul a dat poruncă
zis lui: „Pentru ce ai săvîrşit una ca peştelui şi peştele a aruncat pe Iona la
aceasta?” Căci ei ştiau că el fuge din faţa ţărm.
lui Dumne zeu, fiindcă el le spusese. Şi i- Şi a fost cuvîntul Domnului către
au zis lui: „Ce să-ţi facem ca să se Iona pentru a doua oară, zicînd: „Scoală
domolească marea?” Căci marea se şi porneşte către cetatea cea mare a
ridica din ce în ce mai mult. Atunci el a Ninivei şi propovăduieşte acolo
răspuns: „Luaţi-mă şi mă aruncaţi în propovăduirea cea dintîi pe care eu ţi-am
mare şi ea se va potoli, căci ştiu bine că poruncit-o!” Şi s-a sculat Iona şi a mers
din pricina mea s-a pornit peste voi în Ninive, după cuvîntul Domnului. Şi
această vijelie.” Şi marinarii vîsleau ca să Ninive era cetate mare înaintea lui
ajungă la ţărm, dar în zadar, căci marea Dumnezeu: îţi trebuia trei zile ca s-o
se ridica din ce în ce mai mult împotriva străbaţi. Şi a pătruns Iona în cetate,
lor. Atunci au strigat către Domnul şi au zicînd: „Patruzeci de zile mai sînt şi
zis: „O, Doamne, de-am putea să nu Ninive va fi distrusă!” Atunci ninivitenii
pie rim din pricina vieţii acestui om şi să au crezut în Dumnezeu, au ţinut post şi s-
nu ne împovărezi pe noi cu un sînge au îmbrăcat cu sac, de la cei mai mari şi
nevinovat! Căci Tu, Doamne, precum ai pînă la cei mai mici. Şi a ajuns vestea
voit, ai făcut!” Şi îl ridicară pe Iona, şi îl pînă la regele Ninivei. Acesta s-a sculat
aruncară în mare, şi s-a potolit urgia ei. de pe tronul său, şi-a lepădat veşmîntul
Şi oamenii s-au temut cu teamă mare de lui cel scump, s-a acoperit cu sac şi s-a
Domnul, şi au adus je rtfă lui Dumne zeu, culcat în cenuşă. Apoi, din porunca
şi I-au făcut lui făgăduinţe. regelui şi a dregătorilor săi, s-au strigat
Şi Dumnezeu a dat poruncă unui şi s-au zis acestea: „Oamenii şi animalele,
peşte mare să înghită pe Iona. Şi a stat vitele mari şi mici să nu mănînce nimic,
Iona în pîntecele peştelui trei zile şi trei să nu pască şi nici să bea apă; iar
nopţi. Atunci s-a rugat Iona din pîntecele oamenii să se îmbrace cu sac şi către
peştelui către Domnul Dumne zeul lui, Dumnezeu să strige din toată puterea şi
zicînd: „Strigat-am către Domnul întru fiecare să se întoarcă de pe calea lui cea
strîmtorarea mea şi El m-a auzit; din rea şi mîinile lor să nu mai săvîrşească
pîntecele locuinţei morţilor către Dînsul fapte silnice; poate că Dumnezeu Se va
am strigat şi El a luat aminte la glasul întoarce şi Se va milostivi şi va ţine în loc
meu! Tu m-ai aruncat în adînc, în sînul iuţimea mîniei Lui ca să nu pierim!”
mării şi undele m-au înconjurat; toate Atunci Dumne zeu a văzut faptele lor cele
talazurile şi valurile Tale au trecut peste de pocăinţă, căci s-au întors din căile lor
mine. Şi gîndeam: „Aruncat sînt cele rele. Şi i s-a făcut milă Domnului, iar
dinaintea ochilor tăi! Dar voi vedea din prăpădul care trebuia să-l facă aşa
nou te mplul cel sfînt al Tău!” Apele m-au precum spusese, nu l-a mai prăvălit peste
învăluit pe de-a-ntregul, adîncul m-a ei.
împresurat, iarba mării s-a încolăcit în Şi Iona a fost cuprins de mare
jurul capului meu; mă coborîsem pînă la supărare şi se aprinse de mînie. Şi a
temeliile munţilor, zăvoarele pămîntului rugat pe Domnul zicînd: „O, Doamne,
erau trase asupra mea pentru totdeauna, iată tocmai ceea ce cugetam eu cînd eram
dar Tu ai scos din stricăciune viaţa mea, în ţara mea! Pentru aceasta eu am

42
înce rcat să fug în Tarsis, căci ştiam că Tu a zis: „De-ai noştri eşti sau eşti dintre
eşti Dumnezeu îndurat şi milostiv, duşmanii noştri?” Iar acela a răspuns:
îndelung-Răbdător şi mult-Milosîrd şi îţi „Eu sînt căpetenia oştirii Domnului şi am
pare rău de fărădelegi. Şi acum, Doamne, venit acum.” Atunci Iosua a căzut cu faţa
ia-mi sufletul me u, căci este mai bine să la pămînt, s-a închinat şi a zis către
mor decît să fiu viu.” Şi a zis Domnul: acela: „Stăpîne, ce porunceşti slugii
„Faci tu oare bine că ţi-ai aprins mînia?” tale?” Zis-a către Iosua căpetenia oştirii
Atunci Iona a ieşit din cetate şi s-a aşezat Domnului: „Scoate-ţi încălţămintea din
la răsăritul ei, şi-a făcut o colibă şi a stat picioare, că locul pe care stai tu acum
sub ea la umbră, ca să vadă ce se va este sfînt!” Şi a făcut Iosua aşa.
întîmpla cu cetatea. Şi Domnul De la Ieșire, citire:
Dumnezeu a făcut să crească un vrej care
s-a ridicat deasupra capului lui Iona, ca Citeţul 2: Fiii lui Is rael au pornit
să-i ţină umbră şi să-i mai potolească apoi din Sucot şi şi-au aşezat tabăra la
mînia. Şi s-a bucurat Iona cu bucurie Etam, la capătul pustiului. Iar Domnul
mare pentru vre j. Dar Dumnezeu, a doua me rgea înaintea lor: ziua în stîlp de nor,
zi, la revărsatul zorilor, a poruncit unui arătîndu-le calea, iar noaptea în stîlp de
vierme ca să reteze vrejul. Iar el s-a foc, luminîndu-le, ca să poată merge şi
uscat. Şi la răsăritul soarelui a pornit ziua şi noaptea. Şi n-a lipsit stîlpul de nor
Dumnezeu un vînt arzător de la răsărit şi ziua, nici stîlpul de foc noaptea dinaintea
soarele a dogorit capul lui Iona, încît el se poporului.
prăpădea de căldură. Şi şi-a rugat Atunci a grăit Domnul cu Moise şi
moartea zicînd: „Mai bine este să mor, a zis: „Spune fiilor lui Is rael să se
decît să trăiesc!” Şi a grăit Domnul către întoarcă şi să-şi aşeze tabăra în faţa Pi-
Iona: „Ai tu dreptate să te mînii pentru Hahirotului, între Migdal şi mare, în
vre ji?”. Şi el a răspuns: „Da, am dreptate preajma lui Baal-Ţefon. Acolo, în
să fiu supărat de moarte!” Şi a zis preajma lui, lîngă maresă tăbărîţi. Că
Domnul: „Tu ţi-ai făcut necaz pentru un Faraon va zice către poporul său: „Fiii
vre j pentru care nu te-ai trudit şi nici nu aceştia ai lui Israel s-au rătăcit în
l-ai crescut, care şi-a luat fiinţă într-o pămîntul acesta, şi i-a închis pustiul. Iar
noapte şi într-alta a pierit! Dar eu cum să Eu voi învîrtoşa inima lui Faraon şi va
nu mă îndur de cetatea cea mare a alerga după ei. Şi-Mi voi arăta slava Mea
Ninivei cu mai mult de o sută douăzeci de asupra lui Faraon şi asupra a toată
mii de oameni, care nu ştiu să oştirea lui; şi vor cunoaşte toţi egiptenii
deosebească dreapta de stînga şi cu un că Eu sînt Domnul.” Şi au făcut aşa.
mare număr de dobitoace?” Atunci s-a dat de ştire regelui Egiptului
că poporul evreu a fugit. Şi s-a întors
De la Iosua, citire:
inima lui Faraon şi a slujitorilor lui
Citeţul 1: Fiii lui Is rael au stat cu asupra poporului acestuia, şi ei au zis:
tabăra la Ghilgal şi au făcut acolo în „Ce am făcut noi? Cum de am lăsat pe
şesul Ierihonului Paştile în ziua a fiii lui Is rael să se ducă şi să nu ne mai
paispre zecea a lunii, seara. robească nouă?” A înhămat deci Faraon
Iar a doua zi de Paşti au mîncat din carele sale de război şi a luat poporul său
roadele pămîntului acestuia azime şi cu sine. A luat cu sine: şase sute de care
pîine nouă. În ziua aceea a încetat mana alese şi toată călărimea Egiptului şi
de a mai cădea, şi de a doua zi, după ce căpeteniile lor. Iar Domnul a învîrtoşat
au mîncat din roadele pămîntului, fiii lui inima lui Faraon, regele Egiptului, şi a
Israel n-au mai avut mană, ci au mîncat slujitorilor lui, şi a alergat acesta după
anul acela din roadele ţării Canaanului. fiii lui Israel; dar fiii lui Is rael ieşiseră
Aflîndu-se însă Iosua aproape de Ierihon, subt mînă înaltă. Şi au alergat după ei
a căutat cu ochii săi şi iată stătea înaintea egiptenii cu toţi caii şi carele lui Faraon,
lui un om; acela avea în mînă o sabie cu călăreţii şi cu toată oştirea lui, şi i-au
goală. Şi apropiindu-se Iosua de dînsul, i- ajuns cînd poposiseră ei la mare, lîngă
43
Pi-Hahirot, în faţa lui Baal-Tefon. Dar în mijlocul mării, toţi caii lui Faraon,
cînd s-a apropiat Faraon şi cînd s-au carele şi călăreţii lui. Dar în straja
uitat fiii lui Israel înapoi şi au văzut că dimineţii a căutat Domnul din stîlpul cel
egiptenii vin după ei, s-au spăimîntat de foc şi din nor spre tabăra egiptenilor
foarte tare fiii lui Israel şi au strigat către şi a umplut tabăra egiptenilor de spaimă.
Domnul; şi au zis către Moise: „Oare nu Şi a făcut să sară roţile de la carele lor,
erau morminte în ţara Egiptului, de ce încît cu anevoie mergeau carele. Atunci
ne-ai adus să murim în pustie? Ce ai au zis egiptenii: „Să fugim de la faţa lui
făcut tu cu noi, scoţîndu-ne din Egipt? Israel, că Domnul se luptă pentru ei cu
Nu ţi-am s pus noi, oare, de aceasta în egiptenii!” Iar Domnul a zis către Moise:
Egipt, cînd ţi-am zis: „Lasă-ne să robim „Întinde-ţi mîna asupra mării, ca să se
egiptenilor, că e mai bine să fim robi întoarcă apele asupra egiptenilor, asupra
egiptenilor, decît să murim în pustia carelor lor şi asupra călăre ţilor lor.” Şi
aceasta?” Moise însă a zis către popor: şi-a întins Moise mîna asupra mării şi
„Nu vă temeţi! Staţi şi veţi vedea spre ziuă s-a întors apa la locul ei, iar
mîntuirea cea de la Domnul, pe care vă egiptenii fugeau împotriva apei. Şi aşa a
va face-o El astăzi, căci pe egiptenii pe înecat Dumne zeu pe egipteni în mijlocul
care îi vedeţi astăzi nu-i veţi mai vedea mării. Iar apele s-au tras la loc şi au
niciodată. Domnul are să se lupte pentru acoperit carele şi călăreţii întregii oştiri a
voi, iar voi fiţi liniştiţi!” Atunci a zis lui Faraon, care intrase după israeliţi în
Domnul către Moise: „Ce strigi către mare, şi nu a rămas nici unul dintre ei.
Mine? Spune fiilor lui Israel să Fiii lui Israel însă au trecut prin mare ca
pornească, iar tu ridică-ţi toiagul şi-ţi pe uscat, şi apa le-a fost pe rete la dreapta
întinde mîna asupra mării şi o desparte, şi la stînga lor. Aşa a izbăvit Domnul în
şi vor trece fiii lui Israel prin mijlocul ziua aceea pe israeliţi din mîinile
mării, ca pe uscat. Iată, Eu voi învîrtoşa egiptenilor, şi au văzut fiii lui Israel pe
inima lui Faraon şi a tuturor egiptenilor, egipteni morţi pe malurile mării. Văzut-a
ca să meargă pe urmele lor. Şi-mi voi Israel mîna cea tare, pe care a întins-o
arăta slava Mea asupra lui Faraon şi Domnul asupra egiptenilor, şi s-a temut
asupra a toată oştirea lui, asupra carelor poporul de Domnul şi a crezut în Domnul
lui şi asupra călăreţilor lui. Şi vor şi în Moise, sluga Lui.
cunoaşte toţi egiptenii că Eu sînt Atunci Moise şi fiii lui Israel au
Domnul, cînd Îmi voi arăta slava Mea cîntat Domnului cîntarea aceasta şi au
asupra lui Faraon, asupra carelor lui şi zis:
asupra călăreţilor lui.” Atunci s-a ridicat Corul: Să cîntăm Domnului, căci cu
înge rul Domnului, care me rgea înaintea slavă S-a preaslăvit!
taberei fiilor lui Israel, şi s-a mutat în
urma lor; şi s-a ridicat stîlpul cel de nor Şi citeţul zice stihurile înainte spre fiecare
strană; iar cetele în amîndouă stranele cîntă pe glasul
dinaintea lor şi a stat în urma lor. Astfel al 5-lea:
a trecut el şi a stat între tabăra Să cîntăm Domnului, căci cu slavă
egiptenilor şi tabăra fiilor lui Israel; şi S-a preaslăvit!
era ne gură şi întune ric pentru unii, iar
pentru ceilalţi, lumină, noaptea, şi toată Stih: Pe cal şi pe călăreţ în mare i-a
aruncat! Tăria mea şi mărirea mea este Domnul ,
noaptea nu s-au apropiat unii de alţii. Iar căci El m-a izbăvit. Acesta este Dumnezeul meu
Moise şi-a întins mîna sa asupra mării şi şi-L voi preaslăvi , Dumnezeul părintelui meu şi-L
a alungat Domnul marea toată noaptea voi preaînălţa!
cu vînt puternic de la răsărit, şi s-a făcut Să cîntăm Domnului...
marea uscat, că s-au despărţit apele. Şi
au intrat fiii lui Israel prin mijlocul Stih: Domnul este viteaz în luptă; Domnul
este numele Lui. Carele lui Faraon şi oştirile lui
mării, me rgînd ca pe uscat, iar apele le în mare le-a aruncat.
era perete, la dreapta şi la stînga lor. Iar
egiptenii urmărindu-i, au intrat după ei Să cîntăm Domnului...

44
Stih: Pe căpeteniile cele de seamă ale lui Să cîntăm Domnului...
Marea Roşie le-a înghiţit.
Stih: Frică şi groază va cădea peste ei, şi de
Să cîntăm Domnului... măreţia braţului Tău, ca pietrele vor încremeni.
Stih: Adîncul le-a acoperit, î n fundul mării Să cîntăm Domnului...
ca o pi atră s-au co-borît.
Stih: Pî nă va trece poporul Tău, Doamne,
Să cîntăm Domnului... pî nă va trece poporul Tău acesta, pe care l-ai
cîştigat Tu.
Stih: Dreapta Ta, Doamne, şi-a arătat
tăria. Să cîntăm Domnului...
Să cîntăm Domnului... Stih: Tu îl vei duce şi-l vei sădi în muntele
moştenirii Tale, în locul ce Ţi l-ai făcut sălăşluire,
Stih: Mîna Ta cea dreaptă, Doamne, pe
Doamne, în locaşul sfînt cel zi dit de mîinile Tale,
vrăjmaşi i-a sfărîmat. Cu mul ţimea slavei Tale ai
Doamne!
surpat pe cei potri vnici.
Să cîntăm Domnului...
Să cîntăm Domnului...
Stih: Împărăţi-va Domnul în veac şi în
Stih: Tri mis-ai mînia Ta şi i-a mistuit ca
veacul veacului. Căci caii lui Faraon cu carele şi
nişte paie. La suflarea nărilor Tale s-a despărţi t
călăreţii lui au intrat în mare. Întors-a Domnul
apa.
asupra lor apele mării.
Să cîntăm Domnului...
Să cîntăm Domnului...
Stih: Strînsu-s-au la un loc apele ca un
Stih: Iar fiii lui Israel au tre cut prin mare,
perete şi s-au închegat valurile în ini ma mării.
ca pe uscat!
Să cîntăm Domnului... Să cîntăm Domnului...
Stih: Vrăjmaşul zicea: Alerga-voi după ei
Slavă...,
şi-i voi ajunge; pradă voi împărţi şi-mi voi sătura
sufletul de răzbunare; voi scoate sabi a şi mîna Să cîntăm Domnului...
mea îi va stîrpi.
Şi acum...,
Să cîntăm Domnului...
Să cîntăm Domnului...
Stih: Dar ai trimis Tu duhul Tău şi marea
i-a înghiţit; afundatu-s-au ca plumbul în apele La u rmă citeţul cîntă tot aceasta:
cele mari. Căci cu slavă S-a preaslăvit!
Să cîntăm Domnului... Din prooroci a lui Sofonie, citire:
Stih: Doamne, cine este asemenea Ţie între Aşa zice Domnul: „Pentru aceasta,
dumnezei? Cine este asemenea Ţie, preamărit în
sfinţenie, mi nunat întru mărire şi făcător de aşteptaţi-Mă, pînă în ziua cînd Mă voi
minuni? scula ca mărturie! Căci gîndul Meu este
să strîng laolaltă toate neamurile şi să
Să cîntăm Domnului...
adun împărăţiile, ca să vărs peste ele
Stih: Întins-ai dreapta Ta, şi i-a înghi ţit întărîtarea Mea şi iuţimea urgiei Mele. Şi
pămîntul! tot pămîn-tul va fi mistuit de văpaia
Să cîntăm Domnului... mîni-ei Mele. Atunci voi da popoarelor
buze curate, ca toate să se roage
Stih: Cu mila Ta ai călăuzit acest popor şi
l-ai izbăvi t; Tu îl povăţuieşti cu puterea Ta, s pre Domnului şi cu rîvnă să-I slujească Lui.
locaşul sfinţeniei Tale. Din ţinuturile de cealaltă parte a fluviilor
Etiopiei, închinătorii Mei, risipiţii Mei,
Să cîntăm Domnului...
Îmi vor aduce prinoase. În ziua aceea nu
Stih: Auzi t-au neamurile şi s-au te vei mai ruşina de toate faptele tale cu
cutremurat, frică a cuprins pe cei din Filisteia.
care ai păcătuit împotriva Mea, căci
Să cîntăm Domnului... atunci voi da la o parte pe cei ce în chip
Stih: Atunci s-au s păi mîntat căpeteniile trufaş se veselesc, iar tu nu te vei mai
Edomul ui, pe conducătorii Moabului cutremur i - îngîmfa în muntele cel sfînt al Meu. Şi voi
a cuprins şi toţi cîţi trăiesc în Canaan şi-au lăsa în mijlocul tău un neam s merit şi
pierdut cumpătul. sărac, care va nădăjdui întru numele
45
Domnului. Cei care vor mai rămîne din pomeneşti păcatele mele şi să-mi omori
neamul lui Israel nu vor săvîrşi fiul?” Iar Ilie a zis: „Dă-mi pe fiul tău.”
nedreptate şi nici nu vor grăi cuvînt de Şi l-a luat din braţele ei şi l-a suit în
minciună şi nu se va afla în gura lor foişor unde şedea el şi l-a pus pe patul
limbă vicleană. Ci ei vor putea să său. Apoi a strigat Ilie către Domnul şi a
mănînce şi să se odihnească, fără să se zis: „Doamne Dumne zeul meu, oare şi
ferească de cineva. Bucură-te, fiica văduvei la care locuiesc îi faci rău,
Sionului, saltă de veselie, Israele; omorînd pe fiul ei?” Şi suflînd de trei ori
veseleşte-te şi te bucură din toată inima, peste copil, a strigat către Domnul şi a
fiică a Ierusalimului! Căci Domnul a zis: „Doamne Dumnezeul meu, să se
înlăturat judecăţile rostite împotriva ta şi întoarcă sufletul copilului acestuia într-
a întors pe vrăjmaşii tăi. Domnul, însul.” Şi a ascultat Domnul glasul lui
împăratul lui Israel, este în mijlocul tău; Ilie; şi s-a întors sufletul copilului
tu nu vei mai vedea nici o nenorocire.” acestuia în el, şi a înviat. Şi a luat Ilie
De la a treia carte a Re gilor, citire: copilul şi s-a coborît cu el din foişor în
casă, şi l-a dat mamei sale şi a zis Ilie:
Atunci a fost cuvîntul Domnului „Iată copilul tău, e viu.” Atunci a zis
către Ilie, zicînd: „Scoală şi te du la femeia către Ilie: „Acum cunosc şi eu că
Sarepta Sidonului, şi şezi acolo, căci iată tu eşti omul lui Dumnezeu şi cu adevărat
am poruncit unei fe mei văduve să te cuvîntul lui Dumne zeu este în gura ta.”
hrănească.” Şi s-a sculat şi s-a dus la
Din Proorocia lui Isaia, citire:
Sarepta. Şi cînd a ajuns la porţile cetăţii,
iată o femeie văduvă aduna vreascuri şi a Bucura-Mă-voi întru Domnul,
chemat-o Ilie şi i-a zis: „Adu-mi puţină sălta-va de veselie sufletul Meu întru
apă ca să beau.” Şi s-a dus ca să-i aducă, Dumnezeul Meu, căci M-a îmbrăcat cu
dar Ilie a strigat-o şi i-a zis: „Adu-mi şi o haina mîntuirii şi cu veşmîntul veseliei
bucată de pîine să mănînc.” Ea însă a zis: M-a acoperit. Ca unui mire Mi-a pus Mie
„Viu este Domnul Dumnezeul tău, n-am cunună şi ca pe o mireasă M-a împodobit
nici o fărămitură de pîine, ci numai o cu podoabă. Ca pămîntul care răsare
mînă de făină într-un vas şi puţin ierburi şi ca o grădină în care sămînţa
untdelemn într-un urcior. Şi iată, am încolţeşte, aşa Domnul Dumnezeu va face
adunat cîteva vreascuri şi mă duc să o dreptatea să răsară şi înaintea tuturor
gătesc pentru mine şi pentru fiul meu, şi neamurilor preaslăvirea Sa. Pentru Sion
apoi să mîncăm şi să murim.” Atunci i-a nu voi tăcea şi pentru Ierusalim nu voi
zis Ilie: „Nu te teme, ci du-te şi fă cum ai avea odihnă pînă ce dreptatea lui va ieşi
zis; dar fă mai întîi de acolo o turtă ca lumina şi mîntuirea lui nu va arde ca o
pentru mine şi adu-mi-o, iar pentru tine flacără. Atunci neamurile vor ve dea
şi pentru fiul tău vei face mai pe urmă. dreptatea ta şi toţi împăraţii slava ta şi te
Căci aşa zice Domnul Dumnezeul lui vor chema pe tine cu nume nou, pe care
Israel: „Făina din vas nu va scădea şi îl va rosti gura Domnului. Şi tu vei fi ca o
untdelemnul din urcior nu se va cunună de mărire în mîna Domnului şi
împuţina pînă în ziua cînd va da Domnul ca o diade mă împărătească în mîna
ploaie pe pămînt.” Şi s-a dus ea şi a făcut Dumnezeului tău. Şi nu ţi se va mai zice
aşa cum i-a zis Ilie; şi s-a hrănit ea şi el şi ţie: „Alungată”, şi ţării tale: „Pustiită”,
casa ei o bucată de vreme. Căci făina din ci tu te vei chema: „Întru tine am
vas n-a scăzut şi untdelemnul din urcior binevoit” şi ţara ta: „Cea cu bărbat”,
nu s-a împuţinat, după cuvîntul căci Domnul a binevoit întru tine şi
Domnului, grăit prin Ilie. După aceasta pămîntul tău va avea un soţ. Şi în ce chip
s-a îmbolnăvit copilul fe meii, stăpîna se însoţeşte flăcăul cu fecioara, Cel ce te-
casei, şi boala lui a fost atît de grea, că n- a zidit Se va însoţi cu tine, şi în ce chip
a mai rămas suflare într-însul. Şi a zis ea mirele se veseleşte de mireasă, aşa se va
către Ilie: „Ce ai avut cu mine, omul lui veseli de tine Dumnezeul tău!
Dumnezeu? Ai venit la mine ca să-mi
46
De la Facere, citire: munte Domnul, Se arată.” Şi a strigat a
După acestea, Dumnezeu a încercat doua oară îngerul Domnului din cer
pe Avraam şi i-a zis: „Avraame, către Avraam şi a zis: „Juratu-M-am pe
Avraame!” Iar el a răspuns: „Iată-mă.” Mine Însumi, zice Domnul că, de vreme
Şi Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe ce ai făcut aceasta şi n-ai cruţat nici pe
Isaac, pe singurul tău fiu, pe care-l singurul tău fiu pentru Mine, de aceea te
iubeşti, şi du-te în pămîntul Moria şi voi binecuvînta cu binecuvîntarea Mea,
adu-l acolo ardere de tot pe un munte, pe şi voi înmulţi foarte neamul tău, ca să fie
care ţi-l voi arăta Eu.” Sculîndu-se deci ca stelele cerului şi ca nisipul de pe
Avraam dis-de-dimineaţă, a pus samarul ţărmul mării, şi va stăpîni neamul tău
pe asinul său şi a luat cu sine două slugi etăţile duş manilor săi; şi se vor
şi pe Isaac, fiul său; şi tăind lemne pentru binecuvînta prin neamul tău toate
je rtfă, s-a ridicat şi a plecat la locul popoarele pămîntului, pentru că ai
despre care-i grăise Dumnezeu. Iar a ascultat glasul Meu.”
treia zi, ridicîndu-şi Avraam ochii, a Din Proorocia lui Isaia, citire:
văzut în depărtare locul acela. Atunci a Duhul Domnului este peste Mine,
zis Avraam slugilor sale: „Rămîneţi aici
că Domnul M-a uns să binevestesc
cu asinul, iar eu şi copilul ne ducem pînă săracilor, M-a trimis să vindec pe cei cu
acolo şi, închinîndu-ne, ne vom întoarce
inima zdrobită, să propovăduiesc celor
la voi.” Luînd deci Avraam lemnele cele robiţi slobozire şi celor prinşi în război
pentru je rtfă, le-a pus pe ume rii lui
libertate; să dau de ştire un an de
Isaac, fiul său; iar el a luat în mîini focul milostivire al Domnului şi o zi de
şi cuţitul şi s-au dus amîndoi împre ună.
răzbunare a Dumne zeului nostru; să
Atunci a grăit Isaac lui Avraam, tatăl mîngîi pe cei întristaţi, celor ce jelesc
său, şi a zis: „Tată!” Iar acesta a
Sionul, să le pun pe cap cunună în loc de
răspuns: „Ce este, fiul meu?” Zis-a cenuşă, untdelemn de bucurie în loc de
Isaac: „Iată, foc şi lemne avem; dar
veşminte de doliu, slavă în loc de
unde-i oaia pentru jertfă?” Avraam însă deznădejde. Ei vor fi numiţi: „Stejari ai
a răspuns: „Fiul meu, va îngriji
dreptăţii, sad al Domnului spre slăvirea
Dumnezeu de oaia jertfei Sale!” Şi s-au Lui.” Ei vor zidi pe vechile dărîmături,
dus mai departe amîndoi împre ună. Iar
vor ridica străvechile ruine de altădată,
dacă au ajuns la locul de care-i grăise vor reface cetăţile distruse, pustiite din
Dumnezeu, a ridicat Avraam acolo
neam în neam. Oame ni de neam străin
je rtfelnic, a aşezat lemnele pe el şi, legînd vor veni şi vă vor paşte turmele, feciori
pe таIsaac, fiul său, l-a pus pe jertfelnic,
din alt neam vor fi plugarii şi vie rii
deasupra lemnelor. Apoi şi-a întins voştri. Şi voi, voi veţi fi numiţi preoţi ai
Avraam mîna şi a luat cuţitul ca să
Domnului, slujitori ai Dumne zeului
junghie pe fiul său. Atunci îngerul nostru. Bunătăţile popoarelor voi le veţi
Domnului a strigat către el din cer şi a
mînca şi cu averile lor voi vă veţi mîndri.
zis: „Avraame, Avraam!” Răspuns-a Fiindcă ocara lor era îndoită, batjocoră
acesta: „Iată-mă.” Iar îngerul a zis: „Să
şi scui-pări erau partea lor, pentru
nu-ţi ridici mîna asupra copilului, nici să- aceasta îndoit în pămîntul lor vor
i faci vre un rău, căci acum cunosc că te
moşteni şi de slava cea de-a pururi ei se
temi de Dumnezeu, şi pentru Mine n-ai vor bucura! Căci Eu sînt Domnul, Care
cruţat nici pe singurul fiu al tău.” Şi
iubesc dreptatea şi urăsc răpirile
ridicîndu-şi Avraam ochii, a privit şi iată nedrepte. Eu le voi da cu credincioşie
la spate un be rbecel încurcat cu coarnele
plata lor şi legămînt veşnic cu ei voi
într-un tufiş. Şi, ducîndu-se, Avraam a încheia. Cu nume mare va fi neamul lor
luat berbecul şi l-a adus jertfă în locul lui
între neamuri şi urmaşii lor printre
Isaac, fiul său. Avraam a numit locul popoare. Toţi cei ce îi vor vedea vor da
acela Iahvee-Ire, adică Dumnezeu poartă
mărturie că ei sînt un neam binecuvîntat
de grijă şi de aceea se zice astăzi: „În de Domnul. Bucura-Mă-voi întru
47
Domnul, sălta-va de veselie sufletul Meu pace.” Şi punînd şaua pe asină, a zis
întru Dumne zeul Meu. către sluga sa: „Ia-o şi porneşte, dar să
De la a patra carte a Re gilor, citire: nu mă opreşti din me rs pînă nu-ţi voi
spune eu!.” Şi pornind, s-a dus la omul
Într-una din zile a venit Elisei la lui Dumne zeu, în muntele Carmelului. Şi
Şunem şi acolo o fe meie bogată l-a poftit cînd a văzut-o omul lui Dumnezeu din
la masă şi după aceea, ori de cîte ori
depărtare, a zis către sluga sa Ghiezi:
trecea pe acolo, totdeauna se abătea să
„Asta este sunamiteanca aceea. Aleargă
mănînce. Şi a zis aceasta către bărbatul
întru întimpinarea ei şi întreab-o: Eşti
său: „Eu ştiu că omul lui Dumneze u care sănătoasă? Şi bărbatul tău e sănătos? Şi
trece mereu pe aici este sfînt; să-i face m
copilul tău e sănătos?” Şi ea a răspuns:
dar un mic foişor sus şi să-i punem acolo Sînt sănătoşi!” Iar dacă a ajuns pe munte
un pat, o masă, un scaun şi un sfeşnic şi,
la omul lui Dumne zeu, s-a apucat de
cînd va veni pe la noi, să se ducă acolo.”
picioarele lui. Atunci Ghiezi a venit să o
Venind deci Elisei într-o zi acolo şi
dea la o parte; dar omul lui Dumnezeu i-
intrînd în foişor, s-a culcat acolo. Şi a zis a zis: „Las-o, căci e cu sufletul amărît şi
către Ghie zi, sluga sa: „Cheamă pe
Domnul a ascuns aceasta de mine şi nu
sunamiteanca aceasta!” Şi a chemat-o şi mi-a arătat.” Iar ea a zis: „Au cerut-am
ea a stat înaintea lui. Apoi a zis lui
eu fiu de la domnul meu? N-am zis eu,
Ghiezi: „Zi-i: „Iată tu te îngrijeşti atîta
oare, nu amăgi pe roaba ta?” Atunci
de noi. Ce să-ţi facem? Nu cumva ai
Elisei a zis către Ghie zi: „Încinge-ţi
nevoie să vorbim pentru tine cu regele mijlocul tău, ia toiagul meu în mîna ta şi
sau cu căpetenia oştirii?” Iar ea a zis: du-te; de vei întîlni pe cineva, să nu-i dai
„Nu, căci trăiesc în pace în mijlocul bună ziua, să nu-i răspunzi, şi să pui
poporului meu.” Zis-a iarăşi Elisei către
toiagul meu pe faţa copilului.” Iar mama
Ghiezi: „Atunci ce să-i fac?” Iar Ghie zi a
copilului a zis: „Pe cît e de adevărat că
răspuns: „Iată, n-are nici un copil şi
Domnul e viu, cum e viu şi sufletul tău,
bărbatul ei este bătrîn.” Şi a zis Elisei: tot aşa-i adevărat că nu te voi lăsa!”
„Cheam-o încoace!” Şi a che mat-o şi ea a Atunci el s-a sculat şi s-a dus după dînsa:
stat în uşă. Iar Elisei a zis: „La anul pe Ghiezi însă s-a dus înaintea lor şi a pus
vre mea asta vei ţine în braţe un fiu.”
toiagul pe faţa copilului; dar n-a fost nici
Răspuns-a ea: „Nu, omule al lui
glas, nici răspuns. Şi a ieşit Ghiezi întru
Dumnezeu şi stăpînul meu, nu amăgi pe
întîmpinarea lui Elisei şi i-a spus, zicînd:
roaba ta.” Dar fe meia aceea a zămislit şi, „Copilul nu se trezeşte!” Intrînd Elisei în
în anul următor, chiar pe vremea aceea, casă, a văzut copilul mort, întins în patul
a născut un fiu, după cum îi spusese său. Şi după ce a intrat, a încuiat uşa
Elisei. Crescînd copilul acela, s-a dus
după sine şi s-a rugat Domnului. Apoi s-a
într-una din zile la tatăl său, la
ridicat şi s-a culcat peste copil şi şi-a pus
secerători. Şi a zis către tatăl său: „Vai,
buzele sale pe buzele lui şi ochii săi pe
mă, doare capul!” Iar acesta a zis către o
ochii lui şi palmele sale pe palmele lui şi
slugă: „Du-l la mama lui!” Şi l-a luat şi l- s-a întins pe el şi a încălzit trupul
a dus la mama lui. Şi a stat pe braţele ei
copilului. Sculîndu-se apoi, Elisei s-a
pînă la amiază şi a murit. Atunci ea s-a
plimbat prin foişor înainte şi înapoi.
dus şi l-a pus în patul omului lui
După aceea s-a dus şi s-a întins iar peste
Dumnezeu şi l-a încuiat acolo şi a ieşit.
copil. Şi a strănutat copilul de şapte ori şi
Apoi a chemat pe bărbatul său şi a zis:
şi-a deschis copilul ochii. Atunci a
„Trimite-mi o slugă şi o asină, căci mă chemat pe Ghiezi şi i-a zis: „Cheamă pe
duc pînă la omul lui Dumne zeu şi mă
sunamiteanca aceea!” Şi acela a che mat-
întorc îndată.” Zis-a bărbatul: „De ce să
o şi, venind ea, i-a zis: „Ia-ţi copilul!” Iar
te duci la el? Astăzi nu-i nici lună nouă,
ea, apropiindu-se, a căzut la picioarele
nici zi de odihnă.” Iar ea a zis: „Fii pe

48
lui şi s-a închinat pînă la pămînt. Apoi şi- Iuda le-gămînt nou. Însă nu ca
a luat copilul şi a ieşit. legămîntul pe care l-am încheiat cu
părinţii lor în ziua cînd i-am luat de
Din prooroci a lui Isai a, citire:
mînă, ca să-i scot din pămîntul Egiptului.
Aşa grăieşte Domnul: „Unde este Acel legămînt ei l-au călcat, deşi Eu am
Cel ce a scos din mare pe păstorul şi rămas în legătură cu dînşii, zice Domnul.
turma Sa? Unde este Cel ce a pus în Dar iată legămîntul pe care-l voi încheia
mijlocul ei Duhul Său cel Sfînt? Cel care cu casa lui Israel, după zilele acelea, zice
a călăuzit dreapta lui Moise cu braţul Domnul: Voi pune legea Mea înlăuntrul
Său slăvit? Cel ce a despicat apele lor şi pe inimile lor voi scrie şi le voi fi
înaintea lor ca să-şi facă un nume veşnic? Dumnezeu, iar ei îmi vor fi popor. Şi nu
Care a călăuzit prin adîncurile mării, ca se vor mai învăţa unul pe altul şi frate pe
pe un cal în pustie, şi ei nu s-au poticnit? frate zicînd: „Cunoaşteţi pe Domnul”, că
Ca dobitoacele care coboară la şes, aşa toţi de la sine Mă vor cunoaşte, de la mic
Duhul Domnului îi aducea la odihnă.” pînă la mare, zice Domnul, pentru că Eu
Astfel ai povăţuit Tu pe poporul Tău, ca voi ierta fărădelegile lor şi păcatele lor
să-Ţi faci un nume slăvit. Priveşte din nu le voi mai pomeni.”
ceruri, şi ve zi din locaşul Tău cel sfînt şi
Din prooroci a lui Daniel , citire:
strălucit: Unde este rîvna şi puterea Ta
nesfîrşită, zbuciumul lăuntrului tău şi Împăratul Nabucodonosor a făcut
milostivirile Tale? Pentru mine, acestea un chip de aur înalt de şaizeci de coţi, lat
au încetat! Dar Tu eşti Părintele nostru! de şase coţi şi l-a aşezat în cîmpia Dura
Avraam nu ştie nimic, Israel nu ne din ţinutul Babilonului. Şi
cunoaşte. Tu, Doamne, eşti Tatăl nostru, Nabucodonosor împăratul a trimis să
Mîntuitorul nostru: Acesta este numele adune pe satrapi, pe mai-marii dregători,
Tău de totdeauna. Pentru ce, Doamne, pe cîrmuitori, pe conducătorii oştirilor,
ne-ai lăsat să rătăcim din căile Tale şi ne- pe vistiernici, pe cunoscătorii de legi, pe
ai învîrtoşat inimile noastre ca să nu ne judecători şi pe toţi ceilalţi dregători ai
temem de Tine? Întoarce-Te pentru robii ţinuturilor, ca să vină la tîrnosirea
Tăi, pentru seminţiile moştenirii Tale. chipului pe care îl ridicase
Pentru ce au păşit cei nelegiuiţi în Nabucodonosor împăratul. Atunci s-au
templul Tău şi vrăjmaşii noştri au călcat adunat satrapii, dregătorii cei mari,
în picioare altarul Tău? Am ajuns ca unii cîrmuitorii, conducătorii oştirilor,
peste care Tu de multă vreme nu mai vistiernicii, legiuitorii, judecătorii şi toţi
stăpîneşti şi care nu mai sînt chemaţi cu ceilalţi dregători ai ţinuturilor la
numele Tău. Dacă ai rupe cerurile şi Te- tîrnosirea chipului pe care îl ridicase
ai pogorî, munţii s-ar cutre mura... Ca un Nabucodonosor, şi au stat înaintea
foc care arde vreascurile, ca o vîlvătaie chipului ridicat de Nabucodonosor. Şi
care fie rbe apa în clocot, fă pe vrăjmaşii îndată un crainic a strigat cu glas tare:
Tăi să cunoască numele Tău şi să „Iată ce vi se porunceşte vouă,
tre mure înaintea Ta popoarele, văzîndu- popoarelor, neamurilor şi limbilor: „De
Te făcînd minuni neaşteptate, despre îndată ce veţi auzi glasul trîmbiţei,
care niciodată nu s-a auzit grăind. Nici flautului, chitarei, harpei, psalterionului,
urechea n-a auzit, nici ochiul n-a văzut cimpoiului şi al tuturor instrume ntelor
un Dumne zeu afară de Tine, care ar muzicale, veţi cădea la pămînt şi vă veţi
săvîrşi unele ca acestea pentru cei ce închina chipului de aur pe care l-a ridicat
nădăjduiesc în El. Tu Te duci întru împăratul Nabucodonosor; iar cine nu se
întîmpinarea celor ce săvîrşesc faptele va închina, chiar în acea clipă va fi
dreptăţii şi îşi aduc aminte de căile Tale. aruncat în mijlocul unui cuptor cu foc
Din prooroci a lui Ieremi a, citire:
arzător.” De aceea, cînd toate popoarele
au auzit glasul trîmbiţei, al flautului, al
Aşa zice Domnul: „Iată vin zile cînd chitarei, al harpei, al psalte rionului şi al
voi încheia cu casa lui Israel şi cu casa lui tuturor instrume ntelor muzicale, toate
49
popoarele, neamurile şi limbile au căzut la pămînt!” Atunci Nabucodonosor se
la pămînt şi s-au închinat chipului de aur umplu de mînie şi îşi schimbă înfăţişarea
pe care îl ridicase Nabucodonosor chipului său faţă de Şadrac, Meşac şi
împăratul. În acelaşi timp s-au apropiat Abed-Nego. Şi începînd iarăşi a grăi,
cîţiva bărbaţi caldei, care au pîrît pe porunci să încălzească cuptorul de şapte
evrei. Ei au început să spună împăratului ori mai mult decît era de obicei. Şi
Nabucodonosor: „O, împărate, să trăieşti porunci celor mai puternici oame ni din
în veac! Tu poruncă ai dat, ca oricine va oştirea lui să lege pe Şadrac, Meşac şi
auzi glasul trîmbiţei, al flautului, al Abed-Ne-go şi să-i arunce în cuptorul cel
chitarei, al harpei, al psalte rionului, al cu foc arzător. Atunci aceşti oameni,
cimpoiului şi al altor instrumente îmbrăcaţi cum erau, cu mantie,
muzicale, să cadă la pămînt şi să se încălţăminte şi cu toată îmbrăcămintea
închine chipului de aur; iar cine nu va lor au fost legaţi şi aruncaţi în mijlocul
cădea la pămînt, nici se va închina, să fie cuptorului cu foc arzător. Fiindcă
aruncat în mijlocul unui cuptor cu foc porunca împăratului era grabnică şi
arzător. Dar sînt nişte evrei, pe care i-ai cuptorul foarte înfie rbîntat, acei oameni
pus cîrmuitori peste ţinutul Babilonului: care au aruncat pe Şadrac, Meşac şi
Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Aceşti Abed-Nego au fost mistuiţi de văpaia
bărbaţi, nici că au luat în seamă porunca focului. Şi aceşti trei bărbaţi: Şadrac,
ta, împărate; dumne zeului tău nu-i Meşac şi Abed-Nego au căzut legaţi în
slujesc şi chipului de aur pe care l-ai mijlocul cuptorului cu for arzător.
înălţat nu-i aduc închinare.” Atunci Din Cîntarea celor trei tineri, citire:
Nabucodonosor împăratul, plin de mînie
şi de zbucium, a poruncit să i se aducă Şi stînd Azaria în mijlocul focului,
înainte Şadrac, Meşac, şi Abed-Nego. şi deschizînd gura sa, aşa s-a rugat,
Îndată au adus pe aceşti bărbaţi înaintea zicînd: „Binecuvîntat eşti, Doamne
împăratului Nabucodonosor şi le-a zis: Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi
„Este oare adevărat, Şadrac, Meşac şi preamărit este numele Tău în veci. Că
Abed-Nego, că voi nu slujiţi dumnezeului drept eşti întru toate cîte ai făcut nouă şi
meu şi chipului de aur pe care eu l-am toate lucrurile tale sînt adevărate, şi
aşezat şi nu-i cădeţi la pămînt cu drepte căile Tale şi toate judecăţile Tale
rugăciuni? Acum, fiţi gata, şi atunci cînd adevărate. Tu ai dat hotărîri drepte în
veţi auzi glasul trîmbiţei, al flautului, al toate relele ce ai făcut să vină asupra
chitarei, al harpei, al psalte rionului, al noastră şi asupra cetăţii celei sfinte a
cimpoiului şi al altor instrumente părinţilor noştri, Ierusalimul; că în
muzicale, să cădeţi la pămînt şi să vă adevăr şi dreptate ai adus acestea toate
închinaţi chipului pe care eu l-am făcut; asupra noastră, pentru păcatele noastre.
iar dacă nu vreţi să vă închinaţi, într-o Că am păcătuit şi am făcut fărădelege,
clipă veţi fi azvîrliţi în mijlocul unui depărtîndu-ne de la Tine. Şi am greşit
cuptor cu foc arzător. Şi care Dumne zeu întru toate, şi poruncile Tale n-am
vă va scăpa din mîna mea?” Răspuns-au ascultat, nici le-am păzit, nici le-am
Şadrac, Meşac şi Abdel-Nego şi au zis făcut, după cum ne-ai poruncit nouă, ca
regelui: „O, Nabucodonosor, noi n-ave m să ne таfie bine. Şi cîte ai adus şi ai făcut
nevoie ca la aceasta să-ţi dăm un nouă, întru judecată dreaptă sînt. Tu ne-
răspuns! Dacă, într-ade văr, Dumnezeul ai dat în mîinile vrăjmaşilor noştri,
nostru, Căruia Îi slujim poate să ne oameni fără de lege şi cei mai răi dintre
scape, El ne va scăpa din cuptorul cel cu nelegiuiţi, unui rege nedrept, cel mai rău
foc arzător şi din mîna ta, o, împărate! Şi care este pe pămînt. Şi astăzi nu mai
chiar dacă nu ne va scăpa, ştiut să fie de pute m să deschidem gura; ruşine şi ocară
tine, o, împărate că noi nu vom sluji ne-am făcut robilor Tăi şi celor ce Te
dumnezeilor tăi şi înaintea chipului de cinstesc pe Tine. Nu ne părăsi pe noi
aur pe care tu l-ai aşezat, nu vom cădea pentru totdeauna, pentru numele Tău şi
nu strica legămîntul Tău şi nu depărta
50
mila Ta de la noi, pentru Avraam cel locaşul sfintei Tale slave, lăudat şi
iubit de Tine şi pentru Isaac, robul Tău, preaslăvit în veci. Binecuvîntat eşti Cel ce
şi pentru Israel, sfîntul Tău, cărora le-ai vezi adîncurile şi şezi pe Heruvimi, şi
făgăduit să le înmulţeşti seminţia lor, ca lăudat şi preaînălţat în veci. Binecuvîntat
stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul eşti pe scaunul împărăţiei Tale şi
mării. Căci, Stăpîne, ne-am împuţinat prealăudat şi preaînălţat în veci.
mai mult decît toate neamurile, şi sînte m Binecuvîntat eşti pe bolta cerului şi
umiliţi astăzi în tot pămîntul, pentru prealăudat şi preaslăvit în veci.”
păcatele noastre. Şi nu mai este în Aici se ridică fraţ ii şi cîntă pe glasul al 5-lea:
vre mea aceasta căpetenie, prooroc, nici
conducător, nici ardere de tot, nici je rtfă, Corul: Pe Domnul, lăudaţi-L şi-L
nici prinos, nici tămîie, nici loc unde să preaînălţaţi pe Dînsul în veci.
aducem înaintea Ta pîrga noastră şi să Citeţul citeşte stihurile din Cîntarea celor trei:
aflăm har la Tine. Ci cu suflet zdrobit şi Binecuvîntaţi, toate lucrurile
cu duh umilit să fim primiţi de Tine. Că Domnului
ardere de tot de berbeci şi de junci, ca Iar fraţii cîntă după fiecare stih:
zeci de mii de miei graşi, aşa să fie jertfa
Pe Domnul, lăudaţi-L...
noastră înaintea Ta astăzi, şi înţelegere
să găsească la Tine; că nu este ruşine Stih: Binecuvîntaţi, ceruri şi îngerii
celor ce nădăjduiesc în Tine. Şi acum Domnului.
urmăm Ţie cu toată inima şi ne teme m Pe Domnul, lăudaţi-L...
de Tine, şi căutăm faţa Ta. Să nu ne Stih: Binecuvîntaţi , ape şi toate cele mai
ruşinezi pe noi, ci fă cu noi după presus de cer, toate puterile Domnului.
blîndeţile Tale, şi după mulţimea milei
Pe Domnul, lăudaţi-L...
Tale. Şi ne scoate pe noi după minunile
Tale, şi dă mărire numelui Tău, Doamne; Stih: Binecuvî ntaţi, soare, l ună şi stelele
şi să se ruşineze toţi cei ce arată robilor cerului.
Tăi rele. Şi să se ruşineze de toată Pe Domnul, lăudaţi-L...
puterea Ta, şi tăria lor să se sfărîme. Şi
Stih: Binecuvî ntaţi, toată ploaia şi roua,
să cunoască că Tu eşti Domn, Dumne zeu toate vînturile.
singur, şi mărit peste toată lumea.” Şi n-
au încetat slujitorii regelui care îi Pe Domnul, lăudaţi-L...
aruncaseră în cuptor să înfierbînte Stih: Binecuvîntaţi, foc şi zăduf, frig şi
cuptorul cu catran şi cu s moală şi cu cîlţi căl dură.
şi cu viţă. Şi vîlvătaia se ridica deasupra Pe Domnul, lăudaţi-L...
cuptorului, de patruzeci şi nouă de coţi.
Stih: Binecuvî ntaţi, rouă şi zăpadă, ghe aţă
Şi izbucnind afară, a ars pe caldeii, care şi ger.
se aflau împrejurul cuptorului. Iar
înge rul Domnului s-a coborît la Azaria şi Pe Domnul, lăudaţi-L...
la cei trei prieteni ai lui în cuptor, şi au Stih: Binecuvî ntaţi, brume şi zăpezi,
stins văpaia. Şi le-a suflat în mijlocul fulgere şi nori.
cutorului ca o răcoare de adiere şi de Pe Domnul, lăudaţi-L...
rouă aşa că focul nu i-a mai atins; nu le-a
Stih: Binecuvîntaţi, nopţi şi zile, lumină şi
mai pricinuit nici dureri, nici teamă. Şi întuneric.
acei trei într-un singur glas au lăudat, au
mărit şi au binecuvîntat pe Dumnezeu în Pe Domnul, lăudaţi-L...
cuptor, zicînd: „Binecuvîntat eşti, Stih: Binecuvîntaţi, pămînt, munţi şi
Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, şi dealuri şi toate cele ce răsar pe pămînt.
lăudat, şi preaînălţat întru toţi vecii. Pe Domnul, lăudaţi-L...
Binecuvîntat este numele cel sfînt al
Stih: Binecuvîntaţi, izvoare, mări şi rîuri,
slavei Tale, şi prealăudat şi preaînălţat
chiţi şi toate cele ce se mişcă în ape.
întru toţi vecii. Binecuvîntat eşti în

51
Pe Domnul, lăudaţi-L ... morţi, prin slava Tatălui, aşa să umblăm
Stih: Binecuvîntaţi, toate păsările cerului, şi noi întru înnoirea vieţii; căci dacă am
toate fiarele şi toate dobitoacele. fost altoiţi pe El prin asemănarea morţii
Lui, atunci vom fi părtaşi şi ai învie rii
Pe Domnul, lăudaţi-L... Lui, cunoscînd aceasta, că omul nostru
Stih: Binecuvîntaţi, fiii oamenilor, cel vechi a fost răstignit împreună cu El,
bi necuvî ntează Israel. ca să se nimicească trupul păcatului,
Pe Domnul, lăudaţi-L... pentru a nu mai fi robi ai păcatului. Căci
Stih: Binecuvî ntaţi, preoţi şi slujitori.
Cel Care a murit a fost curăţit de păcat.
Iar dacă am murit împre ună cu Hristos,
Pe Domnul, lăudaţi-L... crede m că vom şi învia împreună cu El,
Stih: Binecuvîntaţi, duhurile ş i sufletele ştiind că Hristos, înviat din morţi, nu mai
drepţilor, cei cuvi oşi şi smeriţi cu inima. moare. Moartea nu mai are stăpînire
Pe Domnul, lăudaţi-L... asupra Lui. Căci ce a murit, a murit
păcatului o dată pentru totdeauna, iar ce
Stih: Binecuvîntaţi, Ananie, Azarie şi
trăieşte, trăieşte lui Dumnezeu. Aşa şi
Misael.
voi, socotiţi-vă că sînteţi morţi păcatului,
Pe Domnul, lăudaţi-L... dar vii pentru Dumne zeu, în Hristos
Stih: Binecuvî ntaţi, apostoli, prooroci şi Iisus, Domnul nostru.
mucenici ai Dom nului. Nu se cîntă: Aliluia, ci îndată se zice stihul,
Pe Domnul, lăudaţi-L... glasul al 7-lea, care se repetă după fiecare Preotul:

Slavă..., Citeţul 1: Scoală-Te, Dumnezeule, judecă


pămîntul, că toate neamurile sînt ale Tale.
Pe Domnul să-L lăudăm şi să-L Corul: Scoală-Te, Dumnezeule...
preaînălţăm în veci. Citeţul 1: Dumnezeu a stat în
Şi acum..., dumnezei ască adunare şi în mijlocul dumnezeilor
va judeca.
Să lăudăm, bine să cuvîntăm şi să Corul: Scoală-Te, Dumnezeule...
ne închinăm Domnului cîntîndu-I şi Citeţul 1: Pînă cînd veţi judeca cu
preaînălţîndu-L pe Dînsul în veci. nedreptate şi la feţele păcătoşilor veţi căuta.
Ectenia mică. Şi în loc de: Sfinte
Corul: Scoală-Te, Dumnezeule...
Dumnezeule... se cîntă: Cîţi în Hristos v-aţi Citeţul 1: Judecaţi drept pe orfan şi pe
botezat... sărac şi faceţi dreptate ce lui smerit, celui sărman.
Corul: Scoală-Te, Dumnezeule...
Preotul: Să luăm aminte. Pace tuturor. Citeţul 1: Mîntuiţi pe cel sărac şi pe cel
Citeţul 1: Şi duhul ui tău. sărman; din mîna păcătosului, izbăviţi-i .
Preotul: Înţelepciune! Corul: Scoală-Te, Dumnezeule...
Citeţul 1: Prochimen, glasul al 5-lea: Tot Citeţul 1: Dar ei n-au cunoscut, nici n-au
pămîntul să se închi ne Ţie şi să cînte Ţie. priceput, ci în întune ric umbl ă.
Corul: Tot pămîntul... Corul: Scoală-Te, Dumnezeule...
Citeţul 1: Strigaţi lui Dumnezeu tot Citeţul 1: Strica-se-vor toate rînduielile
pămîntul; cîntaţi numele Lui . pămîntului. Eu am zis: „Dumnezeu sînteţi şi toţi
Corul: Tot pămîntul... fii ai Celui Preaînalt; dar voi ca nişte oameni
Citeţul 1: Tot pămîntul să se închine Ţie muriţi şi ca unul di n căpetenii cădeţi.”
Corul: Şi să cînte Ţie. Corul: Scoală-Te, Dumnezeule...
Preotul: Înţelepciune. Evanghelia de la Matei şi pe rînd
Citeţul 2: Din Epistola către Romani a dumnezeiasca Liturghie a Marelu i Vasile.
Sfîntului Apostol Pavel , citire: În loc de Heruvic, se cîntă acest Tropar,
Preotul: Să luăm aminte. glasul al 5-lea:
Citeţul 2: Fraţilor, au nu ştiţi că toţi Să tacă tot trupul omenesc şi să stea
cîţi în Hristos Iisus ne-am botezat, întru cu frică şi cu cutremur, şi nimic
moartea Lui ne-am botezat? Deci ne-am pămîntesc întru sine să nu gîndească; că
Împăratul împăraţilor şi Domnul
îngropat cu El în moarte, prin bote z,
domnilor me rge să Se junghie şi să Se
pentru ca, precum Hristos a înviat din
dea spre mîncare credincioşilor. Şi me rg

52
înaintea Lui cetele îngereşti, cu toată cereşti au strigat: „Dătătorule de viaţă,
căpetenia şi puterea, heruvimii cei cu Hristoase, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.”
ochi mulţi şi serafimii cei cu cîte şase
Şi acum...
aripi, feţele acoperindu-şi şi cîntînd
cîntarea: „Aliluia, Aliluia, Aliluia.” Mironosiţelor femei, stînd lîngă
Şi în locul A xionului, irmosul: mormînt, îngerul a grăit: „Miresmele
morţilor sînt cuviincioase, iar Hristos
Nu te tîngui pentru Mine, Maică, putre junii S-a arătat străin.”
văzîndu-Mă în groapă pe Mine, Fiul tău,
pe Care M-ai zămislit în pîntece fără de În timpul cîntării troparelor diaconul, sau în
sămînţă; că Mă voi scula şi Mă voi lip sa lui preotul, cădeşte de trei ori masa, unde se
află p îin ile şi vinul. Apoi spune:
preaslăvi, şi voi înălţa întru slavă ca un
Dumnezeu, pe cei ce cu cre dinţă şi cu Preotul: Domnului să ne rugăm.
dragoste pe tine neîncetat te măresc. Corul: Doamne, miluieşte.
CH I N O NI CU L Preotul: citeşte rugăciunea aceasta.
Doamne Iisuse Hristoase,
Sculatu-S-a ca din somn Domnul şi Dumnezeul nostru, Care ai binecuvîntat
a înviat ca să ne mîntuiască pe noi.
cele cinci pîini în pustie şi ai săturat cu
Şi, după otpusul Sf. Liturghii se ele cinci mii de bărbaţi. Însuţi,
binecuvîntează pîinea şi v inul. De obicei se i-a
lit ieru l cu cinci p îin i (de la litie) şi un vas cu vin se
binecuvintează pîinile acestea, vinul şi le
aşează pe o măsă în faţa Epitafulu i, în aşa fel ca să înmulţeşte pe ele în sfînt locaşul acesta,
facă cădirea în juru l lit ierulu i. Toate aceste fiind în oraşul (sau: în satul sau: în mănăstirea)
pregătite din timp, îndată după otpustul Sf. Liturghii aceasta, în ţara aceasta şi în toată lumea
corul cîntă: Ta; şi pe credincioşii, robii Tăi, care vor
Iosif cel cu bun chip, de pe lemn gusta din ele, îi sfinţeşte: că Tu eşti Cel ce
luînd preacurat trupul Tău, cu giulgiu binecuvintezi şi sfinţeşti toate, Hristoase
curat înfăşurîndu-L şi cu miresme, în Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm,
mormînt nou îngropîndu-L, L-a pus. împreună şi părintelui Tău celui fără de
Slavă..., început, şi Preasfîntului şi Bunului, şi de
viaşă făcătorului Tău Duh, acum şi
Cînd Te-ai pogorît la moarte, Cel pururea, şi în vecii vecilor.
ce eşti viaţa cea fără de moarte, atunci Corul: Amin.
iadul l-ai omorît cu strălucirea Pîinile se taie în bucăţi şi se împart
Dumnezeirii; şi, cînd ai înviat pe cei credincioşilor. În Sîmbăta cea Mare la trapeză se
morţi din cele de dedesubt, toate puterile permite fiertură şi vin fără untdelemn.

53