SLUJBELE

POSTULUI MARE

SÎMBĂTĂ ÎN
SĂPTĂMÎNA PATIMILOR

CONSILIUL EDITORIAL
AL BISERICII ORTODOXE DIN MOLDOVA

1
 Tipărită
cu binecuvîntarea Prea Sfințitului
NICODIM
Episcop de Edineț și Briceni

© Seminarul Teologic Liceal de fete „Sf. Cuv. Mc. Elisabeta”

Edineț

2
 ÎN SFÎNTA
ȘI MAREA ZI SÎMBĂTĂ
LA UT REN IE
Se săvîrşeşte vineri seara cînd se cîntă şi
Prohodul Do mnului.
Preotul: Binecuvîntat este
Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi
pururea, şi în vecii vecilor.
Citeţul 1: Amin. Sfinte Dumne-
zeule..., Preasfîntă Treime..., Tatăl
nostru...
Preotul: Că a Ta este împărăţia...
Citeţul 1: Amin. Doamne miluieşte
(de 12 ori). Slavă..., Şi acum... Veniţi să ne
închinăm... (de 3 o ri)
Şi apoi citeţul începe psalmii obişnuiţi de
dimineaţă, în timpul cărora Preotul săvîrşeşte cădirea
mare.
Psalmul 19:
Auză-te Domnul în ziua necazului,
scutească-te numele Dumnezeului lui
Iacob. 2 Trimită ţie ajutor din locaşul
Său cel sfînt şi din Sion sprijinească-te pe
tine. 3 Pomenească toată je rtfa ta,
arderea de tot a ta bine plăcută să-I fie. 4
Dea ţie Domnul după inima ta şi tot
sfatul tău să-l plinească. 5 Bucura-ne-
vom de mîntuirea Ta şi întru numele
Dumnezeului nostru ne vom mări.
Plinească Domnul toate cererile tale. 6
Acum am cunoscut că a mîntuit Domnul
pe Unsul Său, cu pute rea dreptei Sale. 7
Auzi-L-va pe Dîns ul din ce rul cel sfînt al
Lui. 8 Unii se laudă cu căruţele lor, alţii
cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele
Domnului Dumne zeului nostru. 9 Aceştia
s-au împiedicat şi au căzut, iar noi ne-am
sculat şi ne-am îndreptat. 10 Doamne,
mîntuieşte pe împăratul şi ne auzi pe noi,
în orice zi Te vom chema.
Psalmul 20:
Doamne, întru puterea Ta se va
veseli împăratul şi întru mîntuirea Ta se
va bucura foarte. 2 După pofta inimii lui
i-ai dat lui, şi de voia buzelor lui nu l-ai
lipsit pe el. 3 Că l-ai întîmpinat pe el cu
binecuvîntările bunătăţii, pus-ai pe capul
lui cunună de piatră scumpă. 4 Viaţă a
cerut de la Tine şi i-ai dat lui lungime de
3
zile în veacul veacului. 5 Mare este slava
lui întru mîntuirea Ta, slavă şi mare
cuviinţă vei pune peste el. 6 Că îi vei da
lui binecuvîntare în veacul veacului,
veseli-l-vei pe dîns ul întru bucurie cu
faţa Ta. 7 Că împăratul nădăjduieşte în
Domnul şi întru mila Celui Preaînalt nu
se va clăti. 8 Află-se mîna Ta peste toţi
vrăjmaşii Tăi, dreapta Ta să afle pe toţi
cei ce Te urăsc pe Tine. 9 Pune-i-vei pe ei
ca un cuptor de foc în vre mea arătării
Tale; 10 Domnul întru mînia Sa îi va
tulbura pe ei şi-i va mînca pe ei focul. 11
Rodul lor de pe pămînt îl vei pie rde şi
sămînţa lor dintre fiii oamenilor. 12 Că au
gîndit rele împotriva Ta, au cugetat
sfaturi, care nu vor putea să stea. 13 Că îi
vei pune pe ei pe fugă şi cu arcul Tău vei
ţinti capul lor. 14 Înalţă-Te, Doamne,
întru tăria Ta; cînta-vom şi vom lăuda
puterile Tale.
Slavă..., Şi acum..., Sfinte
Dumnezeule..., Preasfîntă Treime...,
Tatăl nostru...
Preotul: Că a Ta este împărăţia...
Citeţul 1: Amin. Mîntuieşte,
Doamne, poporul Tău şi binecuvintează
moştenirea Ta. Biruinţă
binecredincioşilor creştini asupra celui
potrivnic dăruieşte şi cu crucea Ta
păzeşte pe poporul Tău.
Slavă...,
Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce de
bunăvoie, poporului Tău celui nou,
numit cu numele Tău, îndurările Tale
dăruieşte, Hristoase Dumnezeule.
Veseleşte cu puterea Ta pe drept
credinciosul nostru popor, dăruindu-i lui
biruinţă asupra potrivnicilor, avînd
ajutorul Tău armă de pace, nebiruită
biruinţă.
Şi acum...,
Folositoare, neînfricată şi
neînfruntată, nu trece cu vederea, ceea ce
eşti bună, rugăciunile noastre, întru tot
lăudată Născătoare de Dumne zeu.
Întăreşte viaţa cea de obşte a
dreptmăritorilor creştini. Mîntuieşte pe
cei ce i-ai rînduit să conducă şi le dă lor
birunţă din cer, pentru că ai născut pe
Dumnezeu, ceea ce eşti una
binecuvîntată.
Preotul: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule,
după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne
miluieşte.
Corul: Doamne miluieşte (de 3 ori).
Preotul: Că milostiv şi iubitor de oameni
Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului, şi
S fîntului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.
Corul: Amin.
Întru numele Domnului..., binecuvintează.
Preotul: S lavă S fintei şi celei de o fiinţă şi de
viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, totdeauna,
acum şi pururea, şi în vecii vecilor.
Corul: Amin.
Citeţul 1: Slavă întru cei de sus lui
Dumnezeu şi pe pămînt pace, între
oameni bunăvoire (de 3 ori).
Doamne, buzele mele vei deschide şi
gura mea va vesti lauda Ta (de 2 ori).
Psalmul 3
Doamne, cît s-au înmulţit cei ce mă
necăjesc! Mulţi se scoală asupra mea; 2
Mulţi zic sufletului meu: „Nu este
mîntuire lui, întru Dumnezeul lui!” 3 Iar
Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava
mea şi Cel ce înalţi capul meu. 4 Cu
glasul me u către Domnul am strigat şi m-
a auzit din muntele cel sfînt al Lui. 5 Eu
m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-
am, că Domnul mă va sprijini. 6 Nu mă
voi te me de mii de popoare, care
împrejur mă împresoară. 7 Scoală,
Doamne, mîntuieşte-mă, Dumnezeul
meu, că Tu ai bătut pe toţi cei ce mă
vrăjmăşesc în deşert; dinţii păcătoşilor ai
zdrobit. 8 A Domnului este mîntuirea şi
peste poporul Tău, binecuvîntarea Ta.
Eu m-am culcat şi am adormit;
sculatu-m-am, că Domnul mă va sprijini.
Psalmul 37
Doamne, nu cu mînia Ta să mă
mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă
cerţi. 2 Că săgeţile Tale s-au înfipt în
mine, şi ai întărit peste mine mîna Ta. 3
Nu este vindecare în trupul meu de la
faţa mîniei Tale; nu este pace în oasele
mele de la faţa păcatelor mele. 4 Că
fărădelegile mele au covîrşit capul meu,
4
ca o sarcină grea apăsat-au peste mine. 5
Împuţitu-s-au şi au putre zit rănile mele,
de la faţa nebuniei mele. 6 Chinuitu-m-
am şi m-am gîrbovit pînă în sfîrşit, toată
ziua mîhnindu-mă umblam. 7 Că şalele
mele s-au umplut de ocări şi nu este
vindecare în trupul me u. 8 Necăjitu-m-
am şi m-am s merit foarte; răcnit-am din
suspinarea inimii mele. 9 Doamne,
înaintea Ta este toată dorirea mea şi
suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns. 10
Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a
tăria mea şi lumina ochilor mei, şi
aceasta nu este cu mine. 11 Prietenii mei
şi vecinii mei în preajma mea s-au
apropiat şi au şezut; şi cei de aproape ai
mei departe au stat. 12 Şi se sileau cei ce
căutau sufletul meu, şi cei ce căutau cele
rele mie grăiau deşertăciuni şi
vicleşuguri toată ziua cugetau. 13 Iar eu,
ca un surd, nu auzeam şi ca un mut ce
nu-şi deschide gura sa. 14 Şi m-am făcut
ca un om ce nu aude şi nu are în gura lui
mustrări. 15 Că spre Tine, Doamne, am
nădăjduit; Tu mă vei auzi, Doamne,
Dumnezeul meu, 16 Că am zis, ca nu
cumva să se bucure de mine vrăjmaşii
mei; şi cînd s-au clătinat picioarele mele,
împotriva mea s-au semeţit. 17 Că eu spre
bătăi gata sînt şi durerea mea înaintea
mea este pururea. 18 Că fărădelegea mea
eu o voi vesti şi mă voi îngriji pentru
păcatul meu; 19 Iar vrăjmaşii mei trăiesc
şi s-au întărit mai mult decît mine, şi s-au
înmulţit cei ce mă urăsc pe nedrept. 20
Cei ce îmi răsplătesc rele pentru bune mă
defăimau, că urmam bunătatea. 21 Nu mă
lăsa, Doamne, Dumnezeul me u, nu Te
depărta de la mine, 22 Ia aminte spre
ajutorul meu, Doamne al mîntuirii mele.
Nu mă lăsa, Doamne, Dumnezeul
meu, nu Te depărta de la mine. Ia aminte
spre ajutorul meu, Doamne al mîntuirii
mele.
Psalmul 62
Dumnezeule, Dumne zeul me u, pe
Tine Te caut dis-de-dimineaţă. 2 Însetat-a
de Tine sufletul me u, suspinat-a după
Tine trupul meu, 3 În pămînt pustiu şi
neumblat şi fără de apă. Aşa în locul cel
sfînt m-am arătat Ţie, ca să văd puterea
Ta şi slava Ta. 4 Că mai bună este mila
Ta decît viaţa; buzele mele Te vor lăuda.
5
Aşa Te voi binecuvînta în viaţa mea, şi
în numele Tău voi ridica mîinile mele. 6
Ca de seu şi de grăsime să se sature
sufletul meu şi cu buze de bucurie Te va
lăuda gura mea. 7 De mi-am adus aminte
de Tine în aşternutul meu, în dimineţi
am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul
meu 8 Şi întru acoperămîntul aripilor
Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a sufletul
meu de Tine şi pe mine m-a s prijinit
dreapta Ta. 9 Iar ei în deşert au căutat
sufletul meu, intra-vor în cele mai de jos
ale pămîntului; da-se-vor în mîinile
sabiei, părţi vulpilor vor fi. 10 Iar
împăratul se va veseli de Dumnezeu;
lăuda-se-va tot cel ce se jură întru El, că
s-a astupat gura celor ce grăiesc
nedreptăţi.
În dimineţi am cugetat la Tine, că
ai fost ajutorul meu. Şi întru
acoperămîntul aripilor Tale mă voi
bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine şi
pe mine m-a s prijinit dreapta Ta.
Slavă Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului
Duh. Şi acum, şi pururea, şi în vecii
vecilor. Amin.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie
Dumnezeule (de 3 ori).
Doamne miluieşte (de 3 ori).
Slavă Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului
Duh.
Citeţul 2: Şi acum, şi pururea, şi în
vecii vecilor. Amin.
Psalmul 87
Doamne, Dumnezeul mîntuirii
mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea
Ta. 2 Să ajungă înaintea Ta rugăciunea
mea; pleacă urechea Ta spre ruga mea,
Doamne. 3 Că s-a umplut de rele sufletul
meu şi viaţa mea de iad s-a apropiat. 4
Socotit am fost cu cei ce se coboară în
groapă; ajuns-am ca un om neajutorat,
între cei morţi slobod. 5 Ca nişte oameni
răniţi ce dorm în mormînt, de care nu Ţi-
ai mai adus aminte şi care au fost
lepădaţi de la mîna Ta. 6 Pusu-m-au în
groapa cea mai de jos, întru cele
întunecate şi în umbra morţii. 7 Asupra
mea s-a întărîtat mînia Ta şi toate
valurile Tale le-ai adus spre mine. 8
Depărtat-ai pe cunoscuţii mei de la mine,
5
ajuns-am urîciune lor. 9 Închis am fost şi
n-am putut ieşi. Ochii mei au slăbit de
suferinţă. 10 Strigat-am către Tine,
Doamne, toată ziua întins-am către Tine
mîinile mele. 11 Oare, morţilor vei face
minuni? Sau cei morţi se vor scula şi Te
vor lăuda pe Tine? 12 Oare, va spune
cineva în mormînt mila Ta şi adevărul
Tău în locul pierzării? 13 Oare, se vor
cunoaşte întru întuneric minunile Tale şi
dreptatea Ta în pămînt uitat? 14 Iar eu
către Tine, Doamne, am strigat şi
dimineaţa rugăciunea mea Te va
întîmpina. 15 Pentru ce, Doamne, lepezi
sufletul meu şi întorci faţa Ta de la
mine? 16 Sărac sînt eu şi în osteneli din
tinereţile mele, înălţat am fost, dar m-am
smerit şi m-am mîhnit. 17 Peste mine au
trecut mîinile Tale şi înfricoşările Tale
m-au tulburat. 18 Înconjuratu-m-au ca
apa toată ziua şi m-au cuprins deodată. 19
Depărtat-ai de la mine pe prieten şi pe
vecin, iar pe cunoscuţii mei de ticăloşia
mea.
Doamne, Dumnezeul mîntuirii
mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea
Ta. Să ajungă înaintea Ta rugăciunea
mea; pleacă urechea Ta spre ruga mea.
Psalmul 102
Binecuvintează, suflete al meu, pe
Domnul şi toate cele din lăuntrul me u,
numele cel sfînt al Lui. 2 Binecuvintează,
suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate
binefacerile Lui. 3 Pe Cel ce curăţeşte
toate fărădelegile tale; pe Cel ce vindecă
toate bolile tale; 4 Pe Cel ce izbăveşte din
stricăciune viaţa ta; pe Cel ce te
încununează cu milă şi cu îndurări; 5 Pe
Cel ce umple de bunătăţi dorirea ta;
înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile
tale. 6 Cel ce face milostenie, Domnul, şi
judecată tuturor celor ce li se face
strîmbătate. 7 Cunoscute a făcut căile
Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale.
8
Îndurat şi milostiv este Domnul,
îndelung-răbdător şi mult-milostiv. 9 Nu
pînă în sfîrşit se va iuţi, nici în veac se va
mînia. 10 Nu după păcatele noastre a
făcut nouă, nici după fărădelegile noastre
a răs plătit nouă, 11 Ci cît este de departe
cerul de pămînt, atît este de mare mila
Lui, spre cei ce se tem de El. 12 Pe cît sînt
de departe răsăriturile de la apusuri,
depărtat-a de la noi fărădelegile noastre.
13
În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a
miluit Domnul pe cei ce se tem de El. 14
Că El a cunoscut zidirea noastră; adusu-
şi-a aminte că ţărînă sînte m. 15 Omul ca
iarba, zilele lui ca floarea cîmpului; aşa
va înflori. 16 Că vînt a trecut peste el şi nu
va mai fi, şi nu se va mai cunoaşte încă
locul său. 17 Iar mila Domnului din veac
în veac spre cei ce se tem de Dînsul, 18 Şi
dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce
păzesc legămîntul Lui 19 Şi-şi aduc
aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe
ele. Domnul în ce r a gătit scaunul Său şi
împărăţia Lui peste toţi stăpîneşte. 20
Binecuvîntaţi pe Domnul toţi înge rii Lui,
cei tari la virtute, care faceţi cuvîntul Lui
şi auziţi glasul cuvintelor Lui. 21
Binecuvîntaţi pe Domnul toate pute rile
Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui. 22
Binecuvîntaţi pe Domnul toate lucrurile
Lui; în tot locul stăpînirii Lui,
binecuvintează, suflete al meu, pe
Domnul.
În tot locul stăpînirii Lui,
binecuvintează, suflete al meu, pe
Domnul.
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea,
ascultă cere rea mea, întru credincioşia
Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. 2 Să nu
intri la judecată cu robul Tău, că nimeni
din cei vii nu-i drept înaintea Ta. 3
Vrăjmaşul prigoneşte sufletul me u şi
viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a
să locuiesc în întuneric ca morţii cei din
veacuri. 4 Mîhnit e duhul în mine şi inima
mea încremenită în lăuntrul meu. 5
Adusu-mi-am aminte de zilele cele de
demult; cugetat-am la toate lucrurile
Tale, la faptele mîinilor Tale m-am
gîndit. 6 Întins-am către Tine mîinile
mele, sufletul me u, ca un pămînt
însetoşat. 7 Degrab auzi-mă, Doamne, că
a slăbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce faţa
Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor
ce se coboară în mormînt. 8 Fă să aud
dimineaţa mila Ta, că la Tine mi-e
nădejdea. Arată-mi calea pe care voi
me rge, că la Tine am ridicat sufletul
meu. 9 Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la
Tine alerg, Doamne. 10 Învaţă-mă să fac
6
voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu.
Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la
pămîntul dreptăţii. 11 Pentru numele
Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru
dreptatea Ta scoate din necaz sufletul
meu. 12 Fă bunătate de stîrpeşte pe
vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce
necăjesc sufletul meu, că eu sînt robul
Tău.
Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea
Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău!
Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea
Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău!
Duhul Tău cel bun să mă
povăţuiască la pămîntul dreptăţii.
Slavă Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului
Duh. Şi acum, şi pururea, şi în vecii
vecilor. Amin.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie
Dumnezeule (de 3 ori).
Preotul: Cu pace, Domnului să ne rugăm.
Corul: Doamne miluieşte.
Pentru pacea de sus şi pentru mîntuirea
sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.
Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea
sfintelor lui Dumnezeu Biserici şi pentru unirea
tuturor, Domnului să ne rugăm.
Pentru sfîntă biserica aceasta şi pentru cei ce cu
credinţă, cu evlavie şi cu frică de Dumnezeu intră într-
însa, Domnului să ne rugăm.
Pentru Marele Domn şi Părintele nostru,
Preafericitul Patriarh Kiril şi pentru Domnul nostru,
Înalt Preasfinţitul Mitropolit Vladimir şi pentru
Domnul nostru, Preasfinţitul Episcop Nicodim, pentru
cinstita preoţime şi întru Hristos diaconime şi pentru
tot clerul, şi poporul, Domnului să ne rugăm.
Pentru de Dumnezeu păzită Ţara noastră,
S tăpînirea şi oastea ei, Domnului să ne rugăm.
Pentru sfînt locaşul acesta, ţara aceasta şi
pentru toate oraşele şi satele şi pentru cei ce cu
credinţă locuiesc într-însele, Domnului să ne rugăm.
Pentru buna întocmire a văzduhului, pentru
îmbelşugarea roadelor pămîntului şi pentru vremuri
paşnice, Domnului să ne rugăm.
Pentru cei ce călătoresc pe ape, pe uscat şi prin
aer, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc,
pentru cei robiţi şi pentru mîntuirea lor, Domnului să
ne rugăm.
Pentru ca să fim izbăviţi noi de tot necazul,
mînia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.
Apără, mîntuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe
noi, Dumnezeule, cu harul Tău.
Pe Preasfînta, curata, preabinecuvîntata,
mărita S tăpîna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi
pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii să o pomenim.
Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa
noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm
Corul: Ţie, Doamne.
Preotul: Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea
şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului, şi S fîntului Duh,
acum şi pururea, şi în vecii vecilor.
Corul: Amin.
 Preotul: Dumnezeu este Domnul şi S-a Şi împărăţia morţii o pierzi de tot
arătat nouă, bine este cuvî ntat Cel ce vi ne întru Şi pre morţii cei din iad îi înviezi.
numele Domnul ui. Mărturisiţi-vă Domnul ui că
este bun, că în veac este mila Lui. Că n-au umbl at în căile Lui cei ce lucrează
Corul: Dumnezeu este Domnul... fărădelegea
Preotul: Înconjurînd m-au înconjurat şi în Te mărim pe Tine,
numele Domnului i-am înfrînt pe ei.
Iisuse Doamne,
Corul: Dumnezeu este Domnul...
Preotul: Nu voi muri, ci voi fi viu şi voi Şi-ngroparea Îţi cinstim şi Patimile,
povesti lucrurile Domnului. Că din stricăciune Tu ne-ai mîntuit.
Corul: Dumnezeu este Domnul... Tu ai poruncit, ca poruncile Tale să fie
Preotul: Piatra, pe care n-au băg at-o în păzite foarte.
seamă zidi torii, aceasta s-a făcut în capul
unghiului; de la Domnul s-a făcut aceasta şi este Cel ce-ai pus pămîntul
minunată întru ochii noştri. Cu măsuri, Hristoase,
Corul: Dumnezeu este Domnul... Astăzi şezi în mic mormînt,
Troparul, glasul al 2-lea: Ziditoriule
Iosif cel cu bun chip, de pe lemn Şi din gropi pe cei ce-au murit
luînd preacurat trupul Tău, cu giulgiu înviezi.
curat înfăşurîndu-L şi cu miresme, în O de s-ar îndrepta căile mele ca să păzesc
mormînt nou îngropîndu-L, L-a pus. poruncile Tale!

Slavă..., Iisuse al meu,

Împărate-a toate,
Cînd Te-ai pogorît la moarte, Cel Ce-ai venit la cei din iad acum
ce eşti viaţa cea fără de moarte, atunci
căutînd?
iadul l-ai omorît cu strălucirea
Vrînd să dezrobeşti pe neamul
Dumnezeirii; şi, cînd ai înviat pe cei
omenesc.
morţi din cele de dedesubt, toate pute rile
cereşti au strigat: „Dătătorule de viaţă, Atunci nu mă voi ruşina, cînd voi căuta
spre toate poruncile Tale.
Hristoase, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.”
Stăpînul a toate
Şi acum...,
Mort se vede în groapă,
Mironosiţelor femei, stînd lîngă Şi deşertătoriul gropilor celor
mormînt, îngerul a grăit: „Miresmele morţilor,
morţilor sînt cuviincioase, iar Hristos Se încuie-n groapă nouă ca un om.
putre junii S-a arătat străin.” Lăuada-Te-voi î ntru îndreptarea inimii, ca
După aceasta, preoţii şi credincioş ii aprind să învăţ judecăţile dreptăţii Tale.
lumînări de ceară curată şi se rînduiesc în jurul mesei, pe
care se află aşezat sfîntul Epitaf. Urmează Catisma a În mormînt viaţă,
şaptesprezecea cu Prohodul, care se cîntă dulce şi cu mare Pus ai fost, Hristoase,
cuviinţă.
Stihurile avînd însemnarea: Stih nu se cîntă, ci se Şi cu moartea Ta pre moarte o ai
citesc, înainte de fiecare tropar. pie rdut
Şi viaţă lumii Tu ai izvorît.
Fericiţi cei fără de prihană, în calea care
umblă în legea Domnului. Îndreptările Tale voi păzi, nu mă părăsi
pî nă în sfîrşit.
În mormînt viaţă,
Cu cei răi, Hristoase,
Pus ai fost, Hristoase,
Ca un rău făcătoriu,
Şi s-au spăimîntat oştirile îngereşti,
Socotit ai fost, dar ne-ai îndreptat
Plecăciunea Ta cea multă
pre toţi,
proslăvind.
Şi din amăgirea celui rău ne-ai scos.
Fericiţi cei ce păzesc poruncile Lui şi-L
caută cu toată ini ma l or. Prin ce îşi va îndrepta tînarul calea sa?
Prin păzirea cuvintelor Tale.
Dar cum mori, viaţă?
Mai frumos cu chipul
Şi cum şezi în mormînt?
Decît oamenii toţi,
7
 Ca un om se vede mort şi fără de Tu-n mormînt fiind pus,
chip, Ziditor Hristoase,
Cel ce firea toată a înfrumuseţat. Temelia iadului s-a cutre murat,
Cu toată inima Te-am căutat pe Tine, să Şi-ale morţilor morminte s-au
nu mă lepezi de la poruncile Tale. deschis.
Iadul cum va răbda Răs plăteşte robului Tău voi trăi şi voi păzi
poruncile Tale.
Venirea Ta, Doamne,
Şi cum nu se va zdrobi-ntunecîndu- Cela ce în palmă
se, Tot pămîntul ţine,
De-a luminii Tale fulgere orbind? Sub pămînt acum cu trupul se află
În ini ma mea am ascuns cuvintele Tale, ca mort,
să nu greşesc Ţie. Slobozind pre morţii cei legaţi în
iad.
Dulcea mea lumină
Şi mîntuitoare, Deschide ochii mei şi voi cunoaşte mi nunile
di n legea Ta.
Cum în groapă-ntunecoasă Tu Te-
ai ascuns? Din stricare, Doamne,
O, răbdare de nespus şi negrăit! Viaţa mea o ridici,
Bine eşti cuvîntat, Doamne, învaţă-mă Şi murind acum, la cei morţi Te-ai
îndreptările Tale. pogorît,
Şi-ale iadului zăvoare ai zdrobit.
Nici de duhuri firea
Nu pricepe, Doamne, Străin sunt eu pe pămînt, să nu mă ascunzi
de la poruncile Tale.
Nici mulţimea făr' de trupuri pot
povesti, Ca lumina'n sfeşnic
Taina îngroparii Tale neajungînd. Se ascunde-acuma
Cu buzele mele am rostit toate judecăţile Subt pămînt ca s ubt obroc Trupul
gurii Tale. Domnului,
Şi din iad goneşte întunericul.
O, minuni streine,
O, ce lucruri nouă, Aprins e sufletul meu de dorirea
judecăţilor Tale în toată vremea.
Cel ce-mi dă suflare mie se poartă
mort, Mulţimea de oaste,
Îngropat de mîinile lui Iosif. Cea duhovnicească,
În calea mărturiilor Tale m-am desfătat ca Dimpreună cu Iosif şi cu Nicodim
de toată bogăţia. Merg să-îngroape pre Cel ce e
neîncăput.
Şi'n mormînt ai apus,
Şi de-al Tatălui sîn Cercetat-ai pe cei mîndri; blestemaţi sînt
cei ce se abat de la poruncile Tale.
Nicicum nu Te-ai despărţit,
Hristoase al meu: Murind Tu de voie,
Străin lucru e acesta şi slăvit! În mormînt ai fost pus,
La poruncile Tale voi cugeta şi voi Şi pre mine ce am fost mort, Iisuse
cunoaşte căile Tale. al meu,
De amara neascultare m-ai scăpat.
Întreaga zidire
Recunoaşte în Tine, Ia de la mine ocara şi defăi marea, că
mărturiile Tale am păzit.
Împărat adevărat pre pămînt şi-n
cer, S-a schimbat zidirea
Deşi-n mic mormînt Te'ncui Iisuse- Cu-ale tale Patimi,
al meu! Căci cu Tine-au pătimit toate cîte
La îndreptările Tale voi cugeta, nu voi uita sînt,
cuvintele Tale. Ţiitoriu-a toate cunoscîndu-Te.

8
 Pentru că au şezut căpeteniile şi pe mine Calea adevărului am ales şi judecăţile Tale
mă cleveteau, iar robul tău cugeta la îndreptările nu le-am uitat.
Tale.
Subt pămînt Te-ai ascuns,
A vieţii piatră Ca un soare acum,
În pîntece luînd, Şi-ntr-a morţii noapte neagră Te-ai
Cel atoatemîncător iad a vărsat, învelit;
Pre toţi morţii cei din veac a Ci rasari, Hristoase-al Meu, mai
înghiţit. strălucit!
Că mărturiile Tale sînt cuge tarea mea, i ar Li pitu-m-am de mărturiile Tale, Doamne ,
îndreptările Tale sfatul meu să nu mă ruşinezi.
În mormînt nou Te-ai pus, Cum ascunde luna
Înnoind, Hristoase, Faţa sa de soare,
Firea oamenilor cu învierea Ta Aşa groapa Te-a ascuns şi pre Tine
După cum se cade unui Dumnezeu. acum,
Li pitu-s-a de pămînt sufletul meu, vi ază- Cel ce prin trupeasca moarte ai
mă după cuvî ntul Tău. apus.
Pre pămînt venit-ai, Pe calea poruncilor Tale am alergat, cînd
Pre Adam să mîntui, ai lărgit ini ma mea.
Şi pre-acesta negăsind, jos Te-ai Iisus Viaţa,
pogorît, Gustînd moarte-acuma,
Pîn-la iad, Stăpînul meu, l-ai Pre toţi oamenii din moarte au
căutat. slobozit,
Vestit-am căile mele şi m-ai auzit învaţă- Şi viaţă tuturor au dăruit.
mă îndreptările Tale. Lege pune mie, Doamne, calea
Pămîntul de frică îndreptărilor Tale şi o voi păzi pururea.
S-a clătit, Cuvinte, Pre întîiul Adam
Şi luceafărul lumina sa şi-a ascuns, Prin păcat omorît,
Apuind a Ta lumină subt pămînt. La viaţă ridicîndu-l cu moartea Ta,
Fă să înţeleg calea îndreptărilor Tale şi voi Adam nou în trup Te-ai arătat
cugeta l a minunile Tale. acum.
Ca un om murit-ai, Înţelepţeşte-mă şi voi căuta legea Ta, şi o
De-a Ta voie, Doamne, voi păzi pe ea cu toată ini ma mea.
Iar ca Dumnezeu pre morţi din Cereştile cete,
groap-ai sculat, Mort întins pentru noi
Şi din întunericul păcatelor. Te-au văzut, Stăpînul meu, şi s-au
Istovitu-s-a sufletul meu de supărare, spăimîntat,
întăreşte-mă întru cuvi ntele Tale. Şi cu aripile s-au acope rit.
Vărsînd rîu de lacrimi, Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor
Peste Tine, Doamne, Tale, că aceasta am voit.
Cea Curată ca o Maică a glăsuit: Pogorîndu-Te mort,
Oare, cum Te voi îngropa, Fiul De pe lemn, Cuvinte,
meu? Iosif, cel cu bun chip Te pune-n
Depărtează de la mine Calea nedreptăţii şi mormînt.
cu legea Ta mă miluieşte. Ci-nviază, Doamne, mîntuind pre
Ca grăunţul de grîu, toţi!
Ce-ncolţeşte-n pămînt, Pleacă ini ma mea l a mărturiile Tale şi nu
Spic aducător de rod nouă Te-ai la lăcomie.
făcut, Bucurie, Doamne,
Înviind pre oamenii cei din Adam. Fiind îngerilor,

9
 Întristare lor acum ai pricinuit,
Cu trup mort ca pe un om văzîndu-
Te.
Întoarce ochii mei ca să nu
deşertăci une; în calea Ta viază-mă.
Suind Tu pre cruce,
Împre ună ai suit
Şi pre muritorii vii, iar stînd subt
pămînt,
Ai sculat de-acolo pe cei adormiţi.
Împli neşte robului Tău cuvîntul Tău, care
este pentru cei ce se tem de Tine.
Ca un leu, Tu, Doamne,
Adormind cu trupul,
Ca un pui de leu Te scoli, Cela ce-
ai fost mort,
Lepădînd greimea bătrîneţelor.
Îndepărtează ocara de care mă tem, căci
judecăţile Tale sunt bune.
Cela ce din coasta
Lui Adam cel dintîi,
Pre strămoaşa-ai plăs muit, eşti în
coastă-mpuns,
Şi izvor curăţitor ne izvorăşti.
Iată am dorit poruncile Tale întru dreptate
Ta vi ază-mă.
Se junghia în taină
Mai ’nainte mielul,
Iar acum Tu, pătimind fără să
cîrteşti,
Eşti făţiş junghiat şi firea curăţesti.
Şi să vină peste mine mila Ta, Doamne,
mîntuirea Ta după cuvîntul Tău.
Cine dar va spune
Chip nou şi-nfricoşat?
Cel ce stăpîneşte toate zidirile
Pătimeşte azi şi moare pentru noi.
Şi voi răspunde cuvînt celor ce mă ocărăsc,
că am nădăjduit întru cuvintele Tale.
Cum de mort se vede
Cel ce dă viaţă,
Strigau înge rii de spaimă fiind
cuprinşi,
Şi cum în mormînt se-ncuie
Dumnezeu?
Să nu îndepărtezi din gura mea cuvîntul
adevărului pînă în sfîrşit, că întru judecăţile Tale
am nădăjduit.
Din coasta Ta, Doamne,
Cea însuliţată,
Izvorăşti mie viaţă cu viaţa Ta
Şi mă înnoieşti şi mă viezi cu ea
vadă Şi voi păzi legea Ta pururea, în veac şi în
veacul veacului.
Tins fiind pe cruce,
Ai chemat pre oameni,
Iar curată coasta Ta împungîndu-se
Tuturor ie rtare dai, Iisuse-al meu.
Am umblat întru l ărgime, că poruncile
Tale am căutat.
Cel cu bun chip, Doamne,
Te găteşte-ngrozit,
Şi încuviinţat Te-îngroapă, ca pre
un mort,
Şi de-al Tău chip mult se-
nfricoşează acum.
Şi am vorbi t des pre mărturiile Tale
înaintea î mpăraţilor şi nu m-am ruşinat.
Subt pămînt de voie,
Ca un mort pogorînd,
Tu ridici de pre pămînt, Hristoase,
la cer,
Pre cei ce de-acolo au căzut de
mult.
Am cugetat la poruncile Tale, pe care le-
am iubi t foarte.
De Te-ai şi văzut mort,
Dar eşti viu Dumnezeu,
Şi ridici de pe pămînt, Hristoase, la
cer,
Pe cei ce de-acolo au căzut de mult.
Am ridicat mîinile mele la poruncile Tale,
pe care le-am iubi t şi am cugetat la îndreptările
Tale.
De Te-ai şi văzut mort,
Dar eşti viu Dumnezeu,
Şi pre oamenii cei morţi pre toţi
înviezi,
Omorînd de tot pe al meu omorîtor.
Adu-ţi aminte de cuvîntul Tău, către robul
Tău, întru care mi-ai dat nădejde.
O, ce bucurie!
Ce dulceaţă multă,
A fost ceea ce-a umplut pre toţi cei
din iad,
Strălucind lumina Ta-n adîncul lui.
Pomeneşte cuvintele Tale robului Tău, de
care mi-ai dat nădejde.
10
 Îngroparea-Ţi laud,
Patimilor mă-nchin,
Şi pute rea îţi măresc, Milostivule,
Că din patimi putrede m-ai
dezlegat.
Aceasta m-a mîngîiat întru smerenia mea,
că cuvîntul Tău m-a vi at.
Asupra Ta, Doamne,
Sabie-au ascuţit,
Şi-a puternicului sabie s-a tocit,
Şi cea din Eden se biruieşte-acum.
Cei mîndri m-au batjocorit peste măsură,
dar de la legea Ta nu m-am abătut.
Văzînd mieluşeaua,
Pe-al său Miel înjunghiat,
Doborîtă de dureri striga
ndemna,
Ca şi turma să se tînguie cu ea.
Adusu-mi-am aminte de jude căţile Tale
cele din veac, Doamne, şi m-am mîngîiat.
În mormînt de Te-ngropi,
Şi la iad de pogori,
Dar şi mormintele, Iisuse le-ai
deşertat,
Şi întregul iad, Hristoase, ai golit.
Mî hnire m-a cuprins din
păcatoşilor, care părăsesc legea Ta.
De-a ta voie, Doamne,
Pogorînd subt pămînt,
Pre toţi oame nii din moarte ai
înviat,
Şi la slava Tatălui i-ai înălţat.
Cîntate erau de mi ne îndreptările Tale în
locul pri begiei mele.
Unul din Treime,
Pentru noi cu trupul,
Defăimată moarte rabdă, binevoind
Se cutre mură şi soare şi pămînt.
Adusu-mi-am aminte de nume le Tău,
Doamne, şi am păzi t legea Ta.
Seminţia Iudei,
Ceia ce au ieşit
Ca dintr-un izvor amar, în groapă
au pus,
Pre Cela ce le-a dat mana de
demult.
Aceasta s-a făcut mie, că îndreptările Tale
am căutat.
Ca un vinovat stă
Cel Preadrept la Pilat,
Şi la moartea cea nedreaptă e
osîndit,
Şi Judecătoriu-i răstignit pe lemn.
Partea mea eşti, Doamne, zis -am să păzesc
legea Ta.
Falnice Israil,
Ucigaşe norod,
Pentru ce-ai ales mai bine pre
Varava,
Şi pe Domnul pentru ce L-ai
răstignit?
Rugatu-m-am feţei Tale, cu toată inima
mea, miluieşte-mă dupre cuvî ntul Tău.
Plăs muind pre Adam
şi- Din pămînt cu mîna,
Pentru dînsul Te-ai făcut om firesc
în trup,
Şi de bunăvoia Ta, Te-ai răstignit.
Cugetat-am l a căile Tale, şi am întors
picioarele mele la mărturiile Tale.
Ascultînd, Cuvinte,
De al Tău Părinte,
Pîn' la iadul cel cumplit, Tu Te-ai
pogorît,
pricina Înviind tot neamul muritorilor.
Gata am fost şi nu m-am tul burat să
păzesc poruncile Tale.
Vai, Lumina lumii,
Vai, a mea Lumină,
O, Iisus-al me u, o, Fiule preadorit,
Cu amar striga Fecioara şi jelea.
Funiile păcătoşilor s-au înfăşurat
împrejurul meu dar legea Ta n-am uitat.
Ucigaş şi vrăjmaş,
Pizmătăreţ norod,
Ruşinează-te măcar, înviind
Hristos,
De măhrama şi de giulgiurile Lui.
La miezul nopţii, m-am sculat ca să Te
laud pe Tine, pentru judecăţile dreptăţii Tale.
Vino, necurate,
Ucigaş ucenic,
Şi pricina răutăţii arată-mi-o.
Pentru ce-ai ajuns tu pre Hristos să
vinzi?
Părtaş sînt cu toţi cei ce se tem de Tine, şi
păzesc poruncile Tale.
11
 Iubitor de oameni Tare şi tăioasă,
Te prefaci, nebune, Ai primit a Te tăia, dar ne-a izvorît
Orbule preaticălos şi neîmpăcat, Rîu de viaţă vie, vecinice Izvor.
Tu ce mirul ai voit să vinzi cu preţ. Bine este mie că m-ai s merit, ca să mă
De mila Ta, Doamne, plin este pămîntul, învăţ îndreptările Tale.
îndeptările Tale mă învaţă. Ca dintr-o fîntînă,
Cu ce preţ vîndut-ai Din îndoitul rîu,
Sfîntului Mir cel ceresc, Ce din coasta Ta a curs, bînd ne
Sau ce lucru de El vrednic în adăpăm,
schimb ai luat? Şi viaţa vecinică o moştenim.
Nebunie-aflaşi, preablestemat Bună-mi este legea gurii Tale, mai mult
satan. decît mii de aur şi argint.
Bunătate ai facut cu robul Tău, Doamne ,
după cuvîntul Tău. Voind Tu, Cuvinte,
De iubești pre săraci, În mormînt Te-ai văzut,
Și mîhnit ești de mir, Dar eşti viu şi îi ridici pre morţi
Ce se varsă curățind suflet păcătos, cum ai zis,
Cum pe-arginți pre-a tuturor Cu-nvierea Ta, Mîntuitorule.
Lumină vinzi? Slavă...,
Învaţă-mă bunătatea, învăţătura şi Te cîntăm, Cuvinte,
cunpştinţa că în poruncile Tale am crezut.
Doamne-al tuturora,
O, Cuvinte, Doamne, Împre ună şi cu Tatăl şi cu Duhul
A mea bucurie, Sfînt,
Îngropare-Ţi de trei zile cum voiu Şi-ngroparea Ta cea sfîntă
răbda? proslăvim.
Mi se rumpe inima ca unei maici. Şi acum...,

Mai înainte de a fi umilit, am greşit, Fericimu-te toţi,

pentru aceasta cuvî ntul Tău am păzit. Maica lui Dumnezeu,
Cine-mi va da apă, Şi-ngroparea de trei zile noi o
Şi izvor de lacrămi, cinstim,
Ca să-L plîng pe Iis us, dulcele meu A Fiului tău, şi-al nostru
Fiu? Dumnezeu.
A strigat Fecioara, Maica Se repetă troparul întîi
Domnului. În mormînt viaţă,
Pus ai fost, Hristoase,
Bun eşti Tu, Doamne, şi întru bunătatea Şi s-au spăimîntat oştirile îngereşti,
Ta, învaţă-mă îndreptările Tale.
Plecăciunea Ta cea multă
O, munţi şi vîlcele, proslăvind.
Şi mulţimi de oameni, Ectenia mică şi ecfonisul:
Tînguiţi-vă şi plîngeţi cu mine toţi Că s-a bunecuvîntat numele Tău şi
Şi jeliţi cu Maica Domnului Ceresc, s-a preamărit Împărăţia Ta, a Tatălui şi
Înmulţitu-s'a asupra mea ne dreptatea a Fiului, şi a Sfîntului Duh, acum şi
celor mîndri, iar eu cu toată ini ma mea voi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.
cerceta poruncile Tale.
Cînd am să te mai văz, STA REA A DO U A
Vecinică Lumină, Cădeşte al doilea preot, cînd sînt mai mulţ i
Bucuria şi dulceaţa Sufletului? preoţi, la fel ca la starea întîi; sau însuşi preotul,
A strigat Fecioara, tînguindu-se. dacă este un singur preot. Apoi, începe rar şi cu glas
lin pe g lasul al 5-lea:
Închegatu-s'a ca grăsimea ini ma lor, iar eu
cu legea Ta m-am desftătat Cuvine-se dar,
Să mărim pre Dătătoriul Vieţii,
Deşi ca o piatră,
12
 Cela ce pe Cruce mîinile şi-au
întins,
Şi-a vrăjmaşului puterea au
zdrobit.
Mîinile Tale m-au facut şi m-au zi dit,
înţelepţeşte-mă şi voi învăţa poruncile Tale.
Cuvine-se dar,
Să mărim pre Tine, Ziditoriul
Căci din patimi Tu ne-ai scos cu
Patima Ta,
Şi din stricăciune toţi ne-am izbă-
vit.
Cei ce se tem de Ti ne mă vor vedea şi se
vor veseli, că în cuvi ntele Tale am nădăjduit.
Soarele-a apus,
Iar pămîntul s-a clătit, Cuvinte,
Apuind Tu ne'nseratul Soare
Hristos,
Şi cu trupul în mormînt puindu-Te.
Cunoscut-am, Doamne, că drepte sunt
judecăţile Tale şi întru adevăr m-ai smerit.
Somn învietor,
În mormînt dormind, Hristoase
Doamne,
Din cel greu somn al păcatului ai
sculat
Întreg neamul ome nesc cel păcătos.
Facă-se dar mil a Ta, ca să mă mîngîie,
după cuvîntul către Tău robul Tău.
Una-ntre femei,
Te-am născut Fiu fără de dure re,
Dar acum s ufăr dureri cu patima
Ta
Cea Curată mult jelindu-se zicea.
Să vină peste mine îndurările Tale, şi voi
trăi, că legea Ta cugetarea mea este.
Sus văzîndu-Te
De Părinte nedespărţit, Doamne,
Iară jos cu Trupul mort subt
pămînt fiind,
Serafimii s-au înfricoşat acum.
Să se ruşineze cei mîndri, că pe nedrept m-
au nedreptăţi, i ar eu voi cugeta l a poruncile Tale.
Răstignindu-Te,
S-a rupt tîmpla bisericii-n mijloc,
Şi şi-ascund luminătorii lumina lor.
Subt pămînt, Tu, soare ascunzîndu-
Te.
13
Să se întoarcă s pre mine cei ce se tem de
Tine şi cei ce cunosc măr turiile Tale.
Cela ce c-un semn
A făcut la început pămîntul,
Azi apune subt pămînt ca un
muritor.
Îngrozeşte-te de aceasta, ceriule!
Să fie ini ma fără prihană întru
îndreptările Tale, ca să nu mă ruşinez.
Subt pămînt apui,
Cel ce-ai zidit pre om cu mîna,
Ca pre oameni să-i înalţi din
căderea lor,
Cu puterea cea atotputernică.
Se topeşte sufletul meu după mîntuirea Ta,
în cuvî ntul Tău am nădăjdui t.
Veniţi să cîntăm,
Lui Hristos cel mort jelire sfîntă
Ca femeile ce mir au adus atunci,
S-auzim cu ele: Bucuraţi-vă!
Sfîrşitu-s'au ochii mei după cuvî ntul Tău,
zicînd: Cînd ma vei mîngîia.
Cu adevărat,
Nesecat Mir eşti, Cuvinte Doamne,
Pentru-aceea şi femeile mir Ți-
aduc,
Celui viu, ca unui mort şi îngropat.
Că m-am făcut ca un foale la fum, dar
îndreptările Tale nu le-am uitat.
Cu-ngroparea Ta
Ai zdrobit de tot iadul, Hristoase,
Şi cu moartea Ta pre moarte ai
omorît,
Şi din stricăciune lumea izbăveşti.
Cîte sunt zilele robului Tău, cî nd vei
judeca pe cei ce mă prigonesc?
Rîu de viaţă eşti,
Ce din Tatăl curgi, înţelepciune,
Iar în groapă apuind, viaţă
dăruieşti,
Celor din adîncurile iadului.
Spusu-mi -au călcătorii de lege
deşertăci uni, dar nu sunt ca legea Ta, Doamne.
Ca să înnoiesc
Firea oamenilor cea zdrobită,
Eu cu moartea Mi-am rănit Trupul
Meu, voind;
Deci, jelind, nu-ţi bate pieptul,
Maica Mea.
 Toate poruncile Tale sunt adevărul, pe
nedrept m-au prigonit, ajută-mă.
Subt pămînt apui,
Cel ce eşti luceafăr al dreptăţii,
Şi pre morţi ai ridicat ca dintr-un
somn gre u,
Alungînd din iad tot întunericul.
Puţin a fost de nu m-am sfîrşit pe pămînt,
dar eu n-am părăsit poruncile Tale.
Bob cu două firi
Dătătoriul de viaţă astăzi,
În adînc pămînt cu lacrămi se
samănă;
Răsărind El, iar lumea va bucura.
După mila Ta viază-mă, şi voi păzi
mărturiile gurii mele.
S-a temut Adam,
Dumnezeu umblînd în rai atuncea,
Iar acum s'a bucurat c'ai venit la
iad,
Căci căzînd atunci, acum s'a ridi-
cat.
În veac, Doamne , cuvîntul Tău rămîne în
cer.
Maica Ta acum
Varsă rîuri de lacrămi, Hristoase,
Şi-a strigat cînd Te-a văzut cu
Trupu-n mormînt:
Înviază, Fiule, precum ai zis!
În neam şi în neam adevărul Tău,
întemeiat-ai pămî ntul şi rămîne.
Iosif Te-a ascuns
Cu evlavie, în groapă nouă,
Şi cîntări de îngropare
dumnezeieşti
Ţi-a cîntat, cu lacrămi împletindu-
le.
După rîndui ala Ta rămîne ziua, că toate
sînt slujitoare Ţie.
Doamne, Maica Ta,
Pironit văzîndu-Te pe cruce,
De amară întristare sufletul ei
S-a pătruns de cuie şi de sabie.
De n-ar fi fost legea Ta gîndirea mea,
atunci aş fi pierit întru necazul meu.
Maica Ta, văzînd,
Adăparea ta cu fiere, Doamne,
Cel ce eşti dulceaţa lumii noastre
întregi,
14
Faţa ei cu amare lacrămi a udat.
În veac nu voi uita îndreptările Tale, că
într-însele m-ai viat, Doamne.
Rău m-am întristat.
Şi rărunchii mi se rup, Cuvinte,
Junghierea Ta nedreaptă văzîndu-
o,
Zis-a Preacurata, tînguindu-se.
Al tău sunt eu mîntuieşte-mă, că
îndreptările Tale am căutat.
Cum am să-Ţi închid
Ochii dulci şi-a Tale buze, Doamne,
Şi cum dar ca pre un mort Te voiu
îngropa?
Iosif a strigat, înfiorîndu-se.
Pe mine m-au aşteptat păcătoşii ca să mă
pi ardă, mărturiile Tale am priceput.
Jalnice cîntări
Iosif şi cu Nicodim îi cîntă,
Lui Hristos Ce s-a-ngropat acum în
mormînt,
Şi cu dînşii cîntă Cetele cereşti.
La tot lucrul desăvîrşit am văzut sfîrşit,
dar porunca Ta este fără de sfîrşit.
Subt pamînt apui,
Tu Hristoase, Soare al dreptăţii;
Deci și Luna, a Ta Maică ce Te-a
născut,
De dureri se stinge, nevăzîndu-Te.
Cît am iubi t legea Ta, Doamne, ea toată
ziua gîndirea mea este.
Iadul s-a-ngrozit,
Dătătoriule de viaţă, Doamne,
Cînd prădată şi-a văzut bogăţia lui,
Şi-nviaţi pe morţii cei legaţi din
veac.
Mai mult decît pe vrăjmaşii mei m-ai
înţelepţit cu porunca Ta, că în veac a mea este.
Soare luminos,
După noapte străluceşte, Doamne,
Iar Tu, după moartea Ta,
străluceşti mai mult,
Înviind din groapă ca un
Dumnezeu.
Mai mult decît învăţătorii mei am
priceput, că la mărturiile Tale gîndirea mea este.
Ziditorule,
Priimindu-Te în sîn, pămîntul,
 S-a clătit de frică Ta Preaputernice,
Şi pre morţi cutre murul i-a
deşteptat.
Mai mult decît bătrînii am înţeles, că
poruncile Tale am căutat.
O, Hristoase al meu,
Iosif şi Nicodim cu miruri,
Într-un chip prea osebit acum Te
gătesc,
Strigînd: O, pămînte-nfricoşază-te!
De la toată calea cea rea mi-am oprit
picioarele mele, ca să păzesc cuvi ntele Tale.
Doamne, ai apus,
Şi cu Tine-a soarelui lumină,
Iar zidirea de cutre mur cuprinsu-s-
a Dar sutaşul Dumne zeu Te ştie.
Făcătoru-al tuturor vestindu-Te.
De la judecăţile Tale nu m-am abătut, că
Tu ai pus lege mie.
Piatra cea din unghi
Se acopere de cea tăiată
Şi pre Domnu-l pune-n groapă un
muritor
Înfioară-te de acum, pămîntule!
Cît sînt de dulci limbii mele cuvintele Tale,
mai mul t decît mierea în gura mea.
Vezi-ne aci,
Ucenicul cel iubit şi Maica,
Şi cu dulce glas răspunde-ne, Fiule!
A strigat Curata, cu amar plîngînd.
Din poruncile Tale m-am făcut priceput,
pentru aceasta am urît toată calea nedreptăţii.
Al vieţii fiind
Dătător, Cuvinte, pre Iudeii,
Ce pre Cruce Te-au suit, nu i-ai
omorît,
Ci-mpre ună şi pre-ai lor morţi
înviezi.
Făclie picioarelor mele este legea Ta şi
lumină cărărilor mele.
Nici chip ai avut,
Nici frumʹseţe, cînd pătimeai,
Doamne,
Dar mai mult ai strălucit, cînd ai
înviat,
Şi cu sfinte raze ne-ai împodobit.
Juratu-m-am şi m-am hotărît să păzesc
judecăţile dreptăţii Tale.
15
Ai apus în trup,
Subt pămînt, nestinsule Luceafăr,
Şi aceasta neputînd vedea soarele,
În amiază-zi el s-a întunecat.
Umilit am fost pînă în sfîrşit, Doamne ,
vi ază-mă după cuvî ntul Tău.
Luna, soarele,
Se întunecă-mpreună, Doamne,
Şi robi binevoitori Ţi s-au arătat,
Şi în mantii negre s-au
învestmîntat.
Cele de bună voie ale gurii mele
bi nevoieşte-le, Doamne, şi jude căţile Tale mă
învaţă.
De ai şi murit,
Iar eu cum Te-oi pipăi, Dumnezeul
meu?
Mă cutre mur - a strigat cel cu bun
chip.
Sufletul meu în mîinile Tale este pururea şi
legea Ta n-am uitat.
A dormit Adam,
Şi din coasta lui îşi scoasei moarte,
Tu dormind acum, Cuvinte-al lui
Dumnezeu,
Viaţă lumii izvorăşti din coasta Ta.
Pusu-mi-au păcătoşii cursă mie dar de la
poruncile Tale n-am rătăcit.
Ai dormit puţin,
Şi-ai dat viaţă la cei morţi,
Hristoase,
Şi-nviind ai înviat pre cei adormiţi,
Ce-adormiseră din veacuri, B unule.
Moştenit-am mărturiile Tale în veac, că
bucurie ini mii mele sunt.
De ai şi murit,
Dar ai dat vinul de mîntuire,
Viţă carea izvorăşti viaţă tuturor.
Patima şi Crucea Ta Ţi le slăvesc.
Plecat-am ini ma mea ca să fac îndreptările
Tale în veac pentru răspl ătire.
Cum pot suferi
Cereştile Cete îndrăzneala
Celor ce Te-au răstignit,
Dumnezeule,
Cînd Te văd gol, sîngerat şi osîndit?
Pe călcătorii de lege am urît şi legea Ta am
iubit.
 Îndărătnic neam
Jidovesc ce ai luat arvuna,
Cunoscut-ai ridicarea Bisericii,
Pre Hristos dar pentru ce L-ai
osîndit?
Ajutorul meu şi sprijinitorul meu eşti Tu,
în cuvî ntul Tău am nădăjdui t.
În batjocură
Tu îmbraci pre Împodobitorul,
Care cerul a-ntărit şi-a împodobit
Tot pămîntul într-un chip
preaminunat.
Depărtaţi-vă de l a mine cei ce vicleni ţi, şi
voi cerceta poruncile Dumnezeului meu.
Ca un pelican,
Te-ai rănit în coasta Ta, Cuvinte,
Şi-ai dat viaţă l-ai Tăi fii, care au
murit,
Răspîndind asupra lor izvoare vii.
Apără-mă după cuvîntul Tău şi mă vi ază şi
să nu-mi dai de ruşine aşteptarea mea.
Oarecînd Navi
Opri soarele, zdrobind duş manii,
Iar Tu, Soare, ascunzîndu-Ţi
lumina Ta
Ai zdrobit pre-al iadului stăpînitor.
Ajută-mă şi mă voi mîntui şi voi cugeta l a
îndreptările Tale pururea.
Nu Te-ai despărţit
De-al Părintelui sîn, Milostive,
Chiar binevoind a lua chip de
muritor,
Şi în iad, Hristoase-al meu, te-ai
pogorît.
Defăimat-ai pe toţi cei ce se depărtează de
la îndreptările Tale, pentru că nedrept este
gîndul lor.
Tins fiind pre lemn,
Cel ce spînzuri pămîntul pre ape,
În pămînt, fără suflare, acum
pogori.
Care lucru nerăbdîndu-l, tre mură.
Socotit-am călcători de lege pe toţi
păcătoşii pămîntului, pentru aceasta am iubi t
mărturiile Tale pururea.
Vai, o Fiul meu! -
Preacurata jeleşte şi zice,
Că pre care-L aşteptam ca pre-un
Împărat,
16
Osîndit acum pre Cruce Îl privesc.
Străpunge cu frica Ta trupul meu că de
judecăţile Tale m-am temut.
Astfel mi-a vestit
Gavriil venind din cer la mine,
Şi mi-a spus că-mpărăţia Fiului
meu
Este o împărăţie vecinică.
Făcut-am judecată şi dreptate, nu mă da
pe mine celor ce î mi fac strîmbătate.
Vai, s-a împlinit
Cea a lui Simeon proorocie,
Căci trecut-a sabie care a străpuns
Prin inima mea, Emmanuil!
Primeşte pe robul Tău în bunătate, ca să
nu mă clevetească cei mîndri.
O, iudeilor,
Ruşinaţi-vă măcar de morţii
Înviaţi de Dătătorul vieţii lor,
Cel pre Care plini de pizmă L-aţi
ucis.
Sfîrşitu-s-au ochii mei după mîntuirea Ta
şi după cuvî ntul dreptăţii Tale.
S-a cutremurat.
Şi lumina Soarele şi-a stins-o,
Cînd în groapă Te-a văzut
neînsufleţit,
Nevăzuta mea lumină, Bunule!
Fă cu robul Tău după mila Ta şi
îndreptările Tale mă învaţă.
Cu amar a plîngea
Preacurata Maica Ta, Cuvinte,
Cînd pre Tine Te-a văzut acum în
mormînt,
Dumnezeu fără-nceput şi negrăit.
Robul Tău sunt eu, înţelepţeşte-mă şi voi
cunoaşte mărturiile Tale.
Maica Precista,
Omorîrea Ta văzînd, Hristoase,
Cu adîncă-amărăciune Ţie grăia:
Să nu zăboveşti, Viaţă, între morţi!
Vremea este să lucreze Domnul, că
oamenii au stricat legea Ta.
Iadul cel cumplit
Tremura cînd Te-a văzut pre Tine,
Soare Vecinice al slavei, Hristoase-
al meu,
Şi în grabă-a dat din el pre cei
legaţi.
 Pentru aceasta am iubit poruncile Tale, Cela ce pe Cruce mîinile Și-au
mai mul t decît aurul şi topaza. întins
Ce privelişte Şi-a vrăjmaş ului putere au zdrobit.
Mare şi grozavă acum se vede,
Căci al vieţii Dătător, moarte-au Ectenia mică şi ecfonisul:
răbdat,
Voind El să dea viaţă tuturor! Că sfînt eşti, Dumnezeu nostru,
Cela ce Te odihneşti pe scaunul slavei cel
Pentru aceasta s pre toate poruncile Tale de heruvimi, şi Ţie slavă Îţi înălţăm,
m-am îndreptat, toată calea nedreaptă am urît.
împreună şi Părintelui Tău celui fără de
Coasta Ţi-au împuns, înce put şi Preasfîntului şi bunului şi de
Mîinile Ţi-au pironit, Stăpîne, viaţă Făcătorului Tău Duh, acum şi
Şi cu rana Ta din coastă ai vindecat pururea, şi în vecii vecilor. Amin.
Ne-nfrînarea mîinilor strămoşilor.
Mi nunate sunt mărturiile Tale, pentru ST A REA A TREIA
aceasta le-a cercetat pe ele sufletul meu. Glasul al 3-lea:
Oarecînd jelea Neamurile toate
Toată casa pre fiul Rahilei, Cîntare-ngropării
Iar acum pre al Fecioarei Fiu Îl je- Ţi-aduc, Hristoase al meu.
lesc
Caută spre mi ne şi mă miluieş te, după
Maica Lui şi ceata Ucenicilor.
judecata Ta faţă de cei ce i ubesc numele Tău.
Arătarea cuvi ntel or Tale luminează şi
înţelepţeşte pe prunci.
Arimathianul
Jalnic Te pogoară,
Palme şi loviri Şi în mormînt Te-ngropă.
I S-au dat lui Hristos preste faţă,
Paşii mei îndreptează-I după cuvî ntul Tău
Celui ce cu mîna Sa pre om şi să nu mă stăpî nească nicio fărădelege.
plăs mui,
Şi-a zdrobit cu totul ale fiarei fălci. De mir purtătoare,
Mir Ţie, Hristoase,
Gura mea am deschis şi am afl at că de
Aduc cu sîrguinţă.
poruncile Tale am dorit.
Izbăveşte-mă de clevetirea oamenil or și voi
Toţi cei credincioşi, păzi poruncile Tale.
Cu-ngroparea Ta scăpaţi din
moarte, Vino-ntreagă fire,
Îţi cinstim, Hristoase-al nostru, cu Psalmi de îngropare
laude, Lui Hristos să aducem.
Răstignirea şi'ngroparea ta acum. Faţa Ta arat-o peste robul Tău şi mă
învaţă poruncile Tale.
Slavă...,
Pre Cel viu cu miruri,
Cel făr-de-nceput, Ca pre-un mort să ungem,
Cel ce eşti Părinte, Fiu şi Duh Sfînt, Cu mironosiţele.
Întăreşte stăpînirea-mpăraţilor,
Şi le dă izbîndă-asupra celor răi. Izvoare de apă s-au pogorît di n ochii mei,
pentru că n-am păzit legea Ta.
Şi acum...,
Fericitul Iosif,
Ceea ce ai născut, Trupul ce dă viaţă,
Preacurată Fecioară, Viaţa, A lui Hristos, îngroapă.
Din biserică alungă smintelile, Drept eşti, Doamne, şi drepte sunt
Şi dă pace, ca o bună tuturor. judecăţile Tale.
Se repetă troparul întîi: Cei hrăniţi cu mana,
Cuvine-se dar, Sfat viclean ridică,
Să mărim pre Dătătoriul vieţii, Spre Binefăcătorul.

17
 Poruncit-ai cu dreptate mărturiile Tale și Primăvară dulce,
cu tot adevărul. Fiul meu prea dulce, Frumʹseţea-Ţi
Cei hrăniți cu mana unde-a apus?
Oțet și cu fiere Deschis-am ochii mei dis-de-di mineaţă, ca
Ți-aduc, Hristose al Meu. să cuget la cuvi ntele Tale.
Topitu-m-a rî vna Ta, că au ui tat cuvintele Plîngere pornit-a,
Tale vrajmaşii mei. Maica Preacurata,
O, ce nebunie! Cînd ai murit, Cuvinte.
Pre Hristos omoară, Gl asul meu auzi-l, Doamne, după mil a Ta,
Cei ce au ucis pre proroci. după judecata Ta mă vi ază.

Lămurit cu foc este cuvîntul Tău foarte, şi Vin cu mir să-L ungă,
robul Tău l-a iubi t pe el. De mir purtătoare,
Ca rob făr-de minte, Pre Hristos, Mirul ceresc.
A vîndut Iuda Apropiatu-s-au cei ce mă pri gonesc cu
Pre-Adîncu-nţelepciunii. farădelege, dar de la legea Ta, s-au îndepărtat.

Tînăr sunt eu şi defăi mat, dar îndreptările Cu moartea pre moarte

Tale nu le-am uitat. O omori, Tu, Doamne,
Cu sfînta Ta putere.
Rob se dă pre sineşi
Vicleanul de Iuda, Aproape eşti Tu, Doamne, şi toate
Cel ce-a vîndut pe Domnul poruncile Tale sunt adevărul .

Dreptatea Ta este dreptate în veac şi legea Piere amăgitorul,

Ta adevărul. Scapă amăgitul,
Cu-nţelepciunea-Ţi, Doamne.
Bine a zis Solomon,
Groapă-adîncă-au gura, Din început am cunoscut dintru mărturiile
Tale, că în veac le-ai întemeiat pe ele.
Nelegiuiţii jidovi.
Necazuri şi nevoi au dat peste mine dar,
Cade vînzătorul,
poruncile Tale sunt gîndirea mea. În iad se pogoară,
În groapa stricăciunii.
Doar ciulini şi laţuri,
Pre strîmbe căi află, Vezi smerenia mea şi mă scoate, că legea
Ta n-am uitat.
Nelegiuiţii jidovi.
Doar ciulini şi laţuri
Drepte sunt mărturiile Tale în veac,
înţelepţeşte-mă şi voi fi vi u. Sînt căile Iudei,
Celui nebun şi viclean.
Iosif şi Nicodim,
Judecă pricina mea și mă izbăvește; după
Pre Domnul îngroapă, cuvîntul Tău, fă-mă viu.
Cu toată cuviinţa.
Pier toţi împreună,
Strigat-am cu toată ini ma mea auzi-mă,
Cei ce răstigniră,
Doamne, îndreptările Tale voi căuta.
Pre Fiul lui Dumnezeu.
Slavă Ţie, Doamne,
Departe este de la păcătoşi mîntuirea, că
Cel ce dai viaţă, îndreptările Tale nu le-ai căutat.
Şi-n iad puternic pogori.
Pier toţi împreună,
Strigat-am către Tine, mîntuiește-mă și voi ʹn groapa stricăciunii,
păzi poruncile Tale.
Bărbaţii sîngiurilor.
Maica Preacurata Îndurările multe sînt, Doamne, după
Se jelea, Cuvinte, judecata Ta mă viază.
Văzîndu-Te mort acum.
Fiule din Tatăl,
Din zori m-am sculat şi am strigat întru Împărat a toate,
cuvintele Tale am nădăjduit. Cum ai primit patima?

18
 Mulţi sunt cei ce mă gonesc şi mă necăjesc Scoală-Te-ndurate,
de la mărturiile Tale nu m-am abătut. Şi pre noi din groapa,
Maica mieluşeaua, A iadului ne scoate!
Mielul ei pre Cruce, Păzit-a sufletul meu mărturiile Tale şi le-a
Văzîndu-L, s-a tînguit. iubit foarte.

Văzut-am pe cei nepricepuţi şi mă Doamne înviază,

sfîrşeam, că n-au păzit cuvi ntele Tale. Zicea vărsînd lacrămi,
Trup ce dă viaţă, Maica Ta ce Te-a născut.
Iosif împreună Păzit-am poruncile Tale şi mărturiile Tale,
Cu Nicodim îngroapă. că toate căile mele înai ntea Ta sunt, Doamne.

Vezi că poruncile Tale am iubi t, Doamne , Înviază grabnic,

întru mila Ta mă vi ază. Alungînd durerea
Curatei tale Maice!
Mult înlăcrămată,
A strigat Fecioara, Să se apropie rugăciunea mea înaintea Ta,
Doamne, după cuvîntul Tău mă înțelepţeşte.
Rărunchii pătrunzîndu-şi.
Începutul c uvintelor Tale este adevărul şi Prinse-au fost de frică,
veşnice toate judecăţile dreptăţii Tale. Cereştile Cete,
Cînd Te-au văzut mort, Doamne.
O, a mea lumină,
Fiul meu Prea dulce, Să ajung ă cererea mea înaintea Ta,
Doamne după cuvîntul Tău mă izbăveşte.
Cum te-ai ascuns în groapă!
Iartă de greşale,
Căpeteniile m-au prigonit în zadar, i ar de
cuvintele Tale s-a înfricoşat ini ma mea. Pre cei ce cu frică,
Cinstesc a Tale patimi.
Nu mai plînge Maică,
Să răspîndească buzele mele laudă, cînd
Pe Adam şi Eva, m-ai învăţat îndreptările Tale.
Ca să-i slobod, Eu sufăr.
O, înfricoşată,
Bucura-mă-voi de cuvintele Tale ca cel ce Streină vedere,
a aflat comoară mare.
Pămîntul cum Te-ascunde!
Fiul meu slăvescu-Ţi, Rosti-va li mba mea cuvi nte le Tale, că toate
Înalta-ndurare, poruncile Tale sunt drepte.
Cu carea rabzi acestea.
Oare cînd un Iosif
Nedreptatea am urît şi am dis preţuit, iar Ţi-a slujit în fugă,
legea Ta am iubi t. Şi-acum Te-ngroapă altul.
Cu oţet şi fiere Mî na Ta să mă izbăvească, că poruncile
Te-au adăpat, Doamne, Tale am ales.
Gustarea veche s-o strici. Plînge, Te jeleşte,
De şapte ori pe zi Te-am lăudat, pentru Preacurata-Ţi Maică
judecăţile dreptăţii Tale. Fiind Tu mort, Cuvinte.
Te-ai suit pre cruce, Dorit-am mîntuirea Ta, Doam ne şi legea
Cel ce altădată Ta gîndirea mea este.
Umbrişi norodul subt nor. Spaimă ia pre îngeri
Pace este multă au cei ce iubesc legea Ta şi De grozava-Ţi moarte,
nu se smintesc. O, Ziditor a toate!
De mir purtătoare, Viu va fi sufletul meu şi Te va l ăuda, şi
Viind la-a ta groapă, judecăţile Tale î mi vor ajuta mie.
Ţi-aduceau, Doamne, miruri. Pînă-n zori cu miruri
Aşteptat-am mîntuirea Ta, Doamne, şi Ţi-au stropit mormîntul,
poruncile Tale am iubi t. Cele înţelepţite.

19
 Rătăcit-am ca o oaie pierdută, caută pe
robul Tău, că poruncile Tale nu le-am uitat.
Bisericii pace,
Nouă mîntuire,
Cu înviere-Ţi dă-ne!
Slavă...,
O, Treime Sfîntă,
Tată, Fiu şi Duhul,
Lumea o miluieşte!
Şi acum...,
Robilor Tăi Maică,
Dă-le ca să vază,
Scularea Fiului tău!
Se repetă troparul întîi:
Neamurile toate
Laudă-ngropării
Ţi-aduc, Hristoase al meu.
Şi îndată se cîntă, pe glasul al 5-lea:
BINECUVÎNTĂRILE ÎNVIERII
Alcătuire a lui Petru Lampadarie.
Corul: Bine eşti cuvîntat, Doamne, învaţă-
ne pe noi î ndreptări le Tale.
Soborul îngeresc s-a mirat,
văzîndu-Te pe Tine între cei morţi socotit
fiind şi, puterea morţii surpînd,
Mîntuitorule, şi împreună cu Tine pe
Adam ridicîndu-l, şi din iad pe toţi
slobozindu-i.
Bine eşti cuvîntat, Doamne...
Pentru ce miruri, din milostivire,
cu lacrimi amestecaţi, o uceniţelor?
Îngerul cel ce a strălucit la mormînt a zis
mironosiţelor: „Vedeţi voi groapa şi
înţelegeţi, că Mîntuitorul a înviat din
mormînt.”
Bine eşti cuvîntat, Doamne...
Foarte de dimineaţă mironosiţele
au alergat la mormîntul Tău, tînguindu-
se; dar înaintea lor a stat Îngerul şi a zis:
„Vremea tînguirii a încetat, nu mai
plîngeţi, ci Apostolilor spuneţi învierea.”
Bine eşti cuvîntat, Doamne...
Mironosiţele femei, cu miruri
venind la groapa Ta, Mîntuitorule,
plîngeau; iar Îngerul către dînsele a
20
grăit, zicînd: De ce socotiți pe Cel viu cu
cei morți? Căci, ca un Dumne zeu a înviat
din mormînt.
Slavă..., a Treimii:
Închină-mu-ne Tatălui şi Fiului şi
Sfîntului Duh, Sfintei Treimi întru o
fiinţă cu serafimii grăind: Sfînt, sfînt,
sfînt eşti, Doamne.
Şi acum..., a Născătoarei:
Pe Dătătorul de viaţă născîndu-L,
Fecioară, de păcat pe Adam l-ai mîntuit;
şi bucurie Evei în locul întristării i-ai
dăruit; şi pe cei căzuţi din viaţă i-a
îndreptat la ace eaşi, Cel ce S-a întrupat
din tine, Dumnezeu şi om.
Aliluia... (de 3 ori)
Ectenia mică:
Preotul: Iară şi iară...
Vo zg las: Că Tu eşti Împăratul păcii,
Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm,
împreună şi Părintelui Tău Celui fără de început
şi Preasfîntului şi bunului, şi de vi aţă făcătorului
Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.
S E D E A L N A, glasul 1:
Podobie: Mormîntul Tău...
Citeţul 1: Amin. Cu giulgiu curat şi
cu miresme dumnezeieşti a uns preacurat
trupul tău Iosif, cerîndu-L la Pilat, şi L-a
pus în mormînt nou. Pentru aceasta, dis-
de-dimineaţă venind mironosiţele femei,
au grăit: „Arată nouă precum ai zis mai
înainte, Hristoase, Învierea Ta.”
Slavă..., Şi acum..., altă Sedealnă, acelaşi
glas şi aceeaşi podobie:
Spăimîntatu-s-au cetele îngerilor,
văzînd pe Cel ce şade în sînurile Tatălui
cel nemuritor, cum a fost pus în mormînt
ca un mort; pe Care-L înconjoară cetele
îngereşti şi-L slăvesc împreună cu morţii
cei din iad, ca pe un Făcător şi Domn.
Psalmul 50
Citeţul 2: Miluieşte-mă, Dumnezeule
după mare mila Ta şi după mulţimea
îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
Mai vîrtos mă spală de fărădelegea mea
şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fără-
delegea mea eu o cunosc şi păcatul me u
înaintea mea este pururea. Ţie unuia am
greşit şi rău înaintea Ta am făcut, ca să
fii îndreptăţit întru cuvintele Tale şi să
biruieşti cînd vei judeca Tu. Că iată întru
fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a
născut maica mea. Că iată adevărul ai
iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale
înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie.
Stropi-mă-vei cu isop, şi mă voi curăţi;
spăla-mă-vei şi mai vîrtos decît zăpada
mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie
şi veselie; bucura-se-vor oasele cele
smerite. Întoarce faţa Ta de către
păcatele mele şi toate fărădelegile mele
şterge-le. Inimă curată zideşte întru
mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte
întru cele dinăuntru ale mele. Nu mă
lepăda de la faţa Ta şi Duhul tău cel Sfînt
nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria
mîntuirii Tale şi cu duh stăpînitor mă
întăreşte. Învăţa-voi pe cei fărădelege
căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se
vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea
de sînge, Dumne zeule, Dumnezeul
mîntuiri mele; bucura-se-va limba mea
de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele
vei deschide şi gura mea va vesti lauda
Ta. Că de ai fi voit je rtfă, Ţi-aş fi dat;
arderile de tot nu le voi binevoi. Jertfa lui
Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrîntă
şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă
bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta,
Sionului şi să se zidească zidurile
Ierusalimului. Atunci vei binevoi je rtfa
dreptăţii, prinosul şi arderile de tot;
atunci vor pune pe altarul Tău viţei.
C A NO N UL
Irmosul de două ori, iar troparele pe 12 şi
iarăşi irmosul, în amîndouă stranele, împ reună.
Acest Canon, de la Cîntarea înt îi p înă la
Cîntarea a 6-a, este alcătuire a lu i Marcu monahul,
episcopul Idruntului. Irmoasele sînt alcătuire a unei
femei cu nu mele Casia. Iar de la Cîntarea a 6-a pînă
la sfîrşit sînt alcătuire a lui Cosma.
Afară de irmoase, celelalte tropare în greceşte
au acest acrostih: „Şi astăzi laud Sî mbăta cea
mare.”
Cîntarea 1-a, glasul al 6-lea:
Irmosul:
Pe Cel ce a acoperit cu valul mării
oarecînd pe prigonitorul tiran, subt pămînt
L-au ascuns feciorii celor mîntuiţi. Iar
noi, ca fecioarele, să cîn-tăm Domnului,
căci cu slavă S-a preaslăvit.
21
Doamne Dumnezeul meu, cîn-tare
de petrecere şi laudă de îngropare voi
cînta Ţie, Celui ce mi-ai deschis intrările
vieţii cu îngroparea Ta, şi moartea şi
iadul cu moartea ai omorît.
Sus pe scaun şi jos în mormînt,
cunoscîndu-Te cele mai presus de lume şi
cele de subt pămînt, Mîntuitorul meu, s-
au cutremurat de moartea Ta; că mai
presus de gînd Te-ai văzut mort,
Începătorule al vieţii.
Ca să umpli toate de slava Ta, Te-ai
pogorît în cele de desubtul pămîntului;
că nu s-a ascuns de Tine fiinţa mea cea
din Adam şi, îngropîndu-Te, m-ai înnoit
pe mine, cel stricat, Iubitorule de oame ni.
Cîntarea a 3-a:
Irmosul:
P e Tine, Cel ce ai spînzurat pe ape
tot pămîntul fără ţinere, văzîndu-Te
făptura spînzurat în locul Căpăţînii, de
multă spaimă a fost cuprinsă, strigînd:
„Nu este sfînt, fără numai Tu, Doamne.”
Închipuirile îngropării Tale le-ai
arătat, înmulţind vedeniile; iar acum cele
ascunse ale Tale, văzute le-ai făcut cu
dumnezeiască bărbăţie şi celor din iad,
Stăpîne, care strigă: „Nu este sfînt, fără
numai Tu, Doamne.”
Întinsu-Ţi-ai palmele şi ai
împreunat cele depărtate de de mult; iar
cu înfăşurarea giulgiului, Mîntuitorule, şi
cu mormîntul ai dezlegat pe cei legaţi,
care strigau: „Nu este sfînt, fără numai
Tu, Doamne.”
În mormînt şi subt peceţi Te-ai
cuprins, Nemuritorule, de bunăvoie; că
puterea Ta Ţi-ai arătat prin fapte, cu
dumnezeiasca lucrare, celor ce cîntă:
„Nu este sfînt, fără numai Tu, Doamne,
Iubitorule de oameni.”
Ectenia mică:
Preotul: Iară şi iară...
Vo zg las: Că Tu eşti Dumnezeu nostru și
Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și
Sfîntului Duh, acum și pururea și în vecii
vecilor.
Corul: Amin.
S E D E A L N A, glasul 1:
Însăşi podobia:
Citeţul 1: Mormîntul tău,
Mîntuitorule, ostaşii străjuindu-l, morţi
s-au făcut de strălucirea înge rului ce s-a
arătat, care a vestit femeilor învierea. Pe
Tine Te mărim, pierzătorul stricăciunii,
la Tine cădem, Cel ce ai înviat din
mormînt, la Unul, Dumne zeul nostru.
Slavă..., Şi acum..., tot aceasta.
Cîntarea a 4-a:
Irmosul:
Smerenia Ta cea dumnezeiască pe
Cruce, mai înainte văzînd-o Avacum,
spăimîntîndu-se, a grăit: „Tu ai tăiat tăria
celor puternici, Bunule, unindu-Te cu cei
din iad, ca un Atotputernic.”
Astăzi ai sfinţit ziua a şaptea, pe
care o ai binecuvîntat întîi cu încetarea
lucrărilor; că toate le prefaci şi le
înnoieşti, odihnindu-Te, Mîntuitorul
meu, şi iarăşi zidindu-ne
Biruind Tu cu pute rea
Dumnezeirii, sufletul Tău de la trup s-a
despărţit; că a rupt amîndouă legăturile:
a morţii şi a iadului, cu pute rea Ta,
Cuvinte.
Iadul întîmpinîndu-Te, Cuvinte, s-a
amărît văzîndu-Te om îndumne zeit, rănit
de bătăi şi Atotputernic; şi de
înfricoşătorul Tău chip a rămas fără de
glas.
Cîntarea a 5-a:
Irmosul:
Lumina cea neînserată a Împărăţit-a iadul peste neamul
dumnezeieştii arătării Tale, Hristoase,
care s-a făcut spre noi, pentru milostivirea
Ta, Isaia văzînd-o, de noapte mînecînd, a
grăit: „Învia-vor morţii şi cei din
morminte se vor scula şi toţi cei de pe
pămînt se vor bucura.”
Înnoieşti pe pămînteni, Ziditorule,
făcîndu-Te pămîntean; şi giulgiul şi
mormîntul arată taina ce este întru Tine,
Cuvinte; că sfetnicul cel cuvios înseamnă
sfatul celui ce Te-a născut, Care m-a
înnoit în Tine cu mare cuviinţă.
Prin moarte ai prefăcut omorîrea,
prin îngropare stricăciunea; că
nestricăcios ai făcut trupul pe care l-ai
luat, cu dumne zeiasca cuviinţă făcîndu-l
nemuritor; că trupul Tău, Stăpîne, n-a
văzut stricăciune; nici sufletul Tău n-a
rămas în iad, care este lucru necuvenit.
Ieşind, Ziditorul meu, din ceea ce
nu ştie de bărbat, şi fiind împuns cu
22
suliţa în coastă, dintru aceea ai făcut
înnoire Evei, făcîndu-Te Adam,
adormind mai presus de fire, cu somn
făcător de viaţă, şi ridicînd viaţa din
somn şi din stricăciune, ca un
Atotpute rnic.
Cîntarea a 6-a:
Irmosul:
Prins a fost, dar nu a fost ţinut în
pîntecele chitului Iona; că al Tău chip
purtînd, al Celui ce ai pătimit şi îngropării
Te-ai dat, ca dintr-o cămară din fiară a
ieşit şi a grăit străjerilor: „Cei ce păziţi
cele deşarte şi mincinoase, mila voastră aţi
părăsit-o.”
Omorît ai fost, dar nu Te-ai
despărţit, Cuvinte, de trupul pe care l-ai
luat; că, de s-a şi stricat Te mplul Tău în
vre mea patimii, şi aşa unul era ipostasul
Dumnezeirii şi al trupului Tău; că în
amîndouă unul eşti, Fiul şi Cuvîntul lui
Dumnezeu, Dumne zeu şi om.
Greşeala lui Adam a fost ucigătoare
de om, iar nu ucigătoare de Dumne zeu.
Că deşi a pătimit firea trupului Tău celui
de ţărînă, Dumnezeirea a rămas fără
patimă; că stricăciunea cea din Tine o ai
prefăcut întru nestricăciune şi din înviere
ai arătat izvorul vieţii celei
nestricăcioase.
omenesc, dar n-a rămas în veci; că Tu,
Puternice, fiind pus în groapă, cu palma
cea începătoare de viaţă ai rupt
încuietorile morţii; şi ai propovăduit
celor ce dormeau acolo din veac,
izbăvirea cea nemincinoasă, făcîndu-Te,
Mîntuitorule, cel dintîi sculat din morţi.
Ectenia mică:
Preotul: Iară şi iară...
Vo zg las: Că Tu eşti Împăratul păcii și
Mî ntuitorul sufletelor noastre, și Ție slavă
înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfîntului Duh, acum
și pururea și în vecii vecilor.
Corul: Amin.
CO N D A C
Glasul al 6-lea:
Cel ce a încuiat adîncul S-a văzut
mort şi cu s mirnă şi cu giulgiu
înfăşurîndu-Se, în mormînt a fost pus ca
un mort, Cel fără de moarte; şi femeile
au venit să-L ungă cu mir, plîngînd cu
amar şi grăind: „Aceasta este Sîmbăta
cea prea binecuvîntată, întru care
Hristos adormind, va învia a treia zi.”
ICOS
Cel ce cuprinde toate S-a înălţat pe
Cruce şi se tînguieşte toată zidirea,
văzîndu-L spînzurat gol pe lemn; soarele
şi-a ascuns razele şi stelele şi-au tăinuit
lumina, şi pămîntul cu multă frică s-a
clătinat, marea a fugit şi pietrele s-au
despicat, şi morminte multe s-au deschis,
şi trupuri de sfinţi bărbaţi s-au sculat;
iadul jos a suspinat şi iudeii s-au sfătuit
să hulească Învierea lui Hristos. Iar
femeile au grăit: „Aceasta este Sîmbăta
cea prea binecuvîntată, întru care
Hristos, adormind, va învia a treia zi.”
Cîntarea a 7-a:
Irmosul:
Negrăită minune! Cel ce a izbăvit în
cuptor pe evlavioşii tineri din văpaie, în
mormînt este pus mort fără suflare, spre
mîntuirea noastră, a celor ce cîntăm:
„Izbăvitorule, Dumnezeule, bine eşti
cuvîntat.”
Rănitu-s-a iadul, primind în inima
sa pe Cel ce s-a rănit în coastă cu suliţa şi
a suspinat, topindu-se de focul cel
dumnezeiesc, spre mîntuirea noastră a
celor ce cîntăm: „Izbăvitorule,
Dumnezeule, bine eşti cuvîntat.”
Bogat este mormîntul, că, primind
în sine pe Făcătorul ca pe un adormit, s-a
arătat dumne zeiască vistierie de viaţă,
spre mîntuirea noastră, a celor ce
cîntăm: „Izbăvitorule, Dumnezeule, bine
eşti cuvîntat.”
După obiceiul pentru cei morţi a
primit pune rea în mormînt viaţa tuturor
şi a arătat mormîntul izvor al învie rii,
spre mîntuirea noastră, a celor ce
cîntăm: „Izbăvitorule, Dumnezeule, bine
eşti cuvîntat.
Una era Dumnezeirea lui Hristos în
iad şi în mormînt şi în Eden nedespărţită,
împreună cu Tatăl şi cu Duhul, spre
mîntuirea noastră, a celor ce cîntăm:
„Izbăvitorule, Dumnezeule, bine eşti
cuvîntat.”
Cîntarea a 8-a:
Irmosul:
Spăimîntează-te înfricoşîndu-te,
cerule, şi să se clatine temeliile
23
pămîntului. Că iată este socotit între cei
morţi, Cel ce locuieşte întru înălţime, şi în
mormînt mic, ca un străin, este primit. Pe
Care, tineri, binecuvîntaţi-L; preoţi,
lăudaţi-L; popoare, preaînălţaţi-L întru
toţi vecii.
Stricatu-s-a Templul cel preacurat,
dar împreună a ridicat cortul cel căzut,
că al doilea Adam, Cel ce locuieşte întru
înălţime, S-a pogorît la Adam cel dintîi,
pînă la cămările iadului. Pe Care, tineri,
binecuvîntaţi-L; preoţi, lăudaţi-L;
popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Încetat-a îndrăzneala ucenicilor, iar
Iosif cel din Arimateea s-a arătat inimos,
că văzînd mort şi gol pe Dumne zeu cel
peste toate, L-a cerut şi L-a îngropat,
strigînd: „Tine ri, binecuvîntaţi-L; preoţi,
lăudaţi-L; popoare, preaînălţaţi-L întru
toţi vecii.”
O, minune nouă! O, bunătate! O,
nespusă răbdare! Că de bunăvoie se
pecetluieşte sub pămînt, Cel ce locuieşte
întru înălţime, şi este hulit Dumnezeu ca
un înşelător. Pe Care, tineri
binecuvîntaţi-L; preoţi lăudaţi-L;
popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
La Cîntarea a 9-a nu se cîntă: Ceea ce eşti
mai cinstită. ci îndată:
Cîntarea a 9-a:
Irmosul:
N u te tîngui pentru Mine, Maică,
văzîndu-Mă în groapă pe Mine, Fiul tău,
pe Care M-ai zămislit în pîntece fără de
sămînţă; că Mă voi scula şi Mă voi
preaslăvi, şi voi înălţa întru slavă, ca un
Dumnezeu, pe cei ce cu credinţă şi cu
dragoste pe tine neîncetat te măresc.
Întru străină naşterea Ta scăpînd
de dure ri, mai presus de fire m-am
fericit, fiul meu cel fără de început; iar
acum, Dumnezeul meu, văzîndu-Te mort
fără suflare, mă sfîşii cumplit cu sabia
întristării. Dar Te scoală, ca să fiu
mărită.
Mă acoperă pămîntul, voind Eu,
dar se înfricoşează portarii iadului
văzîndu-Mă, Maică, îmbrăcat cu haina
sîngerată a izbîndirii; că ucigînd, ca un
Dumnezeu, pe vrăjmaşi cu Crucea, iarăşi
voi învia şi te voi mări.
 Să se bucure făptura, să se
veselească toţi pămîntenii, că vrăjmaşul,
iadul, a fost prădat; femeile cu miruri să
iasă în întîmpinare, că izbăvesc pe Adam
şi pe Eva cu tot neamul şi a treia zi voi
învia.
Ectenia mică:
Preotul: Iară şi iară...
Vo zg las: Că pe Tine te l audă toate puterile
cereşti.
Corul: Amin.
LUM I N Î N DA
nu se cîntă, ci numai: Sfînt este Domnul,
Dumnezeul nostru... (de 3 ori).
Corul: Toată suflarea să laude pe
Domnul, lăudați pe Domnul din ceruri,
lăudați pe El întru cele înalte. Ție se
cuvine cîntare, Dumnezeule.
Lăudați-L pe El toți îngerii Lui,
lăudați-L pe El toate puterile Lui; Ție se
cuvine cîntare, Dumnezeule.
Psalmul 148
Lăudaţi pe Domnul din ceruri,
lăudaţi-L pe El întru cele înalte. Lăudaţi-
L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El
toate pute rile Lui. Lăudaţi-L pe El
soarele şi luna, lăudaţi-L pe El toate
stelele şi lumina. Lăudaţi-L pe El ce rurile
cerurilor şi apa cea mai presus de ceruri,
să laude nume le Domnului, că El a zis şi
s-au făcut, El a poruncit şi s-au zidit.
Pusu-le-ai pe ele în veac şi în veacul
veacului; lege le-a pus şi nu o vor trece.
Lăudaţi pe Domnul toţi cei de pe pămînt,
balaurii şi toate adîncurile. Focul,
grindina, zăpada, gheaţa, viforul, toate
îndepliniţi cuvîntul Lui. Munţii şi toate
dealurile, pomii cei roditori şi toţi cedrii;
Fiarele şi toate animalele, tîrîtoarele şi
păsările cele zburătoare; împăraţii
pămîntului şi toate popoarele, căpeteniile
şi toţi judecătorii pămîntului; tine rii şi
fecioarele, bătrînii cu tinerii, să laude
numele Domnului, că numai numele Lui
s-a înălţat. Lauda Lui pe pămînt şi în ce r.
Şi va înălţa puterea poporului Lui.
Cîntare tuturor cuvioşilor Lui, fiilor lui
Israel, poporului ce se apropie de El.
Psalmul 149
Cîntaţi Domnului cîntare nouă,
lauda Lui în adunarea celor cuvioşi. Să
24
se veselească Israel de Cel ce l-a făcut pe
el şi fiii Sionului să se bucure de
Împăratul lor. Să laude numele Lui în
horă; în timpane şi în psaltire să-I cînte
Lui. Că iubeşte Domnul poporul Său şi
va înălţa pe cei blînzi şi-i va mîntui. Se
vor lăuda cuvioşii întru slavă şi se vor
bucura în aşternuturile lor. Laudele
Domnului în gura lor şi săbii cu două
tăişuri în mîinile lor, ca să se răzbune pe
neamuri şi să pedepsească pe popoare; ca
să lege pe împăraţii lor în obezi şi pe cei
slăviţi ai lor în cătuşe de fier; ca să facă
între dînşii judecată scrisă. Slava aceasta
este a tuturor cuvioşilor Săi.
LA LAUDE
Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui,
lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui .
Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui;
lăudaţi-L pe El după mulţi mea slavei Lui.
Glasul al 2-lea:
Astăzi cuprinde mormîntul pe cel
ce cuprinde făptura cu palma; acope ră
piatra pe cel ce acoperă cerurile cu
bunătatea; doarme viaţa şi iadul se
cutre mură, şi Adam din legături se
dezleagă. Slavă rînduielii Tale, prin care,
săvîrşind toate, ne-ai dăruit nouă odihnă
veşnică, prin Sfîntă Învierea Ta cea din
morţi.
Lăudaţi-L pe El în glas de trî mbi ţă;
lăudaţi-L pe El în psaltire şi în al ăută.
Ce este această privelişte ce se
vede? Ce este această încetare?
Împăratul veacurilor, săvîrşind rînduiala
cea prin patimă, petrece sîmbăta în
mormînt, dîndu-ne nouă odihnă.
Acestuia să zice m: „Scoală-Te,
Dumnezeule, judecă pămîntul, că Tu
împărăţeşti în veci, Cel ce ai nemăsurată
mare milă.”
Lăudaţi-L pe El în ti mpane şi în horă;
lăudaţi-L pe El în strune şi org ane.
Veniţi să vedem viaţa noastră
zăcînd în mormînt, ca să învieze pe cei ce
zac în morminte. Veniţi astăzi ca, văzînd
adormit pe Cel din Iuda, să-I grăim ca
proorocul, zicînd: „Culcîndu-Te ai
adormit ca un leu, cine Te va deştepta pe
Tine, Împărate? Dar Te scoală cu
puterea Ta Însuţi, Cel ce Te-ai dat
pentru noi de bunăvoie, Doamne, slavă
Ţie.
Lăudaţi-L pe El în chimvale bi ne
răsunătoare; lăudaţi-L pe El în chi mvale de
strigare. Toată suflarea să l aude pe Domnul.
Glasul al 6-lea:
Cerut-a Iosif Trupul lui Iisus şi L-a
pus pe el în mormînt nou al său; că e ra
să iasă El din groapă, ca dintr-o cămară.
Cel ce ai sfărîmat puterea morţii şi ai
deschis oamenilor uşile raiului, slavă Ţie.
Slavă..., glasul al 6-lea:
Ziua de azi mai înainte a închipuit-
o cu taină marele Moise, zicînd: „Şi a
binecuvîntat Dumne zeu ziua a şaptea, că
aceasta este Sîmbăta cea binecuvîntată;
aceasta este ziua odihnei, în care S-a
odihnit de toate lucrările Sale, Unul-
Născut, Fiul lui Dumnezeu, prin
rînduiala morţii după trup odihnindu-Se.
Şi la ceea ce era iarăşi, întorcîndu-Se
prin înviere, ne-a dăruit nouă viaţă
veşnică, ca un bun şi Iubitor de oameni.”
Şi acum..., g lasul al 2-lea:
Preabinecuvîntată eşti, Născătoare
de Dumnezeu Fecioară, că prin Cel ce S-
a întrupat din tine, iadul s-a robit, Adam
s-a chemat, blestemul s-a pie rdut, Eva s-
a izbăvit, moartea s-a omorît şi noi am
înviat. Pentru aceasta cîntînd, strigăm:
„Binecuvîntat eşti, Hristoase
Dumnezeule, Cel ce bine ai voit aşa, slavă
Ţie!”
Preotul: Slavă Ţie, Celui ce ne-ai arătat
nouă lumina.
Slavă întru cei de sus lui Dumne zeu
şi pe pămînt pace, între oameni
bunăvoire. Lăudămu-Te, bine Te
cuvîntăm, închinămu-ne Ţie, slăvimu-Te,
mulţumim Ţie, pentru slava Ta cea
mare. Doamne, Împărate ceresc,
Dumnezeule, Părinte atotţiitorule,
Doamne Fiule, Unule-Născut, Iisuse
Hristoase şi Duhule Sfinte. Doamne
Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumne zeu,
Fiul Tatălui, Cel ce ridici păcatul lumii,
miluieşte-ne pe noi, Cel ce ridici păcatele
lumii. Primeşte rugăciunea noastră, Cel
ce şezi de-a dreapta Tatălui şi ne
miluieşte pe noi. Că Tu eşti unul Sfînt,
25
Tu eşti unul Domn Iisus Hristos, întru
slava lui Dumnezeu Tatăl, Amin. În toate
zilele bine Te voi cuvînta şi voi lăuda
numele Tău în veac şi în veacul veacului.
Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă
în neam şi în neam. Eu am zis: „Doamne,
miluieşte-mă, vindecă sufletul meu, că
am greşit Ţie.” Doamne, către Tine am
scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu
eşti Dumnezeul meu. Că la Tine este
izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea
lumină. Tinde mila Ta celor ce Te cunosc
pe Tine.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare,
Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi
(de 3 ori).
Slavă..., Şi acum..., Sfinte fără de
moarte, miluieşte-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare,
Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe
noi.
În vremea Do xo logiei, preotul intră în sfîntul
altar şi se îmbracă în toate odăjdiile; iar cînd sînt mai
mu lţi preoţi şi diaconi, se îmbracă în toate odăjdiile
numai preotul întîistătător, adică protosul, şi
diaconii; ceilalţi avînd numai ep itrahil şi felon.
Ieşind şi aşezîndu-se în jurul Sfîntului Epitaf,
aşteaptă sfîrşitul Do xo logiei. La primu l „Sfinte
Dumnezeule...”, preotul sau întîistătătorul cădeşte
Sfîntul Ep itaf (de 3 ori), în chipul crucii; iar la al
treilea „Sfinte Dumnezeule...”, rid icînd preoţii sau
epitropii b isericii Sfîntul Ep itaf, încep ocolirea
bisericii, cu felinare, prapore şi lu mini.
După aceasta, preotul şi purtătorii Sfîntului
Ep itaf intră în biserică şi, ajungînd în faţa uşilor
împărăteşti, preotul sau cel mai mare între preoţi
zice:
Înţelepciune drepţi! Aşează Sfîntul Ep itaf
pe masa din mijlocul b isericii şi cîntă, o dată, tro -
parul:
Corul: Iosif cel cu bun chip, de pe
lemn luînd preacurat trupul Tău, cu
giulgiu curat înfăşurîn-du-L şi cu
miresme, în mormînt nou îngropîndu-L,
L-a pus.
Citeţul 1: Troparul proorociei, gla-
sul al 2-lea:
Cel ce ţii marginile lumii ai primit a
Te cuprinde în mormînt mic, Hristoase,
ca să mîntuieşti firea omenească de
căderea cea din iad; şi făcîndu-ne
nemuritori, să ne înviezi pe noi, ca un
Dumnezeu fără de moarte.
Slavă..., Şi acum..., tot acesta.
Preotul: Înţelepciune. S ă luăm aminte.
 Citeţul 2: Prochimen, glasul al 4-lea:
Scoală-Te, Doamne, ajută nouă şi ne mîntuieşte
pe noi, pentru numele Tău.
Corul: Scoală-Te, Doamne ...
Citeţul 2: Dumnezeule, cu urechi le
noastre am auzit şi pări nţii noştri ne-au spus
nouă.
Corul: Scoală-Te, Doamne ...
Citeţul 2: Scoală-Te, Doamne, ajută nouă.
Corul: Şi ne mîntuieşte pe noi, pentru
numele Tău.
Preotul: Înţelepciune.
Citeţul 2: Din Proorocia l ui Iezechiel,
citire:
Preotul: Să luăm aminte.
Citeţul 2: Fost-a mîna Domnului
peste mine şi m-a dus Domnul cu duhul
şi m-a aşezat în mijlocul unui cîmp plin
de oase omeneşti, şi m-a purtat
împrejurul lor; dar iată oasele acestea
erau foarte multe pe faţa pămîntului şi
foarte uscate. Şi mi-a zis Domnul: „Fiul
omului, vor învia oare oasele acestea?”
Iar eu am zis: „Dumne zeule, numai Tu
ştii aceasta.” Domnul însă mi-a zis:
„Prooroceşte asupra oaselor acestora şi
le zi: „Oase uscate, ascultaţi cuvîntul
Domnului! Aşa grăieşte Domnul
Dumnezeu oaselor acestora: „Iată eu voi
face să intre în voi duh şi veţi învia. Voi
pune pe voi vine şi carne va creşte pe voi;
vă voi acoperi cu piele, voi face să intre
în voi duh şi veţi învia şi veţi cunoaşte că
Eu sînt Domnul.” Proorocit-am deci cum
mi se poruncise. Şi cînd am proorocit,
iată s-a făcut un sunet şi o mişcare şi
oasele au început să se apropie, fiecare os
la încheietura sa. Şi am privit şi eu şi iată
erau pe ele vine, şi crescuse carne şi piele
le acoperea pe deasupra, iar duh nu e ra
în ele. Atunci mi-a zis Domnul: „Fiul
omului, prooroceşte duhului, prooroceşte
şi zi duhului: „Aşa grăieşte Domnul
Dumnezeu: Duhule, vino din cele patru
vînturi şi suflă peste morţii aceştia şi vor
învia!” Deci am proorocit eu, cum mi se
poruncise şi a intrat în ei duhul şi au
înviat, şi mulţime multă foarte de oameni
s-au ridicat pe picioarele lor. Şi mi-a zis
iarăşi Domnul: „Fiul omului, oasele
acestea sînt toată casa lui Israel. Iată ei
zic: „S-au uscat oasele noastre şi
nădejdea noastră a pierit: sînte m s mulşi
din rădăcină.” De aceea prooroceşte şi le
26
spune: „Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu:
„Iată, Eu voi deschide mormintele
voastre şi vă voi scoate pe voi, poporul
Meu, din mormintele voastre şi vă voi
duce în ţara lui Israel. Astfel veţi
cunoaşte că Eu sînt Domnul, cînd voi
deschide mormintele voastre şi vă voi
scoate pe voi, poporul Meu, din
mormintele voastre. Şi voi pune în voi
Duhul Meu şi veţi învia şi vă voi aşeza în
ţara voastră şi veţi cunoaşte că Eu,
Domnul, am zis aceasta şi am făcut”, zice
Domnul.”
Preotul: Înţelepciune. S ă luăm aminte.
Citeţul 2: Prochimen, glasul al 7-lea:
Scoală-te, Doamne Dumnezeul meu, înalţă-se
mîna Ta, nu uita pe săracii Tăi pînă l a sfîrşit.
Corul: Scoală-te, Doamne Dumnezeul
meu...
Citeţul 1: Lăuda-Te-voi , Doamne, di n
toată ini ma mea, spune-voi toate minunile Tale.
Corul: Scoală-te, Doamne Dumne zeul
meu...
Citeţul 1: Scoală-te, Doamne Dumnezeul
meu, înalţă-se mîna Ta,
Corul: Nu uita pe săracii Tăi pînă la
sfîrşit.
Preotul: Înţelepciune.
Citeţul 1: Din Epistol a întîi către
Corinteni a Sfîntului Apostol Pavel, citire:
Preotul: Să luăm aminte.
Citeţul 1: Fraţilor, semeţia voastră
nu e bună. Oare nu ştiţi că puţin aluat
dospeşte toată frămîntătura? Curăţiţi
aluatul cel vechi, ca să fiţi frămîntătură
nouă, precum şi sînteţi fără aluat; căci
Paştile nostru, Hristos, S-a jertfit pentru
noi. De aceea să prăznuim nu cu aluatul
cel vechi, nici cu aluatul răutăţii şi al
vicleşugului, ci cu azimele curăţiei şi ale
adevărului. Hristos ne-a răscumpărat din
blestemul Legii, făcîndu-se pentru noi
blestem; pentru că scris este: „Blestemat
este tot cel spînzurat pe lemn”, ca, prin
Hristos Iisus, să vină la neamuri
binecuvîntarea lui Avraam, ca să
primim, prin credinţă, făgăduinţa
Duhului.
Aliluia, g lasul al 6-lea:
Să se scoale Dumnezeu şi să se risipească
vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L
urăsc pe Dînsul.
Stih : Precum se stinge fumul , să se stingă;
cum se topeşte ceara de l a faţa focului, aşa să
pi ară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, i ar
drepţii să se bucure.
 Preotul: Înţelepciune, drepţi , să ascultăm Dă, Doamne.
Sfînta Evanghelie. Pace tuturor. Înger de pace, credi ncios îndreptător,
Corul: Şi duhului tău. păzitor sufletel or şi trupurilor noastre, la Domnul
Preotul: Din Sfînta Evanghelie de la să cerem.
Matei, citire. (Matei, XXVII, 62-66) Mil ă şi iertare de păcatele şi de greşelile
Corul: Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie. noastre, la Domnul să cerem.
Preotul: Să luăm aminte. Cele bune şi de folos sufletelor noastre şi
........................................................ pace lumii, la Domnul să cerem.
Corul: Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie. Ceal altă vreme a vieţii noastre în pace şi
întru pocăinţă a o săvîrşi, la Domnul să cerem.
Preotul: Să zicem toţi din tot sufletul şi din Sfîrşit creştinesc vieţii noastre, fără
tot cugetul nostru să zicem. durere, neînfruntat, în pace şi răspuns bun l a
Doamne miluieşte. înfricoşătoare judecată a lui Hristos, să cerem.
Doamne Atotstăpî nitorule, Dumneze ul Pe Preasfînta, curata, prea binecuvîntata,
părinţilor noştri, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne mărita Stăpî na noastră, de Dumnezeu
miluieşte. Născătoarea şi pururea Feci oara Maria, cu toţi
Miluieşte-ne pe noi, Dumne zeule, după sfinţii să o pomeni m.
mare mil a Ta, rug ămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne Pe noi î nşine şi unii pe alţii şi toată vi aţa
miluieşte. noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Doamne, miluieşte. (de 3 ori) Ţie, Doamne.
Încă ne rug ăm pentru Marele Domn şi Preotul: Că Dumnezeul milei și al
Părintele nostru, Preaferi citul Patriarh Kiril şi îndurărilor și al iubirii de oameni ești și Ție slavă
pentru Domnul nostru, Înaltpreasfinţitul înălțăm, Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului Duh, acum
Mi tropolitul Vladi mir, și pentru Domnul nostru şi pururea, şi în vecii vecilor.
Preasfințitul Episcop Nicodi m şi pentru toţi fraţii Amin.
noştri întru Hristos.
Preotul: Pace tuturor.
Încă ne rug ăm pentru de Dumnezeu păzită
ţara noastră, stăpînirea, oastea şi poporul ei ca şi
Corul: Şi duhului tău.
noi întru liniştea lor viaţă lină şi fără gîlceavă să Preotul: Capetele noastre Domnului să le
vieţui m întru toată credinţa şi curăţeni a. plecăm.
Încă ne rugăm pentru fraţii noştri, Corul: Ţie, Doamne.
ieromonahi, preoţi, ierodiaconi, di aconi, monahi Preotul: Că al Tău este a ne milui şi a ne
şi monahii şi pentru toţi cei întru Hristos fraţi ai mîntui pe noi, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă
noştri. înălţăm, Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului Duh, acum
Încă ne rugăm pentru fericiţii şi pururea şi pururea, şi în vecii vecilor.
pomeniţii ctitori ai sfîntului locaşului acestuia şi Amin.
pentu cei mai di nainte adormiţi părinţi şi fraţi ai
Preotul: Înțelepciune!
noştri drept-măritorii creştini, care odihnesc aici
şi pretutindeni.
Corul: ...binecuvintează.
Încă ne rugăm pentru mila, vi aţa, pacea, Preotul: Cel ce este binecuvîntat, Hristos,
sănătatea, mîntuirea, cercetarea, lăsarea şi Dumnezeu nostru, totdeauna, acum şi pururea, şi
iertarea păcatel or robilor lui Dumnezeu enoriaşi, în vecii vecilor.
ctitori şi binefăcători ai sfîntului locaşului Corul: Amin. Întăreşte, Dumnezeule ...
acestuia. Preotul: Preasfîntă Născătoare de Dum-
Încă ne rug ăm pentru cei ce aduc daruri şi nezeu, mî ntuieşte-ne pe noi.
fac bine î n sfîntă şi întru tot cinstită biserica Corul: Ceea ce eşti mai cinstită...
aceasta, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei ce
Preotul: Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule,
cîntă şi pentru poporul ce stă înainte şi aşteaptă
de la Tine mare şi bogată milă. nădejdea noastră, slavă Ţie.
Că mil osti v şi iubitor de oameni Dum- Corul: Slavă..., Şi acum..., Doamne,
nezeule eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului, miluieşte (de 3 ori) ...bi necuvi ntează.
şi Sfîntului Duh, acum şi pururea, şi în vecii Preotul: Cel ce pentru noi oamenii şi
vecilor. pentru a noastră mîntuire, pati mile cele
Corul: Amin. înfricoşătoare şi Crucea cea de viaţă făcătoare şi
Preotul: Să plini m rug ăciunea noastră cea îngroparea cea de voie cu trupul a pri mit,
de di mineață, Domnului. Hristos, Adevăratul Dumneze ul nostru, pentru
Doamne miluieşte rugăciunile Pracuratei Maicii Sale și ale tuturor
Apără, mî ntuieşte, miluieşte şi ne păzeşte sfinților, să ne miluiască și să ne mîntui ască pe
pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău. noi, ca un bun și de oameni iubi tor.
Ziua toată desăvîrşită, sfîntă, în pace şi Corul: Pe marele domn...
fără de păcat, la Domnul să cerem.

27
 CEASUL ÎNTÎI
Citeţul 2: Veniţi să ne închinăm... (de
3 ori)
Psalmul 5:
Graiurile mele ascultă-le, Doamne!
Înţelege strigarea mea! Ia aminte la
glasul ru-găciunii mele, Împăratul me u şi
Dumnezeul meu. Căci către Tine mă voi
ruga, Doamne. Dimineaţa vei auzi glasul
meu; dimineaţa voi sta înaintea Ta şi mă
vei vedea. Că Tu eşti Dumnezeu care nu
voieşti fărădelegea, nici nu va locui lîngă
Tine cel ce vicleneşte. Nu vor sta
călcătorii de lege în preajma ochilor Tăi.
Urît-ai pe toţi cei ce lucrează fărădelege.
Pierde-vei pe toţi cei ce grăiesc minciuna;
pe ucigaş şi pe viclean îl urăşte Domnul.
Iar eu, întru mulţimea milei Tale, voi
intra în casa Ta, închina-mă-voi spre
sfînt Altarul Tău, întru frica Ta.
Doamne, povăţuieşte-mă întru dreptatea
Ta, din pricina duşmanilor mei!
Îndreptează înaintea mea, calea Ta. Că
nu este în gura lor adevăr, inima lor este
deşartă; groapă deschisă grumazul lor,
cu limbile lor viclenesc. Judecă-i pe ei,
Dumnezeule, să cadă din sfaturile lor;
după mulţimea nelegiuirilor lor, alungă-i
pe ei; că Te-au amărît, Doamne. Şi să se
veselească toţi cei ce nădăjduiesc întru
Tine, în veac se vor bucura şi le vei fi lor
sălaş, şi se vor lăuda cu Tine, toţi cei ce
iubesc numele Tău. Că Tu vei
binecuvînta pe cel drept, Doamne, căci
cu arma bunăvoirii ne-ai încununat pe
noi.
Psalmul 89:
Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă
în neam şi în neam: Mai înainte de ce s-
au făcut munţii şi s-a zidit pămîntul şi
lumea; din veac şi pănă în veac eşti Tu.
Nu întoarce pe om întru sme renie, Tu,
Care ai zis: „Întoarceţi-vă, fii ai
oamenilor”. Că o mie de ani înaintea
ochilor Tăi sînt ca ziua de ieri, care a
trecut, şi straja nopţii. Nimicnicie vor fi
anii lor; dimineaţa ca iarba va trece.
Dimineaţa va înflori şi va trece, seara va
cădea, se va întări şi se va usca. Că ne-am
sfîrşit de urgia Ta şi de mînia Ta ne-am
tulburat. Pus-ai fărădelegile noastre
28
înaintea Ta, greşelile noastre ascunse, la
lumina feţii Tale. Că toate zilele noastre
s-au împuţinat şi în mînia Ta ne-am
stins. Anii noştri s-au socotit ca pînza
unui păianjen, zilele anilor noştri sînt
şaptezeci de ani; iar de vor fi în putere
optzeci de ani şi ce este mai mult decît
aceştia, osteneală şi dure re; că trece viaţa
noastră şi ne vom duce. Cine cunoaşte
puterea urgiei Tale şi cine măsoară mînia
Ta, după temerea de Tine? Învăţă-ne să
socotim bine zilele noastre, ca să ne
îndreptăm inimile spre înţelepciune.
Întoarce-Te, Doamne! Pînă cînd? Şi
mîngîie pe robii Tăi, Umplutu-ne-am
dimineaţa de mila Ta şi ne-am bucurat şi
ne-am veselit în toate zilele noastre.
Veselitu-ne-am pentru zilele în care am
văzut rele. Şi caută spre robii Tăi şi spre
lucrurile Tale şi îndreptează pe fiii lor. Şi
să fie lumina Domnului Dumne zeului
nostru peste noi şi lucrurile mîinilor
noastre le îndre ptează.
Psalmul 100
Mila şi judecata Ta voi cînta Ţie,
Doamne. Cînta-voi şi voi merge, cu
pricepere, în cale fără prihană. Cînd vei
veni la mine? Umblat-am întru
nerăutatea inimii mele în casa mea. N-am
pus înaintea ochilor mei lucru nelegiuit;
pe călcătorii de lege, i-am urît. Nu s-a
lipit de mine inimă îndrăcită; pe cel rău
care se depărta de mine, nu l-am
cunoscut. Pe cel ce clevetea în ascuns pe
vecinul său, pe acela l-am izgonit. Cu cel
mîndru cu ochiul şi nesăţios cu inima, cu
acela n-am mîncat. Ochii mei sînt peste
credincioşii pămîntului, ca să şadă ei
împreună cu mine. Cel ce umbla pe cale
fără prihană, acela îmi slujea. Nu va
locui în casa mea cel mîndru; cel ce
grăieşte nedreptăţi nu va sta înaintea
ochilor mei. În dimineţi voi judeca pe toţi
păcătoşii pămîntului; ca să nimicesc din
cetatea Domnului pe toţi cei ce lucrează
fărădelegea.
Slavă..., Şi acum..., Aliluia. (de 3 ori)
Doamne miluieşte, (de 3 ori) Slavă...,
Iosif cel cu bun chip, de pe lemn
luînd preacurat trupul Tău, cu giulgiu
curat înfăşurîndu-L şi cu miresme, în
mormînt nou îngropîndu-L, L-a pus.
 Şi acum...,
Cum te vom numi ceea ce eşti plină
de har? Cer, că ai răsătit pe Soarele
dreptăţii; rai, că ai odrăslit floarea
nestricăciunii; Fecioară, că ai rămas
nestricată; Maică curată, că ai avut în
sfintele tale braţe Fiu, pe Dumnezeul
tuturor. Pe Acela roagă-L să mîntuiască
sufletele noastre.
Paşii mei îndreptează-i după
cuvîntul Tău şi să nu mă stăpînească
toată fărădelegea.
Izbăveşte-mă de clevetirea
oamenilor şi voi păzi poruncile Tale.
Faţa Ta arat-o peste robul Tu şi mă
învaţă îndreptările Tale.
Să se umple gura mea de lauda Ta,
Doamne, ca să laud slava Ta, toată ziua
mare cuviinţa Ta.
Sfinte Dumnezeule..., Preasfîntă
Treime..., Tatăl nostru...
Preotul: Că a Ta este împărăţia...
Citeţul 2: Cel ce a încuiat adîncul S-
a văzut mort, şi cu smirnă, şi cu giulgiu
înfăşurîndu-Se, în mormînt a fost pus ca
un mort, Cel fără de moarte; şi femeile
au venit să-L ungă cu mir, plîngînd cu
amar şi grăind: „Aceasta este Sîmbăta
cea prea binecuvîntată, întru care
Hristos adormind, va învia a treia zi.”
Doamne miluieşte. (de 40 ori)
Cel ce în toată vremea şi în tot
ceasul, în cer şi pe pămînt eşti închinat şi
slăvit, Hristoase Dumne zeule, Îndelung-
răbdătorule, Mult-milostive şi Mult-
milosîrde; Care pe cei drepţi iubeşti şi pe
cei păcătoşi miluieşti; Care pe toţi chemi
la mîntuire pentru făgăduinţa
bunătăţilor ce vor să fie; Însuţi, Doamne,
primeşte şi rugăciunile noastre în ceasul
acesta şi îndreptează viaţa noastră spre
poruncile Tale; sufletele noastre le
sfinţeşte, trupurile curăţeşte, cugetele
îndreptează, gîndurile curăţeşte şi ne
izbăveşte pe noi de tot necazul celor rele
şi al dure rii. Înconjoară-ne pe noi cu
sfinţii Tăi îngeri, ca, prin mijlocirea lor,
fiind păziţi şi povăţuiţi, să ajunge m la
unirea credinţei şi la cunoştinţa slavei
Tale celei neapropiate, că binecuvîntat
eşti în vecii veci-or. Amin.
29
Doamne miluieşte, (de 3 ori) Slavă...,
Şi acum..., Ceea ce eşti mai cinstită...,
Întru numele Domnului…,
binecuvintează.
Preotul: Dumne zeule, milostiveşte-
Te spre noi şi ne binecuvintează,
luminează faţa Ta peste noi şi ne
miluieşte.
Citeţul 2: Amin.
Preotul: Hristoase, Lumina cea
adevărată, Care luminezi şi sfinţeşti pe
tot omul ce vine în lume, să se însemneze
peste noi lumina feţei Tale, ca într-însa
să vedem lumina cea neapropiată.
Îndreptează paşii noştri spre lucrarea
poruncilor Tale, pentru rugăciunile
Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor
sfinţilor Tăi. Amin.
Corul: Apărătoare Doamne, pentru
biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din
nevoi, aduce m ţie, Născătoare de
Dumnezeu, noi robii Tăi. Ci ca ceea ce ai
stăpînire nebiruită, izbăveşte-ne pe noi
din toate nevoile, ca să strigăm ţie:
„Bucură-te, Mireasă pururea Fecioară”.
Preotul: Slavă Ţie, Hristoase
Dumnezeule, năde jdea noastră, slavă Ţie.
Corul: Slavă..., Şi acum..., Doamne,
miluieşte. (de 3 ori) ...binecuvintează.
Preotul: Hristos adevăratul
Dumnezeul nostru...
CEASUL AL TREILEA
Preotul: Binecuvîntat este
Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi
pururea, şi în vecii vecilor.
Citeţul 1: Amin. Slavă Ţie, Dumnezeul
nostru, slavă Ţie. Împărate ceresc,
Mî ngîietorule..., Sfinte Dumnezeule..., Preasfîntă
Trei me..., Tatăl nostru ...
Preotul: Că a Ta este î mpărăţia...
Citeţul 1: Amin. Doamne miluieşte
Slavă..., Şi acum..., Veniţi să ne
(de 12 ori).
închinăm... (de 3 o ri)
Psalmul 16
Auzi, Doamne, dreptatea mea, ia
aminte cererea mea, ascultă rugăciunea
mea, din buze fără de viclenie. 2 De la
faţa Ta judecata mea să iasă, ochii mei să
vadă cele drepte. 3 Cercetat-ai inima
mea, noaptea ai cercetat-o; cu foc m-ai
lămurit, dar nu s-a aflat întru mine
nedreptate. 4 Ca să nu grăiască gura mea
lucruri ome neşti, pentru cuvintele
buzelor Tale eu am păzit căi aspre. 5
Îndreaptă picioarele mele în cărările
Tale, ca să nu şovăie paşii mei. 6 Eu am
strigat, că m-ai auzit, Dumne zeule;
pleacă urechea Ta către mine şi auzi
cuvintele mele. 7 Minunate fă milele Tale,
Cel ce mîntuieşti pe cei ce nădăjduiesc în
Tine de cei ce stau împotriva dreptei
Tale. 8 Păzeşte-mă, Doamne, ca pe
lumina ochilor; cu acoperămîntul
aripilor Tale acope ră-mă 9 De faţa
necredincioşilor care mă necăjesc pe
mine. Vrăjmaşii mei sufletul me u l-au
cuprins; 10 Cu grăsime inima lor şi-au
încuiat, gura lor a grăit mîndrie. 11
Izgonindu-mă, acum m-au înconjurat;
ochii lor şi-au aţintit ca să mă plece la
pămînt. 12 Apucatu-m-au ca un leu gata
de pradă, ca un pui de leu ce locuieşte în
ascunzişuri. 13 Scoală-Te, Doamne,
întîmpină-i pe ei şi împiedică-i. Izbăveşte
sufletul meu de cel necredincios, cu sabia
Ta. 14 Doamne, desparte-mă de oamenii
acestei lumi, ce-şi iau partea în viaţă, căci
s-a umplut pîntecele lor de bunătăţile
Tale; săturatu-s-au fiii lor şi au lăsat
rămăşiţele pruncilor. 15 Iar eu întru
dreptate mă voi arăta feţei Tale, sătura-
mă-voi cînd se va arăta slava Ta.
Psalmul 24
Către Tine, Doamne, am ridicat
sufletul meu, Dumne zeul me u. 2 Spre
Tine am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în
veac, nici să rîdă de mine vrăjmaşii mei, 3
Pentru că toţi cei ce Te aşteaptă pe Tine
nu se vor ruşina; să se ruşineze toţi cei ce
fac fărădelegi în deşert. 4 Căile Tale,
Doamne, arată-mi, şi cărările Tale mă
învaţă. 5 Îndreptează-mă spre adevărul
Tău şi mă învaţă, că Tu eşti Dumne zeu,
Mîntuitorul me u, şi pe Tine Te-am
aşteptat toată ziua. 6 Adu-Ţi aminte de
îndurările şi milele Tale, Doamne, că din
veac sînt. 7 Păcatele tinereţilor mele şi ale
neştiinţei mele nu le pomeni. 8 După mila
Ta, pomeneşte-mă Tu, pentru bunătatea
Ta, Doamne. 9 Bun şi drept este Domnul,
pentru aceasta lege va pune celor ce
greşesc în cale. 10 Îndrepta-va pe cei
blînzi la judecată, învăţa-va pe cei blînzi
30
căile Sale. 11 Toate căile Domnului sînt
milă şi adevăr pentru cei ce caută
aşezămîntul Lui şi mărturiile Lui. 12
Pentru numele Tău, Doamne, curăţeşte
păcatul meu, că mult este. 13 Cine este
omul cel ce se teme de Domnul? Lege va
pune lui în calea pe care a ales-o. 14
Sufletul lui întru bunătăţi se va sălăşlui şi
seminţia lui va moşteni pămîntul. 15
Domnul este întărirea celor ce se tem de
Dînsul, aşezămîntul Lui îl va arăta lor. 16
Ochii mei pururea spre Domnul, că El va
scoate din laţ picioarele mele. 17 Caută
spre mine şi mă miluieşte, că părăsit şi
sărac sînt eu. 18 Necazurile inimii mele s-
au înmulţit; din nevoile mele scoate-mă.
19
Vezi smerenia mea şi osteneala mea, şi-
mi iartă toate păcatele mele. 20 Vezi pe
vrăjmaşii mei, că s-au înmulţit şi cu ură
nedreaptă m-au urît. 21 Păzeşte sufletul
meu şi mă izbăveşte, ca să nu mă ruşine z
că am nădăjduit în Tine. 22 Cei fără
răutate şi cei drepţi s-au lipit de mine, că
Te-am aşteptat, Doamne. 23 Izbăveşte,
Dumnezeule, pe Israel din toate
necazurile lui.
Psalmul 50
Miluieşte-mă, Dumnezeule, după
mare mila Ta 2 Şi după mulţimea
îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
3
Mai vîrtos mă spală de fărădelegea mea
şi de păcatul meu mă curăţeşte. 4 Că
fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul
meu înaintea mea este pururea. 5 Ţie
unuia am greşit şi rău înaintea Ta am
făcut, aşa încît drept eşti Tu întru
cuvintele Tale şi biruitor cînd vei judeca
Tu. 6 Că iată întru fărădelegi m-am
zămislit, şi în păcate m-a născut maica
mea. 7 Că iată adevărul ai iubit; cele
nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii
Tale, mi-ai arătat mie. 8 Stropi-mă-vei cu
isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai
vîrtos decît zăpada mă voi albi. 9 Auzului
meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-
vor oasele mele cele smerite. 10 Întoarce
faţa Ta de către păcatele mele, şi toate
fărădelegile mele şterge-le. 11 Inimă
curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi
duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru
ale mele. 12 Nu mă lepăda de la faţa Ta, şi
Duhul Tău cel Sfînt nu-L lua de la mine.
13
Dă-mi mie bucuria mîntuirii Tale şi cu
duh stăpînitor mă întăreşte. 14 Învăţa-voi
pe cei fărădelege căile Tale şi cei
necredincioşi la Tine se vor întoarce. 15
Izbăveşte-mă de vărsarea de sînge,
Dumnezeule, Dumne zeul mîntuirii mele;
bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
16
Doamne, buzele mele vei deschide şi
gura mea va vesti lauda Ta. 17 Că de ai fi
voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu
le vei binevoi. 18 Jertfa lui Dumnezeu:
duhul umilit; inima înfrîntă şi smerită
Dumnezeu nu o va urgisi. 19 Fă bine,
Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului,
şi să se zidească zidurile Ierusalimului. 20
Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii,
prinosul şi arderile de tot; atunci vor
pune pe altarul Tău viţei.
Slavă Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului
Duh. Şi acum, şi pururea, şi în vecii
vecilor. Amin.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie,
Dumnezeule (de 3 ori).
Doamne miluieşte (de 3 ori). Slavă...,
Iosif cel cu bun chip, de pe lemn
luînd preacurat trupul Tău, cu giulgiu
curat înfăşurîndu-L şi cu miresme, în
mormînt nou îngropîndu-L, L-a pus.
Şi acum...,
Născătoare de Dumnezeu, tu eşti
viţa cea adevărată, care ai odrăslit rodul
vieţii; ţie ne rugăm: „Roagă-te, Stăpînă,
cu sfinţii Apostoli, să miluiască sufletele
noastre.”
Domnul Dumne zeu, bine este
cuvîntat Domnul din zi în zi, să sporească
nouă Dumneze ul mîntuirii noastre,
Dumnezeul nostru, Dumne zeul mîntuirii.
Sfinte Dumnezeule..., Preasfîntă
Treime..., Tatăl nostru...
Preotul: Că a Ta este împărăţia...
Citeţul 1: Amin. Cel ce a încuiat
adîncul S-a văzut mort şi, cu s mirnă şi cu
giulgiu înfăşurîndu-Se, în mormînt a fost
pus ca un mort, Cel fără de moarte; şi
femeile au venit să-L ungă cu mir,
plîngînd cu amar şi grăind: „Aceasta este
Sîmbăta cea prea binecuvîntată, întru
care Hristos adormind, va învia a treia
zi.”
Doamne miluieşte. (de 40 ori)
31
Cel ce în toată vremea şi în tot
ceasul, în cer şi pe pămînt eşti închinat şi
slăvit, Hristoase Dumne zeule, Îndelung-
răbdătorule, Mult-milostive şi Mult-
milosîrde; Care pe cei drepţi iubeşti şi pe
cei păcătoşi miluieşti; Care pe toţi chemi
la mîntuire pentru făgăduinţa
bunătăţilor ce vor să fie; Însuţi, Doamne,
primeşte şi rugăciunile noastre în ceasul
acesta şi îndreptează viaţa noastră spre
poruncile Tale; sufletele noastre le
sfinţeşte, trupurile curăţeşte, cugetele
îndreptează, gîndurile curăţeşte şi ne
izbăveşte pe noi de tot necazul celor rele
şi al dure rii. Înconjoară-ne pe noi cu
sfinţii Tăi îngeri, ca, prin mijlocirea lor,
fiind păziţi şi povăţuiţi, să ajunge m la
unirea credinţei şi la cunoştinţa slavei
Tale celei neapropiate, că binecuvîntat
eşti în vecii vecilor. Amin.
Doamne miluieşte, (de 3 ori) Slavă...,
Şi acum..., Ceea ce eşti mai cinstită...,
Întru numele Domnului…,
binecuvintează.
Preotul: Pentru rugăciunile sfinţilor
părinţilor noştri, Doamne Iisuse
Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-
ne pe noi.
Citeţul 2: Amin. Stăpîne
Dumnezeule, Părinte atotputernice,
Doamne Fiule Unule-Născut, Iisuse
Hristoase şi Duhule Sfinte, o
Dumnezeire, o Pute re, miluieşte-mă pe
mine păcătos ul şi cu judecăţile care ştii,
mîntuieşte-mă pe mine nevrednicul robul
Tău, că bine eşti cuvîntat în vecii vecilor.
Amin.
C E A S U L A L Ș AS E L E A
Citeţul 2: Veniţi să ne închinăm... (de
3 ori)
Psalmul 53:
Dumnezeule, întru numele Tău
mîntuieşte-mă şi întru puterea Ta mă
judecă. Dumnezeule, auzi rugăciunea
mea, ia aminte cuvintele gurii mele. Că
străinii s-au ridicat împotriva mea şi cei
tari au căutat sufletul meu; şi n-au pus
pe Dumnezeu înaintea lor. Că iată,
Dumnezeu ajută mie şi Domnul este
sprijinitorul sufletului me u. Întoarce-va
cele rele vrăjmaşilor mei; cu adevărul
Tău îi vei pierde pe ei. De bunăvoie voi
je rtfi Ţie, lăuda-voi numele Tău,
Doamne, că este bun; că din tot necazul
m-ai izbăvit; şi spre vrăjmaşii mei a
privit ochiul meu.
Psalmul 54:
Auzi, Dumne ze ule, rugăciune a
me a şi nu trece cu vede rea ruga mea.
Ia aminte s pre mine şi mă ascultă,
mîhnitu- m-am întru ne liniştea mea ş i
m-am tulburat. De glasul vrăjmaş ului
şi de necazul păcătos ului, că a abătut
asupra mea fărădelege şi întru mînie
m-a vrăjmăş it. Inima mea s-a tulburat
întru mine şi frica morţii a căzut peste
mine ; teamă ş i cutre mur au ve nit
asupra me a şi m-a acope rit
întune ricul. Şi am zis : „Cine -mi va da
mie aripi ca de porumbe l, ca să zbor ş i
să mă odihnesc?” Iată, m-aş înde părta
fugind şi m-aş sălăş lui în pus tie.
Aşte ptat-am pe Dumne ze u, Cel ce mă
mîntuieş te de puţinătatea s ufletului ş i
de vifor. Nimiceşte -i, Doamne, ş i
împarte limbile lor, că am văzut
fărăde lege şi de zbinare în ce tate. Ziua
şi noaptea o va înconjura pe ea, pe
zidurile ei fărăde lege şi oste neală în
mijlocul ei şi ne dre ptate; ş i n-a lips it
din uliţele ei camătă şi vicleşug. Că de
m-ar fi ocărît vrăjmaş ul, aş fi răbdat;
şi dacă cel ce mă urăşte s -ar fi fălit
împotriva mea, m-aş fi ascuns de el.
Iar tu, omule, ase menea mie, căpete nia
me a şi cunoscutul me u, care împre ună
cu mine te-ai îndulcit de mîncări, în
casa lui Dumne ze u am umblat în
acelaşi gînd. Să vină moarte a peste ei
şi să se pogoare în iad de vii, că
vicleşug este în locaş urile lor, în
mijlocul lor. Iar eu, către Dumne ze u
am s trigat ş i Domnul m-a auzit pe
mine . Seara ş i dimine aţa ş i la amie zi
s pune -voi, voi ves ti ş i va auzi glas ul
me u. Izbăvi-va cu pace s ufle tul me u
de cei ce se apropie de mine, că mulţi
e rau împotriva mea. Auzi-va
Dumne ze u ş i-i va s me ri pe e i, Ce l ce
este mai înaite de veci. Că nu es te în el
32
schimbare ş i nu s -a te mut de
Dumne ze u. Întins-a mîna Lui s pre
răs plătire ; întinat-au legămîntul Lui.
Ris ipiţi au fost de mînia feţe i Lui ş i s -
au apropiat inimile lor; muiatu-s -au
cuvintele lor mai mult decît
untde le mnul, dar ele sînt săgeţi.
Aruncă s pre Domnul grija ta ş i El te
va hrăni; nu va da în veac clătinare
dreptului. Iar Tu, Dumnezule, îi vei
pogorî pe ei în groapa stricăciunii.
Bărbaţii vărsători de sînge şi vicleni nu
vor ajunge la jumătatea zilelor lor; iar eu
voi nădăjui spre Tine, Doamne.
Psalmul 90:
Cel ce locuieşte în ajutorul Celui
Preaînalt, întru acoperămîntul
Dumnezeului cerului se va sălăşlui. Va
zice Domnului: „Sprijinitorul meu eşti şi
scăparea mea; Dumnezeul meu, voi
nădăjdui spre Dînsul”. Că El te va izbăvi
din cursa vînătorilor şi de cuvîntul
tulburător. Cu spatele te va umbri pe
tine şi sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o
armă te va înconjura adevărul Lui. Nu te
vei teme de frica de noapte, de săgeata ce
zboară ziua, de lucrul ce umplă în
întuneric, de molima ce bîntuie întru
amiază. Cădea-vor dinspre latura ta o mie
şi zece mi de-a dreapta ta, dar de tine nu se
vor apropia. Însă cu ochii tăi vei privi şi
răsplătirea păcătoşilor vei vedea. Pentru că
pe Domnul, nădejdea mea, pe Cel
preaînalt L-ai pus scăpare ţie. Nu vor veni
către tine rele şi bătaie nu se va apropia de
locaşul tău. Că îngerilor Săi va porunci
pentru tine ca să te păzească în toate căile
tale. Pe mîini te vor înălţa ca nu cumva să
împiedici de piatră piciorul tău. Peste
aspidă şi vasilisc vei păşi şi vei călca peste
leu şi peste balaur. Că spre Mine a
nădăjduit şi-l voi izbăvi pe el; îl voi acoperi
pe el că a cunoscut numele Meu. Striga-va
către Mine şi-l voi auzi pe el; cu dînsul sînt
în necaz şi-l voi scoate pe el, şi-i voi arăta
lui mîntuirea Mea.
Slavă..., Şi acum..., Aliluia. (de 3 ori)
Doamne miluieşte. (de 3 ori), Slavă...,
Iosif cel cu bun chip, de pe lemn
luînd preacurat trupul Tău, cu giulgiu
curat înfăşurîndu-L şi cu miresme, în
mormînt nou îngropîndu-L, L-a pus.
Şi acum...,
Neavînd îndrăzneală pentru
păcatele noastre cele multe, tu pe Cel ce
s-a născut din tine, roagă-L, Născătoare
de Dumnezeu Fecioară, că mult poate
rugăciunea Maicii spre îmblînzirea
Stăpînului. Nu trece cu vederea
rugăciunile păcătoşilor, Preacurată, că
milostiv este şi poate să mîntuiească, Cel
ce a voit a pătimi pentru noi.
Degrab să ne întîmpine pe noi
îndurările Tale, Doamne, că am sărăcit
foarte. Ajută nouă, Dumnezeule,
Mîntuitorul nostru, pentru slava numelui
Tău. Doamne, izbăveşte-ne şi curăţeşte
păcatele noastre, pentru numele Tău.
Sfinte Dumnezeule..., Preasfîntă
Treime..., Tatăl nostru...
Preotul: Că a Ta este împărăţia...
Citeţul 1: Amin. Cel ce a încuiat
adîncul S-a văzut mort şi, cu s mirnă şi cu
giulgiu înfăşurîndu-Se, în mormînt a fost
pus ca un mort, Cel fără de moarte; şi
femeile au venit să-L ungă cu mir,
plîngînd cu amar şi grăind: „Aceasta este
Sîmbăta cea prea binecuvîntată, întru
care Hristos adormind, va învia a treia
zi.”
Doamne miluieşte. (de 40 ori)
Cel ce în toată vremea şi în tot
ceasul, în cer şi pe pămînt eşti închinat şi
slăvit, Hristoase Dumne zeule, Îndelung-
răbdătorule, Mult-milostive şi Mult-
milosîrde; Care pe cei drepţi iubeşti şi pe
cei păcătoşi miluieşti; Care pe toţi chemi
la mîntuire pentru făgăduinţa
bunătăţilor ce vor să fie; Însuţi, Doamne,
primeşte şi rugăciunile noastre în ceasul
acesta şi îndreptează viaţa noastră spre
poruncile Tale; sufletele noastre le
sfinţeşte, trupurile curăţeşte, cugetele
îndreptează, gîndurile curăţeşte şi ne
izbăveşte pe noi de tot necazul celor rele
şi al dure rii. Înconjoară-ne pe noi cu
sfinţii Tăi îngeri, ca, prin mijlocirea lor,
fiind păziţi şi povăţuiţi, să ajunge m la
unirea credinţei şi la cunoştinţa slavei
Tale celei neapropiate, că binecuvîntat
eşti în vecii vecilor. Amin.
33
Doamne miluieşte, (de 3 ori) Slavă...,
Şi acum..., Ceea ce eşti mai cinstită...,
Întru numele Domnului…,
binecuvintează.
Preotul: Pentru rugăciunile sfinţilor
părinţilor noştri, Doamne Iisuse
Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-
ne pe noi.
Citeţul 2: Amin. Dumnezeule şi
Doamne al pute rilor şi a toată făptura
Ziditor, Care pentru milostivirea milei
Tale celei neasemănate, pe Unul-Născut
Fiul Tău, pe Domnul nostru Iisus Hristos
L-ai trimis spre mîntuirea neamului
nostru şi, prin cinstită crucea Lui,
zapis ul păcatelor noastre l-ai rupt şi ai
biruit întru Dînsul stăpîniile şi pute rile
întenericului; Însuţi Stăpîne, Iubitorule
de oameni, primeşte aceste rugăciuni de
mulţumire şi de cerere ale noastre, ale
păcătoşilor şi ne izbăveşte pe noi de toată
căderea în păcat cea de tot pierzătoare şi
întunecată, şi de toţi cei ce caută să ne
facă rău, văzuţi şi nevăzuţi vrăjmaşi.
Pătrunde cu frica Ta trupurile noastre şi
nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau
gînduri rele, ci cu dorirea Ta hrăneşte
sufletele noastre. Ca spre Tine totdeauna
căutînd şi cu lumina cea de la Tine
povăţuiţi fiind, la Tine, Lumina cea
neapropiată şi pururea fiitoare privind,
neîncetată mărutrisire şi mulţumire Ţie
să înălţăm, Tatălui celui fără de început,
împreună Unuia-Născut Fiului Tău şi
Preasfîntului şi bunului şi de viaţă
făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi
în vecii vecilor. Amin.
CEASUL AL NOUĂLEA
Citeţul 1: Veniţi să ne închinăm... (de
3 ori)
Psalmul 83:
Cît de iubite sînt locaş urile Tale,
Doamne al puterilor! doreşte şi se
sfîrşeşte Sufletul meu după curţile
Domnului; inima mea şi trupul meu s-au
bucurat de Dumnezeul cel viu. Că
pasărea şi-a aflat casă şi turtureaua cuib,
unde-şi va pune puii săi. Altarele Tale,
Doamne al Pute rilor, Împăratul meu şi
Dumnezeul me u. Fericiţi sînt cei ce
locuiesc în casa Ta, în vecii vecilor Te vor
lăuda. Fericit este bărbatul al cărui
ajutor este de la Tine, Doamne; suişuri în
inima sa a pus. În valea plînge rii, în locul
care i-a fost pus, că binecuvîntare va da
Cel ce pune lege. Merge-vor din putere în
putere, arăta-Se-va Dumnezeul
dumnezeilor în Sion. Doamne,
Dumnezeul Puterilor, auzi rugăciunea
mea; ascultă, Dumne zeul lui Iacob.
Apărătorul nostru, vezi Dumnezeule şi
caută spre faţa uns ului Tău. Că mai
bună este o zi în curţile Tale decît mii;
ales-am a fi lepădat în Casa lui
Dumnezeu, mai vîrtos decît a locui în
locaşurile păcătoşilor. Că mila şi
adevărul iubeşte Domnul; Dumnezeu har
şi slavă va da. Dumnezeu nu va lipsi de
bunătăţi pe cei ce umblă întru nerăutate.
Doamne al Puterilor, fericit este omul cel
ce nădăjduieşte în Tine.
Psalmul 84:
Bine ai voit, Doamne, pămîntului
Tău, întors-ai robimea lui Iacob. Iertat-ai
fărădelegile poporului tău, acoperit-ai
toate păcatele lor. Potolit-ai toată mînia
Ta; întorsu-Te-ai de către iuţimea mîniei
Tale. Întoarce-ne pe noi, Dumnezeul
mîntuirii noastre, şi-Ţi întoarce mînia Ta
de la noi, oare, în veci Te vei mînia pe
noi? Sau vei întinde mînia Ta din neam
în neam? Dumnezeule, Tu întorcîndu-Te,
ne vei via pe noi, şi poporul Tău se va
veseli de Tine. Arată-ne nouă, Doamne,
mila Ta şi mîntuirea Ta, dă-ne-o nouă.
Auzi-voi ce va grăi întru mine Domnul
Dumnezeu; că va grăi pace peste poporul
Său. Şi peste cuvioşii Săi şi peste cei ce îşi
întorc inima spre Dînsul. Dar mîntuirea
Lui este aproape de cei ce se tem de
Dînsul, ca să se sălăşluiască slava în
pămîntul nostru. Mila şi adevărul s-au
întîmpinat, dreptatea şi pacea s-au
sărutat. Adevărul din pămînt a răsărit şi
dreptatea din cer a privit. Că Domnul va
da bunătate şi pămîntul nostru îşi va da
rodul său; Dreptatea înaintea Lui va
me rge şi va pune pe cale paşii Săi.
Psalmul 85:
Pleacă, Doamne, urechea Ta şi mă
auzi, că sărac şi necăjit sînt eu. Păzeşte
sufletul meu, căci cuvios sînt; mîntuieşte,
34
Dumnezeul meu, pe robul Tău, pe cel ce
nădăjduieşte în Tine. Miluieşte-mă,
Doamne, că spre Tine voi striga toată
ziua. Veseleşte sufletul robului Tău, că
spre Tine, Doamne, am ridicat sufletul
meu. Că Tu, Doamne, bun şi blînd eşti şi
mult milostiv tuturor celor ce Te cheamă
pe Tine. Ascultă, Doamne, rugăciunea
mea şi ia aminte la glas ul cere ri mele. În
ziua necazului meu am strigat către Tine,
că m-ai auzit. Nu este asemenea Ţie între
dumnezei, Doamne, şi nici fapte nu sînt
ca faptele Tale. Veni-vor toate neamurile
pe care le-ai făcut şi se vor închina
înaintea Ta, Doamne, şi vor slăvi numele
Tău. Că mare eşti Tu, Cel ce faci minuni,
Tu eşti singurul Dumnezeu. Povăţuieşte-
mă, Doamne, pe calea Ta şi voi merge
întru adevărul Tău; veselească-se inima
mea, ca să se teamă de numele Tău.
Lăuda-Te-voi, Doamne, Dumnezeul me u,
cu toată inima mea şi voi slăvi numele
Tău în veac. Că mare este mila Ta spre
mine şi ai izbăvit sufletul meu din iadul
cel mai de jos. Dumne zeule, călcătorii de
lege s-au sculat asupra mea şi adunarea
celor tari au căutat sufletul meu şi nu Te-
au pus pe Tine înaintea lor. Dar Tu,
Doamne, Dumnezeu îndurat şi milostiv
eşti; îndelung-răbdător şi mult milostiv şi
adevărat. Caută spre mine şi mă
miluieşte, dă tăria Ta slugii Tale şi
mîntuieşte pe fiul slujnicii Tale. Fă cu
mine semn s pre bine, ca să vadă cei ce
mă urăsc şi să se ruşineze, că Tu,
Doamne, m-ai ajutat şi m-ai mîngîiat.
Fă cu mine semn spre bine, ca să
vadă cei ce mă urăsc şi să se ruşineze, că
Tu, Doamne, m-ai ajutat şi m-ai mîngîiat.
Slavă..., Şi acum..., Aliluia. (de 3 ori)
Doamne miluieşte. (de 3 ori), Slavă...
Iosif cel cu bun chip, de pe lemn
luînd preacurat trupul Tău, cu giulgiu
curat înfăşurîndu-L şi cu miresme, în
mormînt nou îngropîndu-L, L-a pus.
Şi acum...,
Cela ce pentru noi Te-ai născut din
Fecioară şi răstignire ai răbdat, Bunule,
Care cu moartea pe moarte ai prădat şi
învierea ai arătat, ca un Dumnezeu, nu
trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mîna
Ta. Arată iubirea Ta de oameni, Milostive,
primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu,
ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă
pentru noi şi mîntuieşte, Mîntuitorul
nostru, pe poporul cel deznădăjduit.
Nu ne lăsa pe noi pînă în sfîrşit,
pentru numele Tău cel sfînt şi nu strica
legătura Ta, şi nu depărta mila Ta de la noi,
pentru Avraam cel iubit de Tine şi pentru
Isaac, robul Tău, şi Israil, sfîntul Tău.
Sfinte Dumnezeule..., Preasfîntă
Treime..., Tatăl nostru...
Preotul: Că a Ta este împărăţia...
Citeţul 1: Amin. Cel ce a încuiat
adîncul S-a văzut mort şi, cu s mirnă şi cu
giulgiu înfăşurîndu-Se, în mormînt a fost
pus ca un mort, Cel fără de moarte; şi
femeile au venit să-L ungă cu mir,
plîngînd cu amar şi grăind: „Aceasta este
Sîmbăta cea prea binecuvîntată, întru
care Hristos adormind, va învia a treia
zi.”
Doamne miluieşte. (de 40 ori)
Cel ce în toată vremea şi în tot
ceasul, în cer şi pe pămînt eşti închinat şi
slăvit, Hristoase Dumne zeule, Îndelung-
răbdătorule, Mult-milostive şi Mult-
milosîrde; Care pe cei drepţi iubeşti şi pe
cei păcătoşi miluieşti; Care pe toţi chemi
la mîntuire pentru făgăduinţa
bunătăţilor ce vor să fie; Însuţi, Doamne,
primeşte şi rugăciunile noastre în ceasul
acesta şi îndreptează viaţa noastră spre
poruncile Tale; sufletele noastre le
sfinţeşte, trupurile curăţeşte, cugetele
îndreptează, gîndurile curăţeşte şi ne
izbăveşte pe noi de tot necazul celor rele
şi al dure rii. Înconjoară-ne pe noi cu
sfinţii Tăi îngeri, ca, prin mijlocirea lor,
fiind păziţi şi povăţuiţi, să ajunge m la
unirea credinţei şi la cunoştinţa slavei
Tale celei neapropiate, că binecuvîntat
eşti în vecii vecilor. Amin.
Doamne miluieşte, (de 3 ori) Slavă...,
Şi acum..., Ceea ce eşti mai cinstită...,
Întru numele Domnului…,
binecuvintează.
Preotul: Dumne zeule, milostiveşte-
Te spre noi şi ne binecuvintează,
luminează faţa Ta peste noi şi ne
miluieşte.
35
Citeţul 1: Amin. Stăpîne Doamne,
Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce
îndelung ai răbdat pentru greşelile noastre
şi pînă la acest ceas de acum ne-ai adus pe
noi, întru care pe lemnul cel de viaţă făcător
fiind răstignit, tîlharului celui bine
cunoscător intrarea în rai i-ai făcut şi cu
moartea pe moarte ai sfărîmat; curăţeşte-
ne pe noi, păcătoşii şi nevrednicii robii Tăi,
că am greşit şi fărădelegi am făcut şi nu
sîntem vrednici să ridicăm ochii noştri şi să
privim la înălţimea cerului, pentru că am
lăsat calea dreptăţii Tale şi am umblat în
voile inimii noastre; ci ne rugăm
neasemănatei bunătăţii Tale, iartă-ne pe
noi, Doamne, după mulţimea milei Tale şi
ne mîntuieşte pentru sfînt numele Tău, că s-
au stins întru deşertăciuni zilele noastre.
Scoate-ne din mîna protivnicului, iartă
nouă păcatele noastre şi omoară gîndul
nostru cel trupesc. Că lepădînd pe omul cel
vechi, întru cel nou să ne îmbrăcăm şi Ţie
să vieţuim, Stăpînului nostru şi Făcătorului
de bine. Şi aşa urmînd poruncile Tale, la
odihna cea veşnică să ajungem, unde este
locaşul tuturor celor ce se veselesc. Că tu
eşti cu adevărat veselia cea adevărată şi
bucuria celor ce Te iubesc, Hristoase
Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm,
împreună cu Părintele Tău cel fără de
început şi cu Preasfîntul şi bunul şi de viaţă
făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în
vecii vecilor. Amin.
Citeţul 2: Întru împărăţia Ta,
pomeneşte-ne pe noi, Doamne, cînd vei
veni întru împărăţia Ta.
Fericiţi cei săraci cu duhul, că a
acelora este împărăţia ce rurilor.
Pomeneşte-ne pe noi, Doamne, cînd vei
veni întru împărăţia Ta.
Fericiţi cei ce plîng, că aceia se vor
mîngîia. Pome neşte-ne pe noi, Doamne,
cînd vei veni întru împărăţia Ta.
Fericiţi cei blînzi, că aceia vor
moşteni pămîntul. Pomeneşte-ne pe noi,
Doamne, cînd vei veni întru împărăţia
Ta.
Fericiţi cei ce flămînzesc şi
însetoşează de dreptate, că aceia se vor
sătura. Pome neşte-ne pe noi, Doamne,
cînd vei veni întru împărăţia Ta.
 Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor
milui. Pome neşte-ne pe noi, Doamne,
cînd vei veni întru împărăţia Ta.
Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia
vor vedea pe Dumnezeu. Pomeneşte-ne
pe noi, Doamne, cînd vei veni întru
împărăţia Ta.
Fericiţi făcătorii de pace, că aceia
fiii lui Dumnezeu se vor che ma.
Pomeneşte-ne pe noi, Doamne, cînd vei
veni întru împărăţia Ta.
Fericiţi cei prigoniţi pentru
dreptate, că a acelora este împărăţia
cerurilor. Pomeneşte-ne pe noi, Doamne,
cînd vei veni întru împărăţia Ta.
Fericiţi veţi fi, cînd vă vor ocărî şi
vă vor prigoni, şi vor zice tot cuvîntul rău
împotriva voastră, minţind pentru Mine.
Pomeneşte-ne pe noi, Doamne, cînd vei
veni întru împărăţia Ta.
Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata
voastră multă este în ceruri. Pomeneşte-
ne pe noi, Doamne, cînd vei veni întru
împărăţia Ta.
Slavă Tatălui şi Fiului, şi Sfîntului
Duh. Pomeneşte-ne pe noi, Doamne, cînd
vei veni întru împărăţia Ta.
Şi acum, şi pururea, şi în vecii
vecilor. Amin. Pomeneşte-ne pe noi,
Doamne, cînd vei veni întru împărăţia
Ta.
Pomeneşte-ne pe noi, Doamne, cînd
vei veni întru împărăţia Ta.
Pomeneşte-ne pe noi, Stăpîne, cînd
vei veni întru împărăţia Ta.
Pomeneşte-ne pe noi, Sfinte, cînd
vei veni întru împărăţia Ta.
Ceata cerească Te laudă pe Tine şi
zice: „Sfînt, Sfînt, Sfînt Domnul Savaot,
plin este cerul şi pămîntul de slava Ta.”
Citeţul 1: Apropiaţi-vă către Dînsul
şi vă veţi lumina, şi feţele voastre nu se
vor ruşina.
Citeţul 2: Ceata cerească Te laudă
pe Tine şi zice: „Sfînt, Sfînt, Sfînt
Domnul Savaot, plin este cerul şi
pămîntul de slava Ta.”
Citeţul 1: Slavă…,
36
Citeţul 2: Ceata sfinţilor îngeri şi a
arhanghelilor, cu toate cereştile puteri,
Te laudă pe Tine şi zice: „Sfînt, Sfînt,
Sfînt Domnul Savaot, plin este cerul şi
pămîntul de Slava Ta.”
Citeţul 1: Şi acum…,
Citeţul 2: Cred întru unul
Dumnezeu, Tatăl atotţiitorul, Făcătorul
cerului şi al pămîntului, văzutelor
tuturor şi nevăzutelor. Şi întru unul
Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumne zeu,
Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut
mai înainte de toţi vecii; Lumină din
Lumină, Dumnezeu adevărat din
Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut;
Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate
s-au făcut. Care pentru noi oame nii şi
pentru a noastră mîntuire, S-a pogorît
din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul
Sfînt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut
om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele
lui Ponţiu Pilat, şi a pătimit, şi S -a
îngropat. Şi a înviat a treia zi după
Scripturi. Şi S-a suit la ceruri, şi şade de-
a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu
Slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui
împărăţie nu va avea sfîrşit. Şi întru
Duhul Sfînt, Domnul de viaţă făcătorul,
Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună
cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit,
Care a grăit prin prooroci. Întru una,
sfîntă, sobornicească şi apostolească
Biserică. Mărturisesc un bote z întru
iertarea păcatelor. Aştept învierea
morţilor. Şi viaţa veacului ce va să fie.
Amin.
Slăbeşte, lasă, iartă, Dumnezeule,
greşelile noastre, cele de voie şi cele fără
de voie, cele cu lucrul şi cu cuvîntul, cele
cu ştiinţă şi cu neştiinţă, cele din noapte
şi din zi, cele cu mintea şi cu gîndul, toate
le iartă nouă, ca un bun şi de oameni
Iubitor.
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri,
sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia
Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi
pe pămînt. Pîinea noastră cea de toate
zilele dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă
greşelile noastre, precum şi noi iertăm
greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în
ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean.
Preotul: Că a Ta este împărăţia…
Citeţul 2 Amin. Cel ce a încuiat
adîncul S-a văzut mort şi, cu s mirnă şi cu
giulgiu înfăşurîndu-Se, în mormînt a fost
pus ca un mort, Cel fără de moarte; şi
femeile au venit să-L ungă cu mir,
plîngînd cu amar şi grăind: „Aceasta este
Sîmbăta cea prea binecuvîntată, întru
care Hristos adormind, va învia a treia
zi.”
Doamne miluieşte. (de 12 ori)
Preasfîntă Treime, Stăpînire de o
fiinţă, Împărăţie nedespărţită, Ceea ce
eşti pricina tuturor bunătăţilor, fii
binevoitoare şi mie păcătosului; întăreşte
şi înţelepţeşte inima mea şi şterge toată
întinăciunea mea. Luminează gîndul
meu, ca totodeauna să Te slăvesc şi să Te
laud şi să mă închin Ţie şi să zic: Unul
Sfînt, unul Domn Iis us Hristos, întru
slava lui Dumnezeu Tatăl. Amin.
Preotul: Înţelepciune.
Corul: Cuvine-se cu adevărat să te
fericim, Născătoare de Dumne zeu, cea
pururea fericită şi prea nevinovată şi
Maica Dumne zeului nostru.
Preotul: Preasfîntă Născătoare de
Dumnezeu, mîntuieşte-ne pe noi.
Corul: Ceea ce eşti mai cinstită
decîăt heruvimii şi mai mărită fără de
asemănare decît serafimii, care fără
stricăciune pe Dumnezeu Cuvîntul ai
născut, pe tine cea cu adevărat,
Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Preotul: Slavă Ţie, Hristoase
Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă
Ţie.
Corul: Slavă…, Şi acum…, Doamne
miluieşte. (de 3 ori) ...,binecuvintează.
Preotul: Hristos, adevăratul
Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile
Preacuratei Maicii Sale, ale sfinţilor,
drepţilor şi dumnezeieştilor Părinţi
Ioachim şi Ana, şi pentru ale tuturor
sfinţilor, să ne miluiască şi să ne
mîntuiască pe noi ca un bun şi de oameni
Iubitor.
Corul: Amin. Doamne miluieşte. (de
3 ori) (rar)
37
ÎN SFÎNTA ŞI MAREA ZI
SÎMBĂTĂ
LITURGHIA
SFÎNTULUI VASILE CEL MARE
SE SĂVÎRȘEȘTE ÎMPREUNĂ CU
VECERNIA
Peotul: Binecuvîntată este împărăţia
Tatălui şi a Fiului, şi a Sfîntului Duh,
acum şi pururea, şi în vecii vecilor.
Citeţul 1: Amin. Slavă Ţie,
Dumnezeul nostru, slavă Ţie. Împărate
ceresc, Mîngîietorule..., Sfinte
Dumnezeule..., Preasfîntă Treime...,
Tatăl nostru...
Preotul: Că a Ta este împărăţia...
Citeţul 1: Amin. Doamne, miluieşte
(de 12 ori). Slavă..., Şi acum..., Veniţi să ne
închinăm... (de 3 ori)
Psalmul 103:
Binecuvintează, suflete al meu, pe
Domnul. Doamne, Dumnezeul meu,
slăvitu-Te-ai foarte. Întru strălucire şi în
mare podoabă Te-ai îmbrăcat, Cel ce Te
îmbraci cu lumina ca şi cu o haină. Cel ce
întinzi cerul ca un cort; Cel ce acope ri cu
ape cele mai de deasupra ale lui; Cel ce
pui norii suirea Ta, Cel ce umbli peste
aripile vînturilor; Cel ce faci pe înge rii
Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc.
Cel ce ai întemeiat pămîntul pe întărirea
lui şi nu se va clătina în veacul veacului.
Adîncul ca o haină este îmbrăcămintea
Lui, peste munţi vor sta ape. De certarea
Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se
vor înfricoşa. Se suie munţi şi se coboară
văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele.
Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi nici
nu se vor întoarce să acopere pămîntul.
Cel ce trimiţi izvoare în văi, prin mijlocul
munţilor vor trece ape. Adăpa-se-vor
toate fiarele cîmpului, asinii sălbatici
setea îşi vor potoli. Peste acelea păsările
cerului vor locui; din mijlocul stîncilor
vor da glas. Cel ce adăpi munţii din cele
mai de deasupra ale Tale, din rodul
lucrurilor Tale se va sătura pămîntul.
Cel ce răsari iarbă dobitoacelor şi
verdeaţă spre slujba oamenilor; ca să
scoată pîine din pămînt; şi vinul veseleşte
inima omului. Ca să veselească faţa cu
untdelemn şi pîinea inima omului o
întăreşte. Sătura-se-vor copacii cîmpului,
cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo
păsările îşi vor face cuib. Locaşul
cocostîrcului în chiparoşi. Munţii cei
înalţi adăpost cerbilor, stîncile scăpare
iepurilor. Făcut-ai luna spre vremi,
soarele şi-a cunoscut apusul său. Pus-ai
întune ric şi s-a făcut noapte, cănd vor
ieşi toate fiarele pădurii; puii leilor
mugesc ca să apuce şi să ceară de la
Dumnezeu mîncarea lor. Răsărit-a
soarele şi s-au adunat şi în culcuş urile lor
se vor culca. Ieşi-va omul la lucrul său şi
la lucrarea sa pînă seara. Cît s-au slăvit
lucrurile Tale, Doamne, toate cu
înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a
pămîntul de zidirea Ta. Marea aceasta
este mare şi largă; acolo se găsesc
tîrîtoare, cărora nu este număr, vietăţi
mici şi mari. Acolo corăbiile umblă;
balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se
joace în ea. Toate către Tine aşteaptă ca
să le dai lor hrană la bună vreme. Dîndu-
le Tu lor, vor aduna; deschizînd Tu
mîna Ta, toate se vor umple de bunătăţi.
Dar întorcîndu-Ţi Tu faţa Ta, se vor
tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfîrşi
şi în ţărînă se vor întoarce. Trimite-vei
duhul Tău şi se vor zidi, şi vei înnoi faţa
pămîntului. Fie slava Domnului în veac!
Veseli-Se-va Domnul de lucrurile Sale.
Cel ce caută spre pămînt şi-l face pe el de
se cutremură; Cel ce se atinge de munţi
şi fumegă. Cînta-voi Domnului în viaţa
mea, cînta-voi Dumne zeului me u cît voi
fi. Plăcute să-I fie Lui cuvintele mele, iar
eu mă voi veseli de Domnul. Piară
păcătoşii de pe pămînt şi cei fărădelege,
ca să nu mai fie. Binecuvintează, suflete
al meu, pe Domnul.
Soarele şi-a cunoscut apus ul său.
Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte. Cît s-
au slăvit lucrurile Tale, Doamne, toate cu
înţelepciune le-ai făcut.
Slavă..., Şi acum..., Aliluia. (de 3 ori)
Preotul: Cu pace, Domnului să ne rugăm.
Corul: Doamne miluieşte.
Pentru pacea de sus şi pentru mî ntuirea
sufletelor noastre, Domnului să ne rug ăm.
Pentru pacea a toată lumea, pentru
bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu Biserici şi
pentru unirea tuturor, Domnul ui să ne rugăm.
38
Pentru sfîntă biserica aceasta şi pentru cei
ce cu credinţă, cu evlavie şi cu frică de Dumnezeu
intră î ntr-î nsa, Domnului să ne rugăm.
Pentru Marele Domn şi Părintele nostru,
Preafericitul Patriarh Kiril şi pentru Domnul
nostru, Înalt Preasfinţitul Mitropolitul Vl adi mir
şi pentru Domnul nostru, Preasfinţi tul Episcop
Nicodi m, pentru cinstita preoţi me şi întru Hristos
di aconi me şi pentru tot clerul, şi poporul ,
Domnului să ne rugăm.
Pentru de Dumnezeu păzită Ţara noastră,
stăpînirea şi oastea ei, Domnului să ne rug ăm.
Pentru sfînt l ocaşul acesta, ţara aceasta şi
pentru toate oraşele şi satele şi pentru cei ce cu
credinţă locuiesc într-însele, Domnului să ne
rugăm.
Pentru buna întocmire a văzduhului,
pentru îmbelşugarea roadel or pămîntului şi
pentru vremuri paşnice, Domnului să ne rug ăm.
Pentru cei ce călătoresc pe ape, pe uscat şi
prin aer, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se
ostenesc, pentru cei robi ţi şi pentru mîntuirea lor,
Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să fi m izbăviţi noi de tot necazul,
mîni a, pri mejdia şi nevoia, Domnului să ne
rugăm.
Apără, mî ntuieşte, miluieşte şi ne păzeşte
pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.
Pe Preasfînta, curata, preabinecuvîntata,
mărita Stăpî na noastră, de Dumnezeu
Născătoarea şi pururea Feci oara Maria, cu toţi
sfinţii să o pomeni m.
Pe noi înşine şi unii pe alţii, şi toată vi aţa
noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Corul: Ţie, Doamne.
Preotul: Că Ţie se cuvi ne toată slava,
cinstea şi închinăciunea, Tatăl ui şi Fiului, şi
Sfîntului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.
Glasul 1:
Corul: Amin. Doamne, strigat-am
către Tine, auzi-mă; auzi-mă, Doamne;
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă,
ia aminte la glas ul rugăciunii mele, cînd
strig către Tine, auzi-mă, Doamne.
Să se îndrepte ze rugăciunea mea ca
tămîia înaintea Ta, ridicarea mîinilor
mele, je rtfă de seară, auzi-mă, Doamne.
Pune, Doamne, strajă gurii mele şi
uşă de îngrădire, împrejurul buzelor
mele. Să nu abaţi inima mea spre cuvinte
de vicleşug ca să-mi dezvinovăţesc
păcatele mele; cu oamenii cei ce fac
fărădelege şi nu mă voi însoţi cu aleşii
lor. Ce rta-mă-va dreptul cu milă şi mă
va mustra, iar untdelemnul păcătoşilor
să nu ungă capul me u; că încă şi
rugăciunea mea este împotriva vre rilor
lor. Prăbuşească-se de pe stîncă
judecătorii lor. Auzi-se-vor graiurile
mele că s-au îndulcit. Ca o brazdă de
pămînt s-au rupt pe pămînt, risipitu-s-au
oasele lor lîngă iad. Căci către Tine,
Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine
am nădăjduit, să nu iei sufletul me u.
Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie
şi de smintelile celor ce fac fărădelege.
Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit
sînt eu pînă se vor trece.
Psalmul 141:
Cu glasul me u către Domnul am
strigat, cu glasul meu către Domnul m-
am rugat. Vărsa-voi înaintea Lui
rugăciunea mea, necazul meu înaintea
Lui voi s pune. Cînd lipsea dintru mine
duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele.
În calea aceasta în care am umblat,
ascuns-au cursă mie. Luat-am seama de-
a dreapta şi am privit şi nu era cine să
mă cunoască. Pierit-a fuga de la mine şi
nu este cel ce caută sufletul meu. Strigat-
am către Tine, Doamne, zis-am: „Tu eşti
nădejdea mea, partea mea eşti Tu în
pămîntul celor vii”. Ia aminte la
rugăciunea mea, că m-am sme rit foarte.
Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, că
s-au întărit mai mult decît mine.
Scoate din temniţă sufletul meu, ca
să laude numele Tău, Doamne.
Pe mine mă aşteaptă drepţii, pînă
ce-mi vei răsplăti mie.
Dintru adîncuri am strigat către Tine,
Doamne! Doamne, auzi glasul meu!
Rugăciunile noastre cele de seară,
primeşte-le, Sfinte Doamne, şi ne dă nouă
iertare de păcate; că Tu singur eşti Cel ce
ai arătat în lume învierea.
Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul
rugăciunii mele.
Înconjuraţi, popoare, Sionul şi-l
cuprindeţi pe dînsul, şi daţi slavă într-
însul Celui ce a înviat din morţi. Că
Acela este Dumnezeul nostru, Care ne-a
izbăvit pe noi de fărădelegile noastre.
De Te vei uita la fărăde legi, Doamne,
Doamne, cine va suferi? Că la Tine este milosti-
virea.
Veniţi, popoare, să cîntăm şi să ne
închinăm lui Hristos, slăvind învierea
39
Lui cea din morţi. Că Acesta este
Dumnezeul nostru, Care a izbăvit lumea
de înşelăciunea vrăjmaş ului.
Pentru numele Tău, Te-am aşteptat,
Doamne; aşteptat-a sufletul meu spre cuvîntul
Tău. Nădăjduit-a sufletul meu în Domnul.
Cu patima Ta, Hristoase, din
patimi ne-am liberat şi cu învierea Ta din
stricăciune ne-am izbăvit; Doamne, slavă
Ţie.
Din straja di mineţii pî nă în noapte, di n
straja di mi neţii să nădăjduiască Israil s pre
Domnul.
Glasul al 8-lea:
Astăzi iadul strigă suspinînd: „Mai
bine mi-ar fi fost de n-aş fi primit pe Cel
ce S-a născut din Maria, că, venind
asupra mea, mi-a surpat puterea; porţile
cele de aramă le-a sfărîmat. Sufletele pe
care le ţineam întru mine mai dinainte,
Dumnezeu fiind, le-a înviat.” Slavă,
Doamne, Crucii Tale şi Învierii Tale.
Că l a Domnul este mila şi multă mîntuire
la El. Şi El va izbăvi pe Israil din toate
fărădelegile lui.
Astăzi iadul strigă suspinînd: „Mai
bine mi-ar fi fost de n-aş fi primit pe Cel
ce S-a născut din Maria, că, venind
asupra mea, mi-a surpat puterea; porţile
cele de aramă le-a sfărîmat. Sufletele pe
care le ţineam întru mine mai dinainte,
Dumnezeu fiind, le-a înviat.” Slavă,
Doamne, Crucii Tale şi Învierii Tale.
Lăudaţi pe Domnul toate neamurile;
lăudaţi-L pe El toate popoarele.
Astăzi iadul strigă suspinînd:
„Stricatu-s-a puterea mea; primit-am
mort ca pe unul din morţi, dar nu pot să-
L ţin pe Dînsul nicidecum; ci pie rd
împreună cu Dînsul şi pe aceştia, peste
care eram împărat. Eu am avut morţi
din veac, dar Acesta iată că pe toţi îi
ridică.” Slavă, Doamne, Crucii Tale şi
Învierii Tale.
Că s-a întărit mila Lui peste noi şi
adevărul Domnului rămîne în veac.
Astăzi iadul strigă suspinînd:
„Zdrobitu-s-a stăpînirea mea, Păstorul s-
a răstignit şi pe Adam l-a înviat. De cei
peste care eram împărat sînt lipsit şi pe
care i-am înghiţit, puternic fiind, pe toţi
i-am vărsat. Deşertat-a mormintele Cel
ce a fost răstignit; slăbit-a puterea
morţii.” Slavă, Doamne, Crucii Tale şi
Învierii Tale.
Slavă..., glasul al 6-lea:
Ziua de azi mai înainte a închipuit-
o cu taină marele Moise, zicînd: „Şi a
binecuvîntat Dumnezeu ziua a şaptea; că
aceasta este Sîmbăta cea binecuvîntată;
aceasta este ziua odihnei, în care S-a
odihnit de toate lucrările Sale Unul-
Născut, Fiul lui Dumnezeu, prin
rînduiala morţii, după trup odihnindu-
Se; şi la ceea ce era iarăşi întorcîndu-Se,
prin Înviere, ne-a dăruit nouă viaţă
veşnică, ca un singur bun şi Iubitor de
oameni.”
Şi acum..., glasul 1:
Pe ceea ce este mărirea a toată
lumea, care din oameni a răsărit şi pe
Stăpînul a născut, uşa cea cerească, pe
Maria Fecioara să o lăudăm, cîntarea
celor fără de trup şi podoaba
credincioşilor. Că aceasta s-a arătat ce r
şi templu al Dumnezeirii. Aceasta
peretele cel din mijloc al vrajbei l-a
stricat, pace a adus şi Împărăţia a
deschis-o. Pe aceasta dar avînd-o ancoră
a credinţei, apărător ave m pe Domnul ce
S-a născut dintr-însa. Îndrăznească, dar,
îndrăznească poporul lui Dumne zeu; Că
Acesta va birui pe vrăjmaşi, ca un
atotputernic.
V O H O D cu Evanghelia
Preotul: Înţelepciune, drepţi!
Corul: Lumină lină a sfintei slave a
Tatălui ceresc, Celui fără de moarte,
Celui Sfînt şi Fe ricit, Iisuse Hristoase,
venind la apusul soarelui, văzînd lumina
cea de seară, lăudăm pe Tatăl şi pe Fiul,
şi pe Sfîntul Duh, Dumnezeu; vrednic eşti
în toată vre mea a fi lăudat de glasuri
cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai
viaţă, pentru aceasta lumea Te slăveşte.
Preotul: Înţelepciune.
Citeţul 1: De la Facere, citire:
Preotul: Să luăm aminte.
Citeţul 1: La început a făcut
Dumnezeu cerul şi pămîntul. Şi pămîntul
era netocmit şi gol. Întune ric e ra
deasupra adîncului şi Duhul lui
40
Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
Şi a zis Dumne zeu: „Să fie lumină!” Şi a
fost lumină. Şi a văzut Dumnezeu că e
bună lumina, şi a despărţit Dumne zeu
lumina de întuneric. Lumina a numit-o
Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit
noapte. Şi a fost seară, şi a fost
dimineaţă; ziua întîi. Şi a zis Dumnezeu:
„Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să
despartă ape de ape!” Şi a fost aşa. A
făcut Dumnezeu tăria, şi a despărţit
Dumnezeu apele cele de subt tărie de
apele cele de deasupra tăriei. Tăria a
numit-o Dumnezeu cer, şi a văzut
Dumnezeu că e bine. Şi a fost seară, şi a
fost dimineaţă: ziua a doua. Şi a zis
Dumnezeu: „Să se adune apele cele de
sub cer la un loc şi să se arate uscatul!”
Şi a fost aşa. Şi s-au adunat apele cele de
sub cer la locurile lor şi s-a arătat
uscatul. Uscatul l-a numit Dumne zeu
pămînt, iar adunarea apelor a numit-o
mări. Şi a văzut Dumnezeu că e bine.
Apoi a zis Dumnezeu: „Să dea pămîntul
din sine verdeaţă: iarbă, cu sămînţă în
ea, după felul şi asemănarea ei, şi pomi
roditori, care să dea rod cu sămînţă în
sine, după fel pe pămînt” Şi a fost aşa.
Pămîntul a dat din sine verdeaţă: iarbă,
care face sămînţă după felul şi după
asemănarea ei, şi pomi roditori, cu
sămînţă, după fel pe pămînt. Şi a văzut
Dumnezeu că e bine. Şi a fost seară, şi a
fost dimineaţă: ziua a treia.
Din Proorocia lui Isai a, citire:
Citeţul 2: Luminează-te, luminează-
te Ierusalime, că vine lumina ta, şi slava
Domnului peste tine a răsărit! Căci iată
întune ricul acoperă pămîntul, şi be zna,
popoarele; iar peste tine răsare Domnul,
şi slava Lui străluceşte peste tine.
Şi vor umbla regi întru lumina ta şi
neamuri întru strălucirea ta. Ridică
împrejur ochii tăi şi ve zi, căci toţi se
adună şi se îndreaptă către tine. Fiii tăi
vin de departe şi fiicele tale sînt aduse pe
umeri. Atunci vei vedea, vei străluci şi
inima ta se va zbuciuma şi se va lărgi,
căci către tine se va îndrepta bogăţia
mării şi avuţiile popoarelor către tine vor
curge. Caravane de cămile te vor
acoperi, şi dro-made re din Madian şi
Efa. Toate sosesc din Şeba încărcate cu
aur şi cu tămîie, cîntînd laudele
Domnului. Toate turmele Chedarului la
tine se vor aduna, berbecii din Nebaiot te
vor sluji pe tine şi ca o jertfă bineplăcută
urca-se-vor pe jertfelnicul Meu, şi
templul rugăciunii Mele se va slăvi. Cine
zboară ca norii şi ca porumbiţa spre
sălaşul ei? Căci pentru Mine se adună
corăbiile, în frunte cu cele din Tarsis, ca
să aducă de departe pe feciorii tăi; aurul
şi argintul lor pentru numele
Dumnezeului tău şi pentru Sfîntul lui
Israel, Care te slăveşte! Feciori de neam
străin zidi-vor zidurile tale şi împăraţii
lor în slujba ta vor fi, căci întru urgia
Mea te-am lovit şi întru bunăvrerea Mea
M-am milostivit de tine. Porţile tale
me reu vor fi în lături, zi şi noapte vor
rămîne deschise, ca să se care la tine
bogăţiile popoarelor, iar regii lor în
fruntea lor vor fi. Căci poporul şi
împărăţia care nu vor sluji ţie vor pieri şi
neamurile vor fi nimicite. Mărirea
Libanului, chiparosul, ulmul şi merişorul
la tine vor veni, ca să împodobească
locaşul cel sfînt al Meu şi Eu voi slăvi
locul unde se odihnesc picioarele Mele. Şi
feciorii apăsătorilor tăi sme riţi la tine vor
veni şi se vor închina la picioarele tale
toţi cei ce te-au urît şi pe tine te vor numi
„cetatea Domnului, Sionul Sfîntului lui
Israel.„ Din părăsită şi defăimată ce erai
pe veci, voi face din tine mîndria
veacurilor, bucurie din neam în neam.
Tu vei suge laptele popoarelor şi la
pieptul regilor alăptat vei fi. Atunci vei
cunoaşte că Eu sînt Domnul, Izbăvitorul
şi Răscumpărătorul tău, puternicul lui
Iacov.
De la Ieşire, citire:
Citeţul 1: Apoi a grăit Domnul cu
Moise şi Aaron în pămîntul Egiptului şi
le-a zis: „Luna aceasta să vă fie începutul
lunilor, să vă fie întîia între lunile anului.
Spune dar la toată obştea fiilor lui Israel
şi le zi: „În ziua a zecea a lunii acesteia
să-şi ia fiecare din capii de familie un
miel; cîte un miel de familie să luaţi
fiecare.” Iar dacă vor fi puţini în familie,
încît să nu fie deajuns ca să poată mînca
mielul, să ia cu sine de la vecinul cel mai
41
apropiat de dînsul un număr de suflete;
număraţi-vă la un miel atiţia cîţi pot să-l
mănînce. Mielul să vă fie de un an, parte
bărbătească şi fără meteahnă, şi să luaţi
sau un miel, sau un ied, să-l ţineţi pînă în
ziua a patrusprezecea a lunii acesteia şi
atunci toată adunarea obştii fiilor lui
Israel să-l junghie către seară. Să ia din
sîngele lui şi să ungă amîndoi uşorii şi
pragul cel de sus al uşii casei unde au să-l
mănînce. Şi să mănînce în noaptea aceea
carnea lui friptă la foc; dar s-o mănînce
cu azimă şi cu ierburi amare. Dar să nu-l
mîncaţi nefript de ajuns s-au fiert în apă,
ci să mîncaţi totul fript bine pe foc şi
capul cu picioarele şi măruntaiele. Să nu
lăsaţi din el pe a doua zi şi oasele lui să
nu le zdrobiţi. Ceea ce va rămîne pe a
doua zi să ardeţi în foc. Să-l mîncaţi însă
aşa: să aveţi coapsele încinse,
încălţămintele în picioare şi toiegele în
mîinile voastre; şi să-l mîncaţi cu grabă,
căci este Paştile Domnului.”
Din Prooroci a lui Iona, citire:
Citeţul 2: Şi a fost cuvîntul
Domnului către Iona, fiul lui Amitai,
zicînd: „Scoală şi te du în cetatea cea
mare a Ninivei şi propovăduieşte acolo,
căci fărădelegile lor au ajuns pînă în faţa
Mea!” Şi s-a sculat Iona să fugă la Tarsis,
departe de Domnul. Şi s-a coborît la
Iope, unde a găsit o corabie, care mergea
la Tarsis şi, plătind preţul călătoriei, s-a
coborît în ea ca să meargă la Tarsis
împreună cu toţi cei de acolo, el fugind
din faţa Domnului. Dar Domnul a ridicat
un vînt năprasnic pe mare şi o furtună
puternică s-a stîrnit, încît corabia era
gata să se sfărîme. Corăbierii s-au
înfricoşat şi au strigat fiecare către
dumnezeul său şi au aruncat în mare
încărcătura corăbiei, ca să se mai
uşureze. Dar Iona se coborîse în fundul
corăbiei, se culcase şi adormise. Atunci s-
a apropiat de el cîrmaciul corăbiei şi i-a
zis : „Pentru ce dormi? Scoală-te şi strigă
către Dumnezeul tău, poate El îşi va
aduce aminte de noi ca să nu pierim!” Şi
au zis unul către altul: „Haide m să
aruncăm sorţi, ca să ştim din pricina cui
a venit peste noi nenorocirea aceasta.” Şi
au aruncat sorţi, şi sorţul a căzut pe
Iona. Şi l-au întrebat pe el: „Spune-ne
nouă, din pricina cui s-a abătut
nenorocirea aceasta asupra noastră?
Care este meşteşugul tău, de unde şi din
ce ţară vii şi din ce popor eşti?” Atunci el
le-a răspuns: „Sînt evreu şi Domnului
Dumnezeului cerului mă închin — Celui
care a făcut marea şi uscatul.” Şi toţi
oamenii s-au te mut cu frică mare şi i-au
zis lui: „Pentru ce ai săvîrşit una ca
aceasta?” Căci ei ştiau că el fuge din faţa
lui Dumne zeu, fiindcă el le spusese. Şi i-
au zis lui: „Ce să-ţi facem ca să se
domolească marea?” Căci marea se
ridica din ce în ce mai mult. Atunci el a
răspuns: „Luaţi-mă şi mă aruncaţi în
mare şi ea se va potoli, căci ştiu bine că
din pricina mea s-a pornit peste voi
această vijelie.” Şi marinarii vîsleau ca să
ajungă la ţărm, dar în zadar, căci marea
se ridica din ce în ce mai mult împotriva
lor. Atunci au strigat către Domnul şi au
zis: „O, Doamne, de-am putea să nu
pie rim din pricina vieţii acestui om şi să
nu ne împovărezi pe noi cu un sînge
nevinovat! Căci Tu, Doamne, precum ai
voit, ai făcut!” Şi îl ridicară pe Iona, şi îl
aruncară în mare, şi s-a potolit urgia ei.
Şi oamenii s-au temut cu teamă mare de
Domnul, şi au adus je rtfă lui Dumne zeu,
şi I-au făcut lui făgăduinţe.
Şi Dumnezeu a dat poruncă unui
peşte mare să înghită pe Iona. Şi a stat
Iona în pîntecele peştelui trei zile şi trei
nopţi. Atunci s-a rugat Iona din pîntecele
peştelui către Domnul Dumne zeul lui,
zicînd: „Strigat-am către Domnul întru
strîmtorarea mea şi El m-a auzit; din
pîntecele locuinţei morţilor către Dînsul
am strigat şi El a luat aminte la glasul
meu! Tu m-ai aruncat în adînc, în sînul
mării şi undele m-au înconjurat; toate
talazurile şi valurile Tale au trecut peste
mine. Şi gîndeam: „Aruncat sînt
dinaintea ochilor tăi! Dar voi vedea din
nou te mplul cel sfînt al Tău!” Apele m-au
învăluit pe de-a-ntregul, adîncul m-a
împresurat, iarba mării s-a încolăcit în
jurul capului meu; mă coborîsem pînă la
temeliile munţilor, zăvoarele pămîntului
erau trase asupra mea pentru totdeauna,
dar Tu ai scos din stricăciune viaţa mea,
42
Doamne Dumnezeul meu! Cînd se sfîrşea
întru mine duhul meu, de Domnul mi-am
adus aminte. Şi la Tine a ajuns
rugăciunea mea, în te mplul Tău cel sfînt!
Cei ce slujesc idolilor deşerţi dispreţuiesc
harul Tău; dar eu Îţi voi aduce Ţie jertfe
cu glas de laudă şi toate făgăduinţele
mele le voi plini, căci mîntuirea vine de la
Domnul!” Şi Domnul a dat poruncă
peştelui şi peştele a aruncat pe Iona la
ţărm.
Şi a fost cuvîntul Domnului către
Iona pentru a doua oară, zicînd: „Scoală
şi porneşte către cetatea cea mare a
Ninivei şi propovăduieşte acolo
propovăduirea cea dintîi pe care eu ţi-am
poruncit-o!” Şi s-a sculat Iona şi a mers
în Ninive, după cuvîntul Domnului. Şi
Ninive era cetate mare înaintea lui
Dumnezeu: îţi trebuia trei zile ca s-o
străbaţi. Şi a pătruns Iona în cetate,
zicînd: „Patruzeci de zile mai sînt şi
Ninive va fi distrusă!” Atunci ninivitenii
au crezut în Dumnezeu, au ţinut post şi s-
au îmbrăcat cu sac, de la cei mai mari şi
pînă la cei mai mici. Şi a ajuns vestea
pînă la regele Ninivei. Acesta s-a sculat
de pe tronul său, şi-a lepădat veşmîntul
lui cel scump, s-a acoperit cu sac şi s-a
culcat în cenuşă. Apoi, din porunca
regelui şi a dregătorilor săi, s-au strigat
şi s-au zis acestea: „Oamenii şi animalele,
vitele mari şi mici să nu mănînce nimic,
să nu pască şi nici să bea apă; iar
oamenii să se îmbrace cu sac şi către
Dumnezeu să strige din toată puterea şi
fiecare să se întoarcă de pe calea lui cea
rea şi mîinile lor să nu mai săvîrşească
fapte silnice; poate că Dumnezeu Se va
întoarce şi Se va milostivi şi va ţine în loc
iuţimea mîniei Lui ca să nu pierim!”
Atunci Dumne zeu a văzut faptele lor cele
de pocăinţă, căci s-au întors din căile lor
cele rele. Şi i s-a făcut milă Domnului, iar
prăpădul care trebuia să-l facă aşa
precum spusese, nu l-a mai prăvălit peste
ei.
Şi Iona a fost cuprins de mare
supărare şi se aprinse de mînie. Şi a
rugat pe Domnul zicînd: „O, Doamne,
iată tocmai ceea ce cugetam eu cînd eram
în ţara mea! Pentru aceasta eu am
înce rcat să fug în Tarsis, căci ştiam că Tu
eşti Dumnezeu îndurat şi milostiv,
îndelung-Răbdător şi mult-Milosîrd şi îţi
pare rău de fărădelegi. Şi acum, Doamne,
ia-mi sufletul me u, căci este mai bine să
mor decît să fiu viu.” Şi a zis Domnul:
„Faci tu oare bine că ţi-ai aprins mînia?”
Atunci Iona a ieşit din cetate şi s-a aşezat
la răsăritul ei, şi-a făcut o colibă şi a stat
sub ea la umbră, ca să vadă ce se va
întîmpla cu cetatea. Şi Domnul
Dumnezeu a făcut să crească un vrej care
s-a ridicat deasupra capului lui Iona, ca
să-i ţină umbră şi să-i mai potolească
mînia. Şi s-a bucurat Iona cu bucurie
mare pentru vre j. Dar Dumnezeu, a doua
zi, la revărsatul zorilor, a poruncit unui
vierme ca să reteze vrejul. Iar el s-a
uscat. Şi la răsăritul soarelui a pornit
Dumnezeu un vînt arzător de la răsărit şi
soarele a dogorit capul lui Iona, încît el se
prăpădea de căldură. Şi şi-a rugat
moartea zicînd: „Mai bine este să mor,
decît să trăiesc!” Şi a grăit Domnul către
Iona: „Ai tu dreptate să te mînii pentru
vre ji?”. Şi el a răspuns: „Da, am dreptate
să fiu supărat de moarte!” Şi a zis
Domnul: „Tu ţi-ai făcut necaz pentru un
vre j pentru care nu te-ai trudit şi nici nu
l-ai crescut, care şi-a luat fiinţă într-o
noapte şi într-alta a pierit! Dar eu cum să
nu mă îndur de cetatea cea mare a
Ninivei cu mai mult de o sută douăzeci de
mii de oameni, care nu ştiu să
deosebească dreapta de stînga şi cu un
mare număr de dobitoace?”
De la Iosua, citire:
Citeţul 1: Fiii lui Is rael au stat cu
tabăra la Ghilgal şi au făcut acolo în
şesul Ierihonului Paştile în ziua a
paispre zecea a lunii, seara.
Iar a doua zi de Paşti au mîncat din
roadele pămîntului acestuia azime şi
pîine nouă. În ziua aceea a încetat mana
de a mai cădea, şi de a doua zi, după ce
au mîncat din roadele pămîntului, fiii lui
Israel n-au mai avut mană, ci au mîncat
anul acela din roadele ţării Canaanului.
Aflîndu-se însă Iosua aproape de Ierihon,
a căutat cu ochii săi şi iată stătea înaintea
lui un om; acela avea în mînă o sabie
goală. Şi apropiindu-se Iosua de dînsul, i-
43
a zis: „De-ai noştri eşti sau eşti dintre
duşmanii noştri?” Iar acela a răspuns:
„Eu sînt căpetenia oştirii Domnului şi am
venit acum.” Atunci Iosua a căzut cu faţa
la pămînt, s-a închinat şi a zis către
acela: „Stăpîne, ce porunceşti slugii
tale?” Zis-a către Iosua căpetenia oştirii
Domnului: „Scoate-ţi încălţămintea din
picioare, că locul pe care stai tu acum
este sfînt!” Şi a făcut Iosua aşa.
De la Ieșire, citire:
Citeţul 2: Fiii lui Is rael au pornit
apoi din Sucot şi şi-au aşezat tabăra la
Etam, la capătul pustiului. Iar Domnul
me rgea înaintea lor: ziua în stîlp de nor,
arătîndu-le calea, iar noaptea în stîlp de
foc, luminîndu-le, ca să poată merge şi
ziua şi noaptea. Şi n-a lipsit stîlpul de nor
ziua, nici stîlpul de foc noaptea dinaintea
poporului.
Atunci a grăit Domnul cu Moise şi
a zis: „Spune fiilor lui Is rael să se
întoarcă şi să-şi aşeze tabăra în faţa Pi-
Hahirotului, între Migdal şi mare, în
preajma lui Baal-Ţefon. Acolo, în
preajma lui, lîngă maresă tăbărîţi. Că
Faraon va zice către poporul său: „Fiii
aceştia ai lui Israel s-au rătăcit în
pămîntul acesta, şi i-a închis pustiul. Iar
Eu voi învîrtoşa inima lui Faraon şi va
alerga după ei. Şi-Mi voi arăta slava Mea
asupra lui Faraon şi asupra a toată
oştirea lui; şi vor cunoaşte toţi egiptenii
că Eu sînt Domnul.” Şi au făcut aşa.
Atunci s-a dat de ştire regelui Egiptului
că poporul evreu a fugit. Şi s-a întors
inima lui Faraon şi a slujitorilor lui
asupra poporului acestuia, şi ei au zis:
„Ce am făcut noi? Cum de am lăsat pe
fiii lui Is rael să se ducă şi să nu ne mai
robească nouă?” A înhămat deci Faraon
carele sale de război şi a luat poporul său
cu sine. A luat cu sine: şase sute de care
alese şi toată călărimea Egiptului şi
căpeteniile lor. Iar Domnul a învîrtoşat
inima lui Faraon, regele Egiptului, şi a
slujitorilor lui, şi a alergat acesta după
fiii lui Israel; dar fiii lui Is rael ieşiseră
subt mînă înaltă. Şi au alergat după ei
egiptenii cu toţi caii şi carele lui Faraon,
cu călăreţii şi cu toată oştirea lui, şi i-au
ajuns cînd poposiseră ei la mare, lîngă
Pi-Hahirot, în faţa lui Baal-Tefon. Dar
cînd s-a apropiat Faraon şi cînd s-au
uitat fiii lui Israel înapoi şi au văzut că
egiptenii vin după ei, s-au spăimîntat
foarte tare fiii lui Israel şi au strigat către
Domnul; şi au zis către Moise: „Oare nu
erau morminte în ţara Egiptului, de ce
ne-ai adus să murim în pustie? Ce ai
făcut tu cu noi, scoţîndu-ne din Egipt?
Nu ţi-am s pus noi, oare, de aceasta în
Egipt, cînd ţi-am zis: „Lasă-ne să robim
egiptenilor, că e mai bine să fim robi
egiptenilor, decît să murim în pustia
aceasta?” Moise însă a zis către popor:
„Nu vă temeţi! Staţi şi veţi vedea
mîntuirea cea de la Domnul, pe care vă
va face-o El astăzi, căci pe egiptenii pe
care îi vedeţi astăzi nu-i veţi mai vedea
niciodată. Domnul are să se lupte pentru
voi, iar voi fiţi liniştiţi!” Atunci a zis
Domnul către Moise: „Ce strigi către
Mine? Spune fiilor lui Israel să
pornească, iar tu ridică-ţi toiagul şi-ţi
întinde mîna asupra mării şi o desparte,
şi vor trece fiii lui Israel prin mijlocul
mării, ca pe uscat. Iată, Eu voi învîrtoşa
inima lui Faraon şi a tuturor egiptenilor,
ca să meargă pe urmele lor. Şi-mi voi
arăta slava Mea asupra lui Faraon şi
asupra a toată oştirea lui, asupra carelor
lui şi asupra călăreţilor lui. Şi vor
cunoaşte toţi egiptenii că Eu sînt
Domnul, cînd Îmi voi arăta slava Mea
asupra lui Faraon, asupra carelor lui şi
asupra călăreţilor lui.” Atunci s-a ridicat
înge rul Domnului, care me rgea înaintea
taberei fiilor lui Israel, şi s-a mutat în
urma lor; şi s-a ridicat stîlpul cel de nor
dinaintea lor şi a stat în urma lor. Astfel
a trecut el şi a stat între tabăra
egiptenilor şi tabăra fiilor lui Israel; şi
era ne gură şi întune ric pentru unii, iar
pentru ceilalţi, lumină, noaptea, şi toată
noaptea nu s-au apropiat unii de alţii. Iar
Moise şi-a întins mîna sa asupra mării şi
a alungat Domnul marea toată noaptea
cu vînt puternic de la răsărit, şi s-a făcut
marea uscat, că s-au despărţit apele. Şi
au intrat fiii lui Israel prin mijlocul
mării, me rgînd ca pe uscat, iar apele le
era perete, la dreapta şi la stînga lor. Iar
egiptenii urmărindu-i, au intrat după ei
44
în mijlocul mării, toţi caii lui Faraon,
carele şi călăreţii lui. Dar în straja
dimineţii a căutat Domnul din stîlpul cel
de foc şi din nor spre tabăra egiptenilor
şi a umplut tabăra egiptenilor de spaimă.
Şi a făcut să sară roţile de la carele lor,
încît cu anevoie mergeau carele. Atunci
au zis egiptenii: „Să fugim de la faţa lui
Israel, că Domnul se luptă pentru ei cu
egiptenii!” Iar Domnul a zis către Moise:
„Întinde-ţi mîna asupra mării, ca să se
întoarcă apele asupra egiptenilor, asupra
carelor lor şi asupra călăre ţilor lor.” Şi
şi-a întins Moise mîna asupra mării şi
spre ziuă s-a întors apa la locul ei, iar
egiptenii fugeau împotriva apei. Şi aşa a
înecat Dumne zeu pe egipteni în mijlocul
mării. Iar apele s-au tras la loc şi au
acoperit carele şi călăreţii întregii oştiri a
lui Faraon, care intrase după israeliţi în
mare, şi nu a rămas nici unul dintre ei.
Fiii lui Israel însă au trecut prin mare ca
pe uscat, şi apa le-a fost pe rete la dreapta
şi la stînga lor. Aşa a izbăvit Domnul în
ziua aceea pe israeliţi din mîinile
egiptenilor, şi au văzut fiii lui Israel pe
egipteni morţi pe malurile mării. Văzut-a
Israel mîna cea tare, pe care a întins-o
Domnul asupra egiptenilor, şi s-a temut
poporul de Domnul şi a crezut în Domnul
şi în Moise, sluga Lui.
Atunci Moise şi fiii lui Israel au
cîntat Domnului cîntarea aceasta şi au
zis:
Corul: Să cîntăm Domnului, căci cu
slavă S-a preaslăvit!
Şi citeţul zice stihurile înainte spre fiecare
strană; iar cetele în amîndouă stranele cîntă pe glasul
al 5-lea:
Să cîntăm Domnului, căci cu slavă
S-a preaslăvit!
Stih: Pe cal şi pe călăreţ în mare i-a
aruncat! Tăria mea şi mărirea mea este Domnul ,
căci El m-a izbăvit. Acesta este Dumnezeul meu
şi-L voi preaslăvi , Dumnezeul părintelui meu şi-L
voi preaînălţa!
Să cîntăm Domnului...
Stih: Domnul este viteaz în luptă; Domnul
este numele Lui. Carele lui Faraon şi oştirile lui
în mare le-a aruncat.
Să cîntăm Domnului...
 Stih: Pe căpeteniile cele de seamă ale lui Să cîntăm Domnului...
Marea Roşie le-a înghiţit.
Stih: Frică şi groază va cădea peste ei, şi de
Să cîntăm Domnului... măreţia braţului Tău, ca pietrele vor încremeni.
Stih: Adîncul le-a acoperit, î n fundul mării Să cîntăm Domnului...
ca o pi atră s-au co-borît.
Stih: Pî nă va trece poporul Tău, Doamne,
Să cîntăm Domnului... pî nă va trece poporul Tău acesta, pe care l-ai
cîştigat Tu.
Stih: Dreapta Ta, Doamne, şi-a arătat
tăria. Să cîntăm Domnului...
Să cîntăm Domnului... Stih: Tu îl vei duce şi-l vei sădi în muntele
moştenirii Tale, în locul ce Ţi l-ai făcut sălăşluire,
Stih: Mîna Ta cea dreaptă, Doamne, pe
Doamne, în locaşul sfînt cel zi dit de mîinile Tale,
vrăjmaşi i-a sfărîmat. Cu mul ţimea slavei Tale ai
Doamne!
surpat pe cei potri vnici.
Să cîntăm Domnului...
Să cîntăm Domnului...
Stih: Împărăţi-va Domnul în veac şi în
Stih: Tri mis-ai mînia Ta şi i-a mistuit ca
veacul veacului. Căci caii lui Faraon cu carele şi
nişte paie. La suflarea nărilor Tale s-a despărţi t
călăreţii lui au intrat în mare. Întors-a Domnul
apa.
asupra lor apele mării.
Să cîntăm Domnului...
Să cîntăm Domnului...
Stih: Strînsu-s-au la un loc apele ca un
Stih: Iar fiii lui Israel au tre cut prin mare,
perete şi s-au închegat valurile în ini ma mării.
ca pe uscat!
Să cîntăm Domnului... Să cîntăm Domnului...
Stih: Vrăjmaşul zicea: Alerga-voi după ei
Slavă...,
şi-i voi ajunge; pradă voi împărţi şi-mi voi sătura
sufletul de răzbunare; voi scoate sabi a şi mîna Să cîntăm Domnului...
mea îi va stîrpi.
Şi acum...,
Să cîntăm Domnului...
Să cîntăm Domnului...
Stih: Dar ai trimis Tu duhul Tău şi marea
i-a înghiţit; afundatu-s-au ca plumbul în apele La u rmă citeţul cîntă tot aceasta:
cele mari. Căci cu slavă S-a preaslăvit!
Să cîntăm Domnului... Din prooroci a lui Sofonie, citire:
Stih: Doamne, cine este asemenea Ţie între Aşa zice Domnul: „Pentru aceasta,
dumnezei? Cine este asemenea Ţie, preamărit în
sfinţenie, mi nunat întru mărire şi făcător de aşteptaţi-Mă, pînă în ziua cînd Mă voi
minuni? scula ca mărturie! Căci gîndul Meu este
să strîng laolaltă toate neamurile şi să
Să cîntăm Domnului...
adun împărăţiile, ca să vărs peste ele
Stih: Întins-ai dreapta Ta, şi i-a înghi ţit întărîtarea Mea şi iuţimea urgiei Mele. Şi
pămîntul! tot pămîn-tul va fi mistuit de văpaia
Să cîntăm Domnului... mîni-ei Mele. Atunci voi da popoarelor
buze curate, ca toate să se roage
Stih: Cu mila Ta ai călăuzit acest popor şi
l-ai izbăvi t; Tu îl povăţuieşti cu puterea Ta, s pre Domnului şi cu rîvnă să-I slujească Lui.
locaşul sfinţeniei Tale. Din ţinuturile de cealaltă parte a fluviilor
Etiopiei, închinătorii Mei, risipiţii Mei,
Să cîntăm Domnului...
Îmi vor aduce prinoase. În ziua aceea nu
Stih: Auzi t-au neamurile şi s-au te vei mai ruşina de toate faptele tale cu
cutremurat, frică a cuprins pe cei din Filisteia.
care ai păcătuit împotriva Mea, căci
Să cîntăm Domnului... atunci voi da la o parte pe cei ce în chip
Stih: Atunci s-au s păi mîntat căpeteniile trufaş se veselesc, iar tu nu te vei mai
Edomul ui, pe conducătorii Moabului cutremur i - îngîmfa în muntele cel sfînt al Meu. Şi voi
a cuprins şi toţi cîţi trăiesc în Canaan şi-au lăsa în mijlocul tău un neam s merit şi
pierdut cumpătul. sărac, care va nădăjdui întru numele
45
Domnului. Cei care vor mai rămîne din
neamul lui Israel nu vor săvîrşi
nedreptate şi nici nu vor grăi cuvînt de
minciună şi nu se va afla în gura lor
limbă vicleană. Ci ei vor putea să
mănînce şi să se odihnească, fără să se
ferească de cineva. Bucură-te, fiica
Sionului, saltă de veselie, Israele;
veseleşte-te şi te bucură din toată inima,
fiică a Ierusalimului! Căci Domnul a
înlăturat judecăţile rostite împotriva ta şi
a întors pe vrăjmaşii tăi. Domnul,
împăratul lui Israel, este în mijlocul tău;
tu nu vei mai vedea nici o nenorocire.”
De la a treia carte a Re gilor, citire:
Atunci a fost cuvîntul Domnului
către Ilie, zicînd: „Scoală şi te du la
Sarepta Sidonului, şi şezi acolo, căci iată
am poruncit unei fe mei văduve să te
hrănească.” Şi s-a sculat şi s-a dus la
Sarepta. Şi cînd a ajuns la porţile cetăţii,
iată o femeie văduvă aduna vreascuri şi a
chemat-o Ilie şi i-a zis: „Adu-mi puţină
apă ca să beau.” Şi s-a dus ca să-i aducă,
dar Ilie a strigat-o şi i-a zis: „Adu-mi şi o
bucată de pîine să mănînc.” Ea însă a zis:
„Viu este Domnul Dumnezeul tău, n-am
nici o fărămitură de pîine, ci numai o
mînă de făină într-un vas şi puţin
untdelemn într-un urcior. Şi iată, am
adunat cîteva vreascuri şi mă duc să o
gătesc pentru mine şi pentru fiul meu, şi
apoi să mîncăm şi să murim.” Atunci i-a
zis Ilie: „Nu te teme, ci du-te şi fă cum ai
zis; dar fă mai întîi de acolo o turtă
pentru mine şi adu-mi-o, iar pentru tine
şi pentru fiul tău vei face mai pe urmă.
Căci aşa zice Domnul Dumnezeul lui
Israel: „Făina din vas nu va scădea şi
untdelemnul din urcior nu se va
împuţina pînă în ziua cînd va da Domnul
ploaie pe pămînt.” Şi s-a dus ea şi a făcut
aşa cum i-a zis Ilie; şi s-a hrănit ea şi el şi
casa ei o bucată de vreme. Căci făina din
vas n-a scăzut şi untdelemnul din urcior
nu s-a împuţinat, după cuvîntul
Domnului, grăit prin Ilie. După aceasta
s-a îmbolnăvit copilul fe meii, stăpîna
casei, şi boala lui a fost atît de grea, că n-
a mai rămas suflare într-însul. Şi a zis ea
către Ilie: „Ce ai avut cu mine, omul lui
Dumnezeu? Ai venit la mine ca să-mi
46
pomeneşti păcatele mele şi să-mi omori
fiul?” Iar Ilie a zis: „Dă-mi pe fiul tău.”
Şi l-a luat din braţele ei şi l-a suit în
foişor unde şedea el şi l-a pus pe patul
său. Apoi a strigat Ilie către Domnul şi a
zis: „Doamne Dumne zeul meu, oare şi
văduvei la care locuiesc îi faci rău,
omorînd pe fiul ei?” Şi suflînd de trei ori
peste copil, a strigat către Domnul şi a
zis: „Doamne Dumnezeul meu, să se
întoarcă sufletul copilului acestuia într-
însul.” Şi a ascultat Domnul glasul lui
Ilie; şi s-a întors sufletul copilului
acestuia în el, şi a înviat. Şi a luat Ilie
copilul şi s-a coborît cu el din foişor în
casă, şi l-a dat mamei sale şi a zis Ilie:
„Iată copilul tău, e viu.” Atunci a zis
femeia către Ilie: „Acum cunosc şi eu că
tu eşti omul lui Dumnezeu şi cu adevărat
cuvîntul lui Dumne zeu este în gura ta.”
Din Proorocia lui Isaia, citire:
Bucura-Mă-voi întru Domnul,
sălta-va de veselie sufletul Meu întru
Dumnezeul Meu, căci M-a îmbrăcat cu
haina mîntuirii şi cu veşmîntul veseliei
M-a acoperit. Ca unui mire Mi-a pus Mie
cunună şi ca pe o mireasă M-a împodobit
cu podoabă. Ca pămîntul care răsare
ierburi şi ca o grădină în care sămînţa
încolţeşte, aşa Domnul Dumnezeu va face
dreptatea să răsară şi înaintea tuturor
neamurilor preaslăvirea Sa. Pentru Sion
nu voi tăcea şi pentru Ierusalim nu voi
avea odihnă pînă ce dreptatea lui va ieşi
ca lumina şi mîntuirea lui nu va arde ca o
flacără. Atunci neamurile vor ve dea
dreptatea ta şi toţi împăraţii slava ta şi te
vor chema pe tine cu nume nou, pe care
îl va rosti gura Domnului. Şi tu vei fi ca o
cunună de mărire în mîna Domnului şi
ca o diade mă împărătească în mîna
Dumnezeului tău. Şi nu ţi se va mai zice
ţie: „Alungată”, şi ţării tale: „Pustiită”,
ci tu te vei chema: „Întru tine am
binevoit” şi ţara ta: „Cea cu bărbat”,
căci Domnul a binevoit întru tine şi
pămîntul tău va avea un soţ. Şi în ce chip
se însoţeşte flăcăul cu fecioara, Cel ce te-
a zidit Se va însoţi cu tine, şi în ce chip
mirele se veseleşte de mireasă, aşa se va
veseli de tine Dumnezeul tău!
 De la Facere, citire:
După acestea, Dumnezeu a încercat
pe Avraam şi i-a zis: „Avraame,
Avraame!” Iar el a răspuns: „Iată-mă.”
Şi Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe
Isaac, pe singurul tău fiu, pe care-l
iubeşti, şi du-te în pămîntul Moria şi
adu-l acolo ardere de tot pe un munte, pe
care ţi-l voi arăta Eu.” Sculîndu-se deci
Avraam dis-de-dimineaţă, a pus samarul
pe asinul său şi a luat cu sine două slugi
şi pe Isaac, fiul său; şi tăind lemne pentru
je rtfă, s-a ridicat şi a plecat la locul
despre care-i grăise Dumnezeu. Iar a
treia zi, ridicîndu-şi Avraam ochii, a
văzut în depărtare locul acela. Atunci a
zis Avraam slugilor sale: „Rămîneţi aici
cu asinul, iar eu şi copilul ne ducem pînă
acolo şi, închinîndu-ne, ne vom întoarce
la voi.” Luînd deci Avraam lemnele cele
pentru je rtfă, le-a pus pe ume rii lui
Isaac, fiul său; iar el a luat în mîini focul
şi cuţitul şi s-au dus amîndoi împre ună.
Atunci a grăit Isaac lui Avraam, tatăl
său, şi a zis: „Tată!” Iar acesta a
răspuns: „Ce este, fiul meu?” Zis-a
Isaac: „Iată, foc şi lemne avem; dar
unde-i oaia pentru jertfă?” Avraam însă
a răspuns: „Fiul meu, va îngriji
Dumnezeu de oaia jertfei Sale!” Şi s-au
dus mai departe amîndoi împre ună. Iar
dacă au ajuns la locul de care-i grăise
Dumnezeu, a ridicat Avraam acolo
je rtfelnic, a aşezat lemnele pe el şi, legînd
pe таIsaac, fiul său, l-a pus pe jertfelnic,
deasupra lemnelor. Apoi şi-a întins
Avraam mîna şi a luat cuţitul ca să
junghie pe fiul său. Atunci îngerul
Domnului a strigat către el din cer şi a
zis: „Avraame, Avraam!” Răspuns-a
acesta: „Iată-mă.” Iar îngerul a zis: „Să
nu-ţi ridici mîna asupra copilului, nici să-
i faci vre un rău, căci acum cunosc că te
temi de Dumnezeu, şi pentru Mine n-ai
cruţat nici pe singurul fiu al tău.” Şi
ridicîndu-şi Avraam ochii, a privit şi iată
la spate un be rbecel încurcat cu coarnele
într-un tufiş. Şi, ducîndu-se, Avraam a
luat berbecul şi l-a adus jertfă în locul lui
Isaac, fiul său. Avraam a numit locul
acela Iahvee-Ire, adică Dumnezeu poartă
de grijă şi de aceea se zice astăzi: „În
47
munte Domnul, Se arată.” Şi a strigat a
doua oară îngerul Domnului din cer
către Avraam şi a zis: „Juratu-M-am pe
Mine Însumi, zice Domnul că, de vreme
ce ai făcut aceasta şi n-ai cruţat nici pe
singurul tău fiu pentru Mine, de aceea te
voi binecuvînta cu binecuvîntarea Mea,
şi voi înmulţi foarte neamul tău, ca să fie
ca stelele cerului şi ca nisipul de pe
ţărmul mării, şi va stăpîni neamul tău
etăţile duş manilor săi; şi se vor
binecuvînta prin neamul tău toate
popoarele pămîntului, pentru că ai
ascultat glasul Meu.”
Din Proorocia lui Isaia, citire:
Duhul Domnului este peste Mine,
că Domnul M-a uns să binevestesc
săracilor, M-a trimis să vindec pe cei cu
inima zdrobită, să propovăduiesc celor
robiţi slobozire şi celor prinşi în război
libertate; să dau de ştire un an de
milostivire al Domnului şi o zi de
răzbunare a Dumne zeului nostru; să
mîngîi pe cei întristaţi, celor ce jelesc
Sionul, să le pun pe cap cunună în loc de
cenuşă, untdelemn de bucurie în loc de
veşminte de doliu, slavă în loc de
deznădejde. Ei vor fi numiţi: „Stejari ai
dreptăţii, sad al Domnului spre slăvirea
Lui.” Ei vor zidi pe vechile dărîmături,
vor ridica străvechile ruine de altădată,
vor reface cetăţile distruse, pustiite din
neam în neam. Oame ni de neam străin
vor veni şi vă vor paşte turmele, feciori
din alt neam vor fi plugarii şi vie rii
voştri. Şi voi, voi veţi fi numiţi preoţi ai
Domnului, slujitori ai Dumne zeului
nostru. Bunătăţile popoarelor voi le veţi
mînca şi cu averile lor voi vă veţi mîndri.
Fiindcă ocara lor era îndoită, batjocoră
şi scui-pări erau partea lor, pentru
aceasta îndoit în pămîntul lor vor
moşteni şi de slava cea de-a pururi ei se
vor bucura! Căci Eu sînt Domnul, Care
iubesc dreptatea şi urăsc răpirile
nedrepte. Eu le voi da cu credincioşie
plata lor şi legămînt veşnic cu ei voi
încheia. Cu nume mare va fi neamul lor
între neamuri şi urmaşii lor printre
popoare. Toţi cei ce îi vor vedea vor da
mărturie că ei sînt un neam binecuvîntat
de Domnul. Bucura-Mă-voi întru
Domnul, sălta-va de veselie sufletul Meu
întru Dumne zeul Meu.
De la a patra carte a Re gilor, citire:
Într-una din zile a venit Elisei la
Şunem şi acolo o fe meie bogată l-a poftit
la masă şi după aceea, ori de cîte ori
trecea pe acolo, totdeauna se abătea să
mănînce. Şi a zis aceasta către bărbatul
său: „Eu ştiu că omul lui Dumneze u care
trece mereu pe aici este sfînt; să-i face m
dar un mic foişor sus şi să-i punem acolo
un pat, o masă, un scaun şi un sfeşnic şi,
cînd va veni pe la noi, să se ducă acolo.”
Venind deci Elisei într-o zi acolo şi
intrînd în foişor, s-a culcat acolo. Şi a zis
către Ghie zi, sluga sa: „Cheamă pe
sunamiteanca aceasta!” Şi a chemat-o şi
ea a stat înaintea lui. Apoi a zis lui
Ghiezi: „Zi-i: „Iată tu te îngrijeşti atîta
de noi. Ce să-ţi facem? Nu cumva ai
nevoie să vorbim pentru tine cu regele
sau cu căpetenia oştirii?” Iar ea a zis:
„Nu, căci trăiesc în pace în mijlocul
poporului meu.” Zis-a iarăşi Elisei către
Ghiezi: „Atunci ce să-i fac?” Iar Ghie zi a
răspuns: „Iată, n-are nici un copil şi
bărbatul ei este bătrîn.” Şi a zis Elisei:
„Cheam-o încoace!” Şi a che mat-o şi ea a
stat în uşă. Iar Elisei a zis: „La anul pe
vre mea asta vei ţine în braţe un fiu.”
Răspuns-a ea: „Nu, omule al lui
Dumnezeu şi stăpînul meu, nu amăgi pe
roaba ta.” Dar fe meia aceea a zămislit şi,
în anul următor, chiar pe vremea aceea,
a născut un fiu, după cum îi spusese
Elisei. Crescînd copilul acela, s-a dus
într-una din zile la tatăl său, la
secerători. Şi a zis către tatăl său: „Vai,
mă, doare capul!” Iar acesta a zis către o
slugă: „Du-l la mama lui!” Şi l-a luat şi l-
a dus la mama lui. Şi a stat pe braţele ei
pînă la amiază şi a murit. Atunci ea s-a
dus şi l-a pus în patul omului lui
Dumnezeu şi l-a încuiat acolo şi a ieşit.
Apoi a chemat pe bărbatul său şi a zis:
„Trimite-mi o slugă şi o asină, căci mă
duc pînă la omul lui Dumne zeu şi mă
întorc îndată.” Zis-a bărbatul: „De ce să
te duci la el? Astăzi nu-i nici lună nouă,
nici zi de odihnă.” Iar ea a zis: „Fii pe
48
pace.” Şi punînd şaua pe asină, a zis
către sluga sa: „Ia-o şi porneşte, dar să
nu mă opreşti din me rs pînă nu-ţi voi
spune eu!.” Şi pornind, s-a dus la omul
lui Dumne zeu, în muntele Carmelului. Şi
cînd a văzut-o omul lui Dumnezeu din
depărtare, a zis către sluga sa Ghiezi:
„Asta este sunamiteanca aceea. Aleargă
întru întimpinarea ei şi întreab-o: Eşti
sănătoasă? Şi bărbatul tău e sănătos? Şi
copilul tău e sănătos?” Şi ea a răspuns:
Sînt sănătoşi!” Iar dacă a ajuns pe munte
la omul lui Dumne zeu, s-a apucat de
picioarele lui. Atunci Ghiezi a venit să o
dea la o parte; dar omul lui Dumnezeu i-
a zis: „Las-o, căci e cu sufletul amărît şi
Domnul a ascuns aceasta de mine şi nu
mi-a arătat.” Iar ea a zis: „Au cerut-am
eu fiu de la domnul meu? N-am zis eu,
oare, nu amăgi pe roaba ta?” Atunci
Elisei a zis către Ghie zi: „Încinge-ţi
mijlocul tău, ia toiagul meu în mîna ta şi
du-te; de vei întîlni pe cineva, să nu-i dai
bună ziua, să nu-i răspunzi, şi să pui
toiagul meu pe faţa copilului.” Iar mama
copilului a zis: „Pe cît e de adevărat că
Domnul e viu, cum e viu şi sufletul tău,
tot aşa-i adevărat că nu te voi lăsa!”
Atunci el s-a sculat şi s-a dus după dînsa:
Ghiezi însă s-a dus înaintea lor şi a pus
toiagul pe faţa copilului; dar n-a fost nici
glas, nici răspuns. Şi a ieşit Ghiezi întru
întîmpinarea lui Elisei şi i-a spus, zicînd:
„Copilul nu se trezeşte!” Intrînd Elisei în
casă, a văzut copilul mort, întins în patul
său. Şi după ce a intrat, a încuiat uşa
după sine şi s-a rugat Domnului. Apoi s-a
ridicat şi s-a culcat peste copil şi şi-a pus
buzele sale pe buzele lui şi ochii săi pe
ochii lui şi palmele sale pe palmele lui şi
s-a întins pe el şi a încălzit trupul
copilului. Sculîndu-se apoi, Elisei s-a
plimbat prin foişor înainte şi înapoi.
După aceea s-a dus şi s-a întins iar peste
copil. Şi a strănutat copilul de şapte ori şi
şi-a deschis copilul ochii. Atunci a
chemat pe Ghiezi şi i-a zis: „Cheamă pe
sunamiteanca aceea!” Şi acela a che mat-
o şi, venind ea, i-a zis: „Ia-ţi copilul!” Iar
ea, apropiindu-se, a căzut la picioarele
lui şi s-a închinat pînă la pămînt. Apoi şi-
a luat copilul şi a ieşit.
Din prooroci a lui Isai a, citire:
Aşa grăieşte Domnul: „Unde este
Cel ce a scos din mare pe păstorul şi
turma Sa? Unde este Cel ce a pus în
mijlocul ei Duhul Său cel Sfînt? Cel care
a călăuzit dreapta lui Moise cu braţul
Său slăvit? Cel ce a despicat apele
înaintea lor ca să-şi facă un nume veşnic?
Care a călăuzit prin adîncurile mării, ca
pe un cal în pustie, şi ei nu s-au poticnit?
Ca dobitoacele care coboară la şes, aşa
Duhul Domnului îi aducea la odihnă.”
Astfel ai povăţuit Tu pe poporul Tău, ca
să-Ţi faci un nume slăvit. Priveşte din
ceruri, şi ve zi din locaşul Tău cel sfînt şi
strălucit: Unde este rîvna şi puterea Ta
nesfîrşită, zbuciumul lăuntrului tău şi
milostivirile Tale? Pentru mine, acestea
au încetat! Dar Tu eşti Părintele nostru!
Avraam nu ştie nimic, Israel nu ne
cunoaşte. Tu, Doamne, eşti Tatăl nostru,
Mîntuitorul nostru: Acesta este numele
Tău de totdeauna. Pentru ce, Doamne,
ne-ai lăsat să rătăcim din căile Tale şi ne-
ai învîrtoşat inimile noastre ca să nu ne
temem de Tine? Întoarce-Te pentru robii
Tăi, pentru seminţiile moştenirii Tale.
Pentru ce au păşit cei nelegiuiţi în
templul Tău şi vrăjmaşii noştri au călcat
în picioare altarul Tău? Am ajuns ca unii
peste care Tu de multă vreme nu mai
stăpîneşti şi care nu mai sînt chemaţi cu
numele Tău. Dacă ai rupe cerurile şi Te-
ai pogorî, munţii s-ar cutre mura... Ca un
foc care arde vreascurile, ca o vîlvătaie
care fie rbe apa în clocot, fă pe vrăjmaşii
Tăi să cunoască numele Tău şi să
tre mure înaintea Ta popoarele, văzîndu-
Te făcînd minuni neaşteptate, despre
care niciodată nu s-a auzit grăind. Nici
urechea n-a auzit, nici ochiul n-a văzut
un Dumne zeu afară de Tine, care ar
săvîrşi unele ca acestea pentru cei ce
nădăjduiesc în El. Tu Te duci întru
întîmpinarea celor ce săvîrşesc faptele
dreptăţii şi îşi aduc aminte de căile Tale.
Din prooroci a lui Ieremi a, citire:
Aşa zice Domnul: „Iată vin zile cînd
voi încheia cu casa lui Israel şi cu casa lui
49
Iuda le-gămînt nou. Însă nu ca
legămîntul pe care l-am încheiat cu
părinţii lor în ziua cînd i-am luat de
mînă, ca să-i scot din pămîntul Egiptului.
Acel legămînt ei l-au călcat, deşi Eu am
rămas în legătură cu dînşii, zice Domnul.
Dar iată legămîntul pe care-l voi încheia
cu casa lui Israel, după zilele acelea, zice
Domnul: Voi pune legea Mea înlăuntrul
lor şi pe inimile lor voi scrie şi le voi fi
Dumnezeu, iar ei îmi vor fi popor. Şi nu
se vor mai învăţa unul pe altul şi frate pe
frate zicînd: „Cunoaşteţi pe Domnul”, că
toţi de la sine Mă vor cunoaşte, de la mic
pînă la mare, zice Domnul, pentru că Eu
voi ierta fărădelegile lor şi păcatele lor
nu le voi mai pomeni.”
Din prooroci a lui Daniel , citire:
Împăratul Nabucodonosor a făcut
un chip de aur înalt de şaizeci de coţi, lat
de şase coţi şi l-a aşezat în cîmpia Dura
din ţinutul Babilonului. Şi
Nabucodonosor împăratul a trimis să
adune pe satrapi, pe mai-marii dregători,
pe cîrmuitori, pe conducătorii oştirilor,
pe vistiernici, pe cunoscătorii de legi, pe
judecători şi pe toţi ceilalţi dregători ai
ţinuturilor, ca să vină la tîrnosirea
chipului pe care îl ridicase
Nabucodonosor împăratul. Atunci s-au
adunat satrapii, dregătorii cei mari,
cîrmuitorii, conducătorii oştirilor,
vistiernicii, legiuitorii, judecătorii şi toţi
ceilalţi dregători ai ţinuturilor la
tîrnosirea chipului pe care îl ridicase
Nabucodonosor, şi au stat înaintea
chipului ridicat de Nabucodonosor. Şi
îndată un crainic a strigat cu glas tare:
„Iată ce vi se porunceşte vouă,
popoarelor, neamurilor şi limbilor: „De
îndată ce veţi auzi glasul trîmbiţei,
flautului, chitarei, harpei, psalterionului,
cimpoiului şi al tuturor instrume ntelor
muzicale, veţi cădea la pămînt şi vă veţi
închina chipului de aur pe care l-a ridicat
împăratul Nabucodonosor; iar cine nu se
va închina, chiar în acea clipă va fi
aruncat în mijlocul unui cuptor cu foc
arzător.” De aceea, cînd toate popoarele
au auzit glasul trîmbiţei, al flautului, al
chitarei, al harpei, al psalte rionului şi al
tuturor instrume ntelor muzicale, toate
popoarele, neamurile şi limbile au căzut
la pămînt şi s-au închinat chipului de aur
pe care îl ridicase Nabucodonosor
împăratul. În acelaşi timp s-au apropiat
cîţiva bărbaţi caldei, care au pîrît pe
evrei. Ei au început să spună împăratului
Nabucodonosor: „O, împărate, să trăieşti
în veac! Tu poruncă ai dat, ca oricine va
auzi glasul trîmbiţei, al flautului, al
chitarei, al harpei, al psalte rionului, al
cimpoiului şi al altor instrumente
muzicale, să cadă la pămînt şi să se
închine chipului de aur; iar cine nu va
cădea la pămînt, nici se va închina, să fie
aruncat în mijlocul unui cuptor cu foc
arzător. Dar sînt nişte evrei, pe care i-ai
pus cîrmuitori peste ţinutul Babilonului:
Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Aceşti
bărbaţi, nici că au luat în seamă porunca
ta, împărate; dumne zeului tău nu-i
slujesc şi chipului de aur pe care l-ai
înălţat nu-i aduc închinare.” Atunci
Nabucodonosor împăratul, plin de mînie
şi de zbucium, a poruncit să i se aducă
înainte Şadrac, Meşac, şi Abed-Nego.
Îndată au adus pe aceşti bărbaţi înaintea
împăratului Nabucodonosor şi le-a zis:
„Este oare adevărat, Şadrac, Meşac şi
Abed-Nego, că voi nu slujiţi dumnezeului
meu şi chipului de aur pe care eu l-am
aşezat şi nu-i cădeţi la pămînt cu
rugăciuni? Acum, fiţi gata, şi atunci cînd
veţi auzi glasul trîmbiţei, al flautului, al
chitarei, al harpei, al psalte rionului, al
cimpoiului şi al altor instrumente
muzicale, să cădeţi la pămînt şi să vă
închinaţi chipului pe care eu l-am făcut;
iar dacă nu vreţi să vă închinaţi, într-o
clipă veţi fi azvîrliţi în mijlocul unui
cuptor cu foc arzător. Şi care Dumne zeu
vă va scăpa din mîna mea?” Răspuns-au
Şadrac, Meşac şi Abdel-Nego şi au zis
regelui: „O, Nabucodonosor, noi n-ave m
nevoie ca la aceasta să-ţi dăm un
răspuns! Dacă, într-ade văr, Dumnezeul
nostru, Căruia Îi slujim poate să ne
scape, El ne va scăpa din cuptorul cel cu
foc arzător şi din mîna ta, o, împărate! Şi
chiar dacă nu ne va scăpa, ştiut să fie de
tine, o, împărate că noi nu vom sluji
dumnezeilor tăi şi înaintea chipului de
aur pe care tu l-ai aşezat, nu vom cădea
50
la pămînt!” Atunci Nabucodonosor se
umplu de mînie şi îşi schimbă înfăţişarea
chipului său faţă de Şadrac, Meşac şi
Abed-Nego. Şi începînd iarăşi a grăi,
porunci să încălzească cuptorul de şapte
ori mai mult decît era de obicei. Şi
porunci celor mai puternici oame ni din
oştirea lui să lege pe Şadrac, Meşac şi
Abed-Ne-go şi să-i arunce în cuptorul cel
cu foc arzător. Atunci aceşti oameni,
îmbrăcaţi cum erau, cu mantie,
încălţăminte şi cu toată îmbrăcămintea
lor au fost legaţi şi aruncaţi în mijlocul
cuptorului cu foc arzător. Fiindcă
porunca împăratului era grabnică şi
cuptorul foarte înfie rbîntat, acei oameni
care au aruncat pe Şadrac, Meşac şi
Abed-Nego au fost mistuiţi de văpaia
focului. Şi aceşti trei bărbaţi: Şadrac,
Meşac şi Abed-Nego au căzut legaţi în
mijlocul cuptorului cu for arzător.
Din Cîntarea celor trei tineri, citire:
Şi stînd Azaria în mijlocul focului,
şi deschizînd gura sa, aşa s-a rugat,
zicînd: „Binecuvîntat eşti, Doamne
Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi
preamărit este numele Tău în veci. Că
drept eşti întru toate cîte ai făcut nouă şi
toate lucrurile tale sînt adevărate, şi
drepte căile Tale şi toate judecăţile Tale
adevărate. Tu ai dat hotărîri drepte în
toate relele ce ai făcut să vină asupra
noastră şi asupra cetăţii celei sfinte a
părinţilor noştri, Ierusalimul; că în
adevăr şi dreptate ai adus acestea toate
asupra noastră, pentru păcatele noastre.
Că am păcătuit şi am făcut fărădelege,
depărtîndu-ne de la Tine. Şi am greşit
întru toate, şi poruncile Tale n-am
ascultat, nici le-am păzit, nici le-am
făcut, după cum ne-ai poruncit nouă, ca
să ne таfie bine. Şi cîte ai adus şi ai făcut
nouă, întru judecată dreaptă sînt. Tu ne-
ai dat în mîinile vrăjmaşilor noştri,
oameni fără de lege şi cei mai răi dintre
nelegiuiţi, unui rege nedrept, cel mai rău
care este pe pămînt. Şi astăzi nu mai
pute m să deschidem gura; ruşine şi ocară
ne-am făcut robilor Tăi şi celor ce Te
cinstesc pe Tine. Nu ne părăsi pe noi
pentru totdeauna, pentru numele Tău şi
nu strica legămîntul Tău şi nu depărta
mila Ta de la noi, pentru Avraam cel locaşul sfintei Tale slave, lăudat şi
iubit de Tine şi pentru Isaac, robul Tău, preaslăvit în veci. Binecuvîntat eşti Cel ce
şi pentru Israel, sfîntul Tău, cărora le-ai vezi adîncurile şi şezi pe Heruvimi, şi
făgăduit să le înmulţeşti seminţia lor, ca lăudat şi preaînălţat în veci. Binecuvîntat
stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul eşti pe scaunul împărăţiei Tale şi
mării. Căci, Stăpîne, ne-am împuţinat prealăudat şi preaînălţat în veci.
mai mult decît toate neamurile, şi sînte m Binecuvîntat eşti pe bolta cerului şi
umiliţi astăzi în tot pămîntul, pentru prealăudat şi preaslăvit în veci.”
păcatele noastre. Şi nu mai este în Aici se ridică fraţ ii şi cîntă pe glasul al 5-lea:
vre mea aceasta căpetenie, prooroc, nici
conducător, nici ardere de tot, nici je rtfă, Corul: Pe Domnul, lăudaţi-L şi-L
nici prinos, nici tămîie, nici loc unde să preaînălţaţi pe Dînsul în veci.
aducem înaintea Ta pîrga noastră şi să Citeţul citeşte stihurile din Cîntarea celor trei:
aflăm har la Tine. Ci cu suflet zdrobit şi Binecuvîntaţi, toate lucrurile
cu duh umilit să fim primiţi de Tine. Că Domnului
ardere de tot de berbeci şi de junci, ca Iar fraţii cîntă după fiecare stih:
zeci de mii de miei graşi, aşa să fie jertfa
Pe Domnul, lăudaţi-L...
noastră înaintea Ta astăzi, şi înţelegere
să găsească la Tine; că nu este ruşine Stih: Binecuvîntaţi, ceruri şi îngerii
celor ce nădăjduiesc în Tine. Şi acum Domnului.
urmăm Ţie cu toată inima şi ne teme m Pe Domnul, lăudaţi-L...
de Tine, şi căutăm faţa Ta. Să nu ne Stih: Binecuvîntaţi , ape şi toate cele mai
ruşinezi pe noi, ci fă cu noi după presus de cer, toate puterile Domnului.
blîndeţile Tale, şi după mulţimea milei
Pe Domnul, lăudaţi-L...
Tale. Şi ne scoate pe noi după minunile
Tale, şi dă mărire numelui Tău, Doamne; Stih: Binecuvî ntaţi, soare, l ună şi stelele
şi să se ruşineze toţi cei ce arată robilor cerului.
Tăi rele. Şi să se ruşineze de toată Pe Domnul, lăudaţi-L...
puterea Ta, şi tăria lor să se sfărîme. Şi
Stih: Binecuvî ntaţi, toată ploaia şi roua,
să cunoască că Tu eşti Domn, Dumne zeu toate vînturile.
singur, şi mărit peste toată lumea.” Şi n-
au încetat slujitorii regelui care îi Pe Domnul, lăudaţi-L...
aruncaseră în cuptor să înfierbînte Stih: Binecuvîntaţi, foc şi zăduf, frig şi
cuptorul cu catran şi cu s moală şi cu cîlţi căl dură.
şi cu viţă. Şi vîlvătaia se ridica deasupra Pe Domnul, lăudaţi-L...
cuptorului, de patruzeci şi nouă de coţi.
Stih: Binecuvî ntaţi, rouă şi zăpadă, ghe aţă
Şi izbucnind afară, a ars pe caldeii, care şi ger.
se aflau împrejurul cuptorului. Iar
înge rul Domnului s-a coborît la Azaria şi Pe Domnul, lăudaţi-L...
la cei trei prieteni ai lui în cuptor, şi au Stih: Binecuvî ntaţi, brume şi zăpezi,
stins văpaia. Şi le-a suflat în mijlocul fulgere şi nori.
cutorului ca o răcoare de adiere şi de Pe Domnul, lăudaţi-L...
rouă aşa că focul nu i-a mai atins; nu le-a
Stih: Binecuvîntaţi, nopţi şi zile, lumină şi
mai pricinuit nici dureri, nici teamă. Şi întuneric.
acei trei într-un singur glas au lăudat, au
mărit şi au binecuvîntat pe Dumnezeu în Pe Domnul, lăudaţi-L...
cuptor, zicînd: „Binecuvîntat eşti, Stih: Binecuvîntaţi, pămînt, munţi şi
Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, şi dealuri şi toate cele ce răsar pe pămînt.
lăudat, şi preaînălţat întru toţi vecii. Pe Domnul, lăudaţi-L...
Binecuvîntat este numele cel sfînt al
Stih: Binecuvîntaţi, izvoare, mări şi rîuri,
slavei Tale, şi prealăudat şi preaînălţat
chiţi şi toate cele ce se mişcă în ape.
întru toţi vecii. Binecuvîntat eşti în

51
 Pe Domnul, lăudaţi-L ... morţi, prin slava Tatălui, aşa să umblăm
Stih: Binecuvîntaţi, toate păsările cerului, şi noi întru înnoirea vieţii; căci dacă am
toate fiarele şi toate dobitoacele. fost altoiţi pe El prin asemănarea morţii
Lui, atunci vom fi părtaşi şi ai învie rii
Pe Domnul, lăudaţi-L... Lui, cunoscînd aceasta, că omul nostru
Stih: Binecuvîntaţi, fiii oamenilor, cel vechi a fost răstignit împreună cu El,
bi necuvî ntează Israel. ca să se nimicească trupul păcatului,
Pe Domnul, lăudaţi-L... pentru a nu mai fi robi ai păcatului. Căci
Stih: Binecuvî ntaţi, preoţi şi slujitori.
Cel Care a murit a fost curăţit de păcat.
Iar dacă am murit împre ună cu Hristos,
Pe Domnul, lăudaţi-L... crede m că vom şi învia împreună cu El,
Stih: Binecuvîntaţi, duhurile ş i sufletele ştiind că Hristos, înviat din morţi, nu mai
drepţilor, cei cuvi oşi şi smeriţi cu inima. moare. Moartea nu mai are stăpînire
Pe Domnul, lăudaţi-L... asupra Lui. Căci ce a murit, a murit
păcatului o dată pentru totdeauna, iar ce
Stih: Binecuvîntaţi, Ananie, Azarie şi
trăieşte, trăieşte lui Dumnezeu. Aşa şi
Misael.
voi, socotiţi-vă că sînteţi morţi păcatului,
Pe Domnul, lăudaţi-L... dar vii pentru Dumne zeu, în Hristos
Stih: Binecuvî ntaţi, apostoli, prooroci şi Iisus, Domnul nostru.
mucenici ai Dom nului. Nu se cîntă: Aliluia, ci îndată se zice stihul,
Pe Domnul, lăudaţi-L... glasul al 7-lea, care se repetă după fiecare Preotul:

Slavă..., Citeţul 1: Scoală-Te, Dumnezeule, judecă

pămîntul, că toate neamurile sînt ale Tale.
Pe Domnul să-L lăudăm şi să-L Corul: Scoală-Te, Dumnezeule...
preaînălţăm în veci. Citeţul 1: Dumnezeu a stat în
Şi acum..., dumnezei ască adunare şi în mijlocul dumnezeilor
va judeca.
Să lăudăm, bine să cuvîntăm şi să Corul: Scoală-Te, Dumnezeule...
ne închinăm Domnului cîntîndu-I şi Citeţul 1: Pînă cînd veţi judeca cu
preaînălţîndu-L pe Dînsul în veci. nedreptate şi la feţele păcătoşilor veţi căuta.
Ectenia mică. Şi în loc de: Sfinte
Corul: Scoală-Te, Dumnezeule...
Dumnezeule... se cîntă: Cîţi în Hristos v-aţi Citeţul 1: Judecaţi drept pe orfan şi pe
botezat... sărac şi faceţi dreptate ce lui smerit, celui sărman.
Corul: Scoală-Te, Dumnezeule...
Preotul: Să luăm aminte. Pace tuturor. Citeţul 1: Mîntuiţi pe cel sărac şi pe cel
Citeţul 1: Şi duhul ui tău. sărman; din mîna păcătosului, izbăviţi-i .
Preotul: Înţelepciune! Corul: Scoală-Te, Dumnezeule...
Citeţul 1: Prochimen, glasul al 5-lea: Tot Citeţul 1: Dar ei n-au cunoscut, nici n-au
pămîntul să se închi ne Ţie şi să cînte Ţie. priceput, ci în întune ric umbl ă.
Corul: Tot pămîntul... Corul: Scoală-Te, Dumnezeule...
Citeţul 1: Strigaţi lui Dumnezeu tot Citeţul 1: Strica-se-vor toate rînduielile
pămîntul; cîntaţi numele Lui . pămîntului. Eu am zis: „Dumnezeu sînteţi şi toţi
Corul: Tot pămîntul... fii ai Celui Preaînalt; dar voi ca nişte oameni
Citeţul 1: Tot pămîntul să se închine Ţie muriţi şi ca unul di n căpetenii cădeţi.”
Corul: Şi să cînte Ţie. Corul: Scoală-Te, Dumnezeule...
Preotul: Înţelepciune. Evanghelia de la Matei şi pe rînd
Citeţul 2: Din Epistola către Romani a dumnezeiasca Liturghie a Marelu i Vasile.
Sfîntului Apostol Pavel , citire: În loc de Heruvic, se cîntă acest Tropar,
Preotul: Să luăm aminte. glasul al 5-lea:
Citeţul 2: Fraţilor, au nu ştiţi că toţi Să tacă tot trupul omenesc şi să stea
cîţi în Hristos Iisus ne-am botezat, întru cu frică şi cu cutremur, şi nimic
moartea Lui ne-am botezat? Deci ne-am pămîntesc întru sine să nu gîndească; că
Împăratul împăraţilor şi Domnul
îngropat cu El în moarte, prin bote z,
domnilor me rge să Se junghie şi să Se
pentru ca, precum Hristos a înviat din
dea spre mîncare credincioşilor. Şi me rg

52
înaintea Lui cetele îngereşti, cu toată
căpetenia şi puterea, heruvimii cei cu
ochi mulţi şi serafimii cei cu cîte şase
aripi, feţele acoperindu-şi şi cîntînd
cîntarea: „Aliluia, Aliluia, Aliluia.”
Şi în locul A xionului, irmosul:
Nu te tîngui pentru Mine, Maică,
văzîndu-Mă în groapă pe Mine, Fiul tău,
pe Care M-ai zămislit în pîntece fără de
sămînţă; că Mă voi scula şi Mă voi
preaslăvi, şi voi înălţa întru slavă ca un
Dumnezeu, pe cei ce cu cre dinţă şi cu
dragoste pe tine neîncetat te măresc.
CH I N O NI CU L
Sculatu-S-a ca din somn Domnul şi
a înviat ca să ne mîntuiască pe noi.
Şi, după otpusul Sf. Liturghii se
binecuvîntează pîinea şi v inul. De obicei se i-a
lit ieru l cu cinci p îin i (de la litie) şi un vas cu vin se
aşează pe o măsă în faţa Epitafulu i, în aşa fel ca să
facă cădirea în juru l lit ierulu i. Toate aceste fiind
pregătite din timp, îndată după otpustul Sf. Liturghii
corul cîntă:
Iosif cel cu bun chip, de pe lemn
luînd preacurat trupul Tău, cu giulgiu
curat înfăşurîndu-L şi cu miresme, în
mormînt nou îngropîndu-L, L-a pus.
Slavă...,
Cînd Te-ai pogorît la moarte, Cel
ce eşti viaţa cea fără de moarte, atunci
iadul l-ai omorît cu strălucirea
Dumnezeirii; şi, cînd ai înviat pe cei
morţi din cele de dedesubt, toate puterile
53
cereşti au strigat: „Dătătorule de viaţă,
Hristoase, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.”
Şi acum...
Mironosiţelor femei, stînd lîngă
mormînt, îngerul a grăit: „Miresmele
morţilor sînt cuviincioase, iar Hristos
putre junii S-a arătat străin.”
În timpul cîntării troparelor diaconul, sau în
lip sa lui preotul, cădeşte de trei ori masa, unde se
află p îin ile şi vinul. Apoi spune:
Preotul: Domnului să ne rugăm.
Corul: Doamne, miluieşte.
Preotul: citeşte rugăciunea aceasta.
Doamne Iisuse Hristoase,
Dumnezeul nostru, Care ai binecuvîntat
cele cinci pîini în pustie şi ai săturat cu
ele cinci mii de bărbaţi. Însuţi,
binecuvintează pîinile acestea, vinul şi le
înmulţeşte pe ele în sfînt locaşul acesta,
în oraşul (sau: în satul sau: în mănăstirea)
aceasta, în ţara aceasta şi în toată lumea
Ta; şi pe credincioşii, robii Tăi, care vor
gusta din ele, îi sfinţeşte: că Tu eşti Cel ce
binecuvintezi şi sfinţeşti toate, Hristoase
Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm,
împreună şi părintelui Tău celui fără de
început, şi Preasfîntului şi Bunului, şi de
viaşă făcătorului Tău Duh, acum şi
pururea, şi în vecii vecilor.
Corul: Amin.
Pîinile se taie în bucăţi şi se împart
credincioşilor. În Sîmbăta cea Mare la trapeză se
permite fiertură şi vin fără untdelemn.