Împaca-te cu trecutul ca sa nu-ti strice prezentul.

Respira adânc. Îti calmeaza mintea.

Nimeni în afara de tine nu este responsabil cu fericirea ta.

. Timpul vindeca aproape orice. Da timp Timpului.

Fara noi Dumnezeu s-ar plictisi, asa se mai distreaza si el vazând cum unii îl
înjura, altii ucid, altii se îmbata ca porcii si grohaiesc...
Cel mai iubit dintre pamânteni[modificare]
Timpul nu mai avea rabdare...
Moartea e un fenomen simplu în natura, numai oamenii îl fac înspaimântator. Vorbesc
de moartea naturala, care adesea e o dulce ispita...Dar moartea violenta,
sinuciderea la care esti împins de catre oameni? Tandra nepasare fata de lume te
poate stapâni într-adevar numai când te simti strain de propria-ti fiinta, dar
când, dimpotriva, ai constiinta ca ea este totul? Si stii cu certitudine ca acest
totul nu va mai fi liber niciodata? Închisoarea pe viata! Oricât m-as stradui, mi-
este cu neputinta sa-mi imaginez ca odata verdictul pronuntat, voi putea adresa
lumii un tandru adio nepasator.
Tinere?ea e o trufie, rareori o valoare. Cel pu?in în cazul meu. Trufia mi-a aparut
în con?tiin?a într-o zi când am citit în Platon urmatoarea afirma?ie: "Daca moartea
ar fi sfâr?itul a tot, cei mai în câ?tig ar fi ticalo?ii, moartea i-ar elibera ?i
de trup ?i de suflet ?i de pacate...?i tacerea care s-ar lasa peste mormintele lor
ar fi egala cu a celor care ar fi virtuo?i"....Aici e cazul sa adaug ca de?i aveam
pe atunci ?aisprezece ani, îmi pierdusem de mult credin?a în Dumnezeu ?i în via?a
viitoare, nu prin vreun proces dramatic, ci pe nesim?ite, prin lipsa simpla de
credin?a a altora, care spuneau de pilda, la un pahar cu veselie, sau fara vreo
zguduire: ai murit, te manânca viermii...sau sufletul nu se duce nici în rai, nici
în iad, fiindca nu s-a întors nimeni de-acolo sa ne spuna cum e.
Con?tiin?a nu e dubla ?i nu se scindeaza, cum crede ?i Dostoievski, din pricina ca
putem în acela?i timp sa facem ?i bine ?i rau, sau sa urâm fiindca ni se face
binele ?i alte descoperiri abisale care i-au turmentat marele sau spirit. Con?tiin?
a e unitara, dar, ca ?i în natura, ea este zgâl?âita când de furtuni ?i cataclisme,
când invadata de înseninari miraculoase.