Teste de autoevaluare

1. Mediul economic european trebuie să facă faţă:

a. crizei financiare internaţionale;
b. schimbărilor de curs valutar;
c. şomajului;
d. procesului de ratificare a Tratatului de la Nisa;
e. nici un răspuns anterior nu este corect.

16
COM (2008) 321 (JO C 10, 15.1.2009).
Mediul de afaceri european 24
Marchis Gabriela Criza financiară internaţională şi mediul economic european

2. Reforma sistemului financiar internaţional se fundamentează pe respectarea

următoarelor principii:
a. transparenţei şi solidarităţii bancare;
b. integrităţii şi responsabilităţii mondiale;
c. guvernanţei internaţionale;
d. originate to distribute
e. b+c

3. Investiţiile inteligente constau în:

a. realizarea unei noi arhitecturi a pieţelor financiare din Uniunea Europeană;
b. măsuri de contracarare a impactului crizei asupra economiei reale;
c. stimularea eficienţei energetice
d. finanţarea tehnologiilor curate
e. nici un răspuns anterior nu este corect.
4. Cei doi piloni ai Planului European de Redresare Economică sunt:
a. nouă arhitectură a pieţelor financiare din Uniunea Europeană;
b. infuzie majoră de putere de cumpărare în economie;
c. perfecţiona gestionarea riscului de lichiditate;
d. măsuri de contracarare a impactului crizei asupra economiei reale;
e. măsuri pe termen scurt care să stimuleze competitivitatea Uniunii Europene pe
termen lung.
5. Planul de acţiune pentru revigorarea activităţii economice în Uniunea Europeană
prevede:
a. nouă arhitectură a pieţelor financiare din Uniunea Europeană;
b. asigura convergenţa şi eficacitatea practicilor de supraveghere;
c. introducerea unor acte legislative pentru a îmbunătăţii cadrul de supraveghere al
fondurilor speculative şi a fondurilor de capital privat;
d. măsuri de contracarare a impactului crizei asupra economiei reale;
e. un răspuns global la criza financiară.
6. Al treilea ciclu trienal al Strategiei de la Lisabona revizuite – 2008-2010 este orientat
înspre:
a. mediul de afaceri;
b. ocuparea forţei de muncă;
c. reducerea ratei şomajului sub pragul de 7%;
d. creşterea economică de 2,9% în UE-27;
e. nici un răspuns anterior nu este corect.
7. Priorităţile cheie ale reformelor de la nivelul Uniunii Europene, menite a impulsiona
economia europeană în următorii trei ani vizează:
a. investiţii în consolidarea ocupării forţei de muncă;
b. energia şi schimbările climatice;
c. creşterea robustă a productivităţii;
d. promovarea unei noi politici industriale durabile;
e. Legea privind întreprinderile mici.

Mediul de afaceri european 25

Marchis Gabriela Criza financiară internaţională şi mediul economic european

8. Recomandările pentru România ale raportului privind progresele înregistrate în

conformitate cu Strategia de la Lisabona reînnoită prevăd:
a. consolidarea de urgenţă a capacităţii administrative;
b. reducerea deficitul bugetar la 2,5% din PIB;
c. abordarea integrată în vederea creşterii gradului de ocupare a forţei de muncă, a ratei
de activitate şi a nivelurilor de productivitate;
d. iniţiativele în materie de brevete;
e. reducerea ratei şomajului sub pragul de 7%.
9. Principalele caracteristici ale mediul economic european în anul 2008 au fost:
a. politici macroeconomice privind crearea unor condiţii pentru o mai bună şi echitabilă
creştere economică;
b. politici fiscale pro-ciclice;
c. creşterea preţurilor pentru produsele de bază;
d. turbulenţe pe pieţele financiare;
e. încetinirea ritmului de creştere economică.
10. Reformele microeconomice care vizează sporirea potenţialului de creştere al
Europei, aplicabile direct mediului de afaceri european sunt concentrate asupra:
a. îmbunătăţirii cooperării şi a transferului de tehnologii între instituţiile publice de
cercetare şi întreprinderile private;
b. promovării unui spirit antreprenorial;
c. încurajării utilizării durabile a resurselor, extinderii şi aprofundării pieţei interne;
d. modernizarea gestionării universităţilor şi instituţiilor de cercetare;
e. creşterii economice de 5% în UE-27;
11. Măsurile privind stimularea cercetării dezvoltării vizează:
a. consolidarea avantajelor competitive ale bazei industriale europene;
b. extinderii şi îmbunătăţirii infrastructurii europene.
c. dezvoltarea şi consolidarea centrelor de excelenţă ale instituţiilor de învăţământ şi de
cercetare din statele membre, precum şi crearea unor centre noi;
d. modernizarea gestionării universităţilor şi instituţiilor de cercetare;
e. nici un răspuns anterior nu este corect.
12. Dinamismul economiei europene depinde de capacitatea sa de inovare, care poate fi
asigurată, conform reglementărilor comunitare în vigoare, prin:
a. crearea şi dezvoltarea polilor, a reţelelor şi a incubatoarelor de inovare;
b. iniţiativele în materie de brevete;
c. investiţii inteligente;
d. politici fiscale pro-ciclice;
e. încurajarea transferului transfrontalier de cunoştinţe.
13. Utilizarea eficace a tehnologiilor informaţionale şi de comunicare şi construirea unei
societăţi informaţionale, presupun următoarele măsuri din partea statelor membre:
a. respectarea principiului transparenţei;
b. încurajarea dezvoltării unor industrii solide în domeniul conţinutului şi al
tehnologiilor informatice şi de comunicare;
c. dezvoltarea unor pieţe funcţionale în domeniul tehnologiilor informaţionale şi de
comunicare;
Mediul de afaceri european 26
Marchis Gabriela Criza financiară internaţională şi mediul economic european

d. reformarea sistemului financiar internaţional;

e. nici un răspuns anterior nu este corect.
14. Consolidarea avantajelor competitive ale bazei industriale comunitare se poate
realiza prin:
a. dezvoltarea de noi tehnologii şi de noi pieţe care să asigure o structură industrială
solidă pe întregul teritoriu Uniunii Europene;
b. dezvoltarea de energii durabile şi regenerabile;
c. punerea în aplicare a obiectivelor de la Kyoto într-un mod eficient din punct de
vedere al costurilor, în special în ceea ce priveşte IMM-urile;
d. modernizarea gestionării universităţilor şi instituţiilor de cercetare;
e. nici un răspuns anterior nu este corect.
15. În vederea consolidării efectelor pozitive rezultate din acţiunea sinergică a politicii
de mediu şi a celei economice, statele membre ar trebui să:
a. încurajeze dezvoltarea de energii durabile şi regenerabile;
b. continue lupta împotriva schimbărilor climatice;
c. încurajeze dezvoltarea unor industrii solide în domeniul conţinutului şi al
tehnologiilor informatice şi de comunicare;
d. modernizeze gestionarea universităţilor şi instituţiilor de cercetare;
e. nici un răspuns anterior nu este corect.
16. Extinderea, lărgirea şi adâncirea pieţei interne, presupune adoptarea următoarelor
măsuri la nivel comunitar:
a. dezvoltarea unor pieţe funcţionale în domeniul tehnologiilor informaţionale şi de
comunicare;
b. dezvoltarea şi consolidarea centrelor de excelenţă ale instituţiilor de învăţământ şi de
cercetare din statele membre, precum şi crearea unor centre noi;
c. consolidarea avantajelor competitive ale bazei industriale europene;
d. transpunerea rapidă a directivelor privind piaţa internă;
e. aplicarea eficace a normelor U.E. privind achiziţiile publice.
17. Pentru a beneficia de avantajele globalizării, statele membre ar trebui să acorde
prioritate:
a. controlului selectiv al pieţelor, precum şi reglementărilor de către autorităţile din
domeniul concurenţei şi autorităţile de reglementare pentru a identifica şi elimina
obstacolele din calea concurenţei şi a accesului pe piaţă;
b. promovării unor noi iniţiative tehnologice bazate pe parteneriate între sectorul public
şi cel privat şi pe cooperarea dintre statele membre, ceea ce poate contribui la
remedierea disfuncţionalităţilor veritabile ale pieţei;
c. creării şi dezvoltării în întreaga Europă de reţele ale polilor regionali sau locali, cu o
mai mare implicare a IMM-urilor;
d. înlăturării obstacolelor de reglementare, comerciale şi a altor bariere care împiedică
în mod nejustificat concurenţa;
e. nici un răspuns anterior nu este corect.
18. Pentru creşterea competitivităţii mediului de afaceri, statele membre ar trebui:
a. să îmbunătăţească accesul la finanţare, în special la micro-credite;
b. să consolideze educaţia şi formarea în domeniul antreprenorial pentru IMM-uri.
Mediul de afaceri european 27
 Marchis Gabriela Criza financiară internaţională şi mediul economic european

c. să stimuleze întreprinderile pentru a-şi dezvolta responsabilitatea socială;

d. să examineze posibilitatea dezvoltării de parteneriate public-privat;
e. să reducă sarcina administrativă suportată de către întreprinderi, în special de către
IMM-uri şi întreprinderile nou-înfiinţate.
19. În vederea promovării unei culturi antreprenoriale, statele membre ar trebui:
a. să îmbunătăţească accesul la finanţare, în special la micro-credite;
b. să consolideze educaţia şi formarea în domeniul antreprenorial pentru IMM-uri;
c. să stimuleze întreprinderile pentru a-şi dezvolta responsabilitatea socială;
d. să examineze posibilitatea dezvoltării de parteneriate public-privat;
e. să reducă sarcina administrativă suportată de către întreprinderi, în special de către
IMM-uri şi întreprinderile nou-înfiinţate.
20. Pentru a extinde, îmbunătăţi şi conecta infrastructurile europene şi pentru a finaliza
proiectele prioritare transfrontaliere, statele membre ar trebui:

Teste de autoevaluare
1 Analiza concurenţei libere şi a celei de monopol se realizează pe baza următoarelor
. premise:
a. mediul de afaceri trebuie să fie maximizat;
b. consumatorii îşi maximizează utilitatea, iar producătorii îşi maximizează
profiturile;
c. surplusul consumatorului este mai mare decât cu cel al producătorului;
d. preţul plătit şi încasat pe piaţă exprimă valoarea marginală a unei unităţi de bun
comercializat;
e. în condiţiile creşterii bunăstării, surplusul total este minim.
2. Normele juridice comunitare referitoare la concurenţă se referă la următoarele
aspecte:
a. analiza concurenţei pe piaţă vizează concurenţa prin preţuri şi maximizarea
profitului;
b. teoria economică evidenţiază faptul că orice nivel al output-ului este produs la cel
mai mic cost tehnic posibil;
c. ineficienţa monopolului este rezultatul analizei a două sisteme teoretice
concurenţiale;
d. interdicţia privind abuzul de poziţie dominantă;
e. interdicţia acordurilor restrictive şi a practicilor anticoncurenţiale.
3. Obiectivele politicii de concurenţă pot fi sintetizate astfel:
a. interzicerea folosirii poziţiei dominante ca un avantaj pe piaţa comună;
b. controlul fuziunilor de firme;
c. prosperitatea economiei Uniunii şi a cetăţenilor ei;

Mediul de afaceri european 55

Marchis Gabriela Politica Uniunii Europene în domeniul concurenţei

d. controlul ajutoarelor de stat

e. nici un răspuns anterior nu este corect.
4. Principiile politicii de concurenţă pot fi sintetizate astfel:
a. protecţia şi interesele consumatorilor;
b. protecţia mediului;
c. cooperarea întreprinderilor pentru întărirea coeziunii economice şi sociale;
d. controlul preventiv al fuziunilor şi al concentrărilor de întreprinderi;
e. liberalizarea pieţei serviciilor (electricitate, transporturi, telecomunicaţii),
considerate sectoare strategice prin deschiderea lor pentru competitori din alte
state membre.
5. Printre formele de manifestare a abuzului de poziţie dominantă se enumeră:
a. metoda analizei de comportament;
b. metoda analizei structurii pieţei;
c. limitarea producţiei, distribuţiei sau dezvoltării tehnologice în dezavantajul
utilizatorilor ori consumatorilor;
d. realizarea de importuri fără competiţie de oferte şi tratative tehnico-comerciale
uzuale, în cazul produselor şi serviciilor care determină nivelul general al
preţurilor şi tarifelor în economie;
e. liberalizarea pieţei serviciilor (electricitate, transporturi, telecomunicaţii),
considerate sectoare strategice prin deschiderea lor pentru competitori din alte
state membre.
6. Tipologia practicilor de afaceri care sunt considerate abuzive cuprinde:
a. practicarea unor preţuri excesive sau nerezonabile de către firmele integrate;
b. liberalizarea pieţei serviciilor, considerate sectoare strategice prin deschiderea lor
pentru competitori din alte state membre;
c. cooperarea întreprinderilor pentru întărirea coeziunii economice şi sociale;
d. practicarea unor preţuri de ruinare, mult mai mici decât propriile costuri, cu scopul
eliminării concurenţei;
e. concurenţa pe piaţă vizează concurenţa prin preţuri şi maximizarea profitului.
7. ____________ reprezintă teritoriul în care condiţiile de concurenţă sunt omogene.
a. discriminarea prin preţ;
b. vânzările condiţionate;
c. piaţa relevantă;
d. piaţa produsului;
e. piaţa geografică.
8. ____________apare în situaţia în care mai multe firme acţionează împreună pe o
piaţă pertinentă, ca o entitate colectivă sau în situaţia în care aceste firme au
posibilitatea de a adopta aceeaşi linie de conduită concurenţială.
a. Dominaţia individuală;
b. Dominaţia oligopolului;
c. Dominaţia colectivă;
d. Denaturarea concurenţei;
e. Afectarea intereselor cumpărătorilor
 Teste de autoevaluare

1. Ca sferă de cuprindere, politica industrială prezintă diferite abordări:

a. abordarea concurenţei libere şi a celei de monopol;
b. abordarea de susţinere;
c. abordarea activă;
d. abordarea comercială;
e. abordarea regională.
2. ____________are drept scop consolidarea şi promovarea unui mediu
concurenţial şi presupune investiţii în infrastructură şi capitalul uman; stimulează
investiţiile străine şi politica de cercetare-dezvoltare la nivel pre-concurenţial.
a. politica regională;
b. politica concurenţială;
c. politica de cercetare-dezvoltare;
d. politica comercială ;
e. nici un răspuns anterior nu este corect.
Mediul de afaceri european 98
Marchis Gabriela Politica industrială a Uniunii Europene

3. _____________ este caracterizată de intervenţia directă şi la scară largă a

guvernului şi presupune susţinerea financiară a firmelor şi industriilor vizate, prin
intermediul barierelor tarifare şi non-tarifare, în vederea promovării restructurării.
a. politica regională;
b. politica concurenţială;
c. politica de cercetare-dezvoltare;
d. politica comercială;
e. nici un răspuns anterior nu este corect.
4. _____________ presupune intervenţii limitate pentru a îmbunătăţii alocarea şi
respectarea drepturilor de proprietate, pentru a încuraja educaţia şi spiritul
antreprenorial în vederea stimulării ajustărilor structurale.
a. abordarea laissez-faire;
b. abordarea de susţinere;
c. abordarea activă;
d. abordarea planificatoare.
1. În ______________ intervenţia statului este mult mai cuprinzătoare decât în situaţia
abordării active, incluzând: impozitarea, practicarea sistemului de subvenţii şi a
politicilor comerciale în favoarea anumitor firme şi industrii, stimularea cercetării-
dezvoltării dincolo de stadiul pre-concurenţial.
a. abordarea laissez-faire;
b. abordarea de susţinere;
c. abordarea activă;
d. abordarea planificatoare.
2. Politica intervenţionistă selectivă este cunoscută în literatura de specialitate:
a. politica industrială strategică;
b. politica industrială negativă;
c. politica industrială pozitivă;
d. politica bazată pe mecanismele pieţei;
e. nici un răspuns anterior nu este corect.
3. ____________ se fundamentează pe ideea că mecanismele pieţei legate de
cercetare-dezvoltare şi de calificarea factorului muncă constituie obstacole
importante în calea dezvoltării unei baze industriale dinamice.
a. politica industrială intervenţioniste;
b. politica industrială negativă;
c. politica industrială pozitivă;
d. politica bazată pe mecanismele pieţei;
e. nici un răspuns anterior nu este corect.
8. ______________ este legată de concepţia potrivit căreia piaţa este capabilă să
genereze o structură industrială eficientă şi performantă. Conform acestei concepţii,
intervenţia statului este necesară numai atunci când se manifestă deficienţe
semnificative în funcţionarea mecanismului pieţei.
a. Politica industrială intervenţionistă
b. Politica industrială orizontală;

Mediul de afaceri european 99

Marchis Gabriela

c. Politica bazată pe mecanismele pieţei;

d. Politica industrială verticală;
e. Politica industrială mixtă.

Teste de autoevaluare

1. Procesul de extindere al Uniunii Europene s-a materializat în 1973 în aderarea

următoarelor state:
a. Danemarca, Italia, Germania;
b. Belgia, Olanda, Luxemburg;
c. Grecia, Spania, Portugalia;
d. Irlanda, Ungaria, Regatul Unit;
e. nici un răspuns anterior nu este corect.
2. Necesitatea implementării unei politici regionale în cadrul U.E. se fundamentează pe
următoarele argumente:
a. optimizarea alocării factorului muncă;
b. atenuarea şomajului;
c. adaptarea mult mai uşoară a structurilor economice la transformările majore
sau la şocurile macroeconomice;
d. ineficienta distribuţie spaţială a veniturilor;
e. nici un răspuns anterior nu este corect.
3. Principalele provocări, cărora Uniunea Europeană trebuie să le facă faţă se referă
la:
a. globalizare;
b. criza financiară internaţională;
c. îmbătrânirea populaţiei;
d. ritmul scăzut al creşterii economice;
e. procesul de extindere.
4. În legătură cu atenuarea disparităţilor regionale au fost enunţate mai multe teorii
economice:
a. teoria convergenţei;
b. teoria convergenţei condiţionate;
c. teoria divergenţei;
d. teoria aglomerărilor industriale;
e. Nici un răspuns anterior nu este corect.
5. Instrumentele financiare ale Uniunii Europene destinate a finanţa politica agricolă
comună şi pescuitul sunt:
a. Instrumentul Financiar de Cooperare şi Dezvoltare 2007-2013;
b. Fondul European Agricol de Dezvoltare Rurală;
c. Instrumentul European pentru Vecinătate şi Parteneriat;
d. Fondul European pentru Pescuit;
e. Instrumentul financiar de cooperare cu ţările industrializate.
6. Instrumentele financiare ale Uniunii Europene destinate a finanţa aspectele sociale
sunt:
 a. Fondul european pentru integrarea naţiunilor lumii a treia;
Mediul de afaceri european 118
Marchis Gabriela Dimensiunea regională şi politica de coeziune a Uniunii Europene
 b. Fondul european pentru refugiaţi 2008-
2013
Politica industrială a Uniunii Europene
c. Fondul European de Adaptare la
Globalizare
d. Instrumentul de Stabilitate 2007 – 2013
e. Fondul de Solidaritate.
7. Instrumentele financiare ale Uniunii Europene
destinate a finanţa politica de mediu
sunt:
a. Instrumentul Financiar pentru protecţie
civilă 2007-2013
b. Fondul European pentru Agricultură şi
Dezvoltare Rurală;
c. LIFE+;
d. Instrumentul de Asistenţă pentru
Preaderare
e. Fondul de Coeziune
8. Instrumentele financiare ale Uniunii Europene
destinate a finanţa politica regională
sunt:
a. Fondurile Structurale;
b. Instrumentul Financiar pentru protecţie
civilă 2007-2013
c. Fondul European de Adaptare la
Globalizare
d. Fondul European Agricol de Dezvoltare
Rurală;
e. Fondul de Coeziune.
9. Instrumentele financiare ale Uniunii Europene
destinate a finanţa integrarea
europeană sunt:
a. Fondul European pentru Pescuit;
b. Instrumentul Financiar de Cooperare şi
Dezvoltare 2007-2013;
c. Fondul de Solidaritate;
d. Fondul European pentru Agricultură şi
Dezvoltare Rurală;
e. Instrumentul de Asistenţă pentru
Preaderare.
9.

10.

11.
Obiective majore ale politicii industriale comunitare sunt:
a. reducerea costurilor de producţie şi creşterea eficienţei firmelor;
b. reducerea dimensiunilor firmelor, în condiţii de eficienţă, comparativ cu marile
firme care nu fac parte din aglomerările industriale;
c. încurajarea unui mediu favorabil pentru iniţierea şi dezvoltarea
întreprinderilor,
în particular, a I.M.M.-urilor;
d. o mai bună exploatare de către industrie a potenţialului de inovare, cercetare şi
dezvoltare tehnologică;
e. nici un răspuns anterior nu este corect.
Obstacolele care apar în calea dezvoltării I.M.M.-urilor:
a. crearea condiţiilor pentru libera circulaţie a capitalului, factorului muncă,
bunurilor materiale şi serviciilor;
b. promovarea coeziunii economic-sociale;
c. promovarea obiectivului integrării politice;
d. accesul la ajutoare pentru stimularea inovaţiei;
e. sistemul de taxe şi de impozite.
Statele membre ale U.E. net producătoare de energie primară, în trei categorii:
a. Austria, Belgia, Finlanda;
b. Germania, Franţa şi Italia;
c. Suedia, Luxemburg şi Olanda;
d. Olanda, Danemarca şi Regatul Unit;
e. Suedia, Danemarca şi Rusia.
să îmbunătăţească accesul la finanţare, în special la micro-credite;
să consolideze educaţia şi formarea în domeniul antreprenorial pentru IMM-uri;
să stimuleze întreprinderile pentru a-şi dezvolta responsabilitatea socială;
să examineze posibilitatea dezvoltării de parteneriate public-privat;
să reducă sarcina administrativă suportată de către întreprinderi, în special de către
IMM-uri şi întreprinderile nou-înfiinţate.