PROPRIETATI TEHNICE (ANALIZA IMEDIATA)

PROPRIETATI TEHNICE (ANALIZA IMEDIATA)

Principalele proprietati tehnice ale carbunilor sunt: umiditatea, cantitatea de cenusa,

continutul in materii volatile, randamentul in cocs, carbonul fix, puterea calorifica si continutul
in sulf combustibil, toate cu implicatii majore in stabilirea domeniilor de utilizare. Datorita
faptului ca aceste proprietati sunt primele care sunt solicitate, analiza lor mai este cunoscuta si
sub numele de “analiza imediata” de asemenea, aceasta analiza mai este cunoscuta ca
analiza proprietatilor fizico-chimice

1.Umiditatea

Umiditatea se noteaza cu W (lb.engl.: water = apa), reprezinta continutul in apa al

carbunilor dependent de conditiile genetice si de zacamant.

Umiditatea de imbibatie sau de zacamant (Wi) este cantitatea de apa pierduta de

carbuni prin uscare la aer pana la obtinerea masei constante. Numita si 'imbibatie de mina' ea
depinde de conditiile de umiditate din mina si de granulatia carbunilor si se pierde prin
evaporare in depozit. Umiditatea de imbibatie are valori mari la carbunii inferiori, unde poate
sa depaseasca 50 %, dar scade odata cu cresterea gradului de carbonificare, ajungand la sub 1
% la antraciti.

Umiditatea higroscopica (Wh) reprezinta umiditatea ramasa in carbuni dupa

eliminarea Wi si care nu poate fi eliminata decat prin incalzire la 105 oC in etuva, pana la
obtinerea greutatii constante.

Umiditatea totala (Wt) rezulta din insumarea Wi cu Wh si este redusa la huile (1,3-3,6
%), dar ajunge la peste 40 % la carbunii inferiori.

Higroscopicitatea este proprietatea determinata de natura coloidala a carbunilor,

aceasta depinde de granulatie (in stoc) si de textura. Un carbune cu proprietati higroscopice
uscat la 105oC introdus in mediu cu umiditate ridicata isi recapata apa pierduta in 24 de ore.

2. Continutul in cenusa

Parametrul notat cu A (lb.eng.: ash = cenusa) reprezinta reziduul solid ramas dupa
calcinarea carbunelui la 815 ± 25oC pana la masa constanta si constituie una dintre proprietatile
cele mai importante ale carbunilor, cele mai multe dintre utilizarile carbunilor fiind conditionate
de continuturi reduse in cenusa.
 Cenusa poate fi raportata la urmatoarele stari: proba initiala (Ai), proba de analiza (Aan)
si de carbunele anhidru (Aanh), adica uscat in etuva la 105oC pana la obtinerea masei constante.
Uzual raportarea se face la starea anhidra.

Cenusa carbunilor rezulta din substanta anorganica cuprinsa in stratele de carbuni, dar
compozitia ei chimica nu este identica cu aceasta datorita transformarilor suferite de substanta
anorganica in timpul arderii carbunilor.

Substanta minerala (anorganica) din carbuni poate avea urmatoarele origini:

- primara, provenita din materia anorganica incorporata in corpul plantelor ca urmare

a metabolismului acestora;

- secundara, rezultata in urma reactiilor chimice dintre acizii humici si metalele grele
(Fe, Mn, Cu etc.) aflate in solutie in apa mlastinilor unde s-au format humati;

- tertiara, constituita din materialul fin argilos adus de apa in mlastini si depus fie
impreuna cu materialul vegetal, fie in intercalatiile sterile din interiorul stratelor compuse si

-cuaternara, reprezentata prin substantele minerale depuse de apele de percolatie ce au

circulat pe fisurile din stratele de carbuni (sulfuri epigenetice, sulfati, carbonati, etc.).

Continutul in substanta minerala poate sa creasca cu timpul intr-un strat de carbune prin
imbogatire reziduala ca urmare a pierderii din carbuni a substantelor volatile (V) si a apei (Wt),
ceea ce conduce la reducerea volumului si, in consecinta, la concentrarea substantelor
minerale.

Prin spalarea carbunilor superiori este posibila inlaturarea substantelor minerale de

origine tertiara si cuaternara, cele de origine primara si secundara nefiind levigabile. Carbunii
inferiori nu pot fi spalati datorita prezentei acizilor humici cu proprietati pronuntat
higroscopice.

Continutul in cenusa si apa al carbunilor mai este numit si “balastul carbunilor”

deoarece afecteaza in mod negativ proprietatile carbunilor.

Compozitia chimica a cenusilor se determina prin analiza de silicati numita si analiza

de oxizi, determinandu-se: SiO2, Al2O3, TiO2, Fe2O3, CaO, MgO, SO3, P2O5, Na2O si K2O.

Punctul de topire (fuzibilitate) al cenusii (Pf) este determinat de raportul dintre suma
oxizilor acizi si cea a oxizilor bazici conform formulei:

SiO2+ Al2O3+TiO2

Pf = ----------------------------------------------

Fe2O3+ CaO+ MgO+Na2O+K2O

In general, punctul de topire al cenusii este cuprins intre 1100-1700 oC.

 In cenusa carbunilor se pot concentra o serie de metale rare care in anumite conditii pot
deveni utilizabile.

3. Materiile volatile (V)

Substantele gazoase care se separa din carbuni prin incalzirea lor la 850 oC timp de 7
minute se numesc materii volatile si se noteaza cu V (sau cu MV in lucrari mai vechi).
Continutul de volatile este foarte important in chimizarea carbunilor; acesta scade cu gradul de
carbonificare si, in general, cu adancimea de ingropare a carbunilor (regula lui Hilt).

In linii generale continutul in materii volatile este de 60 % la turbe, de 20- 50 % la

carbunii bruni, intre 10 si 30 % la huile si in jur de 5 % la antraciti. Cele mai mari continuturi
in V le au carbunii sapropelici (sapropelitii), ce pot atinge intre 70 - 90 %. In functie de
temperatura la care sunt supusi carbunii se degaja urmatoarele gaze:

- 330 oC CO2 + H2S

- 330 – 500 oC formarea gudroanelor primare

- 800 oC CH4, H2, NH3

- 1000 oC se formeaza gudroane aromatice.

5.4. Cocsul

Cocsul reprezinta produsul solid obtinut din orice carbune incalzit la 1000 –1100 oC in
absenta aerului. Din incalzirea la 500 – 550 oC rezulta semicocs.

Cocsul metalurgic se obtine din huile aglutinante sau amestecuri de huile prin incalzire
la 1100oC. Materia prima pentru fabricarea cocsului metalurgic trebuie sa intruneasca
urmatoarele conditii:

A = 7-10 %, W = 8 -12, V = 22 -28 % si sulf St = 1-2 %

In procesul de cocsificare, pe langa cocs mai rezulta gudroane aromatice alcatuite din
hidrocarburi si fenoli, ape amoniacale si gaze.

Carbonul fix (Cfix)

Reziduul ramas in urma incalzirii carbunelui la 950 oC in absenta aerului se numeste

carbon fix (Cfix). Continutul in carbon fix reprezinta o caracteristica importanta a carbunilor,
cunoasterea acestuia permitand o mai buna utilizare a carbunilor.

6. Puterea calorifica

Puterea caorifica se noteaza cu Q, reprezinta principala proprietate tehnologica a

carbunilor utilizabili in procese termice si arata cate calorii elibereaza prin ardere un kilogram
de carbune si se exprima in Kcal/kg.
 In functie de modul in care este luata in consideratie caldura latenta de vaporizare a apei
in determinarea puterii calorifice distingem:

1. Puterea calorifica superioara Qs ce reprezinta cantitatea de caldura produsa prin

arderea unui kilogram de carbune la care se adauga caldura latenta de vaporizare a
apei (apa se considera in faza lichida), valoare situata in jur de 350 Kcal/kg si

2. Puterea calorifica inferioara Qi la care se exclude caldura latenta de vaporizare a

apei, aceasta fiind considerata in faza gazoasa.

Puterea calorifica se determina in laborator, intr-o instalatie numita bomba calorimetrica

sau poate fi calculata din formule stabilite pe scara experimentala in cazul cunoasterii
continutului in cenusa si al umiditatii. Intrucat puterea calorica depinde in mod direct si de
continutul in apa si cenusa al carbunilor, ambele constituind asa numitul balast, pentru
determinarea puterii calorice se mai folosesc si nomograme cu trei parametri Q,A si W.

Evident, puterea calorifica este cu atat mai mare, cu cat carbunele are mai putina
substanta anorganica (minerala). De asemenea, puterea calorifica creste, in general odata cu
cresterea gradului de carbonificare. Astfel, cateva exemple de putere calorifica pentru carbunii
din Romania arata o crestere evidenta de la ligniti la huile, dar la antracitii de la Schela se
constata valori mai mici ale Q i mc si Qsmc comparativ cu unele huile (v. tabelul ).

Tabelul nr.1 Puterea calorifica (in Kcal/Kg) raportata la masa combustibila a

unor tipuri de carbuni din Romania

Tipul de carbune Zacamantul Qs Qi

Dersca - Dorohoi
Turba 4 900 – 5 400 4 600 – 5 100

Poiana Stampei 5 100 – 5 600 4 900 – 5 200

Carbune brun
Pralea 5 088 4.816
pamantos
Carbune brun Derna-Tatarus
6 004 5 718
lemnos
Schitu Golesti 6 438 6 140
Filipesti 6 273 5 979
Carb. brun mat Sorecani 7 028 6 747
Carbune brun Comanesti
7 070 6 778
lucios
Carbune brun Dalja (Petrosani)
7 280 6 970
huilos
Huila Petrila 7 550 7 300
Anina 7 600 – 8 800 7 200 – 8 700
Baia Noua 8 882 8 686
Antracit Schela 8 150 8 089