ADENOVIRIDAE

Adapted from Fields et al., Fundamental Virology (1996).

Dr Linda Stannard, University of

Cape Town, South Africa

GENERALITĂŢI CLASIFICARE

virusuri numeroase
familia Adenoviridae

la păsări, mamifere, marsupiale, amfibieni

afecţiuni  genul Mastadenovirus
 sindroame febrile  mamifere, om, maimuţă, ecvine, bovine, canine, porcine,
 sindroame respiratorii ovine
 faringo-conjunctivite
 gastroenterite
 genul Aviadenovirus

primul izolat în 1953
 păsări
 Rowe şi colaboratorii
 raţe, curcani, gâşte, fazani, găini
 din ţesut adenoidian şi amigdalian uman → “adenovirus”

GENUL MASTADENOVIRUS CARACTERE MORFOSTRUCTURALE

 clasificate în
 6 serogrupe sau subgenuri (A → F) pe baza
 proprietăţilor hemaglutinante
formă sferică
 proprietăţilor oncogene la rozătoare

 omologiei ADN

dimensiuni 70 – 80 nm
 49 serotipuri umane: mai frecvente 1→8; 11, 21,
fără înveliş extern
35, 37, 40
 serotipurile 40, 41
 încadrate în grupul F
 patogeni enterici

1
 CARACTERE MORFOSTRUCTURALE CARACTERE MORFOSTRUCTURALE
GENOMUL VIRAL CAPSIDA

dimensiuni de 20 – 30 x 106 Da
capsida icosaedrică

ADN
 bicatenar  252 capsomere
 liniar

structuri constitutive majore:  240 hexoni

 6 regiuni distincte ale genelor timpurii E (early)

 12 pentoni
 E1A, E1B, E2A, E2B, E3, E4,

 5 regiuni ale genelor târzii L (late)

 L1, L2, L3, L4, L5

 rol în sintezele tardive virale

CARACTERE MORFOSTRUCTURALE CARACTERE MORFOSTRUCTURALE

CAPSIDA CAPSIDA

la vertex - fiecare penton →
hexonii

proiecţii exterioare = “FIBRE”
 9-31 nm  trimeri cu aspect:
 bază de ataşare de penton
 buton terminal (4 nm)  prismatic în partea superioară
 determină specificitatea de
gazdă  pseudohexagonal în partea
 toxice pt. celule → rotunjire, inferioară
moartea celulelor prin inhibarea
sintezei proteinelor

CARACTERE MORFOSTRUCTURALE CARACTERE MORFOSTRUCTURALE

PROTEINE CONSTITUENTE PROTEINE CONSTITUENTE

proteine structurale capsidale
proteine asociate capsidei

 proteina IX
 pe feţele centrale
 proteina II – str. hexoni  stabilizează contactele hexon-
hexon
 proteina IIIa
 proteina III – baza pentoni  pe muchii
 leagă faţetele diacente ale hexonilor
 proteina VI
 pe faţa internă a capsidei
 proteina IV – proiecţii fibroase
 legătură între capsidă şi centrul viral
 proteina VIII
 pe faţa internă a capsidei

2
 CARACTERE MORFOSTRUCTURALE
PROTEINE CONSTITUENTE
STRUCTURA ANTIGENICĂ

proteine asociate
HEXONII CONŢIN

centrului viral  Ag comun de grup (subgen)
 menţin condensat ADN-ul  pe faţa internă a capsidei, la baza hexonului
viral  determină reacţii încrucişate
 proteina internă V  nu induce Ac protectori

 proteina internă VIII  Ag specific de tip

 în partea superioară a hexonului
 proteina internă X
 induce Ac neutralizanţi

STRUCTURA ANTIGENICĂ VARIABILITATE GENETICĂ

PENTONII CONŢIN
genomul se modifică continuu

 Ag solubil comun de grup
recombinările frecvente

FIBRELE
importanţă
 Ag specific de tip  aspecte clinice şi epidemice diferite
 induce Ac neutralizanţi  vaccinuri

ANTIGENELE T (tumorale)
 2 Ag codificate de regiunea genomică E1A
 2 Ag codificate de regiunea genomică E1B

PROPRIETĂŢI BIOLOGICE PROPRIETĂŢI BIOLOGICE

PROPRIETĂŢI HEMAGLUTINANTE
PROPRIETĂŢI TOXICE

 prin ataşarea fibrelor la receptorii  în culturi celulare
eritrocitari
 aglutinează hematii de  e.c.p. de tip toxic
 maimuţă Rhesus  exercitat de pentoni
subgrupe I - IV
 şobolan
 rotunjire, desprindere rapidă a monostraturilor (24-48 ore)
 om
 inhibarea sintezei macromoleculelor gazdei de către
 câine
fibrele pentonice
 şoarece
 ADN, ARN, proteine

3
 ACŢIUNEA AGENŢILOR
PROPRIETĂŢI BIOLOGICE
FIZICI ŞI CHIMICI

PRORIETĂŢI ONCOGENE
stabili la acţiunea agenţilor fizici şi
 demonstrate la animale
chimici → supravieţuire şi răspândire
 in vivo
 adenovirusuri A – înalt oncogene
se conservă la
 adenovirusuri B – slab oncogene
 +40°C luni de zile
 celelalte subgenuri nu induc tumori
 in vitro
 -20°C -70°C ani de zile
 toate adenovirusurile induc transformarea celulelor
distruse de căldură
nepermisive de hamster
 în celulele transformate – ADN viral integrat
 +56°C în 30 min.
 în tumori umane – NU s-a identificat ADN adenoviral

MULTIPLICARE VIRALĂ

I. ADSORBŢIE
 prin proteinele fibrei
II. PĂTRUNDERE
 endocitoză
III. DECAPSIDARE
 deplasarea pentonilor şi hexonilor
 ajutorul integrinelor celulare
 eliberat centrul viral în citoplasma celulei

Adapted from Zinsser Microbiology 20th Ed.

MULTIPLICARE VIRALĂ MULTIPLICARE VIRALĂ

 eliberat centrul viral în citoplasma celulei  ETAPE TIMPURII de tranziţie şi translaţie

 decapsidarea completă în membrana nucleară
 ADN viral intră în nucleul celulei – declanşează
sintezele virale
IV. BIOSINTEZELE VIRALE
 ETAPE TIMPURII de tranziţie şi translaţie
 REPLICAREA GENOMULUI
 ETAPE TÂRZII de tranziţie şi translaţie
a. transcrierea ARNm “precoce”
 are loc pe genele E1A
 duce la sinteza proteinelor “precoce funcţionale”
 controlează şi activează etapele ulterioare de sinteză virală
 inhibă sinteza macromoleculelor gazdei
 activează transcrierile timpurii
 se pot lega de oncogenele myc şi mib

4
 MULTIPLICARE VIRALĂ MULTIPLICARE VIRALĂ

 ETAPE TIMPURII de tranziţie şi translaţie  REPLICAREA GENOMULUI

b. transcrierea ARNm “timpurii”
 în nucleul celular
 pe genele E1B, E2A, E3, E4
 duce la sinteza proteinelor “timpurii”
 la 2-3 ore de la infecţie  anterioară sintezei proteinelor târzii
 transportul ARNm specific în citoplasmă
 la nivelul poliribozomilor  necesită proteine virale şi enzime celulare
 rol în

replicarea ADN

sinteza proteinelor tardive

MULTIPLICARE VIRALĂ

 ETAPE TÂRZII de tranziţie şi translaţie

 transcriere ARNm tardiv
 după replicarea ADN genomic

 pe regiunile L1-L5

 sinteza a 13 proteine

 structurale: hexoni, pentoni, fibre

 nestructurale: pt. asamblarea capsidei Schema transcriptiei unui adenovirus. Genele timpurii apar în roşu. Genele târzii apar în
verde. Liniile albastre indică ADN.
Square brackets indicate the promotors. Missing regions indicate removal of introns.
Adapted from Broker, T.R. In Processing of RNA. (Apirion, D ed) 181-212, 1984

MULTIPLICARE VIRALĂ

V. ASAMBLAREA VIRALĂ
 în nucleul celulei
 proteinele etapei timpurii şi
tardive – transportate din nou în
nucleu
 asamblarea capsomerelor în
capsidă, a ADN în virion
 exces de ADN viral în nucleul
Adenovirus DNA replication by a displacement mechanism
celulei – formaţiuni paracristaline,
incluzii bazofile

5
 MULTIPLICARE VIRALĂ CULTIVARE

VI. ELIBERAREA VIRIONILOR DIN CELULĂ
CULTURI DE CELULE

 prin dezintegrarea celulei
ANIMALE

CULTURI DE CELULE CULTURI DE CELULE

 ecp

linii celulare
 la 4-6 zile de la inoculare
 la periferia monostratului
 HeLa, KB, Hep-2, A549
 rotunjire, aglomerări “în ciorchine”

 desprinderea

culturi primare de rinichi embrionar uman
 modificări nucleare

culturi diploide WI38, MRC5  creşterea în dimensiuni a nucleului
 incluzii intranucleare eozinofile apoi bazofile

ADN şi proteine virale

ANIMALE ASPECTE CLINICE

şobolanul de bumbac (Sigmodon hispidus)
afecţiuni respiratorii

şoareci
afecţiuni oculare

infecţii inaparente la
afecţiuni gastro-intestinale

 hamsteri, cobai, iepuri, purcei, câini

afecţiuni uro-genitale

afecţiuni ale sistemului nervos

6
 ASPECTE CLINICE infecţia respiratorie acută

AFECŢIUNI RESPIRATORII
simptome

 subgenurile  febră
B tipuri 3, 7, 14, 21, 34, 35  stare generală alterată
 C tipuri 1, 2, 5, 6
 faringită
 E tipul 4
 tuse
 infecţie respiratorie acută

tineri militari “boala recruţilor”
 faringită acută febrilă

durata 10 zile
 pneumonie
 febra faringo-conjunctivală
tip 4, 7, rar 3, 11, 14, 21

faringita acută febrilă pneumonia

simptome

simptome
 febră
 febră

complicaţii  stare generală alterată
 stare generală alterată  faringită
 bronşită
 faringită  tuse
 bronşiolită
 tuse
copii
 crup

copii
evoluţie fatală (8-10%)

tip 7, 3

tip 1, 2, 5, 6

febra faringo-
faringo-conjunctivală AFECŢIUNI OCULARE

incubaţie 1 – 8 zile

tip 3, 7, 14
adenovirusuri A şi E

simptome
conjunctivita foliculară

din apa contaminată a
 febră bazinelor  tip 4, 8, 9

 stare generală alterată  “swimming pool conjunctivitis”
keratoconjunctivita epidemică

 faringită  tip 8, 19, 37
 incubaţie 8-10 zile
 tuse
 edem pleoape, dureri oculare, fotofobie, infiltraţii corneene
 conjunctivită subepiteliale, hipertrofia ggl preauriculari, cervicali,
 adenopatie submaxilari

conjunctivita hemoragică acută
 hipertrofie amigdaliană
 tip 11, rar 21 (grup B)
 uneori diaree

7
AFECŢIUNI
AFECŢIUNI UROGENITALE
GASTROINTESTINALE

gastroenterita acută
cistita hemoragică acută
cervicita
 copii
 subgrup B (11, 21)  femei
 diaree, deshidratare
 băieţi  serotip 37
 subgen F (40, 41); A (31); C (2)
 hematurie, disurie, poliurie

enterocolita acută necrozantă

apendicita
infecţii persistente ale

intususcepţia
uretrita rinichiului
 telescoparea porţiunii inferioare a intestinului →  bărbaţi
ocluzie intestinală  subgen B (11, 14, 15)
 serotip 37
 cauza: hipertrofia structurilor limfoide intestinale

AFECŢIUNI ALE SISTEMULUI

adenoviroze în imunodeficienţă
NERVOS

meningoencefalita
evoluţii grave, mortalitate ridicată
 subgen B şi C (3, 5, 6, 7, 12, 32

sindrom Reye
 rar, la copii

IMUNITATE IMUNITATE

umorală
celulară
 rol major în protecţie
 Ac neutralizanţi  limfocite T cu receptori CD4 şi CD8
 transmişi transplacentar (6-11 luni protectivi)
 interferon γ
 Ac faţă de Ag specifice de tip  TNF-β
 seroneutralizanţi
 hemaglutinoinhibanţi  IL-2
 persistă ani de zile
 Ac anti-Ag comun de grup
 fixatori de complement
 nu sunt protectori
 persistă 6 – 12 luni

8
 EVITAREA RĂSPUNSULUI
EPIDEMIOLOGIE
IMUN

inhibarea prezentării şi recunoaşterii Ag
răspândire globală

modularea apoptozei
caracter

 sporadic

 endemo-epidemic

 sezonier: iarna, primăvara, începutul verii

sursa: omul bolnav

transmitere: fecal-orală; aerogenă; apă
contaminată, mână murdară,

susceptibilitate generală, rezistenţă la reinfecţie

PROFILAXIE TRATAMENT

MĂSURI GENERALE
INEFICIENT

 igiena individuală, sterilizare instrumentar,
clorinarea apei

PROFILAXIE SPECIFICĂ
 vaccinuri vii atenuate mono-, bi-, trivalente
 sc, oral
 unităţi militare
 vaccinuri subunitare
 încercări
 conţin hexoni sau/şi fibre

DIAGNOSTIC DE DIAGNOSTIC DE
LABORATOR LABORATOR
A. EXAMEN DIRECT A. EXAMEN DIRECT
1. evidenţierea virionului 2. evidenţierea Ag virale
 ME  pe preparate celulare prin:
 IF cu seruri antihexon sau antivirion
 pe secţiuni tisulare fixate şi colorate  IF optimizată TR-FIA
 coloraţie negativă – concentrate de urină,  time-resolved immunofluoroassay
secreţii respiratorii, materii fecale  cu Ac marcaţi cu europium

 IME  teste imunoenzimatice ELISA

 cu Ac monoclonali
 RIA
 contraimunoelectroforeza
şiruri paralele cristaline în nucleul celulei

9
 DIAGNOSTIC DE DIAGNOSTIC DE
LABORATOR LABORATOR
A. EXAMEN DIRECT B. IZOLARE ŞI IDENTIFICARE
3. detectarea ADN-ului viral  numai în culturi celulare
 pt tipurile 40, 41  primare de origine umană – rinichi embrionar
 în materiile fecale  dipliode umane WI 38, MRC 5, FT (amigdale fetale)
 tehnica  linii continui HeLa, KB, Hep-2, A 549
 amplificare genomică PCR serotip 40, 41
 hibridizare ADN
 cultivare dificilă
 culturi terţiare de celule renale cynomolgus
 culturi derivate din linia HEK

DIAGNOSTIC DE DIAGNOSTIC DE
LABORATOR LABORATOR
B. IZOLARE ŞI IDENTIFICARE B. IZOLARE ŞI IDENTIFICARE
 optimizarea izolării :
 e.c.p.  centrifugare imediat după inocularea culturii
 la 4-6 zile de la inoculare
 rotunjire, creşterea refringenţei, creşterea volumului  identificarea, în etape
celulei, focare de celule aglomerate 1. încadrare în adenovirusuri: IF, ELISA, TR-FIA, RFC, latex-
aglutinare
 degenerarea monostratului în 14-16 zile 2. încadrare în subgen:
 în lichidul de cultură – eliberate  HA cu hematii de şobolan, maimuţă, om
 Ag virale solubile  teste complementare: IF, EIA, RFC cu seruri specifice
antihexon sau Ac monoclonali antihexoni
 Ag hemaglutinante 3. serotipajul izolatului: SN, HAI
 virus

DIAGNOSTIC DE
LABORATOR
D. DIAGNOSTIC SEROLOGIC

probe duble de ser la 2-4 săptămâni
 RFC

Ag supernatante de cultură / preparate semipurificate de
hexoni

sensibilitate mică
 EIA – mai sensibile
 HAI

determină Ac specifici de tip
 SN

determină Ac specifici de tip

10