1. Parametrii pasivi și activi ai LE. Schemele echivalente ale elementelor RE.

Parametrii care se considera că nu variaza in timp:

a) Rezistenta
b) Reactanta
c) Conductanta
d) Susceptanta

1.1.Rezistenta
In literatura electrotehnica sunt utilizate urmatoarele notiuni:
Rezistenta activa (curent alternativ)
Rezistenta omica (curent continu)
Prin notiunea rezistenta activa se intelege rezistenta opusa de catre conductor curentului
alternativ.
Rezistenta opusa de catre conductor curentului continu se num rezistenta omica.
Datorita efectului pelicular si de apropiere rezistenta activa este mai mare decit rezistenta
omica.
Efectul pelicular conditioneaza distributia neuniforma a densitatii de curent in sectiunea
transversala a conductorului.
Efectul de apropiere tot conditioneaza o distributie neuniforma a densitatii de curent insa
aceasta distributie se datoreaza variatiei in timp a curentilor din conductoarelor din vecinatate.
Pentru conductoarele din Al su Cu pentru care permeabilitatea relativa si magnetica mai mica
de 1 si cu sectiunea F<500mm2 de aceea in tabelele prezentate in indrumare este indicata
rezistenta omica si nu activa.
   * mm2 
r0  (1)  
FAL  km 
r0  f (  , F )( 2)
Pentru conductoarele din otel (μ>>1) r0 se poate determina numai din indrumar:
r0  f ( F , I sar )(3) P  I 2 r0 (4)
Avind in vedere ca rezistenta activa se determina in baza legii Joule-Lenz, rezistenta activa
pentru LEC este mai mare decit rezistenta activa LEA. R0(LEC)>r0(LEA)
ΔPsup –perderile de putere suplimentara care au loc in mantaua si armaturile LEC
P
r0  (5)
I2
1.2.Reactanta
Daca un conductor este parcurs de curent alterantiv atunci atit in interiorul conductorului cit si
in exteriorul lui apare cimp magnetic permanent. Liniile de forta ale cimpului magnetic sunt
niste circumferinte concentrice sensul caruia se determina in conformitate cu legea burghiului.
In conformitate cu legea inductiei electromagnetice in conductor se induc TEM proprie si
mutuala.
 Fig.1 Portiunea LE
In continuare vom determina pe
cale grafica tensiunile electromotoare totala
care se induce in conductor:
E A  EL  EBA  ECA (1)

Fig.2 Determ tensiunilor electromotoare pe cale grafica

Rezistenta opusa curentului de catre TEM totala indusa in conductor se num reactanta
inductiva.
Nui greu de observat ca pentru elementele statice: linie, tr, bobina de reactanta (in ipoteza ca
distantele in continuare sunt egale) reactanta va fi:
x0  f (E )( 2) x0  xL  xM (3) x0 ( 0 )  x L  2 x M
Pentru conductoarele din Al si Cu reactanta inductiva pentru unitatea de lungime se poate
determina cu relatia:
Dmg 
x0  0.1445 lg  0.0157 (4)
rech n
Dmg  3 D AB * D AC * DBC rech  n rreal * a n1 , n  3
a –dinstanta dintre conductoare 30com in liniile Unom>330kV se utilizeaza 2 conductoare pe
faza
n –numarul conductoarelor
x0/-componenta reactantei conditionata de cimpul cimp magnetic din exteriorul conductorului
x0//-componenta reactanetei conditionata din interiorul conductorului
Dmg
otel  x0 '  0.1445 lg (5)
2
x0 ' '  f ( F , I sar )(6)
Deoarece distanta dintre conductoare LEC, LEA respectiv si reactanta in liniile LEC este mai
mica decit LEA ???
Daca conductoarele sunt dispuse orizontal atunci x0(A)=x0(C)≠x0(B) aceasta duce la aparitia
regimului nesimetric. Pentru a evita acest lucru se efectueaza transpunerea conductoarelor.
In norme este scris ca pentru fiecare portiune a liniei cu lungimea l=100km trebuie de efectuat
ciclul deplin de transpunere.
 1.3.Conductanta laterala
Conductanta laterala este conditionata de 2 efecte si anume:
a) descarcarea corona
b) scurgerea de curent care au loc prin punctul de fixare a conductorului in lantul de izolare
Atit descarcarea corona cit si scrugeri de curent conditioneaza pierderi de putere activa
suplimentara. Daca suprafata de lanturi este neteda atunci perderile pot fi neglijate.
P S 
P  PC  Pscur  PC  g 0U 2 nom (1) g 0  2 C *10 3   (2)
 U nom  km 
1.4.Susceptanta Capacitiva
O linie electrica polifazata contine 2 sisteme de capacitati partiale:
1. capacitatile partiale intre conductoare
2. capac partiale intre conductoare si pamint
La alcatuirea schemei echivalente se utilizeaza capacitatea de serviciu de lucru.
0.0242 7.56
C0  *10 6 [ F / km] b0  wc  *10 6 [ s / km]
Dmg Dmg
lg lg
rech rech
2. Parametrii activi ai liniei electricie
Parametrii care variaza in timp sunt numiti parametri activi. In acest grup sunt inclusi
urmatorii parametri precum si derivatele ei: I,U,P,Q.
Pentru determinarea puterei complexe se poate determina una din relatii
S  3U * I(1) S  3U * I (2)
U  U ' jU ' '
* 
U  U ' jU ' ' U’,U’’ –valoarea reala imaginara longitudinala
(3)
I  I ' jI ' ' 

*
I  I ' jI ' ' 
transversala
Deoarece pentru determinarea puterii complexe se cere impunerea modulelor U,I si a valorii
absolute a defazajului φ. Cum rezulta din diagrama fazoriala defazajul de unghi φ se poate
determina utilizind: S  3UI cos   j 3UI sin  (4)
     (5)
     ( 6)
3. Metoda de transfigurare a RE

Ideea de baza a acestei metode consta in aceea ca RE complex buclata utilizind regulile elementare de reducere
a RE (linia alimentata de la un capat, linie alimentata de la 2 capete, retea inelara) in care determina circulatiei
de puteri in reteaua simpla utilizind transfigurarea inversa se determina circulatiile de puteri atit in schemele
intermediare cit si in cea initiala.
Pentru a transfigura o RE complex buclata intr-o retea simpla se utilizeaza urmatoarele reguli elementare de
reducere a RE.
a)Compunerea ramurilor cu tensiuni de alimentare diferite racordate intr-un nod. Se considera ca nodul zero
sunt racordate 3 ramuri cu tensiuni de alimentare diferite.

E0, yΣ se determina in ipoteza ca regimul retelei exterioare sa ramina neschimbat. Regimul retelei exterioare
ramine neschimbat daca U0=const I0=const.
a  E1  U 0  y10  E2  U 0  y20  E3  U 0  y30  I 0 (1)
b   E0  U 0  y  I 0 (2)

E1 y10  E2 y20  E3 y30
y  y10  y20  y30 (3) E0  (4)
 y10  y20  y30

Compunerea ramurilor in paralel

Parametrii ramurii echivalente isi determina ca parametrii regimului retelei exterioare sa ramina neschimbat.
Z1 * Z 2
Z ech  (3) I ech  I 1  I 2
Z1  Z 2
Trebuie de mentionat ca la etapa de transfiguratie inversa numai decit apare problema de calcul a curentilor I1 si
I2 in baza parametrilor ramurii echivalente.
I ech * Z ech
U1  U ech  Z 1 I 1  Z ech I ech  I 1 
Z1
I ech * Z ech
U 2  U ech  Z 2 I 2  Z ech I ech  I 2 
Z2
Deoarece in noduri sunt impuse puterile la etapa de transfigurare inversa apare problema de a determina
puterile S1,S2 in baza Sech,Zech.
* *
S1  3U nom I 1 S2  3U nom I 2
* *
S ech * Z ech S ech * Z ech
S1  *
S2  *
Z1 Z2
Compunerea ramurilor conectate in serie

Z ech  Z 1  Z 2 I ech  I
a)b) Transfigurarea unei RE in forma de stea cu 3 ramuri intr-o retea echivalenta in forma de triunghi.

z1 * z 2 z 12 * z 13
z 12  z 1  z 2  z 10 
z3 z
Aruncarea sarcinilor la noduri.
Se considera o linie electrica alimentata de la 2 capete cu n sarcini intermediare. Se cere de aruncat sarcina S1 in
nodurile A si B adica se cere de determinat S1 aruncat in A si S1 aruncat in B.

A  S 1,a
( A)

S1 
B  S 1,a
( B)

Aruncarea sarcinilor se efectueaza in ipoteza ca regimul retelei exterioare ramine neschimbat S A=cons SB=cons
regimul ramine neschimbat daca SA si SB nu se modifica. Fluxul de putere SA din figura de mai sus a) care este
egal cu fluxul A1 se determina:
* * * * * *
S 1 Z 1A  S 2 Z 2 B  ...  S n Z nB S 1 A Z AB  S 2 Z 2 B  ...  S n Z AB  S n,0 * 0
( A) ( B)

S A  S A1  *
(1) SA  *
(2)
Z AB Z

De unde se obtine:
 *
( A)
* * S Z AB
S 1 Z 1B  S 1,a Z AB (3) S 1,a 
( A) ( A) 1,a
*
(4)
Z AB
In mod analogic se poate de determinat ca
*
S 1 Z 1A
S 1, A  S 1,a  S 1,a  S 1 (6) S 1,a  S 1  S 1,a (7)
(B) ( A) ( B) ( B) ( A)
(5)
Z AB
4. Determinarea pierderilor de energie.

Se considera o linie care alimenteaza un singur consumator.

Pentru intervalul de timp Δt care tinde spre zero.

W  Pt * t (1) t  0  t  dt W  dW

T T T T

 dW   P(t )dt (2) W   3I Rdt  3R  I (2t ) dt (3)

2
(t )
0 0 0 0

Din relatia obtinuta rezulta pentru a determina perderile de energie este necesar de cunoscut functia I=f(t) sau curba
de sarcina.
Cit prima cit si a 2 este o problema dificila atit la etapa de exploatare cu atit mai mult la etapa de proectare, de aceea
in practica de calcul sunt utilizate relatii aproximativ pentru determinarea perderilor de energie.
Imax, Imed, Imed,patra –sunt respectiv valoarea max, med si med patratica.
Τ –durata perderilor maxime
T –durata de facturare a energiei electrice
Kf –factorul de forma a curbei de sarcina.
W  3RI max
2
 (4) W  3RI med
2
K 2f T (5) W  3RI mp
2
T ( 6)
I T  ...  I n Tn
T
1
I med   I (t ) dt  1 1 (7)
T 0 T1  ...  Tn
I12 T1  ...  I n2 Tn I1  I 2  ...I n
T
1 2 I mp
T 0
I mp  I (t ) d (t )  (8) I med  kf  (9)
T1  ...Tn n I med
2
3I med R W Tmax 2
W   Pmax  (10)  (11)   (0.124  ) 8760(12)
Pmax Pmax 10 4
S med 2
S med W
 Wa2  Wr2
W  3I 2
med
2
k TR(5)
f I med  I 2
med  2
S med  
3U med 3U med T T
Wa2  Wr2 Wa2 (1  tg 2 ) Wa2 (1  tg 2 ) 2
S 2
med   (13) W  Rk f (14)
T2 T2 2
TU med
Determinarea Perderilor de energie in RE de 0.4kV
Se considera o LE de 0.4kV care alimenteaza un consumator.
Se pune problema de obtinut relatia analitica care ne da posibilitate sa determinam perderea de energie in baza
valorii procentuale a perderii de tensiune in orele de virf ale curbei de sarcina. Dupa cum se stie fazorul caderii de
tensiune pe linie se determina in baza legii lui Ohm.
U l  3 I ( Rl  jxl )  3( I a  jIr )( Rl  xl )  3( I a Rl  I r xl )  j 3( I a xl  I e Rl )(1)
In aceasta ipoteza de calcul perderea de tensiune este egala aproximativ cu componenta longitudinala.
U nom  110kV  U  0 U 01  U (2)
U (0) 3I a Rl (1  tg ) U 01 %U nom
U (0) %  100  100(3) I ( 4)
U nom U nom 3Rl * cos l (1  tg )100
P 3I 2 Rl 3IRl 100
P %  100  100  (5)
P 3UI cos  U cos 
(1  tg 2 )
Pmax %  U 01 %  kp / u * U 01 %(6)
(1  tg )
Valoarea procentuala a perderii de energie se determina cu relatia.
W Pmax 
W %  100  100  Pmax % * k p (7)
W Pmax * Tmax
W %  k p / u * k p * U 01 %(8)  in regim simetric
In regim nesimetric:

W %  k nesi * k p / u * k pU 01 (9)
Determinarea Perderilor de Energie in RE de Distributie 6-10kV
Se considera o RE de 10kV.

Fig.1 Schema echivalenta a RE de 10kV.

S med Wa2  Wr2

W  3I 2
med
2
K RechT (1)
f I med  (2) S med  (3)
3U med T
In majoritatea cazurilor pentru determinarea perderilor de energie 6-10kV se utilizeaza notiunea de rezistenta
echivalenta care se obtine prin egalarea perderilor de putere in reteaua reala cu perderile de putere in reteaua
echivalenta. Pentru reteaua analizata reteaua echivalenta are urmatoarea forma:

P1real  P01  P12  3I 01

2
R01  3I122 R12 (4) P1ech  3I 01
2
RechL (5)
2
3I 01 R01  3I122 R12
RechL  (6) Pf  Pf 3  Pf 4 (7)
2
3I 01 
Q f  Q f 3  Q f 4 (8) PTreal  3I132 RT 3  3I 24
2
RT 4 (9) PTech  3I 01
2
RTech (10)

I nom3 I nom4
I13  I 01 (11) I 24  I 01 (12)
I nom3  I nom4 I nom3  I nom4
Determinarea perderilor de energie in retelele de transport.
Perderile de nergie in retelele de transport se determina in baza calcolului de putere pentru fiecare treapta a curbei
de sarcina.
5. Optimizarea regimului de functionare ale Tr din statiile electrice si posturile de transformare.

Optimizarea regimurilor de funcționare ale transformatorilor instalate în SE și PT. Dacă în SE este instalat un
transformator atunci se determină :
Coeficientul optimal de încarcare sau sarcina optimală K opt , Sopt aceste volori pot fi determinate în
bază a două criterii.
P -minimum pierderilor de putere relativă
tA
W -minimum pierderilor relativă de energie
tA
S 2 sar
P0  2  Psc
Pt S nom
P   (1)
tA S Ssar
sar
Pentru a determina sarcina optimală anulăm derevată P în raport cu S sarcina
tA
d Pta 1 P P0
  2  P0  2 sc  0 (2)De unde se opține Ssar
( P )
 S (3)
Psc
apt nom
dS sar S sar S nom
P P0  K P  P0
( P )
Ssar P0
Kopt  opt
 (4)Relația 4 scrie sub forma:
( P )
K opt (2) 
Q

Snom Psc Psc  K P  Psc (5)

Q

În RM K P  0.1
Q
2
Ssar
P0  T  2  Ki2  T
Wt Snom d WtA P0  T
Wta   (6)  0 (7) Ssarc
( W )
opt  S nom (8)
W Ssar  Tmax  cos  d S sar Psc 
( W ) P0  T
Și respectiv K opt( ) 
( W ) ( P ) ( P )
(9)Deoarece   T rezultă că Kopt ( )  Kopt ( ) Kopt ( )  0.5
Psc 
La rîndul său dacă în StE sau în PT sunt instalate 2 sau mai multe TR se determină sarcina critică (sarcinile
critice). Se consideră că în PT sunt instalate două transformatoare cu date de catalog identce.
Snom1  Snom 2
În această ipoteză de calcul se determină sarcina critică- sarcina pentru care are loc relația
Pt (1)  Pt (1 2)
Pierdirile de putere sunt egale cînd funcționează unu sau două transformatoare din PT

S2 Psc Ssarc 2

Pt (1)  P0  2sacr  Psc (10) Pt (1 2)  2P0   2 (11)
Snom 2 Snom
P0 ( P )
De unde se opține Scr  2Snom Sau Scr  2Ssarc
Psc
opt

Sarcina critică se poate determină și prin calea grafică

 Pt (1)  f ( S sarc )
P
Pt (1 2)  f ( S sarc )

2P0

P0
S12 S sarc

Pentru a determina pe calea grafica S cr transformatoarele curbe

Pt (1)  f (Ssarc ); Pt (12)  f (Ssarc )
Ssarc  S12  1TR
Dacă
Ssarc  S12  2TR
Dacă datele de catalog sunt deferite atunci se determină sarcinile critice
S 2 sacr S 2
Pt (1)  P0(1)  2  Psc (1) ; Pt (2)  P0(2)  2 sacr  Psc (2)
S nom (1) Snom (2)

S 2 sacr 2
2 S sacr
Pt (1 2)  P0(1)  P0(2)  Psc (1)  k 2 1
2
 Psc  k2 2 (18)
Snom (1) Snom (2)

P

X1 S sarc1
2 X ech S sarc ech

P0(1 2)
P0(2) 1 X2 S sarc 2

P0(1)

Scr (1) Scr (2) S sarc

X ech S sarc ech  X 1S sarc1
X ech S sarc ech  X 2 S sarc 2
X ech S sarc ech
K1 
X1
X ech S sarc ech
K2 
X2

Pt (1)  Pt (2)  Scr (1)

Pt (2)  Pt (21)  Scr (2)
Calea grafica considerăm S nom (1)  S nom (2)
Pt (1)  f ( S sarc ) 

Pt (2)  f ( S sarc ) 

Pt (1 2)  f ( S sarc ) 

Dacă Snom (1)  Snom (2)

0  Ssarc  Sscr (1)
Sscr (1)  Ssarc  Sscr (2)
 7.Dimensionarea Liniilor Electrice. Consideratii Generale.
Pentru liniile electrice aeriene si in cablu o problema care se pune la etapa de proectare este alegerea
sectiunii conductorului tinind seama de incarcarea conductorului in regim normal de functionare precum si de
criteriile economice si tehnice.
In practica de proectare sunt utilizate 2 criterii economice:
- Criteriul densitatii economice
- Criteriul intervalelor economice.
Dupa ce se aleg sectiunea conductorului in baza criteriilor economice se trece la a 2 etapa si se
efectueaza verificarea sectiunilor conductoarelor.
Conform normelor de amenajare a instalatiilor electrice sectiunilor conductoarelor LE cu tensiunea
nominala 220kV se pot alege in baza criteriului densitatii economice, insa pentru LE Unom≥330kV sectiunile
conductoarelor in mod abligatoriu se aleg in baza criteriului economic a intervalelor economice.
Verificarea sectiunilor conductorelor se efectuează utilizind urmatoarele criterii tehnice:
Pentru LEA de distributieUnom≤35kV
1. Curentul max care parcurge conductorul trebuie sa fie mai mic decit curentul admisibil pentru
conductorul dat. „Curentul incarcarii admisibile” Imax≤Iadm.
2. Criteriul sectiunii minime din conditia rezistentei mecanice a conductorului. Sectiunile minime
in functie de constructie sunt indicate in NAIE. Fmin=f(constr,Unom)
3. Perderea de tensiune reala de la sursa pina la cel mai indepartat consumator sa fie mai mica
decit valoarea admisibila. ΔUreal≤ΔUadm.
Pentru LEA cu Unom≥110kV.
1. Imax≤Iadm
2. FminSectiunea minima din conditia descarcarea corona
 U nom  110kV , Fmin  70mm2
Fmin  U nom  220kV , Fmin  240mm2
 U nom  330kV , Fmin  2 X 300mm2
Alegerea sectiunilor conductoarelor
a)Criteriul densitatii economice
Sectiunea economica Fecon este acea sectiune pentru care se realizeaza un regim optim din punct de
vedere economic. Dupa cum sa demonstrat mai sus cheltuelile totale actualizate( CTA )se determina in baza
relatiei deoarece Unom≤330kV Tc≤1 an –durata de constructie in aceasta ipoteza suma actualizata a investitiilor
este egala cu investitia totala.
I a  I   a  bF l; (2) Wa   rem I    rem (a  bF )l; (3)
Ca   cr T a  bF l  C ' pw *P'C ' ' pw (4)
CTA  a  bF l   cr  T a  bF l  C ' pw P'C ' ' pw P' ' rem a  bF l  al   cr  T  al  C ' pw P' ' rem al

 
 bl   cr  Tbl   rembl F  C ' pw 
3I 2 8l
F
(5)

3I 02 l Ti C ' pw0 3I 0 l 2

2 2
C
C ' pw P'  C ' pw0 P0 'Ti  C ' pw0    Ti (6) CTA  m  nF  (7)
F F F
Utilizind relatia (7) sectiunea economica se poate determina atit pe cale grafica cit si pe cale analitica. Pentru
a determina pe cale grafica este necesar de trasat in baza relatiei (9) cheltuelile totale actualizate (CTA).
 I 0  Ti  I C (8) CTA  f ( F )(9)
Pentru a determina pe cale analitica anulam derivata de ordinul I
dCTA
dF
0
dCTA
dF

 0  b   cr Tb   remb l  
C ' PW 0 3I c2 8l
Fec2
 0 (10)

De unde se obtine

1   crT   rem b  C 'PW 3 jeco

2
 (11) jeco 
1   crT   rem b (12)
3C ' PW 0
Din (12) rezulta ca desnitatea economica este influentata de 6 parametri, in legatura cu aceasta densitatea
economica este normata in functie de: Tmax, ρmateri, constructie.
b)Criteriul Intervalelor Economice
Pentru a trasa intervalele economice se utilizează aceeași relatie analitica a cheltuelile totale actualizate
(CTA).
3I C2   l
CTA  I    cr I  T  CPW ' ' rem I   C ' PW 0 (1)
F
Spre deosebire de cazul precedent investitiile totale se determina nu aproximativ dar in baza devizului de
cheltueli. In continuare utilizindrelatia (1) vom trasa curbele CTA=f(Fcons, Ic) (2) pentru diferite sectiuni
F1<F2<F3.
Fig.1 Trasarea intervalelor economice
Din Fig.1 rezulta ca daca:
0≤Ic≤ I1 →F1
 8. Reglarea tensiunii în RE.
Metodele de reglare a tensiunii urmăresc de a menține tensiunile în toate nodurile RE la valori cît mai
apropiate de cea nominală. E de remarcat că problema reglării tensiunii se pune în principal privind variațiile
lente ale tensiunii.
Obiectivele principale urmărite sunt :
1) Menținerea tensiunii ăn toate nodurile RE la valori cît mai apropiate (avantajoase);
2) Reducerea la minim a circulațiilor de putere reactivă în RE de transport și distribuție;
3) Reducerea pierderilor de putere și energie activă în rețele electrice de transport și distribuție.
Pentru a stabili principalele metode practice de reglare a tensiunii vom apela la relația analitică a căderii
de tensiune. Se consideră că o linie electrică se alimentează de la un centru de alimentare. Ca centru de
alimentare poate fi : bornele unei centrale electrice sau barele coborîtoare a unei stații electrice sau a unui
punct de transformare.
Xl
1 Rl 2 S2

Fig.1 Schema echivalentă a liniei electrice de distribuție.

P .R  Q2 .Xl P .R  Q2 .Xl
U1  U 2  U l =U 2  2 l j 2 l ; (1)
U2 U2
Întrucît noi vorbim despre reglarea tensiunii în rețele electrice de distribuție care au o configurație
arborescentă , puterea P2 este impusă. Din (1) rezultă că schimbarea nivelului de tensiune pe bazele
consumatorului se poate realiza prin:
Modificarea U1 se poate realiza prin reglarea curentului de excitație a centralei electrice fie prin reglarea
rapoartelor de transformare ale transformatorului sau autotransformatorului instalate în stațiile electrice sau în
punctele de transformare .
Deoarece modificarea U1 duce la modificarea tensiunilor în toate nodurile RE care se află în aval față de
nodul 1. Acest procedeu de reglare atensiunii poartă denumirea metoda centralizată de reglare a tensiunii.

 Reglarea tensiunii prin modificarea circulatiei de putere reactiva

Principiul de reglare a tensiunii prin modificarea circulatiei de putere reactiva poate fi ilustrat pe schema
simpla prezentata in fig.1

Fig.1 Schema echivalenta a LE

Daca pe barele consumatorului vom monta o instalatie de compensare care functioneaza cu puterea Qc
atunci puterea reactiva care se tranziteaza prin linie se reduce de la valoarea Q2→(Q2-Qc) si ca rezultat se
reduce perderea de tensiune si creste nivelul de tensiune pe barele consumatorului. La rindul sau daca vom
admite ca instalatia de compensare absoarbe putere reactiva Qc atunci puterea reactiva tranzitata prin linie
creste de la valoarea Q2→Q2+QC si ca rezultat scade nivelul de tensiune pe barele consumatorului. Din cele
expuse rezulta ca modificarea puterii reactive tranzitata prin linie intr-un sens sau altul duce la modificarea
nivelului de tensiune pe barele consumatorului adica aceasta modalitate ne da posibilitate sa reglam tensiunea
pe barele consumatorului.
Pina la montarea instalatiei de compensare tensiunea U1 se determina:
 P2 Rl  Q2 X l
U1  U 2  (3)
U2
Dupa instalarea bateriilor de compensare U1 se determina:
P2 Rl  Q2  QC X l P R  Q2 X l QC X l
U1  U 2 g   U2g  2 l  (4)
U 2g U2g U2g
P2 Rl  Q2 X l P2 Rl  Q2 X l
U2

U 2g
U 2  U 2g 
QC X l
U 2g
(5) U 2
2g  U 2U 2 g   QC X l (6)

U 2 g U 2 g  U 2 
QC  (7)
Xl
 Reglarea tensiunii de functioanre prin Introducerea TEM in Circuitele Independente
Se considera o RE inelara neomogena se pune problema de modificat circulatiile de puteri in aceasta
retea prin introducerea unei tensiuni electromotoare in scopul reducerii perderilor de puteri. In acest scop se
calculeazacirculatiile optimale si circulatiile naturale.
X01/R01≠x02/R02≠x12/R12
S 1 ( R12  R20 )  S 2 R20
S 01( opt)  (2)
Circulatia optimala: R01  R12  R20
* * *
S 1 ( Z 12  Z 20 )  S 2 Z 20
S
Circulatia naturala: 01( nat )
 * * *
(3)
Z 01  Z 12  Z 20
S 01( nat)  S ech  S 01( opt) (4)
*
* E U ( E ' jE' ' ) U ( E ' jE' ' )( R  jx )
S ech  S 01( opt)  S 01( nat)  3U I ech  3U   
3 I
*
( R  jx ) Z 2
u ( E ' R  E ' x ) U ( E ' x  E ' ' R )
 2
j (5)
Z Z2

Din analiza relatiei (5) se desprind urmatoarele concluzii:

1.In RE in care RΣ<<XΣ pentru a modifica circulatiile de putere activa este necesar de modificat
componenta transversala a TEM inclusa in circuitul independent.
2. La rindul sau pentru modificarea Q trebuie sa modificam componenta longitudinala a TEM inclusa in
circuit. Deci in caz general pentru modificarea atit a circulatiei de putere activa cit shi a circulatiei de putere
reactiva este necesar de avea la dispozitie un dispozitiv cu reglare longotransversala.
3.Acordarea RE
Se considera o RE (fig.1) neomogena. Se pune problema de a modifica circulatiile de puteri prin
compensarea reactanteiinduct a primului transon.
 11. Sistemul de alimentare cu energie electrică a întreprinderii. Cerinte si principii.
Sistemul electroenergetic (SEE) este ansamblul instalaţiilor utilizate pentru producerea, transportarea,
transformarea şi distribuţia energiei electrice.
SEE prezintă partea electrică a sistemului energetic şi include centrale electrice, staţii de transformare şi
de distribuţie şi reţele electrice
Un SEE naţional unic are următoarele avantaje:
- se majorează siguranţa în alimentarea consumatorilor cu energie electrică;
- se asigură o calitate mai superioară a energiei electrice;
- se majorează puterile unitare ale agregatelor de la centrale;
- se reduce puterea instalată la nivel de sistem, deoarece puterea maximă a sistemului poate fi mai mică
decât suma puterilor maxime ale consumatorilor componenţi;
- se aplatizează curba de sarcină a sistemului ceea ce conduce la o utilizare mai economicoasă a
agregatelor centralelor electrice;
- creşte eficienţa utilizării resurselor energetice.
Crearea SEE naţionale conduce şi la unele dezavantaje:
- cresc curenţii de scurtcircuit pe bare;
- apare problema stabilităţii;
- se face necesară utilizarea unui aparataj de protecţie şi automatizare foarte complex;
- se complică toate aspectele funcţionale.
Cerinţele principale impuse SEE sunt următoarele:
- să asigure consumatorii cu energie electrică în măsură deplină;
- să asigure un nivel suficient de siguranţă în alimentarea consumatorilor cu energie electrică;
- să asigure o calitate bună a energiei electrice;
- să funcţioneze în regim economic optimal;
să satisfacă tuturor cerinţelor de protecţie a mediului ambiant

Sistemul de alimentare cu energie electrică (SAEE) a întreprinderii este destinat pentru asigurarea
receptoarelor electrice (RE) ale acesteia cu energie electrică.
SAEE a întreprinderii este racordat la SEE şi asigură funcţionarea sistemului tehnologic al acesteia.
Cele trei sisteme menţionate sunt încadrate într-un proces unic şi simultan de producere, transformare,
transportare şi consum al energiei electrice. De succesul funcţionării SAEE depinde eficienţa procesului de
producere al întreprinderii.
În fig.1.2 este prezentat planul de situaţie al unei întreprinderi cu indicarea amplasării staţiei principale
coborâtoare de tensiune (SPC), a posturilor de transformare (PT) din secţii şi a reţelei de distribuţie la medie şi,
parţial, la joasă tensiune.
Pentru alimentarea grupelor de receptoare electrice cu tensiunea 10 kV se construiesc puncte de
distribuţie (PD). De la acestea pot fi alimentate şi posturi de transformare.
Schema electrică de principiu simplificată a SAEE a unei întreprinderi este prezentată în
fig.1.3.Receptoarele electrice cu tensiunea nominală 10 kV pot fi alimentate cu energie electrică atât de la
puncte de distribuţie separate, cât şi de la instalaţiile de distribuţie ale SPC, CET sau de la PDC.În secţii se
amplasează posturi de transformare (PT), care, de regulă, au instalaţii de distribuţie (ID) 0,4 kV. Unele grupe
de RE 0,4 kV sealimentează de la tablouri de distribuţie (TD), dulapuri de putere (DP), conductoare-bare (CB),
iar altele - direct de la instalaţiile de distribuţie 0,4 kV ale PT.

Schema electrică de principiu simplificată a SAEE a unei întreprinderi este prezentată în fig.1.3.
 ~ SEE

1 2 3 4
SPC
PT DP
PT PT

7 8
5 6
PT PT
PT PT PT

DP
PD-10 kV 12 13 PT
9 10 11
DP PT
PT DP DP
14 15

SPC – staţie principală coborâtoare de tensiune;

– transformator de putere;
– dulap de putere la 0,4 kV;
– punct de distribuţie la 10 kV;
– cablu 10 kV;
– cablu 0,4 kV.
Figura 1.3 - Schema simplificată a sistemului de alimentare cu energie electrică a unei întreprinderi
Clasificarea receptoarelor electrice Receptorul electric este un dispozitiv, agregat sau mecanism care
transformă energia electrică în altă formă de energie pentru utilizare (strung, sobă electrică, macara, instalaţie
de sudare etc). Consumator de energie electrică se consideră un receptor electric (RE) sau un grup de RE,
încadrate într-un proces tehnologic unic şi amplasate pe un teritoriu limitat.
Conform parametrilor de bază RE se clasifica.
a) conform tensiunii: - RE de joasă tensiune (mai mică de 1000 V); - RE de înaltă tensiune (mai mare
de 1000 V).
b) conform numărului de faze: - RE trifazate (simetrice) ; - RE monofazate sau bifazate (nesimetrice).
c) conform frecvenţei:- RE de frecvenţă industrială; - RE de frecvenţă joasă (mai mică de 50 Hz) - RE
de frecvenţă ridicată (mai mică sau egala cu 10 kHz); - RE de frecvenţă înaltă (mai mare de 10 kHz).
d) conform caracterului curentului - RE de curent alternativ; - RE de curent continuu.
Considerând această clasificare RE pot fi divizate în următoarele grupe:
1) RE trifazate cu tensiunea mai mică de 1000 V, frecvenţa 50 Hz.
2) RE trifazate cu tensiunea mai mare de 1000 V, frecvenţa 50 Hz.
3) RE monofazate cu tensiunea mai mică de 1000 V, frecvenţa 50 Hz.
4) RE care funcţionează la frecvenţă diferită de 50 Hz şi sunt alimentate de la staţii şi instalaţii de
convertizare.
5) RE de curent continuu alimentate de la instalaţii de redresare.
Conform regimului de funcţionare RE se clasifică în [5,9]:
- RE cu regim de funcţionare de lungă durată;
- RE cu regim de funcţionare de scurtă durată;
- RE cu regim de funcţionare intermitent.
 Temperatura părţilor componente a RE cu regim de funcţionare de lungă durată creşte pe durata
conectării până la o valoare determinată şi apoi rămâne constantă (fig.2.2).

Q,P
Qadm P

Q¥
Q

 t

Figura 2.2 - Variaţia temperaturii în conductor în regim de lung durată

Temperatura părţilor componente ale RE cu regim de scurtă durată pe durata conectării nu atinge
valoarea de regim permanent, iar pe durata pauzei reuşeşte să se micşoreze până la temperatura mediului
înconjurător (fig. 2.3). În acest regim funcţionează motoarele electrice ale mecanismelor auxiliare a diferitor
strunguri,
Q,P
Qadm P
Q∞
Qmax Q

t
tcon tp
Figura 2.3 - Variaţia temperaturii în conductor în regim de scur durată
Temperatura părţilor componente ale RE cu regim intermitent de funcţionare pe durata conectării nu
reuşeşte să se stabilizeze, iar pe durata pauzei nu reuşeşte să se micşoreze până la temperatura mediului
înconjurător
Q,P
Qadm P
Q∞
Qcst2
Qcst1 Q

tcon tp t
tcic
Figura 2.4 - Variaţia temperaturii în conductor în regim intermitent de funcţionar
Categorii de receptoare electrice
Categoria I include RE întreruperea alimentării cu energie electrică a cărora are ca consecinţe: pericol
pentru vieţi omeneşti; daune considerabile;
La acestea se referă:, cuptoarele de topit sticlă, incubatoarele RE de categoria I trebuie să fie asigurate cu
energie electrică de la cel puţin două surse de alimentare independente. Sursă independentă se consideră acea
sursă, la care tensiunea se menţine şi în cazul dispariţiei ei la celelalte surse de alimentare cu energie electrică a
aceluiaşi grup de RE. Pentru RE de categoria I, care fac parte din grupul deosebit, trebuie prevăzută şi a treia
sursă independentă de alimentare cu energie electrică.
Categoria II include RE întreruperea alimentării cu energie electrică a cărora poate avea următoarele
consecinţe:
- stoparea procesului de producere;
 - staţionarea în masă a lucrătorilor, staţionarea utilajului şi unităţilor de transport;
La acestea se referă: instalaţiile de încărcare la furnale, cuptoarele pentru tratamente termice,
compresoarele de aer, instalaţiile de extracţie etc. RE de categoria II trebuie să fie alimentate cu energie
electrică de la două surse independente. Pentru ele se permite o întrerupere în alimentare cu durata, necesară
pentru realimentarea de la sursa de rezervă cu forţele personalului operativ care deserveşte instalaţia.
Categoria III include RE care nu se încadrează în categoriile I şi II: RE din ateliere, depozite, secţii
auxiliare etc.Pentru RE de categoria III se admite ca acestea să fie alimentate de la o singură sursă cu condiţia,
ca întreruperea în alimentare, necesară pentru reparaţia sau înlocuirea elementului defectat al sistemului, să nu
depăşească 24 ore.
 m2 lcr2 ,i E  n2lcr2 ,i E 2 m  6{ ([ m ]  [ n ])   (tm  t n )}
 m    Etm  n    Etn (7) lcri  (8)
24 m  24 n  n  m2 [ m ]2
2 2

 n [ n ]2
2
 12 Curbe de sarcină. Indicatori ce caracterizeaza curbele de sarcina.

Curbe de sarcină electrică

Curbele de variaţie a puterilor activă şi reactivă şi a curentului în funcţie de timp se numesc curbe
(grafice) de putere activă, curbe de putere reactivă şi curbe de curent, toate fiind curbe de sarcină. Curbele de
sarcină arată cum variază în timp puterea consumată de o instalaţie electrică. Ele pot fi obţinute prin înregistrare
continuă sau se construiesc prin valori medii pe intervale de timp pe baza indicaţiilor aparatelor de măsurare
(fig.3.1).
Р

1
2
30 min

Pmax
Pc

0 30 60 90 120 150 180 210 240 270 300 330 360 390 420 450 480 t,min
tsc

Figura 3.1- Curba de sarcină pentru un schimb (cel mai încărcat) obţinută prin înregistrare
continuă (1) şi prezentată prin valori medii ale puterii active pe intervale de timp (2).
curbele de sarcină se prezintă, de regulă, în formă de curbe în trepte conform indicaţiilor contoarelor
scoase peste intervale egale de timp. Cel mai încărcat se consideră schimbul cu cel mai mare consum de energie
electrică. Curbele de sarcină pot fi individuale p(t), q(t), i(t) şi de grup (sector, secţie, întreprindere) P(t), Q(t),
I(t).
Dacă grupul conţine n receptoare electrice, atunci

P t   Qt 
n n 2 2

P t    pi t  ; Q t    qi t  ; I t   .
1 1 3 U nom
Curbele de sarcină pot fi construite pentru un schimb, pentru o zi, pentru o lună, pentru un sezon şi pentru
un an.
Indicatorii ce caracterizează curbele de sarcină
Coeficientul de utilizare pentru un RE ku.a sau pentru o grupă de RE Ku.a este raportul dintre puterea
activă medie consumată şi puterea activă instalată
pm Pm
k u .a  ; K u .a  .
pnom Pi
Coeficientul de utilizare arată gradul de utilizare a puterii instalate a RE pe o durată determinată de timp
(ciclu, schimb, zi, lună, an).

Pentru curba de sarcină în trepte valoarea medie Ku.a pentru un schimb poate fi determinată în felul
următor
P  t  P2  t 2  ...  Pn  t n Wa
K u.a  1 1  ,
Pnom  t1  t 2  ...t n  t0  Wa. pos

unde Wa este energia electrică real consumată de receptoarele electrice într-un schimb;
Wa . pos – energia electrică posibilă pentru consum pe durata aceluiaşi schimb.
 t0 – durata pauzelor.
P P3 Pn
P1
t2 t3 tn
t1 t0
P2 t
Figura 3.4 – Curba de sarcină cu pauze
Coeficientul de utilizare a puterii reactive si a curentului.
qm . sc im . sc
Putere reactiva -
k u. r  ; m curent - k u. i  ; .
qn in
Coeficientul de cerere Kc.a este raportul dintre puterea de calcul (în condiţii de proiectare) sau puterea
maximală consumată (în condiţii de exploatare) şi puterea instalată a grupei de RE
P
K c .a .  c .
Pnom
Coeficientul de cerere Kc.a se referă numai la grupe de RE.
Valorile coeficienţilor de cerere pentru diferite grupe de receptoare, pe secţii, pe ansamblul
întreprinderilor industriale şi pe ramuri de producere sunt determinate din experienţa de exploatare, sunt
prezentate în materialele normative şi îndrumare şi se utilizează la proiectare pentru determinarea sarcinilor de
calcul.
Coeficientul de formă Kf este raportul sarcinii medii pătratice către sarcina medie a receptorului electric
sau a grupei de RE
Pm . p. tc

 p t  dt .
1
Kf  , ! unde Pm. p.  2

Pm tc 0
Coeficientul de formă caracterizează neuniformitatea curbei de sarcină în timp, valoarea sa minimă Kf =1
corespunde unei sarcini constante. Acest coeficient se utilizează la determinarea pierderilor de putere în
conductoare.
Coeficientul de umplere a graficului de sarcină Ku.g este raportul dintre puterea medie activă şi puterea
maximală activă într-o perioadă considerată.
P
K u. g  m .
Pmax
De regulă, perioada considerată are durata egală cu a celui mai încărcat schimb.
Coeficientul de conectare este raportul dintre durata reală de conectare la reţeaua electrică tcon a RE şi durata
ciclului tc care, în afară de durata de conectare, mai include şi durata pauzei tp.
tc = tcon + tp .
Durata reală de conectare include durata de funcţionare tf şi durata mersului în gol tm.g.
tcon t f  t m. g
kcon   .
tc tc
Coeficientul de conectare a unei grupe de RE se determină ca o valoare medie ponderată a tuturor
coeficienţilor de conectare a RE incluse în această grupă
 n

 (k coni  pnom i )
K con  i 1
n .
p
i 1
nom i

Coeficientul de încărcare a RE după puterea activă este raportul dintre puterea medie
activă reală consumată pe durată conectării pm. con şi puterea nominală pnom.
tc
pm .con
  pt  dt 
1 1 pm t c k
k î .a      u.a .
pnom pnom tcon 0
pnom tcon kcon

K u .a
Pentru o grupă de RE K î .a  .
K con
Coeficientul de încărcare arată gradul de utilizare a puterii nominale a RE pe durata conectării.
Coeficientul de simultaneitate Ks este raportul dintre sarcina maximă activă a unui nod al reţelei electrice
Pmax n şi suma sarcinilor maxime a grupelor de RE incluse în nodul examinat
Pmax
Ks 
n

 Pmax i .

Acest coeficient caracterizează gradul de coincidenţă a maximelor grupelor de RE şi a maximului nodului

care include aceste grupe.
Se recomandă următoarele valori ale coeficientului de simultaneitate [5]:
- pentru liniile de înaltă tensiune ale SAEE Ks = 0,851,0;
- pentru barele centralelor electrice ale întreprinderilor industriale sau barele PD, SPC şi pentru
liniile de alimentare Ks = 0,91,0.
Coeficientul de maxim al puterii active este raportul dintre sarcina de calcul şi sarcina medie într-o
perioadă considerată de timp,
pc
kmax a  ; K max a 
Pc
.
pm Pm
Număr echivalent de RE ne al grupei din n RE cu puteri şi regimuri de funcţionare diferite este un aşa număr de
RE, cu puteri egale şi cu acelaşi regim de funcţionare, care conduce la aceeaşi mărime a sarcinii de calcul ca şi
grupa dată de RE cu puteri şi regimuri de funcţionare diferite.
2
 n 
  pnom i 
ne   i n1 
 pnom
2
i
i 1
 13 Determinarea sarcinilor electrice de calcul a intreprinderii.
Sarcinile de calcul pot fi determinate prin diferite metode
 metoda coeficientului de cerere;
 metoda coeficientului de maxim;
 metoda statistică;
 metoda sarcinii specifice de calcul pentru o unitate de
suprafaţă de producere;
 metoda consumului specific de energie pentru o unitate
de producţie şi a.
Sarcinile de calcul se determină la diferite trepte ale sistemului de alimentare cu energie electrică, de la
cele inferioare spre cele superioare .metode de calcul.
3.6.1 Metoda coeficientului de cerere
Sarcinile de calcul a unei grupe de RE cu acelaşi regim de funcţionare conform acestei metode pot fi
determinate cu relaţiile

Pc
Pc  K c.a  Pnom ; Qc  Pc  tg S c  Pc2  Qc2 
cos  ,

unde Kc.a este coeficientul de cerere al grupei de RE;

Sarcina de calcul a unui nod (secţie, grupă de secţii, întreprindere) se determină prin sumarea sarcinilor de
calcul a grupelor de RE incluse în acest nod cu considerarea gradului de coincidenţă a maximelor acestor grupe
2 2
 n   n 
Sc  K s   Pc     Qc  ,
 1   1 
unde K s este coeficientul de simultaneitate cu valori cuprinse în limitele 0,9-0,95
3.6.2 Metoda coeficientului de maxim
Sarcina de calcul (maximală în schimbul cel mai încărcat) în acest caz se determină cu relatia
Pc  Pmax .sc  K max .a  Pm .sc . Puterile medii în schimbul cel mai încărcat Pm.sc , Qm.sc pentru fiecare

grupă de RE Pm. sc  K u.a  Pnom ; Qm.sc  Pm.sc  tg ,

unde tg corespunde factorului de putere mediu ponderat; Pnom – puterea nominală (instalată) a grupei de RE
n
Pnom   pnom i .
i 1
Dacă grupa include RE cu regimuri de funcţionare diferite, atunci
n n n n
Pm. sc   pm . sci   ku.a i  pnom i ; Qm.sc   qm.sci   pm .sci  tg i .
i 1 i 1 i 1 i 1
Valoarea coeficientului de maxim Kmax.a poate fi determinată prin calcul sau din îndrumare (din tabele
sau curbe (fig.3.5)) în dependenţă de valorile numărului echivalent de receptoare ne şi a coeficientului de
utilizare Ku.a.
 2
 n 
  pnomi 
 i 1 
Numărul echivalent de receptoare ne  n .
 pnomi
2

i 1

Spre exemplu:
pnom max
a) dacă n>4 şi m   3 atunci ne=n;
pnom min
n
2   pnom i
b) dacă n>4 şi K u.a  0,2 atunci ne 
i 1
;
pnom max
c) dacă n>4 şi ne > n atunci ne = n;
Metoda coeficientului de maxim se utilizează la determinarea sarcinii de calcul a nodurilor de alimentare
(puncte de distribuţie, dulapuri de putere) şi a liniilor de alimentare.

3 Determinarea sarcinii de calcul prin sarcina specifică pentru o unitate de suprafaţă de producere
Conform metodei sarcinii specifice sarcina de calcul se determină cu relaţia
Pc = p0  F,
unde p0 este puterea activă specifică, kW/m2;
F - suprafaţa de producere, m2.
Această metodă se utilizează la determinarea sarcinii de calcul a instalaţiilor de iluminat electric a
secţiilor, sectoarelor, a iluminatului exterior.
3.6.4 Determinarea sarcinii de calcul prin sarcina specifică pentru o unitate de producţie
Pentru RE a căror sarcină variază puţin în timp sau este constantă sarcina de calcul coincide cu sarcina
medie pentru schimbul cel mai încărcat şi poate fi determinată prin consumul specific de energie electrică
pentru o unitate de producţie. Pentru volumul cunoscut de producţie pentru o perioadă determinată (spre
exemplu un schimb)
w0 · N sc
Pc  Pm . max  , unde w0
Tsc . max
este consumul specific pentru o unitate de producţie, kW·h;
Nsc – volumul de producţie într-un schimb;
Tsc.max – durata celei mai încărcat schimb.
Dacă sunt cunoscute date privind sarcinile specifice pentru o unitate de producţie şi volumul producţiei
într-un an pentru secţie (întreprindere), atunci sarcina de calcul
w0 · N an
Pc  .
Tmax
Aici Tmax este durata utilizării sarcinii maximale.
 3. Determinarea sarcinilor de calcul a receptoarelor electrice monofazate
RE monofazate racordate la tensiunea de fază şi tensiunea de linie şi repartizate pe faze cu o
neuniformitate nu mai mare de 15 % se iau în consideraţie ca şi cele trifazate cu aceiaşi putere sumară.
Dacă neuniformitatea depăşeşte 15 % şi numărul de RE este mai mare decât 4, atunci sarcina de calcul
este echivalentă cu sarcina întreită a celei mai încărcate faze.
Dacă numărul de RE, repartizate neuniform, este trei şi mai mic atunci puterea nominală trifazată
convenţională Pnom. conv se determină în modul următor:
a) la racordarea RE la reţea la tensiunea de fază

Pnom. conv  3  S paş  DApaş  cos  paş  3  Pnom. f ,

unde S paş este puterea aparentă din paşaportul tehnic al RE;
Pnom. f - puterea nominală a RE din cea mai încărcată fază.
b) la racordarea a două - trei RE monofazate la diferite tensiuni de linie
Pnom. conv = 3·Pnom. f .
În acest caz Pnom. f = maxPa , Pb, Pc, unde
Pab  Pac Pab  Pbc Pac  Pbc
Pa  , Pb  , Pc  .
2 2 2
c) la racordarea unui RE la tensiunea de linie

pnom. conv  3  pnom ,

unde pnom este puterea nominală a RE conectat la tensiunea de linie.
d) când numărul de RE, conectate la tensiunea de linie, este mai mare decât trei şi ele au aceiaşi Ku.a şi cos
φ

Pmax  3  K u.a  K max .a  Pnom. f ;

Qmax  1,1  K u.r  Qnom. f .
Aici Pnom. f şi Qnom. f se determină în acelaşi mod ca şi în punctul b.
 14. Staţiile, posturile de transformare ale întreprinderilor industriale . Alegeera nr, puterii si locului
de amplasare a statiilor si posturilor de transformare

Pentru alimentarea cu energie electrică a consumatorilor întreprinderilor industriale pe teritoriul acestora

se construiesc staţii nodale de distribuţie, staţii principale coborâtoare, puncte de distribuţie centrale, puncte de
distribuţie şi posturi de transformare. Staţie nodală de distribuţie (SND) se numeşte staţia principală a
întreprinderii care primeşte energie electrică de la sistem la tensiunea 110-500 kV şi o distribuie (fără
transformare sau cu transformare parţială) spre staţiile de racord adânc 35-220 kV pe teritoriul
întreprinderii. Racord adânc (RA) – sistemul de AEE cu apropierea tensiunii înalte de instalaţiile electrice ale
consumatorilor, cu un număr minim de trepte de transformatoare şi aparate electrice. Staţie de racord adânc
(SRA) – staţia de transformare realizată conform unor scheme simplificate la ÎT care primeşte energie electrică
la tensiunea 35-220 kV nemijlocit de la sistem sau de la SND a întreprinderii şi este destinată pentru
alimentarea unui obiect separat sau a unei zone a întreprinderii. Staţie principală coborâtoare (SPC) – staţia
de transformare care primeşte energie electrică la tensiunea 35-220 kV nemijlocit de la sistem şi o distribuie la
o tensiune mai redusă (de regulă 6-10 kV) prin întreaga întreprindere. Punct de distribuţie (PD) – instalaţie de
distribuţie care nu întră în componenţa unei staţii de transformare şi care este destinată pentru primirea şi
distribuirea energiei electrice la aceeaşi tensiune fără transformarea acestea. Punct de distribuţie central
(PDC) – punct de distribuţie care primeşte energie electrică nemijlocit de la sistem sau de la centrala electrică a
întreprinderii la tensiunea 6-10 kV şi o distribuie la aceeaşi tensiune prin întreaga întreprindere sau prin una din
părţile acesteia. Post de transformare (PT) – staţie de transformare care primeşte energia electrică de la SPC,
PDC sau PD şi o transformă la o tensiune, la care are loc consumul acesteia (de regulă 0,4 kV).
PT se realizează de următoarele tipuri (fig.5.1):
– de interior (1);
– încorporate (2);
– anexate (3);
– cu instalarea deschisă a transformatoarelor lângă pereţii exteriori ai secţiei şi a ID JT în interiorul
acesteia (4);
– amplasate separat (5).
2

4
3
Încăperea secţiei
ID-0,4 kV

Fig.5.1- Tipuri de posturi de transformatoare la întreprinderile industriale

Alegerea numărului şi puterii transformatoarelor staţiilor principale coborâtoare
 De regulă SPC se realizează cu două transformatoare. SPC cu un singur transformator pot fi realizate
pentru alimentarea consumatorilor de categoria a III-a şi numai atunci, când există o rezervă centralizată de
transformatoare, sau în cazul construirii eşalonate a staţiei. Trei transformatoare pot fi instalate numai ca
excepţie: când trebuie de separat sarcina cu şocuri de putere şi de asigurat alimentarea acesteia de la un alt
transformator.
Alegerea puterilor transformatoarelor se efectuează în conformitate cu puterea de calcul a întreprinderii în
regim normal de funcţionare cu luarea în consideraţie a condiţiilor de asigurare cu putere reactivă de la sistemul
electroenergetic.

Intreprinderea trebuie sa compenseze diferenţa QIC  QC   Qe1 cu instalaţii de compensare.

Aici QC  este puterea reactivă de calcul a întreprinderii care include şi pierderile de putere reactivă Qt
în transformatoarele SPC şi PT.
Alegerea puterii nominale a transformatoarelor SPC poate fi efectuată conform puterii aparente de calcul
SC   k S  PC2  Qe21 ,

unde PC  este puterea activă de calcul a întreprinderii cu considerarea pierderilor în elementele reţelei
electrice (linii, transformatoare); ks – coeficientul de simultaneitate.
Dacă se instalează două transformatoare, atunci puterea nominală a fiecăruia dintre acestea se determină
reieşind din condiţia:
SC 
S n. t  .
2  0,7
În regim de avarie a unui transformator cel rămas în funcţiune trebuie verificat conform condiţiei de
suprasarcină admisibilă 1,4  S n.t  S C  .
Alegerea transformatoarelor SPC cu un singur transformator se efectuează conform sarcinii medii
S nt  S m . max
Alegerea numărului şi puterii transformatoarelor din posturile de transformare
Alegerea corectă a numărului şi puterii transformatoarelor din posturile de transformatoare poate fi
efectuată în baza unor calcule tehnico-economice.
Numărul de PT influenţează direct cheltuielile legate de instalaţiile de distribuţie şi reţelele electrice. La
reducerea numărului de PT se micşorează numărul de celule la ID-10 kV, lungimea sumară a liniilor de
transport şi pierderile de energie electrică, însă cresc cheltuielile în reţelele 0,4 kV şi pierderile în acestea.
Majorarea numărului de PT, reduce cheltuielile în reţelele 0,4 kV ale secţiilor, însă majorează numărul de
celule la ID şi cheltuielile în reţelele 10 kV.
Posturi de transformare cu un transformator se recomandă de utilizat atunci, când în secţie sunt RE ce
admit întreruperi în alimentarea cu energie electrică atât timp, cât se montează transformatorul de rezervă
Posturi de transformare cu două transformatoare se recomandă de folosit în cazurile, când:
- ponderea RE de categoria I este mare;
- sarcina secţiei este concentrată pe un teritoriu redus;
- se alimentează obiecte separate de importanţă majoră (staţii de compresoare şi pompare);
Alegerea aproximativă a numărului şi puterii transformatoarelor poate fi efectuată conform valorilor densităţii
sarcinii 
 SC 
 , unde F este aria secţiei, m2;
F
SC  – sarcina de calcul, kVA.
Se recomandă [6]: Sn.t  1000 kVA pentru  < 0,2 kVA/m2;
Sn.t = 1600 kVA pentru  = 0,2 - 0,3 kVA/m2;
Sn.t = 1600 ori 2500 kVA pentru  > 0,3 kVA/m2.
Alegerea puterilor nominale a transformatoarelor poate fi efectuată reieşind din încărcarea lor raţională în
regim normal şi ţinând cont de posibilităţile de rezervare în regim de după avarie.
SC 
S n. t 
n  kî , unde n este numărul de transformatoare;

kî - coeficientul de încărcare.
Alegerea locului de amplasare a staţiilor, a posturilor de transformare
Varianta cea mai economicoasă de amplasare a SPC şi PT este în centrul sarcinilor electrice (CSE).
Pentru a avea închipuire despre distribuirea sarcinilor electrice în incinta întreprinderii se construieşte
cartograma sarcinilor (CS). CS prezintă un şir de cercuri, amplasate pe planul general al întreprinderii ariile
cărora corespund, la scara aleasă mp, sarcinilor de calcul

Pc 
Pc     R 2  m p  R .
 ·m p
Aici R este raza cercului ce corespunde sarcinii de calcul Pc .
La construirea CS centrele cercurilor se suprapun pe centrele de greutate ale figurilor ce reprezintă
secţiile sau sectoarele acestora pe plan. Fiecare cerc este divizat în două sectoare ariile cărora sunt egale
corespunzător cu sarcina totală Pc (de forţa şi de iluminat) şi cu sarcina de iluminat Pc il . Unghiul sectorului
ce reprezintă sarcina de iluminat
360 · Pc il
 .
Pc  Pc il
Coordonatele centrului de sarcini electrice a întreprinderii (sau a secţiei)
n n

 Pc i ·X i P ci ·Yi
X CSE  i 1
n ;
YCSE  i 1
n ,
 Pc i
i 1
 Pc i
i 1
unde Xi , Yi sunt coordonatele centrelor de sarcini a secţiilor (sau a grupelor de receptoare).
 P2cΣ
P2c il

2
P1cΣ
1 P1c il
P3cΣ
* CSE P3c il

Figura 5.15 – Planul general al unei întreprinderi cu cartograma sarcinilor electrice.

Pentru a apropia cât mai mult posibil PT de RE se recomandă de a le amplasa în interiorul secţiilor, de a le
anexa sau încorpora în secţii Este raţional, de utilizat PT cu amplasarea ID-0,4 kV în interiorul secţiei şi a
transformatorului (transformatoarelor) în afara acesteia, lângă perete. PT de tip interior aceste posturi se
amplasează lângă coloane sau lângă careva încăperi ale secţiei ca să nu ocupe zonele de acţiune ale macaralelor,
podurilor rulante şi a palanelor electrice.
 15. Schemele si realizarea constructiva a reţelelor electrice din incinta întreprinderii sectiei .
Reţelele electrice din secţiile întreprinderilor industriale se realizează:
- conform schemei radiale;
- cu linii principale (magistrale);
- conform schemei mixte;
- conform schemei „în inel”.
Reţeaua radială este aşa o reţea, în care distribuţia energiei electrice spre fiecare RE sau grupă de RE se
realizează cu liniiseparate.
Reţelele radiale pot fi:
- cu o singură treaptă;
- cu două sau mai multe trepte.
În reţeaua electrică radială (fig.4.1)de la instalaţia de distribuţie a postului de transformare 1 pleacă liniile
de alimentare a dulapurilor de distribuţie principale 2 din secţii, de la care, la rândul său, pleacă alte linii
secundare spre dulapurile de distribuţie secundare 3.

2 2 2

Figura 4.1 – Schema simplificată a unei reţele radiale

Avantajelereţelelor radiale:
- siguranţă sporită în alimentarea cu energie electrică;simplitatea automatizării.
Dezavantajele reţelelor radiale:
- investiţii considerabile; număr mare de aparate de comutaţie;
Reţeaua magistrală este aşa o reţea în orice nod al căreia pot fi conectate RE (fig.4.2).
Schema magistrală se foloseşte:
a) la alimentarea RE repartizate uniform pe suprafaţa secţiei;
b) la alimentarea RE încadrate într-un proces tehnologic unic,
c) la alimentarea RE lineic aranjate şi cu întindere considerabilă în lungul secţiei.

a) b) c)
Figura 4.2 – Modalităţi de realizare a reţelelor magistrale:
a-magistrale obişnuite; b - magistrală în lanţ; c- bloc transformator – magistrală.
 Reţelele magistrale au următoarele avantaje:
a) investiţii mai mici datorită numărului redus de plecări, economisire de cabluri, celule şi aparate de
comutaţie;
b) pierderi de energie electrică şi pierderi de tensiune mai mici;
Dezavantajele reţelelor magistrale:
a) curenţi mai mari de scurtcircuit;
b) dificultăţi la realizarea automatizării şi comenzii automate.
Reţelele buclate (fig. 4.3) asigură posibilitatea de alimentare a RE din două părţi. De regulă, această
proprietate a schemei se utilizează în caz de avarie.

Figura 4.3 – Schema unei reţele buclate la 0,4 kV

În cele mai multe cazuri reţelele electrice din secţiile întreprinderilor se realizează în scheme mixte.
Realizarea constructivă a reţelelor electrice din secţiile întreprinderilor.
Reţelele electrice de joasă tensiune din secţiile întreprinderilor industriale se realizează cu conductoare-
bare prefabricate, cabluri şi conductoare izolate.
Realizarea reţelelor electrice cu conductoare - bare
Conductorul-bară reprezintă un şir de secţii ale unui cofret (cutie) metalic, înăuntrul cărora pe izolatoare
sunt fixate bare din aluminiu sau cupru.
Conductoarele-bare pot fi magistrale, de distribuţie, de iluminat, de tip troleu.
Conductoarele-bare magistrale se utilizează pentru alimentarea unor dulapuri de distribuţie dezvoltate din
secţii, a unor receptoare electrice de putere mare, a instalaţiilor de compensare a puterii reactive.
Conductoarele-bare magistrale se montează pe proptele întărite de podea sau de perete, pe suporturi, pe console,
pe coloane sau se suspendă.
Conductoarele-bare de distribuţie(ШРА,ШРM) se folosesc pentru alimentarea RE de puterirelativ mici:
strunguri, mecanisme etc.
Aceste conductoare-bare se asamblează din secţii liniare, unghiulare, de ramificare, de derivaţie, prize
triple în forma de teu,prize de racord.
Conductoarele-bare pentru iluminatul electric Corpurile de iluminat se conectează la aceste conductoare-
bare cu fişe de contact care se introduc în bucşele corespunzătoare.
Pentru alimentarea motoarelor electrice a macaralelor se folosesc conductoare-barede tip troleu
(ШТМ)cu curenţi nominali 100, 250 şi 400 A.
Conform ГОСТ-14254-96 gradul de protecţie al conductoarelor-bare prefabricate este IP 32. Ele pot fi
utilizate în zone cu pericol de incendiu de categoriile П-I, П-IIa, dar nu sunt destinate pentru a fi exploatate în
medii chimic active şi în zone cu pericol de explozie.
Avantajele utilizării conductoarelor-bare pentru distribuirea energiei electricesunt următoarele:
posibilitatea de alimentare a unui număr mare de RE; rezistenţă şi reactanţă relativ mici; siguranţa înaltă în
funcţionare; Dezavantajele conductoarelor-bare: cost considerabil;

Realizarea reţelelor în secţii cu cabluri electrice

 Cablul electric prezintă un produs fabricat la uzină şi conţine conductoare izolate instalate într-o manta de
protecţie, care la rândul său poate fi protejată cu armătură de oţel contra solicitărilor mecanice.
Liniile electrice în cablu pot fi realizate atât cu cabluri integre, cât şi din porţiuni. Pentru legarea în
prelungire a cablurilor se folosesc manşoane din plimb, fontă sau din mase plastice.
Pozarea cablurilor se efectuează pe construcţii speciale, în cofrete, pe console, deschis pe elementele
diferitor construcţii, fixarea făcându-se cu brăţări şi scoabe. Cablurile în interiorul canalului sunt montate pe
construcţii din elemente prefabricate, întărite de pereţii laterali.
Realizarea reţelelor electrice cu conductoare izolate

Conductoarele izolate se utilizează pentru alimentarea RE de putere şi de iluminat cu tensiunea de până la

1 kV.
Conductoarele sunt confecţionate din aluminiu sau cupru, întregi sau compuse din mai multe fire, cu
secţiunea până la 400 mm2. Izolaţia conductoarelor poate fi din cauciuc sau policlorură de vinil (PVC).
Unele conductoare sunt acoperite cu un înveliş din ţesătură din cânepă sau chiar din metal.
Se pozează conductoarele pe role, izolatoare, în tuburi din mase plastice, în tuburi flexibile, pe console, în
cofrete, în brazde sub tencuială şi în canale speciale în elementele construcţiilor. Conductoarele mai pot fi
suspendate pe funii din oţel.
Schemele de conectare ale posturilor de transformare şi a punctelor de distribuţie

Distribuţia energiei electrice în incinta întreprinderii la medie tensiune se realizează în scheme radiale şi
cu linii principale (magistrale).
Schemele radiale se folosesc în cazul, când posturile de transformare (PT) sunt amplasate în diferite
direcţii în raport cu punctul de alimentare sau când sunt prezentate cerinţe sporite privind fiabilitatea în
alimentarea cu energie electrică.
Schemele radiale pot fi cu o singură treaptă sau cu două şi mai multe trepte [10,13].
Schemele radiale cu o singură treaptă se utilizează în cazul când alimentarea PT are loc de la instalaţia de
distribuţie de joasă tensiune a SPC, de la un PDC sau un PD.
Pentru sarcini de categoriile II şi III, în situaţia când este posibilă reparaţia rapidă a liniei electrice şi a
transformatorului, se utilizează schema radială simplă fără rezervă (fig.5.4).
Q PT
W

Pentru alimentarea sarcinilor de categoriile II şi I, dacă aceasta din urmă nu depăşeşte 25 % din sarcina
totală şi este posibilă alimentarea prin legături la 0,4 kV de la PT învecinate, se utilizează schema radială cu
două cabluri în paralel (fig.5.5).
Pentru alimentarea sarcinilor de categoriile I şi II se utilizează schema cu două linii radiale (fig.5.6).
Q W PT

În mod normal liniile funcţionează separat. La ieşirea din funcţiune a uneia din linii cealaltă preia asupra
ei sau toată sarcina sau o parte din aceasta (în dependenţă de categoria consumatorilor)
W

PD sau PT
W
 Schemele radiale cu două sau mai multe trepte se utilizează în situaţia, când este necesar de a alimenta
sarcini considerabile de diferite categorii şi sunt prevăzute puncte de distribuţie intermediare.
În fig.5.7 este prezentată schema radială cu două trepte.

W
W
W W

PD-1 PD-2

W
W W W W
W
PT PT PT PT

Figura 5.7 - Schema radială cu două trepte

Transformatoarele PT pot fi conectate la liniile radiale fără aparate de comutaţie (direct) sau numai prin
separatoare (dacă protecţia prevăzută la începutul liniei este sensibilă la toate defectele în transformator).
Scheme cu linii principale (magistrale)[10,13]
Pentru alimentarea sarcinilor de categoria III se utilizează schema cu o linie principală simplă fără
rezervare (fig.5.8).
16. Puterea reactiva. Difinitia. Consumatori de putere reactiva, Influenta circulatiei puterii reactive prin
retelele SAEE asupra indicilor tehniko-economici a acestiea

Definitia. ” se cunoaşte că la conectarea unei bobine ideale de inductanţă (cu r=0) la tensiunea
sinusoidală puterea instantanee a acesteia va varia conform legii sinusului, dar cu frecvenţă dublă Puterea medie
pentru o semiperioadă va fi nulă. Acest fenomen poate fi lămurit astfel: în decursul semiperioadei pozitive a
sinusoidei puterii energia de la generator vine spre bobină şi se acumulează în câmpul magnetic al acesteia, iar
în decursul semiperioadei negative – se reîntoarce la generator. Această energie de schimb, apreciată prin
valoarea maximă a puterii instantanee (pentru sin 2t  1 ), şi se numeşte putere reactivă.
i,u QL i,u
+ + iL +
QC
+
u
u
iC
i iC
~u L
t
~ ut C
a)
- -

- -

Figura 7.1 – Variaţia tensiunii, curentului şi a puterii într-un circuit pur inductiv (a) şi pur capacitiv (b).
Consumatori de putere reactivă
Putere reactivă consumă toate RE funcţionarea cărora este bazată pe formarea câmpurilor magnetice:
motoarele asincrone şi transformatoarele, sobele cu inducţie, sobele şi instalaţiile cu arc electric,
transformatoarele şi instalaţiile de sudare, instalaţiile de redresare, lămpile cu descărcări în gaze ş.a. Din totalul
consumului de PR la întreprinderile industriale 65-70 % revine motoarelor asincrone, 20-25 % -
transformatoarelor şi 10 % reţelelor electrice şi altor receptoare electrice [11]. PR consumată de un motor
asincron trifazat poate fi determinată cu relaţia QMA  Q0  Qs  Q0   Qnom  kî2 , unde Q0 este
puterea reactivă de mers în gol.
Qs – puterea reactivă de dispersie, care depinde de încărcarea motorului, Qs   Qnom ·kî2 ,
P
kî – coeficientul de încărcare al motorului, kî  ;
Pnom
 Qnom – pierderile de putere reactivă în motorul asincron determinate de dispersie, în regim nominal de
funcţionare  Qnom  Qnom  Q0 .
De regulă, la încărcare nominală este satisfăcută egalitatea aproximativă
Q0  Qs .

Puterea reactivă totală absorbită de transformator poate fi determinată conform relaţiei:

Qt  Q0  Qs 
Snom.t
100
I 0 %  U k %·kî2 . 
Puterea reactivă consumată de transformatoare constituie circa 10% din puterea lor nominală. Din această
putere cea mai mare parte î-i revine puterii reactive de mers în gol.
Influenta circulaţiei puterii reactive prin elementele sistemului de alimentare cu EE
Puterea reactivă este produsă de generatoarele centralelor dar nu în cantităţi mari, deoarece
transportarea acesteia de la generator spre sarcină conduce la
– pierderi suplimentare de putere şi energie în toate elementele sistemului.
La transportarea puterii active P şi reactive Q prin linia electrică cu rezistenţa R pierderile de putere activă
pot fi calculate cu relaţia
P 2  Q2 P2 Q2
P  R  R  R   Pa  Pr ,
U2 U2 U2
unde  Pa sunt pierderile de putere activă, condiţionate de transportarea puterii active P; Pr –
pierderile de putere activă, condiţionate de transportarea puterii reactive Q.
Este de menţionat faptul că  Pr  Q 2 .
P 2  Q2 P2 Q2
Totodată au loc şi pierderi de putere reaaactiva  Q  I 2 · X  · X  ·X  ·X .
U2 U2 U2
– pierderi suplimentare de tensiune
P  R Q X P Q
U   R  X   Ua   U r , unde  U a sunt pierderile de tensiune condiţionate
U U U
de transportarea puterii active P;
 Ur - pierderile de tensiune condiţionate de transportarea puterii reactive Q.
– supraconsum de material conductor, deoarece la transportarea puterii reactive concomitent cu
puterea activă este necesar de a majora secţiunea conductoarelor;
– utilizarea incompletă a puterii instalate a generatoarelor şi transformatoarelor;
– limitarea capacităţii de transport de putere activă a liniilor electrice;
– creşterea încălzirii conductoarelor reţelei de distribuţie datorită creşterii curentului aparent
I  I a2  I r2 .
Toate cele menţionate conduc la ideea de a reduce cantitatea de putere reactivă transportată prin reţea şi de a o
produce în locurile de consum
17. Masuri care conduc la reducerea cunsmului de PR. Compensarea puterii reactive.

Sub noţiunea de compensare a puterii reactive trebuie de înţeles producea acesteia nemijlocit în locurile
de consum. Principiul de compensare a puterii reactive poate fi ilustrat cu următoarele diagrame fazoriale
pentru cazul unei sarcini cu caracter activ-inductiv conectate la capătul unei linii (fig.7.3,a) şi pentru aceeaşi
sarcină cu conectarea unei baterii de condensatoare în paralel (fig.7.3,b) [8].

A ΔP,ΔQ B

R, X SA
ΔS ΔQ

a) PB+jQB ΔP
SB
Qic
QB
φ φ'
A

Qic PB

ΔP'Σ, ΔQ'
A B
SA
R, X ΔS' ΔQ'

S'B
PB+jQB
b) A φ'  P   P    Pic
PB Q'B=QB-Qic

Figura.7.3 – Diagramele fazoriale ale puterilor pentru următoarele cazuri: sarcină cu caracter activ-inductiv
conectată la capătul unei linii (în nodul B), când în acest nod nu este(a) şi este (b) conectată o instalaţie de
compensare
În fig.7.3 PB este puterea activă consumată în nodul B; QB - puterea reactivă consumată în nodul B; SB - puterea
aparentă consumată în nodul B; ΔP – pierderile de putere activă în linie; ΔQ – pierderile de putere reactivă în
linie; Qic – puterea reactivă a instalaţiei de compensare; ΔPic – pierderile de putere activă în instalaţia de
compensare. Notările parametrilor cu ' (secund) corespund situaţiei când este realizată compensarea puterii
reactive cu o instalaţie de compensare.
Din fig.7.3,b rezultă, că la conectarea în nodul de consum a unei instalaţii de compensare puterea reactivă
transportată prin linie se va micşora până la valoarea QB  QB  Qic . În acest caz se va micşora şi puterea
aparentă SB  SB consumată din sistem cu toate consecinţele pozitive menţionate în paragraful precedent.

Sunt posibile trei variante:

– subcompensare (Qic < QB) ;
– compensare completă (Qic = QB) ;
– supracompensare (Qic >QB) .
Problema compensării puterii reactive cere soluţionare atât la etapa proiectării, cât şi la etapa exploatării
sistemelor de AEE. La soluţionarea acestei probleme se aleg sursele de putere reactivă, se aleg locurile de
amplasare a acestora, se calculează limitele raţionale de reglare a puterii acestor surse, modalităţile şi
dispozitivele de reglare.
 Masuri care conduc la reducere a consumului de putere reactivă
Deoarece consumatorii principali de putere reactivă sunt motoarele asincrone, transformatoarele şi
convertoarele cu semiconductoare, pentru reducerea consumului de putere reactivă trebuie să fie prevăzute
următoarele măsuri [4,11,17]:
1. Înlocuirea motoarelor asincrone slab încărcate cu motoare de puteri mai mici. Dacă motorul asincron
este încărcat sub 0,45Pn înlocuirea lui este raţională în toate cazurile. Înlocuirea motoarelor asincrone încărcate
între 0,45 şi 0,7Pn se face numai dacă această înlocuire se justifică prin calcule tehnico-economice.
2. Reducerea tensiunii de alimentare a motoarelor asincrone slab încărcate care nu pot fi înlocuite.
Aceasta constă, de exemplu, în reconectarea înfăşurărilor din triunghi în stea. Prin aceasta cuplul motor şi
puterea activă a motorului se reduc de trei ori, gradul de încărcare a motorului şi factorul de putere cresc şi
respectiv, scade consumul de putere reactivă.
3. Limitarea mersului în gol a motoarelor electrice şi tran-sformatoarelor pentru sudare.
4. Utilizarea motoarelor sincrone în loc de cele asincrone în toate cazurile posibile.
5. Utilizarea celor mai raţionale scheme de forţă şi a circuitelor de comandă a convertoarelor cu
semiconductoare.
6. Înlocuirea sau deconectarea temporară a transformatoarelor, încărcate în mediu cu mai puţin de 30 %
din puterea lor nominală.
 18. Surse de puterie reactiva la întreprinderile industriale. Reglarea puterii reactive.

În calitate de surse de putere reactivă se utilizează generatoarele centralelor electrice, motoarele sincrone,
compensatoarele sincrone, compensatoarele statice reglabile cu tiristoare şi bateriile de condensatoare.
Bateriile de condensatoare (BC) sunt principalele mijloace de compensare a PR la întreprinderi [21].
Avantajele principale ale acestora sunt următoarele:
– pierderi mici de putere activă la producerea puterii reactive (0,0025-0,005 kW/kvar);
– sunt echipamente relativ simple;
– simplitatea realizării lucrărilor de montare (nu necesită fundament, au greutate mică);
– posibilitatea de instalare în orice încăpere uscată.
Dezavantajele:
– dependenţa PR de tensiune
2
U 
QBC   *ret  ·Qnom BC , unde U*ret este tensiunea relativă a reţelei în locul conectării BC;
 U * BC 
U BC *nom - tensiunea nominală relativă a condensatorului în raport cu tensiunea nominală a reţelei Unom.ret;
– sensibilitate la distorsiuni ale tensiunii;
– sensibilitate la acţiunea curenţilor de scurtcircuit şi a supratensiunilor;
– prezenţa sarcinii remanente după deconectare;
– pericol de incendiu.
PR a unei baterii de condensatoare trifazate la conectarea în stea a condensatoarelor poate fi determinată
cu relaţia [3]
Qc    C  U 2  103 , kvar
iar la conectarea în triunghi a acestora
Qc  3    C  U 2  103 , kvar

unde este frecvenţa unghiulară, rad/s;

C – capacitatea condensatoarelor într-o fază, F;
U– tensiunea de linie a reţelei, kV.
Compensarea PR cu BC poate fi: individuală, de grup şi centralizată.
Schema de compensare individuală a PR (fig.7.4,a) cel mai mult corespunde principiului de compensare:
de produs PR acolo unde aceasta este consumată evitând circulaţia PR prin reţea. Însă BC în acest caz se
foloseşte foarte neeficient, deoarece la deconectarea RE se deconectează şi BC.
O utilizare cu mult mai eficientă a BC se obţine la compensarea de grup (fig.7.4,b) şi compensarea
centralizată (fig.7.4,c). Însă la compensarea centralizată, în cazul când BC este conectată la partea de ÎT a PT,
puterea reactivă trece prin transformator şi este însoţită de pierderi în acesta.
ÎT

DP DP PT
JT

a) b) с)
 Figura 7.4 – Modalităţi de compensare a puterii reactive
În acest caz are loc şi limitarea capacităţii de transport după puterea activă a transformatorului.

Motoare electrice sincrone în regim de supraexcitare sunt surse de PR.

Valoarea maximă a PR generată de motoarele sincrone poate fi determinată cu relaţia [6]:
tg nom
Qm   m  Pnom  , unde  m este factorul de suprasarcina a motorului
nom
sincron după puterea reactivă (din agende);
Pnom– puterea nominală activă a motorului;
tgnom – corespunde valorii factorului de putere nominal cosnom;
nom – randamentul nominal al motorului.

Compensatoarele sincroneprezintă maşini electrice sincrone care funcţionează în regim de supraexcitare

şi sunt destinate doar pentru producerea PR.
Avantajele folosirii acestora:
– la micşorarea tensiunii creşte generarea PR (efect pozitiv de reglare);
– posibilităţi de reglare lină şi de automatizare;
– stabilitate termică şi dinamică înalte.
Dezavantaje:
– cost mare;
– zgomot la funcţionare;
– prezenţa părţilor rotitoare.
Sursele statice de putere reactivăprezintă convertoare speciale cu tiristoare elementele de bază ale cărora
sunt condensatoarele şi bobinele de inductanţă (drosel).
Schema unei surse statice de putere reactivă ( fig.7.5) conţine un filtru de armonici superioare (FAS),
condensatoarele căruia servesc şi ca surse de putere reactivă, şi un drosel reglabil (LR) care serveşte ca
acumulator de energie reactivă inductivă.
Avantajele surselor statice de putere reactivă:
– rapiditate sporită în funcţionare;
– fiabilitate sporită;
– pierderi mici de putere activă.
Reglarea puterii reactive, protecţia, măsurile şi evidenţa de consum a energiei reactive.
Pentru compensatorul sincron şi motorul sincron reglarea puterii reactive se efectuiază foarte simplu prin
variaţia curentului de excitaţie. Pentru baterii de condensatoare reglarea Q se face prin trepte, pot fi 2 şi mai
multe trepte care pot fi la comandă manuală sau automată. Numărul de trepte şi puterea baterii de
condensatoare pe fiecare treaptă trebuie verificată după variaţia tensiunii la cuplarea şi decuplarea unei trepte
care la rîndul ei trebuie să fie cît mai mic, sub 1%, pentru a nu deranja funcţia celorlalte receptoare. Cu cît
numărul de trepte la aceeaşi putere totală este mai mare cu atît variaţiile de tensiune sunt mai mici şi urmărirea
curbei de sarcină reactivă se face mai bine. Criteriile care pot fi luate în vedere la organizarea funcţionării
automatizate a unei BC divizate în 3-5 trepte se stabileşte funcţie de:
1. Timpul de funcţionare; 2. Curentul preluat din reţea ;
3.Domeniul de variaţie a tensiunii; 4. Schimbul puterii reactive cu sistemul energetic.
Ultimile două se recomandă în primul rînd
19. Calitatea energiei electrice (EE). Aspecte generale. Abaterea de frecvenţă şi influienţa lor
asupra funcţionarii receptoarelor electrrice.

Energia electrică (EE) este un produs care se utilizează practic în toate sferele de activitate ale omului şi
participă în mod direct la crearea bunurilor materiale, din care cauză influenţează calitatea acestora. Însă
calitatea EE se deosebeşte esenţial de calitatea altor produse materiale.
Fiecare receptor electric (RE) este destinat să funcţioneze la anumite valori ale parametrilor energiei
electrice: frecvenţă nominală, tensiune nominală şi altele. În realitate, însă, valorile acestor parametri suferă
abateri de la cele nominale şi este necesar ca ele să fie menţinute în nişte limite, la care RE pot să funcţioneze
normal şi să-şi îndeplinească funcţiile.
Într-un nod dat al reţelei electrice calitatea energiei electrice (CEE) este determinată de următorii
parametri: frecvenţa, tensiunea, forma undei de tensiune, gradul de nesimetrie al sistemelor trifazate de tensiune
şi curent, întreruperi în alimentarea cu EE.
CEE poate fi caracterizată, de asemenea, şi de indici tehnico-economici care ţin cont de dauna provocată
de calitatea nesatisfăcătoare a energiei electrice, numită daună tehnologică. Această daună este condiţionată de
defectarea utilajelor, dereglarea procesului tehnologic, reducerea productivităţii muncii, creşterea pierderilor de
energie electrică, funcţionarea nesatisfăcătoare a dispozitivelor automate etc.
Pentru a aprecia CEE se folosesc indicatori de calitate, valorile admisibile ale cărora sunt fixate în acte
normative şi standarde. Spre exemplu, în ţările CSI este în vigoare standardul ГОСТ 13109-97 «Нормы
качества электрической энергии в системах электроснабжения общего назначения» [1].

Abaterea frecvenţei
Valoarea frecvenţei este unică pentru întreg SEE şi este determinată de bilanţul puterilor active în acest
sistem. Dacă în sistem apare un dezechilibru între puterea activă debitată de generatoare şi puterea activă
solicitată de RE frecvenţa variază. Reglarea frecvenţei în funcţie de variaţiile de sarcină în SEE este de
competenţa dispeceratului SEE şi constă în includerea în acţiune a rezervei de putere generatoare, deconectarea
automată sau programată a consumatorilor, limitarea puterii la vârful de sarcină şi altele.
Drept indicator pentru variaţiile de frecvenţă serveşte abaterea frecvenţei f, calculată cu relaţiile
f  f nom
 f  f  f nom , Hz sau f  100, % unde f este frecvenţa curentă, Hz;
f nom
fnom frecvenţa nominală, Hz.
Abaterile admisibile de frecvenţă conform 1 constituie:
– normal admisibile –  0,2 Hz (50,2 ÷ 49,8 Hz);
– maximal admisibile –  0,4 Hz (50,4 ÷ 49,6 Hz).
Influenţa abaterilor frecvenţei
Frecvenţa influenţează puternic regimul de funcţionare al utilajului electric, procesul tehnologic şi, deci,
indicii tehnico-economici ai întreprinderii.
Micşorarea frecvenţei are ca consecinţă reducerea vitezei de rotaţie a motoarelor electrice, ponderea
cărora în sarcina industrială constituie mai mult de 60 %. În această situaţie are loc micşorarea productivităţii
mecanismelor antrenate şi înrăutăţirea indicilor lor economici. Dauna, care are loc în acest caz, conţine două
componente: electromagnetică şi tehnologică.
Componenta electromagnetică este cauzată de creşterea pierderilor de putere activă, care se majorează cu
3 % la fiecare procent de micşorare a frecvenţei.
 Componenta tehnologică este cauzată de nerealizări de producţie şi de costul timpului suplimentar
pentru realizarea programului. Această componentă este de 10 ori mai mare decât componenta
electromagnetică.
În cele mai multe cazuri liniile tehnologice la întreprinderi conţin motoare electrice asincrone.
Productivităţile acestor linii depind de vitezele de rotaţie a motoarelor asincrone care, după cum a fost
menţionat anterior, sunt proporţionale cu frecvenţa tensiunii de alimentare. În aşa fel productivităţile liniilor
sunt influenţate de frecvenţă.
Gradul de influenţă a frecvenţei asupra productivităţii unor mecanisme poate fi observat din următoarea
relaţie pentru puterea activă consumată [23]
P  f n,
unde  este un coeficient de proporţionalitate, care depinde de tipul mecanismului precăutat;
f – frecvenţa reţelei de alimentare;
n – indicator de putere.
În dependenţă de valoarea lui n RE pot fi divizate în următoarele grupuri:
1) mecanisme cu cuplu de rezistenţă constant – n = 1 (pompe cu piston, compresoare, strunguri de
prelucrare a metalelor şi altele);
2) mecanisme cu cuplu de rezistenţă de tip ventilator – n = 3 (pompe centrifuge, ventilatoare, pompe
aspiratoare de fum şi altele);
3) alte mecanisme – n = 3,4 ÷ 4 (pompele centrifuge cu mare antipresiune, spre exemplu, pompele de
alimentare a cazangeriilor şi altele).
Lămpile cu incandescenţă, cuptoarele cu rezistenţe, cuptoarele cu arc electric practic nu reacţionează la
modificarea frecvenţei.
Influenţa variaţiei sarcinii consumatorilor la abateri ale frecvenţei asupra indicilor tehnico-economici ai
sistemului poate fi analizată cu utilizarea caracteristicilor statice ale unui nod generalizat de sarcină (fig. 6.12).
Din figură se observă că micşorarea frecvenţei de la fnompână la f1 duce la majorarea puterii reactive
consumate până la Q1, ceea ce, la rândul său, duce la micşorarea tensiunii. Puterea activă consumată se
micşorează în acest caz până la P1. În rezultat se modifică fluxurile de puteri în elementele sistemului şi se
majorează pierderile de energie electrică.
P*,Q* P*
Q*1
Pnom*,Qnom* Q*
P1*

f1* fnom* f*
Figura6.12– Variaţia puterii active şi reactive într-un nod de
sarcină la variaţia frecvenţei
 20 Abaterile ale tensiunii si fluctuati de tensiune. Influenta lor asupra functionarii receptoarelor
electrice.
Abaterea tensiunii
Variaţiile lente sau rapide ale sarcinii consumatorilor condiţionează variaţiei ale tensiunii în nodurile de
consum. În caz de modificări lente ale sarcinii consumatorilor au loc variaţii lente ale tensiunii care pot fi
periodice cu ciclu zilnic sau săptămânal, sau aleatoare.
Drept indicator pentru variaţiile lente de tensiune serveşte abaterea tensiunii care se determină prin
diferenţa dintre valorile efective ale tensiunii: reală U şi nominală Unom:
 U  U  U nom , (V)
sau
U  U nom
U   100 , (%).
U nom
În standardul [1] ca indicator pentru variaţiile lente de tensiune se consideră abaterea stabilizată a
tensiunii pentru intervalul de mediere, în procente
U st  U nom
 U st   100 .
U nom
Conform normelor în vigoare în diferite ţări abaterile procentuale admisibile se stabilesc pentru nodurile
de livrare (noduri de racord, noduri de delimitare).
Conform 1 abaterile admisibile de tensiune constituie:
– normal admisibile –  5 % ;
– maximal admisibile –  10 %.
Fluctuaţii de tensiune
Fluctuaţiile de tensiune apar la modificarea bruscă a sarcinii şi prezintă variaţii bruşte ale tensiunii, care se
repetă periodic cu scăderi ale tensiunii până la (0,9 - 0,85)Unom. Astfel de variaţii pot apărea la pornirea
motoarelor electrice asincrone cu curenţi mari de pornire, a instalaţiilor tehnologice cu regim de lucru de scurtă
durată, însoţite de şocuri de putere activă şi reactivă (fig. 6.2).
Fluctuaţiile de tensiune pot fi caracterizate prin:
- mărimea fluctuaţiei de tensiune;
- doza de flicker.
Mărimea fluctuaţiei de tensiune se determină cu relaţia
U  U i 1
 Ut  i 100 ,
U nom
unde Ui, Ui+1 sunt valorile a două vârfuri succesive a înfăşurătoarei valorilor medii pătratice ale tensiunii.
Frecvenţa repetării variaţiei de tensiune se determină cu relaţia
m
F Ut  ,
T
unde m este numărul de variaţii ale tensiunii pe durata T (de regulă T=10 s).
Intervalul de timp între variaţiile de tensiune
 t i ,i  1  t i  1  t i .
 U1 U2 U4
U3

t1 t2 t3 t4

Figura6.2 – Fluctuaţii de tensiune (cinci mărimi ale tensiunii

pe durata 12 secunde)
Fluctuaţiile de tensiune au valori şi frecvenţe cuprinse în limite largi în funcţie de natura şi puterea
consumatorilor care produc şocuri.
Spre exemplu, laminoarele alimentate prin redresoare produc fluctuaţiide tensiune de 4-12%.Valorile
maxime admisibile ale fluctuaţiilor de tensiune  U t în dependenţă de frecvenţa repetării acestora se determină
din curbe (fig.6.3).
Ut,%

1
F U
t min
Figura6.3 – Valorile maxime admisibile ale fluctuaţiilor de
tensiune:1 – în nodurile comune de racord;
2- pentru încăperi culămpi cu incandescenţă.
Valoarea maximă admisibilă a sumei abaterii stabilizate a tensiunii şi a fluctuaţiei de tensiune în nodurile
de racord în reţelele electrice 0,38 kV constituie 10 % de la tensiunea nominală [ ].

Influenţa abaterilor de tensiune.

Abaterile de tensiune influenţează puternic funcţionarea motoarelor asincrone.
Vom analiza această situaţie în baza caracteristicilor mecanice ale motorului asincron care prezintă
dependenţe ale cuplului motor Mm de alunecarea s (sau de frecvenţa de rotaţie) (fig.6.4).
Mm (Unom)
M
Mrez

Mm (U<Unom)

0 snom s1 1 s

Figura6.4 - Dependenţele Mm=f(s) ale motorului asincronpentru

diferite valori ale tensiunii la barele de alimentare
 Cuplul motor al motorului asincron este proporţional cu pătratul tensiunii la bornele lui. La micşorarea
tensiunii acest cuplu, ca şi frecvenţa de rotaţie a motorului, se micşorează, deoarece creşte alunecarea de la snom
până la s1. Micşorarea frecvenţa de rotaţie este determinată, de asemenea, şi de caracterul modificării cuplului
rezistent Mrez. Frecvenţa de rotaţie a rotorului poate fi determinată cu relaţia
 U2 
n  ns 1  k î nom
2
snom  ,
 U 
unde ns este frecvenţa sincronă de rotaţie;
kî– coeficientul de încărcare al motorului;
Unom – tensiunea nominală;
U – tensiunea reală la borne;
snom– alunecarea nominală.
La valori mici ale gradului de încărcare a motorului frecvenţa de rotaţie practic nu se micşorează la
reducerea tensiunii şi nu influenţează productivitatea mecanismului antrenat. La motoarele care funcţionează cu
încărcare nominală micşorarea tensiunii cauzează reducerea frecvenţei de rotaţie şi a productivităţii
mecanismului. Cuplul rezistent în acest caz poate să devină mai mare decât cuplul motor şi motorul se va opri.
Din aceste considerente tensiunea la bornele acestor motoare trebuie menţinută la valori apropiate de cea
nominală.
La tensiuni micşorate la bornele motorului, pentru aceiaşi putere activă consumată, creşte curentul
absorbit din reţeaua electrică. În acest caz are loc o încălzire suplimentară a izolaţiei şi o reducere a duratei de
viaţă a acesteia. Dacă motorul electric funcţionează mult timp la tensiunea de alimentare 0,9∙Unom, atunci durata
lui de viaţă se micşorează de aproximativ două ori.
Micşorarea tensiunii la bornele motorului cauzează şi o creştere a puterii reactive consumate din reţeaua
electrică. Această creştere constituie aproximativ 3 % la fiecare procent de micşorare a tensiunii. Este evident
că cresc şi pierderile de putere activă în reţeaua dealimentare.
Lămpile cu incandescenţă la micşorarea tensiunii î-şi micşorează fluxul luminos . La creşterea tensiunii
se reduce durata de viaţă D a acestora, creşte puterea consumată P şi eficacitatea luminoasă E(fig. 6.5).

D  E
2,0 P

1,0 2
0,5 1

U
0,85 0,9 0,95 1 1,05 1,1 1,15 U nom

Figura 6.5 - Variaţia fluxului luminos Ф, a duratei de viaţă D, a puterii consumate P şi a eficacităţii
luminoase E funcţie de tensiune la lămpile cu incandescenţă.
Lămpile luminescente mai puţin reacţionează la abateri de tensiune. La majorarea tensiunii creşte puterea
consumată şi fluxul luminos şi invers, dar nu în aceeaşi măsură ca la lămpile cu incandescenţă. La tensiuni
reduse se înrăutăţesc condiţiile de aprindere a acestor lămpi. La abateri ale tensiunii de  10 % durata de viaţă a
lămpilor luminescente se micşorează cu 20-25 %.
Abaterile tensiunii influenţează negativ asupra regimului sistemelor de comandă cu reglarea fazei a
convertoarelor. La majorarea tensiunii unghiul de comandă se majorează în mod automat, iar la micşorarea
tensiunii – se micşorează, din care cauză aceste sisteme nu menţin parametrii necesari.Creşterea tensiunii cu un
procent duce la creşterea consumului de putere reactivă a convertoarelor cu 1,4 %.
 Cuptoarele electrice sunt sensibile la abateri de tensiune. Micşorarea tensiunii cu 7 % duce la majorarea
duratei de topire a oţelului de 1,5 ori. Majorarea tensiunii peste 1,05∙Unom are ca consecinţă supraconsumul de
energie electrică.
Abaterile tensiunii influenţează negativ şi asupra aparatelor de sudare electrică. Spre exemplu, la abateri
ale tensiunii de  15 %atât la sudarea cu arc electric, cât şi la sudarea prin contact apare rebut de producţie
foarte mare (aproape de 100 %).

Influenţa fluctuaţiilor de tensiune

Corpurile de iluminat şi, mai ales, lămpile cu incandescenţă, precum şi tehnica electronică sunt puternic
sensibile la fluctuaţii de tensiune. Când fluctuaţiile de tensiune au o amplitudine care depăşeşte 1 % şi o
frecvenţă peste 30 1/sec, în instalaţiile de iluminat se produc pâlpâiri deosebit de neplăcute pentru om care
condiţionează o oboseală psihologică a acestuia. Fenomenul acesta de pâlpâire poartă denumirea de flicker.
Flicherul conduce la reducerea productivităţii muncii, iar în unelecazuri cauzează traume.Doza de flicker este
unitatea de măsură a percepţiei de către om a oscilaţiilor fluxului de lumină, provocate de fluctuaţiile tensiuni
de alimentare pe durata stabilită. Ea se determină cu relaţii recomandate în standarde. În Rusia a fost elaborat
un aparat de măsură pentru controlul fluctuaţiilor de tensiune – flickermetru.
La fluctuaţii de tensiune ce depăşesc 15 % pot apărea dereglări în funcţionarea motoarelor electrice, se pot
deconecta demaroarele şi contactoarele electrice, se pot deteriora condensatoarele şi convertoarele cu
semiconductoare. Durata de viaţă a aparatajului electronic se reduce considerabil.
 21. Nesimetria de tensiune, cauzile de apariţie. Funcţionarea receptoarelor electrice în caz de
nesimetrie de tensiune

Nesimetria tensiunilor în reţeaua electrică trifazată apare în rezultatul suprapunerii sistemelor de

succesiune negativă şi homopolară pe sistemul de succesiune pozitivă, ceia ce duce la modificarea valorilor
tensiunilor de fază şi de linie.
Diagrama fazorială a unui sistem nesimetric trifazat de tensiuni, care conţine numai tensiuni de succesiune
pozitivă şi negativă, arată în felul următor (fig.6.10)
a2
a
a1
a2
b2

c2
0
c1 b b1

c b2
c2

Figura6.10 – Diagrama fazorială a unui sistem nesimetric de

tensiuni care conţine componente de secvenţă
pozitivă şi negativă
Diagrama fazorială pentru cazul când pe tensiunile de succesiune pozitivă se suprapun tensiuni de
succesiune homopolară arată în felul următor (fig.6.11)
a0 a0
b0
a1 c0
a

0'
c b
0
c0

c1 b1 b0

Figura6.11 – Diagrama fazorială a unui sistem nesimetric de

tensiuni care conţine componente de secvenţă
pozitivă şi homopolară
În rezultatul suprapunerii pe sistemul de secvenţă pozitivă a unei sistem de secvenţă negativă se obţine un
sistem nesimetric de tensiuni de fază şi de linie (fig. 6.10). La suprapunerea pe sistemul de secvenţă pozitivă a
unui sistem de secvenţă homopolară se obţine un sistem nesimetric de tensiuni de fază, pe când sistemul de
tensiuni de linie rămâne simetric (fig. 6.11).
Nisimetria tensiunilor se caracterizează cu următorii indicatori:
 coeficientul de disimetrie;
 coeficientul de asimetrie.
Aceşti coeficienţi se determină numai pentru sisteme trifazate.
Coeficientul de disimetrie se determină cu relaţia
U 2 1
kdis.U  100 , %
U11
unde U2(1) este valoarea efectivă a tensiunii de succesiune negativă de frecvenţă industrială, V;
U1(1) – valoarea efectivă a tensiunii de succesiune pozitivă de frecvenţă industrială, V.
 Coeficientul de asimetrie caracterizează abaterea de la simetrie a sistemului de tensiuni de fazăşise
determină cu relaţia
U 0 1
kas.U   100 , %
U1 1
unde U0(1) este valoarea efectivă a tensiunii de succesiune homopolară, V.
Valoarea normal admisibilă a coeficientului de disimetrie în nodurile de racord constituie 2 %, iar
valoarea maximal admisibilă – 4 % [1].
Valorile normal şi maximal admisibile a coeficientului de asimetrie (în nodurile de racord la reţelele cu
patru conductoare şi tensiunea nominală 0,38 kV) la fel constituie 2 şi 4 % corespunzător [1].
 22. Regimul deformant in sistemul de AEE. Cauzele aparitiei. Consumatorii industriali care
produc armonici de ordin superior.

Regimul deformant prezintă un regim care se caracterizează prin nesinusoidalitatea curbelor de curent şi
(sau) de tensiune.
În acest regim cel puţin una din curbe: de tensiune sau de curent este nesinusoidală şi conţine armonici
superioare. Regimul deformant este cauzat de elementele deformante din sistem care pot fi divizate în două
categorii:
- elemente ce produc deformarea undei de curent sau de tensiune: redresoare de putere, cuptoare cu arc
electric, instalaţii electrice de sudare şi altele;
- elemente ce nu produc deformarea curbelor, dar amplifică deformaţia existentă: elemente ce conţin
circuite oscilante, linii electrice de transport şi altele.
Elementele deformante sunt surse de regim deformant şi pot fi divizate în:
- surse de armonici de tensiune;
- surse de armonici de curent.
Sursele de armonici de tensiune produc tensiuni electromotoare nesinusoidale. Acestea-s în fond maşinile
electrice sincrone şi asincrone care produc armonici de tensiune datorită repartiţiei nesinusoidale a câmpului
magnetic în întrefier.
Curbele de tensiune ale acestora arată în felul următor (fig.6.8)
u

Figura 6.8 – Curba de tensiune a unei maşini electrice

Transformatoarele generează armonici de tensiune în cazul când tensiunea reţelei este ridicată datorită
saturaţiei miezului de fier. Curba de tensiune a unui transformator supravoltat arată în felul următor (fig.6.9)
u

Figura 6.9 – Curba de tensiune a unui transformator supravoltat

La sursele de tensiune semiundele tensiunilor şi a curenţilor sunt alternativ simetrice şi, deci, nu conţin
decât armonici impare. Aceasta se lămureşte prin simetria constructivă a maşinilor electrice.
Sursele de armonici de curent introduc armonici superioare în curentul absorbit din reţea. Unele din ele,
cum sunt convertoarele, produc armonici de curent şi nu depind de caracteristicile reţelei. Altele generează
armonici de curent, al căror ordin şi mărime depind şi de caracteristicile reţelei. Cuptoarele electrice cu arc şi
instalaţiile de sudare electrică produc armonici de curent care depind de caracteristicile materialelor de lucru
(sarja, materialele de sudat), de momentul de timp al începutului procesului şi de impedanţele circuitului.
 i
i

t
t

Fig6.10 –Curba de curent a unui convertor Fig 6.11–Curba de curent a unui cuptor electric cu arc

Într-un nod al reţelei valorile tensiunilor armonicilor de ordinul n pot fi determinate cu relaţia
Un  Zn  I n ,
unde Un este armonica de ordinul n a tensiunii;
In – armonica de ordinul n a curentului;
Zn – impedanţa echivalentă a reţelei pentru armonica de ordinul n.
Condiţionarea reciprocă între armonicile de curent şi cele de tensiune este puternic influenţată de
reactanţele şi configuraţia reţelei (conexiunile transformatoarelor şi a maşinilor rotative, bobine, condensatoare
etc.) precum şi de fenomenele de rezonanţă şi ferorezonanţă care se pot manifesta în anumite situaţii.
Ponderea principală în producerea armonicilor de curent le revine consumatorilor casnici şi celor
industriali. Consumatorul casnic utilizează din ce în ce mai multe echipamente electronice neliniare:
televizoare, lămpi fluorescente, cuptoare cu microunde, calculatoare etc. RE casnice, deşi au puteri mai reduse
decât cele industriale, pot reprezenta o sursă importantă de distorsiuni armonice, deoarece sunt utilizate
simultan în număr mare pe perioade îndelungate de timp.
Printre RE industriale, care prezintă surse importante de distorsiuni armonice, sunt convertoarele de
putere, cuptoarele cu inducţie etc.
Armonici superioare produse de convertoare şi cuptoare electrice cu arc
Convertorul electronic de putere efectuează o conversie din curent alternativ în curent continuu (redresor),
din curent continuu în curent alternativ (invertor), din curent alternativ de o anumită frecvenţă în curent de altă
frecvenţă (convertor de frecvenţă), reglează frecvenţa, tensiunea, numărul de faze etc.
Ordinul armonicilor produse de un convertor cu p pulsuri se determină cu relaţia
n  p  m  1,
unde m=1,2,3...
De exemplu, pentru p=6 apar armonici de curent de ordinul 5,7,11,13 ...
Atunci când sunt variate unghiurile de aprindere ale tiristoarelor în tensiunile de alimentare pot apărea şi
armonici de alt ordin.
Cuptoarele electrice cu arc produc şocuri de putere şi regimuri nesimetrice şi deformante. Principala sursă
de armonici o reprezintă arcul electric, care este un element neliniar. Curba de variaţie a curentului, absorbit din
reţea, conţine un spectru foarte larg de armonici cauzat de instabilitatea arcului.
Indicatori de nesinusoidalitate
Nesinusoidalitatea tensiunii se caracterizează cu următorii indicatori:
- coeficientul de distorsiunekd.u;
- nivelul armonicii de ordinul n.
Coeficientul de distorsiune kd.u al tensiunii nesinusoidale, în procente, se determină cu relaţia
 N

U 
n 2
2
n
kd .u  100 , %
U 1
unde U(n) este valoarea efectivă a armonicii de tensiune de rangul n,V;
n– ordinul armonicii de tensiune;
N – ordinul maxim de care se ţine cont (de regulăN=40);
U(1) – valoarea efectivă a fundamentalei, V.
Se admite de determinat kd.u înlocuind U(1) cu Unom.
Nivelul armonicii de tensiune de ordinuln (în procente) se determină cu relaţia
U
kU  n    n  100 , %.
U 1
Se admite U 1   U nom .
Tensiunea de fază a armonicii de tensiune într-un nod al reţelei se determină cu relaţia
I n   n  U nl  U nom
U n   ,
S sc
unde I(n) este valoarea efectivă a curentului de fază a armonicii de ordinul n;
Unl – tensiunea sarcinii neliniare (dacă sarcina neliniară este conectată în nodul dat Unl=Unom);
Ssc – puterea de scurtcircuit în nodul de racord a sarcinii neliniare.
Valorile admisibile a coeficientului de distorsiune în normativele Rusiei [ГОСТ 13109-97]sunt prezentate
în tabelul 6.2, iar nivelurile armonicilor impare ne divizibile la 3 – în tabelul 6.3.
 23. Măsuri pentru ameliorare a calităţii energiei electrice.

Compensarea variaţiilor lente ale tensiunii se efectuează prin reglarea tensiunii. În primul rând această
reglare se realizează la centralele electrice ale SEE. Tensiunea la barele centralelor este menţinută cu cel puţin 5
% mai mare decât tensiunea nominală prin utilizarea unor sisteme de reglare automată.
Posibilităţile întreprinderilor de a interveni la această reglare variază de la o întreprindere la alta.
La staţiile SEE de la care se alimentează întreprinderile industriale, cât şi la SPC-urile acestora, sunt
instalate transformatoare, echipate cu dispozitive automate de reglare a tensiunii sub sarcină. În PT o astfel de
reglare se efectuează fără sarcină. Reglarea tensiunii în acest mod este efectuată prin modificarea raportului de
transformare al transformatoarelor, variind numărul de spire al înfăşurărilor acestora cu ajutorul unor prize cu
un comutator special de prize. Aceasta permite de a regla tensiunea în limitele (-5) ÷ (+5) % cu trepte de
2,5 %.
O altă metodă de compensare a variaţiilor tensiunii se bazează pe modificarea sau compensarea căderilor
P RQ X
de tensiune în reţea  U  .
U
Circulaţia puterii active P prin reţea este impusă de necesitatea de consum. Totodată, circulaţia puterii
reactive Q , care influenţează considerabil regimul de tensiune poate fi limitată, realizând compensarea
acesteia. În aşa fel necesitatea compensării puterii reactive este cauzată şi de necesitatea reducerii pierderilor de
tensiune.
Compensarea fluctuaţiilor de tensiune şi/sau a armonicilor se realizează prin:
a) creşterea puterilor de scurtcircuit în nodurile de racord în care frecvent apar perturbaţii;
b) alimentarea separată a RE cu caracteristici neliniare care produc şocuri de sarcină;
c) majorarea numărului de faze şi a numărului de pulsuri în instalaţiile de redresare;
d) utilizarea surselor statice de putere reactivă cu reactoare reglabile;
d) utilizarea filtrelor pentru armonici.

F5 F7 F11 F13
Numărul armonicii n,care va fi filtrată, este determinat de parametrii filtrului
xC
n .
xL
Combaterea impulsurilor şi a golurilor de tensiune se realizează prin:
a) alimentarea de la surse speciale cu acumulare de energie – surse de alimentare neîntreruptă (SAN);
b) reducerea sensibilităţii RE, inclusiv a acţionărilor electrice cu motor asincron.
Reducerea nesimetriilorpoate fi realizată prin două căi:
a) repartizarea uniformă a RE monofazate pe faze;
b) utilizarea unor instalaţii speciale de simetrizare.
Simetrizarea se asigură prin compensarea curentului de succesiune negativă, consumat de RE monofazate,
şi a tensiunilor de succesiune negativă, condiţionate de acest curent.
 Instalaţiile de simetrizare pot fi comandate sau necomandate în dependenţă de caracterul curbei de
sarcină. La momentul actual există o mulţime de instalaţii de simetrizare cu legături electrice sau
electromagnetice între elemente.
25. Forțe electrodinamice în aparate și conductoare electrice, solicitări mecanice. Verificarea
conductoarelor și a aparatelor la stabilitatea electrodinamică în regim de scurtcircuit.
Din cursul „Bazele teoretice ale electrotehnicii” cunoaștem că la trecerea curentului electric prin
conductor acesta este supus unor solicitări electrodinamice.
Conform teoriei Biot Savar Laplace, forța de atracție a două conductoare paralele cu lungimea „l” ,
amplasate la distanța „a” între ele se determină din relația:
l
F  k  k f  i1  i2  ,  N .
a
i 1 i 1 F

F a

a
i 2 F i 2

F
l l
a) b)

Fig.1 Solicitările electrodinamice între două conductoare parcurse de curent electric de aceeași direcție (a) și de
direcție opusă (b)

unde, k -coeficient de proporționalitate k  2 10 7 ;

k f -coeficient de formă care depinde de secțiunea transversală a conductorului și distanța dintre
conductoare (pentru conductoare cu profil rotund și pentru conductoare când distanța intre conductoare „a” este
mai mare ca perimetrul secțiunii transversale a conductorului „p”, k f  1. În caz contrar
coeficientul de formă se alege din literatura de specialitate, este prezentată dependența
l
k f  f b h  , f  2 10  k f  i1  i2 
7

a h
Forța F este distribuită uniform pe lungimea liniilor conductoare. Efortul unitar pe o unitate
de lungime a conductorului pentru cazul din fig. 1 se determină din relația:
7i i b
f  2 10  k f  1 2 .
a
Examinarea forțelor ce influențează asupra conductoarelor a 3 faze:
I m2
7
În acest caz forțele electrodinamice se determină conform relației: f  3 10  k f  , unde
a
I m2 -amplitudinea curentului în faze.
 Fab Fab Fac
i a Fac i a i a

Fac Fab

i b i b
Fbc
i b
Fbc
Fba

Fbc
i c Fba i c Fba i c
Fcb Fca

t=1/4 Fca
Fca Fcb t=7/12 Fcb t=11/12
a) b) c)

Fig.2 Forțele electrodinamice în diferite momente ale perioadei

i ia ib ic

¼T 11T/12
7/12 T
Valoarea maximă a forței de interacțiune are loc la s.c. trifazat și se
i2(3)2
7
va determina cu expresia: f (3)
 3 10  k f  sub influența acestor eforturi pot avea loc
a
deteriorări mecanice, deformări ale conductoarelor a 2 faze vecine. Pentru evitarea acestor defecte
conductoarele și aparatele electrice trebuie să posede stabilitate electrodinamică- numim capacitatea aparatelor
sau conductoarelor electrice de a rezista eforturilor mecanice ce apar la trecerea curenților de s.c.
Verificarea aparatelor electrice la stabilitate dinamică
Aparatele electrice sunt dinamic stabile dacă îndeplinesc condiția:

ild  isoc... I ld  I 11 I po  , unde i
-curentul limită dinamic (curentul maximal de s.c.
ld
garantat de către producător, care aparatul va suporta sigur din punct de vedere electrodinamic).
Verificarea conductoarelor rigide la stabilitatea dinamică
 adm   calc -tensiunea mecanică care apare în conductor. Pentru cele flexibile stabilitatea
electrodinamică se verifică doar în cazul când isoc  50kA, I  20kA. Verificarea se reduce 11

la determinarea posibilității atingerii accidentale a 2 conductoare vecine. Conform NAIE nu se verifică la

stabilitate electrodinamică conductoarele și aparatele protejate de siguranțe fuzibile cu curentul nominal până la
60 A.
 26. Procese termice în aparatele electrice și conductoare, solicitări în regim normal și de
scurtcircuit. Stabilitatea termică a conductoarelor și a aparatelor electrice. Calculul impulsului termic al
curentului de scurtcircuit.
Toate conductoarele și echipamentele electrice parcurse de curenți sunt supuse solicitărilor
electrodinamice și termice. Temperatura până la care se încălzește conductorul depinde de:
1.valoarea curentului care trece prin conductor
2.temperatura mediului ambiant- Q0
3.secțiunea conductorului- q
4.lungimea conductorului- l
5.materialul utilizat
Reeșind din temperatura admisibila a conductorului Qadm ,reesind din temperatura nominală a mediului

ambiant( Q o.nom  25 C pentru aparate si conductoare plasate in aer si Q o.nom  15 C
0 0

pentru aparatele si conduct. plasate pe pământ) , în catalog se prezinta curentul nominal admisibil a

conductorului funcție de secțiunea transversală. I nom.adm  f (q)

Dacă temperatura mediului
I nom.adm
ambiant este diferită de cea nominală , atunci curentul se va calcula astfel
I adm  I nom.adm  Qadm  Q0 Qadm  Q0 nom
Qadm  Q0 Qadm  Q0 nom -coeficient de corecție termică kT
Pentru LEC este prezentat kT care depinde de numărul de linii plasate alături kn
I adm  I nom.adm  kT  kn în regim normal de funcționare verificarea conductoarelor și aparatelor se face după
curentul admisibil(curentul nominal)
-pentru conductor I adm  I cerut -pentru aparate I nom  I cerut
Conductorul parcurs de curentul de s.c. se va încalzi pâna la o temperatura considerabila. Încalzirea
conductorului pâna la valori superioare valorilor critice poate duce la topirea conductoarelor ,sudarea
contactelor, carbonizarea izolației electrice, adică a fenomenelor fizico-chimice ireversibile care duc la
afectarea lucrului normal a instalațiilor electrice. Pentru evitarea acestor fenomene temperatura de s.c.

admisibila Q sc.adm  2000 C QCu

sc.adm  300 C
Al 0

Stabilitatea termică numim capacitatea conductoarelor sau a aparatelor electrice de a suporta solicitările
termice ale curenților de s.c. fară topiri, sudări de contacte, etc.
Determinarea temperaturii de s.c.
Fie ca în momentul t  0 a avut loc un s.c. Are loc creșterea bruscă a curentului şi respectiv a temperaturii
conductorului pîna la momentul declanşării .
dQ  I sc2  RQ .dt ; RQ  0  1  Q  l q (1); unde:  0 -rezistivitatea conductorului la t  0 C ;
0

 -coef. de rezistenţă termică Q -temperatura mediului

 l -lungimea conductorului q -secțiunea transversala a conductorului
dQ  I sc2   0  1  Q  l q dt din altă parte are loc încălzirea conductorului dQ  G  C0 .dQ
unde G -masa conductorului G    l  q  i , ?
 -densitatea conduct,
? sc
C0 -conductibilitatea termică C0  C 1  Q , Al
Cu

C -conduct termica specifica a conductorului.

 dQ (2)
?n
 -coeficient termic. dQ    l  q  i  C 1  Q
egalam expresiile 1 si 2 si obținem A

I sc2   0  1  Q  l q d    l  q  i  C 1  Q dQ ; An Asc

1 q 2  I sc2 dt    C 1  Q   0  1  Q  ;
tdec Qsc tdec
1q  2
 I dt 
2
sc    C 1  Q 0  1  Q dQ ; notăm cu Bsc  1 q  2
 I sc2 dt -impuls
0 n 0
termic sau integral Joule. Se numește impuls termic cantitatea de energie degajată într-un conductor cu
rezistenţa unitară timp de scurtcircuit.(kA2 s). 1 q  Bsc  Asc  An . În literatura de specialiate sunt
2

prezentate dependentele
Succesiunea de calcul a temperaturii :
Qn  Q0  (Qadm  Q0nom )  ( I cerut I adm )
2
1Determinăm coductorului în regim normal de lucru

2Cunoscînd Q n din curbe determinăm An .

3Calculăm impulsul termic.
4.Cunoscînd An , Bn determinam Asc ( f sc ) ,, Asc ( f sc )  An  1 q 2  Bsc
5.Cunoscînd Asc ( f sc ) determinăm Q sc din grafic.
6.Comparam Q sc  Q sc.adm . Pentru simplificarea verificării termice a conductoarelor se introduce

Bsc
notiunea de sectioune minimală stabila termica Qmin , Qmin  Asc  An
 Bsc C  Q , C -

coeficientul ce depinde de materialul conductorului şi tipul conductorului . Conductorul va fi termic

stabil dacă q  qmin , qmin -secţiunea minima din punct de vedere a stabilitătii termice
qmin  Bsc Asc  An
Aparatele electrice se verifică la stabilitatea termică cu expresia I r  t r  Bsc
2

I r -curent termic t r -timp de stabilitate termică

Calculul impulsului termic al curentului de scurtcircuit
Determinarea pentru aprecierea stabilităţii termice se face cu aproximarea din motivul dependenţei complicate a
 tdec tdec tdec tdec tdec
Bsc   I dt   (I  iat ) dt   (I ) dt   (i ) d  2  I pt  iat dt
2 2 2 2
sc pt pt at
0 0 0 0 0
tdec tdec

curentului de sc de timp. Bsc  

0
I pt2 dt   (i
0
at ) 2 dt  Bsc. p  Bsc.a

Impulsul termic depinde de indepartarea electrică a punctului de sc.Calculul impulsului termic se face pentru 3
cazuri distincte:
1)S.c. electric îndepărtat sau alimentat de la o sursa de putere infinita
2)S.c. electric apropiat sau alimentat de la o sursă de putere finită
3)S.c. în apropierea unui grup de motoare.
Se numeste impuls termic cantitatea de energie degajată într-un conductor cu rezistenţa unitară timp de s.c.
tdec
Bsc  
2
I sc dt , kA2 s
0
1)Calculul impulsului termic la s.c. alimentat de la o sursa de putere finita
tdec tdec t

Bsc  Bsc. p  Bsc.a ; Bsc. p   I dt  I p 0  tdec ; (1); Bsc.a   (iat ) dt; (2); ia  2  I p 0  e (3)
2 2 Ta
pt
0 0
Introducem (3) în (2) şi obţinem
tdec 2t tdec 2t 2tdec 2tdec
   
Bsc.a   ( 2  I p0 )  e dt  2I p0 e  2I p0  1 2  Ta  2I p0  1 2  T  e  I p0  Ta (1  e
2 Ta 2 Ta 2 2 Ta 2 Ta
); În rețelele
0 0

de peste 1kV , t dec ,de regula e mai mare decât constanta de amortizare Ta
2tdec

 0; t dec  Ta ; Bsc.a  I p0  t dec  I p 0  Ta  I p 0 (t dec  Ta );
Ta 2 2 2
e (4) I p 0 -Valoare curentului
supratranzitoriu , Ta -constanta de amortizare .Timpul a s.c. se determină ca suma timpului de acționare a

releelor plus timpul total de deconectare a intreruptorului. t dec  t p. p.r  t t .d . Expresia (4) pentru
calculul se recomandă de folosit în cazul calcului de s.c. pe barele centralei electrice la tensiunea superioară și
la tensiunea de producere cit și pe barele staţiilor electrice de transformare. 2)Scurcircuitul electric apropiat sau
alimentat de la o sursă de putere finită. În acest caz are loc amortizarea componentei periodice a curentului de
s.c. şi impulsul termic real va fi mai mic decit cel calculat după expresia.

Bsc.a  I p 0 (t dec  Ta ); I p 0  I p.t  I sc.¥ 3)S.c. în apropierea unui grup de motoare. În acest caz expresia de
2 2

bază rămâne aceeaşi cu utilizarea metodicilor expuse în literatura de specialiate.

Aparatele se verifică cu expresia. Bsc.a  I T t r ;
2


qmin  Bsc C  q
Conductoarele se verifică cu expresia 

 Bsc.a  Q sc.adm
 27. Întreruptoare de medie și înaltă tensiune. Clasificarea. Parametrii nominali ai
întreruptoarelor. Alegerea întreruptoarelor. Particularitățile întreruptoarelor cu ulei (puțin și mult), cu
aer comprimat, hexaflorură de sulf, în vid, cu suflaj magnetic.
Întreruptorul este un aparat destinat pentru comutația (închiderea și deschiderea) circuitelor electrice
primare în orice regim de funcționare: mers în gol, sarcină, suprasarcină și scurtcircuit.
La operațiile de comutație efectuate de întreruptoare în circuitele parcurse de curenți apare inevitabil
arcul electric dintre contactele lui. Comparativ cu procesul conectării, procesul deconectării solicită mai mult
contactele întreruptorului, deoarece prin intermediul arcului electric se menține curentul în circuit, deși
mecanic, calea de curent este întreruptă. Pentru stingerea definitivă a arcului, respectiv întreruperea curentului
alternativ trebuie asigurată o rigiditate dielectrică suficientă a spațiului dintre contacte pentru a împiedica
reaprinderea lui prin zero. Această rigiditate dielectrică se realizează pe două căi:
1) răcirea intensă a arcului prin crearea unui suflaj violent de gaze într-un spațiu restrâns- camere de
stingere;
2) îndepărtarea cu viteză mare a contactelor- cu dispozitive de acționare.
Clasificarea întreruptoarelor
 după mediul de stingere:
-întreruptoare cu ulei(mult și puțin);
- întreruptoare cu aer comprimat(pneumatice);
- întreruptoare cu hexaflorură de sulf (SF6);
- întreruptoare cu vid;
- întreruptoare cu mediu de stingere solid gazogenerator(plexiglass, viniplast).
 După mediul de instalare:
- întreruptoare pentru instalare interioare;
- întreruptoare pentru instalare exterioare.
 după nivelul izolației (pentru instalații exterioare):
- întreruptoare cu izolație normală;
- întreruptoare cu izolație întărită (pentru regiuni cu poluare intensă).
 după modul de racordare la circuitul primar:
- întreruptoare cu racordare fixă (bulonare);
- întreruptoare debronșabile, racordarea se face prin contact de tip cuțit sau tulipă, iar întreruptorul
împreună cu mecanismul său de acționare este montat pe un cărucior, care permite extragerea din
circuit.
 după dispozitivul de acționare:
-după modul de acționare pe cele trei faze: cu acționare tripolară și cu acționare monopolară;
-după locul de montare a dispozitivului de acționare: cu dispozitiv separat și cu dispozitiv montat pe
întreruptor (înglobat, monobloc);
 după numărul camerelor de stingere de pe fiecare fază:
-cu cameră de stingere unică;
-cu camere de stingere multiple.

Cerințele înaintate Întreruptoarelor.

1) Siguranța in funcționare;
2) Timp scăzut de conectare ,rapiditate funcționarii
 3) Lipsa pericolului de incendiu si explozie
4) Zgomot minimal de funcționare
5) Cost minimal
6) Construcție simpla
7) Acces la sistemul de contacte s.a.
Conform GOST 687-78E, întreruptoarele se caracterizează prin următorii parametri nominali:
1. Tensiunea nominala Unom, este tensiunea de linie a rețelei trifazate pentru care este destinat sa
functioneze intreruptorul .
2. Curentul nominal Inom, este valoarea eficace a curentului ,parcurgerea infinita a căruia nu provoacă
încălzirea întreruptorului mai sus de temperatura admisibila
3. Curentul de rupere (curentul nominal de declanșare),Irup (Inom.dec)-valoarea eficace maximala a curentului
de s.c. pe care întreruptorul este in stare să-l rupă fără deteriorări la tensiunea maximă de lucru, la
standardele prevăzute ale tensiunii tranziotorii de restabilirea între contacte și pentru ciclul de operații
prestabilit. Curentul de rupere este determinat de componenta periodica a curentului de s.c. în
momentul separării contactelor . Curentul de rupere este garanat de producator.
4. Valoarea procentuală admisibilă a curentului aperiodic din curentul de rupere (  n , % )
ia , nom n
n  100 , de unde ia , nom  2  I rup  .
2  I rup 100
 n se determină pentru momentul separării contactelor  s :  s  t ppr ,min  t pr ,i
unde t ppr ,min - durata minimală de funcționare a protecției prin relee, t ppr ,min  0, 01 s ;
t pr ,i - timpul propriu de deschidere a întreruptorului, dat în catalog.
5. Curentul de stabilitate dinamică ild (curent limită dinamic)- valoarea maximă instantanee a curentului
de scurtcircuit pe care îl suportă întreruptorul fără deteriorări mecanice.
6. Curentul și timpul de stabilire termică ( IT , tT )- valoarea maximală a curentului de s.c. pe care îl
suportă întreruptorul fără deteriorări termice timp de tT .
7. Timpul propriu de deschidere a întreruptorului t pr ,i - intervalul de timp din momentul recepționării
semnalului de declanșare până la începerea separării contactelor întreruptorului.
8. Timpul total de deschidere a întreruptorului t td,i - intervalul de timp din momentul recepționării
semnalului de declanșare până la stingerea completă a arcului electric pe toate fazele întreruptorului.
Alegerea întreruptoarelor
La alegerea întreruptoarelor se ține cont de comparația parametrilor aparatului luat din catalog sau din
cartea tehnică cu cei calculați în punctul de instalare. Este comod a realiza acest lucru sub formă de
tabel
Parametrii din catalog Parametrii calculați
1 Tensiunea, kV Unom  U nom retea
2 Curent, A I nom  I max
3 Capacitatea de rupere
2  I rup  (1   n / 100)  2  I p , s
4 Stabilitatea electrodinamică, kA ild  is
 5 Stabilitatea termică, kA2*s I T2  tT  Bsc  I p2,0  (Ta  tdec )

Actualmente se utilizează întreruptoare cu ulei mult și ulei puțin.

In întreruptoarele cu volum mare , uleiul atît servește pentru stingerea arcului electric cât și pentru a izola
conductoarele între ele și de cuva metalica legata la pamânt. În întreruptoarele cu un volum mic, uleiul
servește numai ca mediu de stingere,sunt întreruptoare neimfalamabile și neexplozive .Exista multe tipuri de
intreruptoare cu ulei puțin la tensiunea nominala 10...35 kV .Soluțiile constructive depind de tensiunea și
curentul nominal și de modul de instalare. Principiul de funcționare este acelasi pentru toate tipurile . Stingerea
arcului electric este realizată în camerele spațiale unde se separa contactele de stingere ,iar arcul electric cel mai
frecvent este suflat transversal .Sunt fabricate intreruptoare tipVMG-10 ;VMG-
4
133;IUP-M10;
Aceste întreruptoare se execută cu 2 camere de stingere conectate în serie pentru fiecare
pol. Fiecare cameră de stingere este amplasată într-un cilindru metalic separat
În fiecare cameră are loc o singura rupere a curentului electric.
Iar arcul electric este stins prin suflaj transversal .Contactele de lucru 4 aflate in aer
permit executaea intreruptoarelor cu Inom pîna 12000A
Întreruptoarele de tip VMP sunt fabricate pentru tensiuni nominale 10..35kV, si curenti
nominali de 630...3200A
cu curenti de rupere 20 si 31,5kA
Intreruptor cu ulei mult 1
Uleiul în aceste întreruptoare servește ca ca izolant și mediu de stingere a arcului
7
electric
1-izolator de trecere
3-puntea mobilă 4 8
4-contacte fire 9
5
5-Contacte mobile
6-încălzitor ulei 3
7-Capacul întreruptorului
8-cuva întreruptorului 6
9-tija izolantă
Pe cuva metalică legată la pământ se află capacul prin care trec izolatoare de trecere 1 la capătul cărora sunt
contactele fixe 4.
Contactele mobile sunt situate pe puntea de contacte mobile care sunt acționate prin intermediul tijei izolante
9.Sub capac in isolator se afla TA. Uleiul de transformator nu ocupă tot volumul cuvei Sub capac se lasă un
strat de aer care joaca rolul de amortizor si protejează întreruptorul de distrugeri mecanice. Se fabrică
întreruptoare cu ulei mult la U=35..220kV cu Inom 3200A
Irup<50kA. Tipuri întreruptoare cu ulei mult MKП,C-35.
Avantaje:
-posibilitate instalare in exterior
-constructie simpla
-capacitate de rupere
-posibilitate incorporare TA
Dezavantaje
-pericol explozie si incendiu cauza ulei mult
–imposibilit instalare interior
-gabarite mari
Întreruptorul cu aer comprimat
În întreruptoarele cu aer comprimat, pentru stingerea arcului electric se folosește aer comprimat la presiunea 14
MPa.Totodată aerul comprimat se utilizează pentru evacuarea produselor de ardere a arcului electric. În
dependență de modul de suflare a arcului în întreruptoare, se impart în 2 grupe: –suflaj transversal
-suflaj longitudinal
Mai des se utilizează cel cu suflaj longitudinal în acest caz contactele înteruptoarele se realizează de
formă tubulară îdeplinind totodată rol de suflaj.
Exemplificăm o cameră de stingere care este umplută cu aer
comprimat uscat. La separarea contactului între ele apare arcul
electric. Între ele apare diferența de presiune în camera de stingere și
între contacte apare un suflaj îndreptat simetric în interiorul
contactului. Arcul electric este deplasat de pe suprafața contactelor în
interiorul lor. În așa mod se protejază de distrugerea contactelor. Sub
acțiunea getului de aer arcul electric este suflat intens creînd
mișcarea turbulentă intensă în zonele de frontieră între arcul electric
și aerul rece din jur. În continuare are loc o difuzie intensă a particulelor ionizate din zona arcului iar în arc este
introdus aerul neionizat în așa mod arcul se descompune în sute și mii fire conductoare care permanent se mișcă
și își schimbă forma, cu cît mai mici sunt firele cu atît mai ușor se stinge arcul. La trecerea curentului prin zero
are loc descompunerea canalului de conducție, micșorarea temperaturii și stingerea arcului .
Spațiul dintre contacte se umple cu aer comprimat restabilind rigiditatea mediului. Fluxul de aer depinde de
presiune în cameră. Totodată secțiunea și forma ajutajului determină viteza de scurgere a gazului .Puterea de
rupere a înreruptorului va crește odată cu Lopt=30..40
creșterea presiunii volumului aerului Irup Irup
mm
comprimat, ceea ce duce la creșterea
gabaritelor întreruptorului și creșterea
costului acestuia. Pentru aceeași presiune
dependența curentului de rupere din
distanta dintre contace are urmatoarele charactere.
Întreruptoarele se mai clasifică după
modul de umplere a camerei de stingere cu aer comprimat : P lopt l
-Întreruptor permanent umplut cu aer comprimat .
-Întreruptor camera de stingere a cărora se umple doar in în momentul stingerii arcului
Avantaje:Nu există pericol de explozie și incendiu, viteza înaltă de declanșare (0.04s), posibilitatea
instalării în interior, montarea
modulară
Dezavantaje: Necesitatea producerii aerului comprimat, este costisitoare.

Întrerupoare cu SF6
Gazul este incolor ρ=6.319kg/m2, pâna la anumite concentrații este netoxic, căldura specifică volumică este de
3.7 ori mai mare ca a aerului, la temperaturi joase și în dependență de presiune se lichifiază dar descompunerea
cazului se incepe la T>5000C, de aceea trebuie ales materiale care vin în contact cu SF6, este un gaz puternic
electro- negativ în lipsa câmpului electric exterior densitatea electronilor liberi este mult mai mică ca la alte
gaze, tensiunea de străpungere este foarte mare ceea ce implică diminuarea distanțelor de izolație.
Tehnologii utilizate în întreruptoare cu SF6
Tehnologia pneumatică ,autopneumatică ,în întreruptoare cu tensiuni înalte, cu auto expansiuni, și suflaj
electromagnetic.

Întreruptoare în vid. 16

În aceste întreruptoare arcul electric se stinge într-o cameră 10

1
cu vid la presiunea de 10-4..10-7Pa. În prezent se fabrică
7 9
11
6
8
înteruptoare cu vid cu tensiuni de 3...242 kV cu curent de 4
3 5
rupere 1...63 kA. Întreruptorul cu vid de medie tensiune sunt 1 2
13
dotate cu o singură cameră de stingere a arcului electric iar 1 2

cele de inaltă tensiune conțin cîteva camere conectate în

2
15
14
3
serie. Arcul electric se stinge definitiv în momentul în care
rigiditatea dielectrică a spațiului dintre contacte va fi 17
18
superioară tensiunii restabilite între ele. Timpul de existență
a arculuiîn camere cu vid este egal cu 0.25ms. Inreruptoarele
funcționează fără zgomot, nu poluează mediul ambient, nu
există pericol de explozie, durata menținerii vidului în camera este de 15 ani. Întreruptoarele cu vid sunt mai
scumpe și mai dificil de fabricat, față de cele cu ulei putin sunt utilizate în circuitele cu conectări frecvente.
Actualmente se fabrică întreruptoare cu vid la tensiunea nominală de 10 kV cu curent nominal de
630,1000,1600,2500,3450 A. Cu curent de rupere 2,10,31.5,kA.Curenții nominali pot fi garant declanșați de
10000 ori iar cele de rupere de 25 ori.
 28. Transformatoare de current (TC). Parametrii principali, erorile. Schema echivalentă și
diagram fazorială. Micșorarea erorilor. Soluții constructive. Alegerea TC
TC sunt destinate pentru micşorarea curentului primar până la valori standardizate ale curentului
secundar (1 A sau 5 A), pentru izolarea galvanică a circuitelor secundare de cele primare protejând astfel
personalul şi dispozitivele de protecţie şi măsură de tensiuni înalte, pentru asigurarea funcţionării releelor care
vor fi alimentate de la secundarul TC.
Parametri TC conform GOST 7746-2001:
a) Tensiunea nominală a TC U nom (exclusiv TC de tip încorporat);
b) Curentul primar nominal I1nom ;

c) Curentul secundar nominal I 2nom ;

I1nom
d) Raportul de transformare nominal nI : nI 
I 2 nom
e) Sarcina secundară nominală S 2nom
TC este constituit dintr-un miez magnetic pe care sunt bobinate înfăşurările primare şi cele secundare.
Înfăşurarea primară a TC se conectează în serie cu consumatorul şi este parcursă de curentul sarcinii.
Înfăşurarea secundară a TC alimentează aparatele de măsură conectate în serie care dispun de o rezistenţă
neglijabilă. Aparatele de măsura se conectează în serie în circuitul secundar al TC, totodată TC se conectează în
serie cu circuitul primar.
Conform NAIE circuitul secundar trebui obligatoriu sa fie legat la pământ .
A B C

PA PI
Л1 И1
I2 I1
W1 W2

Л2 И2

I1n
kt  , I1  I 2  k t
I 2n
Sarcina curentului secundar al TC(S2)

S 2  I 2  R2 ; Z 2  R2  X 2  R2
2 2 2

Sarcina circuitului secundar nu influențează curentul primar I1.

Pentru TC este valabilă ecuația solenațiilor ca și pentru transformatoarele de putere.
I1 W1  I 2 W2  I 0 W
 B C
 

A
r1 X1 r2 X 2

I '
I 2
2
I1 I1
r0

E 2' I0
A
X0

 I0
 Ф0

b)
0

Fig.1 a) diagrama fazorială a TC; b) schema
echivalentă a TC

a)
II2

I  I 2  kt  I1  I 2'  I1  OB  OC
I  BC sin(   )  I 0 sin(   ) (1)

I  AB
I 2  kt  I1
I %   100%
I1
I0
I %  sin(  );(1)
I1
AC I0
 cos(  ) 
cos(  )  sin  ;(3)
OC I1
Sa deducem din diagrama fazorială eroarea de curent și eroarea de unghi
Eroarea de curent afectează absolut toate aparatele de masură pe când cea de unghi afectează aparatele de tip
Wattmetru.
TCîn regim normal de funcționare lucrează într-un regim apropiat regimului de s.c. fiindcă sarcina în
secundar este mică iar regimul de mers in gol este un regim de avarie pentru TC
I 2  0  I1 W1  I 0 W1  I1  I 0 ; (4)
Din expresia 1,2,3,4  ca toată energia absorbită din circuitul primar se transformă în pierderi în miezul
TC,ceea ce implică supraîncălzirea lui. În afară de acest fenomen au loc supratensiuni în circuitul secundar.
 B e,
B

e 

H
H

Regimul de mers în gol implică saturația miezului feromagnetic și variația fluxului magnetic după o formă
trapezoidală, ceea ce la rîndul său provoacă supratensiuni în circuitul secundar. Supratensiunile sunt periculoase
cît pentru aparatele din secundarul TC, atât și pentru personalul deserviciu ,de aceea in cazul cind avem nevoe
de efectuat lucrari de reparatie,de revizie a secundarului TC. Înfășurarea trebuie să fie șuntată, după finisarea
lucrărilor șuntul se înlătură.
În dependență de eroarea de curent TC se clasifica in 6 clase de precizie.

Numim clasa de precizie eroarea de curent I admisibila in % pentru o variatie a curentului primar 100-
200%.
Clase de precizie 0.2, 0.5, 1, 3, 5, 10
0.2-masurări de laborator, etalon
0.5-conectarea contoarelor pentru măsurarea energiei electrice.
1,3,5,10-pentru diferite măsurări si PPR
Se spune ca transformatorul va lucra in clasa de precizie daca
S2nom  S2calc (5) Sau R2nom  R2calc
Daca relația (5) nu se îndeplinește TC trece la următoarea clasa de precizie
R2calc   Rap  Rcont  Rcab
Rap -rezistența aparatului de măsură
Rcont -rezistența contactelor
Rcab -rezistența cablurilor
Dacă: nap  3  Rcont  0.05 
nap  3  Rcont 0.1 
Alegerea TC
Condiţii de alegere
Parametrii
Parametrii din catalog Parametrii calculaţi
1 Tensiunea nominală, kV U nom  U n.retea
2 Curentul nominal primar, A I1n  I max .cerut
3 Curentul nominal secundar, A 5 sau 1 în depend. de lung. circ. secundar
4 Clasa de precizie Alegem clasa necesară
 Sarcina secundară nom. pentru clasa de S 2 nom  S 2 calc
5
precizie necesară R2 nom  R2 calc
ild  sau
6 Stabilitatea electrodinamică, kA isoc
kld  2  I1n 
I T2  tT  sau
7 Stabilitatea termică, kA s2
Bsc
( k  I1nom ) 2 tT 
1. Înfăşurările secundare ale TC se leagă la pământ pentru asigurarea securităţii personalului de exploatare
şi a aparatelor de măsură. Această legătură evită apariţia potenţialului înalt în circuitul secundar în caz
de un contact electric între înfăşurarea primară şi cea secundară din cauza străpungerii izolaţiei.
Soluții constructive pentru TC:
TC se fabrică într-un număr mare de variante și pentru toate nivelurile de tensiune:
Joasă, medie, înaltă și foarte înaltă.
Constructiv TC pot fi:
 Aparate monofazate de sine stătătoare care se instalează conform schemei principale de conexiuni ale
instalațiilor de distribuție;
 Aparate încorporate, miezul cărora se îmbracă din interior pe trecerile izolante ale transformatoarelor de
putere sau a întreruptoarelor cu ulei mult;
 Ca element obligatoriu în construcția celulelor prefabricate.
TC se clasifică după următoarele criterii:
1) După natura instalației în care se montează:
-TC de interior
-TC de exterior
2) După curentul secundar nominal:
-1A sau 5A.
3) după felul izolației de bază:
-rășină
-porțelan și ulei
-porțelan și SF6.
4) după modul de montaj:
-de trecere (corpul TC poate îndeplini rolul de izolator de trecere);
-de suport (corpul TC poate îndeplini rolul de izolator suport);
5) după numărul înfășurărilor secundare:
- o înfășurare secundară, 2, 3 și mai multe.
6) după numărul spirelor înfășurării primare:
-cu o spiră
-cu mai multe spire.
29. Transformatoare de tensiune (TT). Parametrii principali, erorile. Schema echivalentă și diagrama
fazorială. Schemele de conexiune ale TT. Soluții constructive. Alegerea TT.

TT sunt destinate pentru micşorarea tensiunii primare până la valori standardizate ale tensiunii

secundare (100 V sau 100/ 3 V), şi pentru a izola circuitul secundar de cel primar.
Transformatorul de tensiune este alcătuit din aceleaşi piese ca şi transformatorul de curent, diferă doar prin
faptul că se conectează în scheme paralel cu circuitul primar iar aparatele de măsură în paralel cu circuitul
secundar.
TT se conecteaza in parel cu circuitul primar. NAIE obliga legarea la pamint a circuitului secundar
B U max W
C ktv   2
U 2 nom W1
SF SF
Sarcina secundară a TT o constituie aparatele de
A W1 X
1 măsura deoarece ele se conectează în paralel
TT lucrează normal într-un regim apropiat de
regimul de mers in gol. Regimul de sc este un regim
W2
de avarie pentru.
Pentru protecția TT de curenții de sc (Isc) se
PV PW PWh utilizează siguranțe fuzibile atât în circuitul primar
SF
cât și în cel secundar.
Conform GOST 1983-2001 TT se
caracterizează prin următorii parametri:
a) tensiunea nominală primară U1nom a TT este tensiunea aplicată la bornele de fază ale înfășurării primare;
b) tensiunea nominală secundară U 2nom a TT este tensiunea care se stabilește la bornele înfășurării
secundare când la bornele înfășurării primare se aplică tensiunea nominală primară, U 2nom este o valoare
standardizată și ecală cu 100V sau 100
3
c) raportul de transformare nominal „nu” este raportul dintre tensiunea primară nominală și tensiunea
U
nominală secundară: nu  1nom ;
U 2 nom
d) eroarea de tensiune U provine din raportul de transformare real care nu este egal cu raportul de
U  n  U1
transformare nominal: U  2 u 100
U1
e) eroarea de unghi U este unghiul de defazaj dintre vectorul tensiunii primare U1 și vectorul tensiunii
secundare U 2 , sensul acestora fiind ales astfel, încât să fie nul pentru un transformator ideal. Eroarea de
unghi se consideră pozitivă când vectorul tensiunii secundare este în avans față de vectorul tensiunii
primare. Eroarea de unghi se indică în minute sau grade.
Transformatoarele de tensiune au următoarea schemă echivalentă prezentată în figura 1. conform
acestei scheme se va construi diagrama fazorială a curenţilor. (fig. 2).
 E F I2' x1x2

D
U1
I2' R1R2

C
I0x1
A I0R1 B
U 2'
r1 X1 r2 X 2

 I1 I0
I 2 I1 I 2

 U1 r0 X0 U2
I0
0

Fig. 1 Schema echivalentă a TT Fig. 2 Diagrama fazorială a TT.

TT introduce în rezultatul de măsurare următoarele erori:

-eroarea de tensiune care influențează asupra rezultatelor tuturor aparatelor de măsură.
-eroarea de unghi care influențează asupra rezultatelor de măsurare ale aparatelor de tip Wattmetru.
Ambele erori pot fi determinate din diagrama fazoriala
U 2  k n  U1
U %  100%
U1
unde U % este eroarea de tensiune in %

U1, U2 -tensiunea primară respective secundară.

kn -raportul de transformare nominal al TT.
Eroarea de unghiu  u -reprezinta unghiul de defazaj dintre fazorul tensiunii primare U1 si fazorul tensiunii
secundare U2 ,sensul acestuia fiind ales astfel încit acest unghi să fie nul pentru un transformator ideal. Eroarea
de unghi este considerată pozitivă când fazorul tensiunii secundare este defazat înainte față de fazorul tensiunii
primare .
TT sunt repartizate în 4 clase de precizie care sunt prezentate în tabelul următor, Clasa de precizie este valoarea
maximă admisă a erorii procentuale de tensiuni.
Clasa de precizie Eroarea maximala
De tensiune,( U )% De unghi,( U )min
0.2  0.2  10
0.5  0.3  20
1  1.0  40
3  3.0 Nu se poate
Erorile sunt determinate pentru frecvențe industriale 50Hz
U1=(0,8-1.2) U1n si S2 =(0.25-1.0) S2n
Sarcina secundară nominală este sarcina înfașurarii secundare de măsura pentru care sunt garantate condițiile de
funcționare în clasa de precizie.
S2n=U2n2/Z2
Scheme de conexiune a TT
În instalațiile electrice se utilizează o varietate largă de scheme de conexiuni ale TT. La alegerea TT și
schemei de conexiuni trebuie să ținem cont de:
1) aparatele de măsură și cele de protecție se recomandă să fie conectate la diferite TT
2) în instalațiile electrice cu tensiunea mai mica de 35 kV TT se conectează prin intermediul
separatoarelor sau SF care protejează rețeaua primară la un eventual defect în TT;
Soluții constructive ale TT
TT pot fi clasificatedupă următoarele criterii:
a) după tipul instalației în care se montează:
-de interior
-de exterior
b) după principiul constructive:
-transformatoare inductive
-transformatoare capacitive
c)după numărul de faze:
-monofazate( pentru toate tensiunile existente)
-trifazate( pentru tensiuni pâna la 18 kV)
d)după numărul înfășurărilor
-cu 2 înfășurări (una primara si una secundară)
-cu 3 infășurări (una primară, una secundară principală și una auxiliară)
e) după felul izolației de bază:
-rășină
-porțelan și ulei
Porțelan și SF6

3) în instalațiile electrice cu tensiunea mai mare de 110 kV, conectarea TT la rețeaua primară se face
fără element de protecție, etc.
Fig 1. Schemele de conexiuni ale TT monfazate Fig 2 schemele de conexiune ale TT trifazate
 ABC
F A F
ABC
F F F B F
A a
F C F
PV
X x
ABC
F F A F
ABC
F B F

A a F C F
PV
aд
X a
A
xд
PV
X x
X N
ABC
A B C F A F a

A A F B F b
PV PV
F C F c
aд
PV

xд

PV PV PV

ad

xd
TT monofazate de tip 3HOЛ,3HOM si TT trifazate de tip au a doua înfașurare suplimentară secundară care
poate fi conectată după schema triunghi și servește pentru depistarea punerilor la pamânt în rețelele electrice cu
neutral izolat
La semnal

-Infasurarea suplimentara
secundara

Sau pentru conectarea protecțiilo în rețelele electrice cu neutral legat la pamânt.

Alegerea TT:
 30. Limitarea curenților de scurt circuit. Scopul și metodele folosite, avantajele și
dezavantajele
 Oricare metodă presupune:
 efort de investiţii
 pierderi suplimentare de putere şi energie
Creşterea tensiunilor nominale de funcţionare
I 3U n Sb
I scc  Cu  b /  Cu 
Z e 3U n 3U n  Z e
Dacă Sb dat, Z*e dat  cu cât creşte Un  Iscc .
Este o măsură care necesită investiţii ridicate. Se adoptă în situaţii în care doresc creşterea capacităţii de
transport şi micșorarea I scc .
Mărirea impedanţei
 Limitarea trebuie făcută astfel încât să rezulte cât mai puţine dezavantaje. De ex.: nu mărim rezistenţa ( R )
deoarece ar creşte pierderile de putere şi energie. Nu se măreşte reactanţa capacitivă, deoarece instalaţiile
noastre sunt inductive şi ar conduce la scăderea impedanţei.
 se măreşte reactanţa inductivă XL = w  L
 Metode de creştere a reactanţei inductive XL :
→ Metoda secţionării unor noduri (micşorarea gradului de funcţionare în paralel);
→ Mărirea reactanţei transformatoarelor (de obicei, se asociază cu metoda 1.);
→ Intercalarea în schemă a unor inductanţe suplimentare (bobine limitatoare a unor curenţi de scurtcircuit).

În instalaţiile electrice de medie tensiune,curenţii de s.c. pot atinge valori mari, datorită distanţelor relativ mici
dintre faze,solicitările electrodinamice şi termice pot avea valori importante.
Reducerea curenţilor de s.c.,implicit şi a solicitărilor determinate de acest curent,conduce la alegerea unor
elemente mai putin dimensionate.În acest scop se folosesc metode practice de limitare a curenţilor de
s.c.Eficienţa acestor metode rezultă din calculul tehnicoeconomic.Aplicarea acestor metode permite realizarea
unor scheme optime atît din punct de vedere economic,cît şi din punct de vedere a fiabilităţii.Metodele practice
se bazează pe creşterea reactanţei dintre sursă şi locul de defect.Însă creşterea reactanţei conduce şi la pierderi
de energie suplimentare,de asemenea şi la pierderi de tensiune. Metod. practice de reducere a curenţilor de s.c.
sunt:
1.Secţionarea reţelelor de medie tensiune.
2.Utilizarea transformatoarelor cu înfăşurarea de JT divizată(TID).
3.Utilizarea bobinelor de reactanţă.
Aceste metode se utilizează în reţelele6-10 kV.
Prima metodă se aplică de regulă la partea de 6-10 kV a staţiilor de transform. Metoda permite de a reduce
curenţii de s.c. de 1,5-2 ori.Analizăm schemele:
 S S

W1 W2 W1 W2

T1 T2 T1 T2
k k

Q Q
W1=W2=W; T1=T2=T
( xT  xW )
xrez   xS xrez  xT  xW  xS
2
I sc  I sc
Metoda este eficientă,însă prezintă şi unele dezavantaje: nivel mai mare de pierderi dde putere şi energie;
încărcarea neuniformă a transformatoarelor; nivel diferit al tensiunii pe secţiile de bare.
TID-urile sunt nişte transformatoare cu mai multe înfăşurări la care două sau mai multe înfăşurări sunt de
aceeaşi tensiune şi se conectează la diferite secţii de bare.Pierderile de putere şi de tensiune,costul sunt aceleaşi
ca la un transformator obişnuit.
Schematic TID-ul se reprezintă în felul următor:
SÎ
1
S J1  S J 2  S
SJ1 SJ 2 2 Î
Schema echivalentă TID-ului este schema în stea:

xÎ
x J 1  x J 2  xÎ
xJ1 xJ 2

Pentru TID se cunosc următoarele caracteristici:

1 Î  JJ
1.Reactanţa integrală(sumară): xint  x Î  x J  U sc (1)
2
Î J
2.Reactanţa unei ramuri: xram  xÎ  x J  U sc (2)
3.Reactanţa de divizare: x div  x J  x J  2 x J  U scJ  J (3)
U scJ  J
Notăm: Î  JJ
 m  factor de divizare  U scJ  J  mU scÎ  JJ
U sc

1 J J m Î  JJ
Din expresia 3: x J  U sc  U sc (4)
2 2
 1 m  m
Din expresia 1: x Î  U scÎ  JJ 
x J  U scÎ  JJ  U scÎ  JJ  U scÎ  JJ 1  
2 4  4
Industria fabrică TID-uri cu m=3,5-4.
xÎ  0

Dacă m=4 atunci:  Î  JJ

 x J  2U sc  2 xT
Reactanţa unui TID cu m=4 este de 2 ori mai mare ca reactanţa unui transformator cu 2 înfăşurări de aceeaşi
putere.
xS S xS

xÎ

xT xJ

k
k
U mn U mn U mn
I po  > I po  
3 ( xT  x S ) 3( xS  xÎ  x J ) 3 ( x S  2 xT )

Industria fabrică TID-uri începînd cu 25 MVA şi mai mult.

Limitarea curenților de s.c cu ajutorul bobinelor de reactanță
Bobinele de reactanţă sînt elementele serie de circuit conectate permanent destinate să limiteze valoarea
curenţilor de scurtcircuit, de aceea ele trebuie să aibă pierderi reduse de putere, iar pe ele să apară căderi
minime de tensiune în regim normal de funcţionare.
Bobinele de reactanţă se fabrică la tensiunea (6-10 kV)şi constructiv prezintă o înfăşurare realizată din cupru
sau aluminiu izolată, consolată în beton fără miez de oţel.
Bobina se execută în varianta monofazată şi fazele bobinelor pot fi plasate:
1. orizontal I2
2. vertical
3. mixt
U1 U2 C

U1
La tensiunea mai mare de 20 kV se folosesc bobine în cuve de ulei.  
Parametrii bobinei de reactanţă : jx BR I

Unom ; IT ; rB≈ 0 ; O 

Inom =1600-3200 A ; tT ; U BR A B B1

ild ; x[Ω] ; I 
 ΔU BR

Din diagrama fazorială căderea de tensiune

pe reactor este vectorul [AB]. Diferenţa algebrică dintre vectorul U1 şi U2 obţinută prin rotirea vectorului U1 în
raport cu punctul 0 prezintă pierderea de tensiune.
AB1- este pierderea de tensiune, însă BB1 se neglijează şi pierderea de tensiune o putem egala cu AB atunci :
3IR
U %  X R  100 I sec II sec
U nom R
unde:Unom R-tensiunea nominală a reactorului ;
Bobina de reactanţă are un dezavantaj pierderi suplimentare de tensiune
şi de energie .
Conform NAIE :

U %  1,5  2,0%
Pentru micşorarea pierderilor de tensiune se foloseşte urmatoarea schemă de conectare a bobinei de reactanţă :
Reactoarele de secţionare permit menţinerea tensiunii pe barele instalaţiilor de distribuţie în regim de s.c.
Reactoarele de secţionare trebuie să asigure tensiunea remanentă care este egală cu :

3  I PO
U rem %  X R   100  6,5  7 %
UR
Alegerea bobinelor de reactanta intercalate: in sectiile de bare, in serie cu liniile.
Bobinele de reactanta se aleg reesind din urmatoarele conditii:
1)U nom  U ret ;[kV ]
2) I nomBR  I max ;[ A]
3) X nomBR  X calcBR ;[]
X nomBR 3  I nomBR
X nomBR %  100,[%];
U nom
ild ,[kA]; IT ,[kA]; tT ,[ s]
Fie este necesar de redus curentul Ipo necesar sau III pina la 20 kA.
U mn U mnom
Ipo≤20 kA; X nec  ; X real  ;
3I rup 3I PO
Pentru a micsora curentul de SC de la Ip pina la curentul Ipo necesar trebuie sa marim reactanta de la Xreal
pina la Xnec X nec  X real  X calcBR ;
Cunoscind XcalcBR din catalog determinam XBR;
Xreal X nomBR U med .nom
X   X real  X nomBR ; I
I PO  ;
3X 
I PO
4) BSCnomBR  IT2  tT  BSC ;
5) ild  is ;
 3I nBR
6) U %  X nomBR  100  (1.5  2)%
U nBR
3I nBR
7) U rem %  X nBR  100  (65  70)%; doar pentru reactanta de sectionare.
U nBR
Bobinele de reactanta de linie – se aleg reieșind din condițiile:
- asigurarea stabilității termice a cablului (Bsc);
- in regim normal pierderile de tensiune sunt: U BR  2% ;
- utilizarea celulelor prefabricate in ID;
- in regim de sc bobina aleasa trebuie sa asigure Urem pe barele colectoare nu mai mica de 70% pentru a
asigura autopornirea motoarelor sincrone.

U sc
BR

70
; I p(3)0k1  I rup
Intr
(20kA);
U nom
Un
,k 2 
Un cerut
X rez ,k1  ; X rez ;
3I p(3)0 k1 3I pcerut
0k 2
K1 K2
X BR,cerut  X rez , k 2  X rez , k1 ;
cerut

X BR  X BR,cerut ;
K2
Un
I p0 ,k 2  ;
3 X rez ,k 2

Bobina de reactanță cu priza mediana (jumelată) si folosirea ei.

Reactoarele jumelate au la mijlocul infășurării o priza la care se conectează o sursă, iar la capetele
infășurărilor se racordează consumatorul.
Reactoarele jumelate sunt realizate din 2 circuite paralele, fiecare circuit având o reactanță proprie si
reactanță mutuala. Reactanța mutuală depinde de valoarea curentului din celălalt circuit.
Fie un reactor jumelat care alimentează doua circuite independente:

I1  I 2  I
I1 I2
L1  L2  L 2I
X1 X2
X1  X 2  X
U   LI   IH  I  L  I kc L  I  L(1  kc )  IX (1  kc );
H  kc L ;
H H I ISC
kc -coeficient de cuplaj; kc   ;
L1  L2 L
Daca kc  0,5  U  IX (1  0,5)  0,5IX ;
Un reactor jumelat are pierderi de tensiune de 2 ori mai mici ca un reactor obișnuit.
I sc I
In acest caz căderea de tensiune într-o ramură a bobinei va fi:
U  I sc L  I M
dar când I sc I atunci IM se neglijează
I I
U  I sc L  I sc X ram
Comparând pierderile de tensiune in regim normal si de sc reactanța
bobinei in regim normal este mai mica, in regim de sc este de 2 ori mai I SC
mare, astfel pierderile de tensiune se majorează de 2 ori.
Pentru kc  0,5 reactanța ramurii in regim de sc este de 2 ori mai mare 2 X ram .
Examinam cazul când pe brațele bobinei se conectează o sursa, iar la priza mediana o sarcina:

Acest caz este analogic cu regimul normal de funcționare examinat mai sus. Pierderea de tensiune într-o ramura
va fi: U  I  L(1  kc )
Daca vom avea sc pe o ramura atunci de la o sursa din ambele ramuri va curge un current de sc. Astfel
pierderile de tensiune vor fi: U  I sc L  I sc M  I sc L(1  k c )
pentru kc  0,5 pierderile de tensiune într-o ramura vor fi: U  I sc L 1,5
Prin toata bobina pierderile vor fi: U  2I sc L 1,5  3 LI sc
Concluzii: Avantajul bobinei cu priza mediana consta in aceea ca in dependenta de schema de cuplare si de
direcția curenților in ramurile bobinei reactanta ei poate sa se micsoreze sau sa creasca.
Aceasta proprietate se foloseste pentru a micsora pierderile de tensiune in regim normal de lucru a bobinei si
pentru limitarea eficienta a curentilor de scurtcircuit in regim de scurtcircuit.
 31. Tratarea punctului neutru în raport cu pământul
Punctul neutru al înfăşurărilo r conectate în stea se numeşte neutru. Pentru:
a) Un≤1 kV neutrul este legat direct la pământ,
b) 1≤ Un≤35 kV neutrul izolat sau compensat.
c) Un≥110 kV neutrul efectiv legat la pământ.
Tratarea neutrului izolat.

IA UA
A I CB I A
IB
B IC
IC
C ICA
ICA I CB I CC
UB
U C I B IC
C

UA
I C A  I C B  I CC  0;
3 U A
U B  U C  U B cos 30   2  U B  2  UC UB
2 
 3U B  U L ; U A  0;

La punerea netă a unei faze la pămînt în reţeaua cu neutrul izolat, U C  U CA U B  U BA

tensiunea
în faza defectată va obţine valoarea pămîntului, adică zero, iar tensiunile

fazelor sănătoase vor creşte cu 3 ori, egală cu tensiunea de linie.

Consumatorii conectaţi la tensiunea de linie nu vor sesiza acest defect. NAIE admite funcţionarea cu o fază
pusă la pămînt timp de 3 ore.
(Pentru prevenirea personalului privind punerea unei faze la pămînt servesc transformatoarele de tensiune cu o
înfăşurare suplimentară conectată în triunghi deschis).

I Capacitiv  ( I C C  I C B )  3I C B  3 U B    c  3 3 U B    c  3 U Bc  3I CB ;

În practică curentul capacitiv se determină astfel: I C B

1. pentru LEA:
-IC IC
U f l I C C
IC  , A; (1)
350
2. pentru LEC:
U f l
IC  , A; (2) UC UB
10
Punerea unei faze la pămînt poate avea urmări ca s.c. bifazat şi deconectarea liniilor circuitelor de P.P.R.
Defectul trebuie să fie găsit şi înlăturat, pentru semnalizarea defectului serveşte TT cu 2 înfăşurări
secundare de tip НТМИ , 3НОМ.
Prima înfăşurare secundară serveşte pentru măsurarea tensiunii
între faze. În regim normal de funcţionare suma geometrică a

tensiunilor în înfăşurarea a II-a secundară este zero. Cum are

loc punerea unei faze la pămînt suma geometrică a tensiunilor
în înfăşurarea a II-a≠0 (0÷100). Releul de tensiune va fi
parcurs de curent. semnal
Partea mobilă a acestui releu va fi atrasă şi va fi conectat circuitul de Y
semnalizare. În aşa mod personalul este anunţat Y
Avantaj: V
1. permite mărirea siguranţei în alimentarea transformatorului.
Dezavantaje: V
1. realizarea izolaţiei instalaţiilor electrice reieşind din tensiunea
de linie.
2. posibilitatea apariţiei arcului electric intermitent în locul cu punerea fazei la pămînt ceea ce poate
cauza supratensiuni de ordinul 3÷4 Un.
Pentru evitarea apariţiei arcului electric intermitent şi a supratensiunilor în neutrul se instalează bobină de
stingere.
Neutrul compensat
Conform NAIE dacă curentul capacitiv calculat după expresiile (1) şi (2) întrece valorile prezentate în tabel,
atunci în neutru se introduce bobină de stingere pentru compensarea curentului capacitiv.
Un, kV 3-6 10 20 35
IC, A 5 10 20 30

BS IC IL

Bs – bobină de stinger QBS  n  IC U f ; n  1,25;

Dacă I C  50 A, atunci se vor instala 2 bobine de stingere. 110 kV

Neutrul efectiv legat la pămînt Y Cutite de legare

În acest caz punerea unei faze la pămînt este un s.c. monofazat. la pamint

P.P.R. imediat deconectează defectul.

Avantaj : 1.Tensiunea de fază după s.c. este U f  0,8U L ;
2. În acest caz este efectivă automatizarea de tip R.A.R. Descarcator pentru protectia
(reaclanşarea automată rapidă) de supratensiune interna
Dezavantaje:
1. s.c. monofazate sunt frecvente, deci şi deconectările acestor s.c. de asemenea vor fi frecvente.
2. deoarece multe neutre sunt legate la pămînt curenţii de s.c. monofazaţi pot întrece valorile curentului de
s.c. trifazat. Pentru micşorarea curentului de s.c. monofazat unele din neutre se deconectează.
3. pentru evacuarea curenţilor mari se foloseşte priza de pămînt. Priza de legare la pămînt prezintă o
construcţie tehnică destul de complicată şi costisitoare.
32. Autotransformatorul şi parametrii lui (Snom, Sel, Stip, Ktip)
Autotransformatorul (AT) este un transformator în care se utilizează simultan legătura magnetică şi
galvanică între înfăşurări.
Examinăm un autotransformator monofazat
A cu 2 înfăşurări:
I1=Is
Ax– înfăşurarea primară a
autotransformatorului cu numărul de spire W1
ax – înfăşurarea secundară (unica sau
U1 comuna) o parte din înfăşurarea primară a
a autotransformatorului şi are numărul de spire
I2 W2
U2 Iu Aa – înfăşurarea serie a autotransformatorului
şi are numărul de spire W1- W2
x I 2  I u  I1 , I u  I 2  I1
 (1)
Ecuaţia solenaţiei: I1W1  I 2W2  I 0W1 , I 0  0 (2)

Nuglijînd pierderile de putere în autotransformator putem scrie: S nom, AT  U 1 I1  U 2 I 2

Puterea totală transmisă din primar în secundar se numeşte puterea nominală a autotransformatorului sau

puterea de trecere a AT-torului: S nom, AT  S el  S tip

I1W1  I 2W2 (3)

I1 (Ws  Wu )  I1  I n W2

I1W1  I1W2  I uW2
I1 (W1  W2 )  I u  W2

I sWs  I uWu (5)

Egalitatea (5) demonstreazăcă înfăşurarea serie şi unică pot fi examinate ca înfăşurările unui transformator.
Puterea transmisă din înfăşurarea serie în înfăşurarea unică este transmisă pe cale magnetică. Această putere se
numeşte putere tipică a AT (putere magnetică a AT).
Putrea transmisă din înfăşurarea primară în secundară a AT se numeşte putere electrică:
Sel  I1  U 2
Stip  I sU s  I1 (U1  U 2 )  I uU u  ( I 2  I1)U 2
Puterea totală transmisă din înfăşurarea primară în cea secundară a AT se numeşte putere de trecere sau putere
nominală.
Strec  Sel  Stip  I1U 2  ( I 2  I1)U 2  I1U 2  I1 (U1  U 2 )  I1U1  I 2U 2
Un parametru important care caracterizează AT este coeficientul tip care caracterizează ponderea puterii tipice
a AT în puterea lui totală.
S tip I (U  U 2 ) U 1
Coeficientul tip: K   1 1  1 2  1 (9)
S trecere I1U1 U1 KT
Cu cît este mai mică puterea Stip cu atît va fi mai mic coeficientul Ktip , iar Stip se va micşora dacă tensiunile U1
şi U2 vor fi mai apropiate. Micşorarea gabaritelor, materialelor magnetice şi izolanţe şi permite vreşterea puterii
nominale a AT.
Cerinţa principală înaintată AT este conectarea obligatorie la pămînt, din motivul ca orice supratensiune în
înfăşurarea primară uşor se transmite în înfăşuraea secundară pe cale electrică.
De aceea AT se utilizează doar în reţelele cu neutrul leagat la pămînt. Nu se admite nici într-un caz neutrul AT
dezlegat de la pămînt.
Vom determina puterea înfăşurării serie şi unică a AT:
S s  I sU s  I1 (U1  U 2 )  I1U1  U 2 I1
Din expresia (9): Stip  Ktip Strec

S s  K tip S trec  S tip

I
S u  I uU u  ( I 2  I1 )U 2  I 2U 2  I1U 2  I 2U 2 (1  1 )  S trec K tip  S tip
I2
Înfăşurările şi miezul AT se calculă şi se îndeplinesc reieşind din puterea tip a AT care se mai numeşte S calc a
AT. Înfăşurarea unică şi serie nu pot fi încărcate mai mult ca puterea tip a lui.

Avantajele:
1.Consumul redus de materiale active şi materiale izolante
2. Gabarite mai mici
3. Masă mai mică
4. Pierderi mai mici
5. Cost mai mic
6. Randament mai mare
7. Sistemul de răcire este mai simplu

Dezavantaje:
1. Necesitatea obligatorie de legare la pămînt
2. Creşterea nivelului curentului de s.c. monofazat
3. Mai complicată protecţia prin relee şi reglarea tensiunii
4.Necesitatea supravegherii riguroase a încărcării înfăşurărilor
33. Schemele principiale (reduse) ale CTE, CHE, CNE.
Alegerea (auto)transformatoarelor de putere in aceste scheme.
Din motive economice tensiunea la bornele generatoarelor sincrone folosite in central este o valoare din
gama de “medie tensiune” care nu corespunde in totdeauna cu un dintre valorile normate (6,3; 10,5; 13,8;
15,75; 20KW). In astfel de cazuri, racordarea generatoarelor la reteaua electrica se face prin intermediul unui
transformator ridicator.
La tensiunea de producere 6-10KV lipsesc consumatorii localisi intreaga energie electrica produsa se
transmite in sistemul energetic la inalta si foarte inalta tensiune. G acestor central se lega la scheme bloc
transformator-generator . Blocul G-T este partea finala a unui bloc mai amplu, format din cazan-turbina
generator-transformator.
Daca centrala are legatura cu sistemul electroenergetic doar la o singura tensiune, toate
Q
grupurile generatoare se vor racorda la instalatia de distributie respectiva si se va alege
doar schema blocului generator-transformator. In blocurile transformatoare cu doua
T infasurari intreruptoarele la tensiuea generatoare pot sa lipseasca. Conectarea si
deconectarea blocului energetic in regim normal de functionare si in regimul de avarie se
efctuiaza cu intreruptorul G din partea tensiunii superioare.
G Asa tip de bloc se numeste monobloc. Conexiunea G-T si serviciile proprii se realizeaza
s.p. cu conductoare prefabricate capsulate care prezinta siguranta inalta de functionare, acica
practic se sxclud s.c. dintre fazele acestor conexiuni.
In asa cazuri nu este nevoie de aparate de comutatie intre g si T, precum si in
Q circuitul spre transformatorul s.p. La funcţionarea fiabilă a T. şi în cazul existenţei
rezervei de putere necesara in sistemul electroenergetic, schema data se accepta ca

T schema-tip pentru blocurile energetice cu puterea 160MW si mai mult.

QW In unele cazuri se utilizeaza blocuri cu intreruptor in circuitul generatorului.

Conectarea si deconectarea generatorului se va realiza cu intreruptorul Q1 sau
Q1 intreruptorul de sarcina QW (la CNE in circuitele blocurilor G-T cu puterea 1000MW
G si la CTE in circuitele blocurilor de 800MW se instaleaza complecte de aparate).

s.p.
 Acest complect include intreruptor de sarcina si separator la tensiunea nominala. Rolul acestui aparat de
comutatie este de a simplifica schema de alimentare a serviciilor proprii.
Prezenta intreruptorului de legatura generator-transformator permite de a nu utiliza intreruptoarele din
schema ID la tensiunea superioara ceea ce este important pentru schemele in poligon si schemele cu 3/2, 4/3, de
intreruptoare pe circuit.
T s.p.
Q Q1

Aceste scheme se utilizeaza pentru blocurile energetice care

Q2 G
participa la
reglarea curbei de sarcina a sistemului electroenergetic si in schemele
G-T-linie fara intreruptor intre transformator si linia de tensiune superioara.
Prezenta a doua intreruptoare la tensiunea generatoare in schemele blocurilor
CNE micsoreaza fiabilitatea lor, dar in acest caz este asigurat regimul de stopare
de avarie a reactorului nuclear din contul energiei generatorului de bloc, Q1 este deconectat.
Pentru simplificarea si reducerea costului ID de tensiune superioara se accepta racordarea a doua blocuri la
intreruptor comun Q. Intreruptoarele Q1 si Q2 sunt necesare pentru pornirea G in parallel si asigura un grad
inalt de fiabilitate-daca un generator este avariat, celalalt ramine in functionare.

S
Utilizarea blocurilor unificate este admisibila doar in sistemele energetice mari, care au o
rezerva de putere considerabila in cazurile dificitului de teren pentru constructia ID, precum si cu
Q
scopul economesirii intreruptoarelor, conductoarelor in circuitele schemelor instalatiilor electrice .
Blocurile comasate de regula se utilizeaza in schemele CHE, CNE. In acest caz la un
transformator bloc cu doua infasurari sau cu infasurari divizate se racordeaza citeva
T1 T2 generatoare. Asa mod de realizare a blocurilor permite micsorarea numarului de

transformatoare bloc, numarului de transformatoare bloc,

numarul liniilor de legatura cu ID de inalta tensiune.
Q1 Q2 Constructia ID se simplifica odata cu micsorarea
s.p s.p. Q
numarului de conexiuni. Intreruptoarele Q1 si Q2 se
G1 G2
folosesc pentru conectarea si deconectarea G, ceea ce este
important pentru functionarea CHE in regim de virf.
Alegerea transformatoarelor.
Alegerea transformatoarelor prevede determinarea numarului, tipului si puterii
nominale ale transformatoarelor. Q1 Q2
s.p. s.p.

G1 G2
 Se recomanda de a utiliza transformatoare trifazate si doar in cazul limitarilor de transportare se admite
alegerea grupului din doua transformatoare trifazate sau 3 transformatoare monofazate. Toate transformatoarele
trebuie sa fie inzestrate cu regulator de tensiune sub sarcina.
Sarcina transformatorului bloc se va determina cu relatia.

Scalc  ( PnG  Ps. p. ) 2  (QnG  Qs. p. ) 2

Daca la bornele G sunt alimentati c.l.

Scalc  ( PnG  Ps. p.  Pc.l . ) 2  (QnG  Qs. p.  Qc.l . ) 2

Dimensionarea puterii autotransformatorului-bloc (ATB)

( PnG  Ps. p. ) 2  (QnG  Qs. p. ) 2

S nom  S calc 
k tip

Dupa alegerea sarcinii nominale a ATB se verifica regimurile combinate respective de functionare a
autotransformatorului cu 3 infasurari. Daca regimul combinat este inadmisibil se modifica numarul de blocuri
racordate la ID cu tensiunea U2 sau mai rar sarcina lor.
Dimensionarea puterii autotransformatorului de legaturi (ATL)
Puterea ATL se alege dupa fluxul maximal de putere intre ID de tensiune superioara si medie si se
determina dupa regimul cel mai nefavorabil

n n
Scalc  ( PnG  Pc.l .(TM )  Ps. p. )  ( QnG  Qsp(TM )  Qc.l . ) 2
2

i 1 i 1

Scalc  max Scalc1 , Scalc2 , Scalc3 

Dimensionarea puterii transformatorului de legatura TL intre ID la tensiunea de producer si ID de tensiune
superioara.
Puterea transmisa prin TL depinde de regimul, de lucru a G si curba de sarcina a consumatorilor.
Tranzitul de legatura, in caz general, se va determina cu expresia.

n n
Scalc  ( PnG  Pc.l .  Ps. p. )  ( QnG  Qc.l .  Qs. p. ) 2
2

i 1 i 1
La determinarea puterii maximale tranzitate se examineaza trei regimuri de functionare :
 1. Toate G produc la maxim, c.l. consuma la maxim

n n
Scalc1  ( PnG  Pc.l . max  Ps. p. )  ( QnG  Qc.l . max  Qs. p. ) 2
2

i 1 i 1
2. Toate G produc la maxim, c.l. consuma la minim
n n
Scalc2  ( PnG  Pc.l . min  Ps. p. )  ( QnG  Qc.l . min  Qs. p. ) 2
2

i 1 i 1
3. Un G nu functioneaza, c.l. consuma la maxim (regim de avarie)
n n
Scalc3  ( PnG  Pc.l .max  Ps. p. )  ( QnG  Qc.l . max  Qs. p.. ) 2
2

i 1 i 1
La instalarea a doua: TL , puterea nominala a lui se va determina din conditia

Scalc  max Scalc1 , Scalc2 , Scalc3 

S cal
S nomT 
kS
Ks-coef. Admisibil de suprasarcina;
La instalarea unui singur TL puterea nominala a TL se va determina din conditia

SnomT  Scalc
4.

Schemele principiale (reduse) ale CET. Alegerea transformatoarelor de legáturň cu sistemul

electroenergetic.
CET-rile se construesc in apropierea consumatorilor de
S
energie.CET produc in regim de cogenerare adica producerea concomitenta si
ID 110-220kV simultane a 2 feluri de energie:en electrica si termica.CET se construesc in
apropierea consumatorilor deoarece raza de alimentare si de transport a
ener.termice este limitata.
Schema structurala a CET depinde de urmatorii factori:
*puterea unitara si puterea totala a G-lui,raportul dintre puterea
T1 centralei si puterea consumatorilor locali.
T2
Daca puterea consumatorilor 6-10kV depaseste 50% din puterea
instalata,iar puterea generatorului  60MW este rationala instalatia de
distributie la tensiunea de producere(ID-6-10kV)la care se racordeaza
generatoarele si consumatorii locali.Pn≤63kW.
ID6-10kV
Retelele in cablu pentru alimentarea consumatorilor locali se
PC.l. realizeaza in raza 5-10km.la distante mari se utilizeaza linii aeriene.

G1 G2
 T1 si T2 (TL)-tranf.de legatura.
Pentru alegerea transf. de legatura este necesar de calculate puterea maximala posibila tranzitata prin
TL.
Se examineaza 3 cazuri:
-1.Regim normal de functionare-cind toate generatoarele functioneaza,consumatorii
locali(c.l.)consuma la maxim,atunci puterea de calcul care este tranzitata prin TL se determina:
n
S calc1   S nG  S max c.l .  S s. p.
i 1
Daca pe bara avem consum de putere reactiva atunci avem:
n n
S calc1  ( PnG  Pc.l . max  Ps. p. )  ( QnG  Qsp  Qmax c.l . ) 2
2

i 1 i 1
Semnul’-‘ arata directia puteri in transformator sau dificitul de energie pe barele 6-10kV.
-2.Regim normal-toate generatoarele produc la maxim,c.l.consuma la minim:
n n
Scalc2  ( PnG  Pc.l .min  Ps. p. )  ( QnG  Qc.l .min  Qs. p. ) 2
2

i 1 i 1

3.Regim de avarie –un G-r nu functioneaza c.l. consuma la maxim:

n n
Scalc3  ( PnG  Pc.l . max  Ps. p. )  ( QnG  Qc.l . max  Qs. p. ) 2
2

i 1 i 1
Puterea TL se va determina reesind din puterea de calcul maximala :

Scalc  max Scalc1 , Scalc2 , Scalc3 

La instalarea unui singur TL,puterea nominala a lui se va determina din conditia: S nom.T  S cal
La instalarea a 2 trans.de legatura puterea nominala a lui se va determina din conditia:
S cal
S nom.T 
ks
S SEE Snom.T-sarcina nominala a transf.;
ks-coef. admisibil de suprasarcina(ks=1.3÷1.4).
U >110kV
In cazul daca Pn.G≥63MW,G-le se va conecta in blocul transf. De
ridicare(lipsa legaturii transversale in circuitul G)G-se conecteaza direct in
TB TB bloc cu transf.(TB)

C.p
C.p
G1 G2
 S

ID 110-220kV ID35kV

T2
T1

ID6-10kV

Ps.p

G1 G2
Alegerea puterii TB
Un transf.de bloc este parcurs de puterea electrica produsa de G.corespunzator,minos puterea
necesara pentru alimentarea serviciilor proprii. Sarcina transf.bloc se va calcula dupa relatia:

Scalc  ( PnG  Ps. p. )2  (QnG  Qs. p. )2

PnG-puterea active nominala a G;
Ps.p.-puterea active a consumatorilor de s.p.
S Qn.q-puterea reactiva nominala a G;
ID 110-220kV Qs.p.-puterea reactiva a consumatorilor dde s.p.
Daca la bornele G sunt alimentati c.l.Scalc se va determina:

Scalc  ( PnG  Ps. p.  Pс.l . )2  (QnG  Qs. p.  Qs. p. )2

T1 T3 Scheme mixte:
T2
Pentru marirea sigurantei in functionare este utilizata
schema mixta unde consumatori locali. se alimenteaza de la citeva G-
re.celelalte fiind racordate direct la ID de tensiune superioara.
Daca exista consumatori locali si la tensiune mijlocie
solutiile pot fi cu transf. Cu 3 infasurari sau autotransformatoare.
ID6-10kV

P s.p.
Ps.p

G1 G2 G3
34. Procesul tranzitoriu la un scurtcircuit trifazat alimentat de la o sursă, tensiunea căreia are
amplitudinea constantă.
Să examinăm un circuit elementar în care se produce un scurtcircuit trifazat

Lsc Rsc Ls Rs
.
u
L sc - inductivitatea totală a circ. în s.c.
L sc - rezistenţa totală a cerc. în s.c.
L s - inductivitatea sarcinii
R s - rezistenţa sarcinii
Procesul tranzitoriu electromagnetic la s.c. îl vom examina în ipoteza, că acesta se alimentează de la o sursă,
impedanţa proprie a căreia este egală cu zero şi tensiunea la borne, variînd cu o frecvenţă constantă, are o
amplitudine constantă,o atare sursă se numeşte sursă de putere infinită.
Din schemă rezultă, că procesul de s.c. este analogic procesului de conestare a unui circuit activ-inductiv la o
sursă, tensiunea căreia variază sinusoidal: u  U m sin(   t   )
Tensiunea aceasta este echilibrată de căderea de tensiune pe rezistenţa R sc şi de TEM ce apare pe inductivitatea
L sc .Ecuaţia bilanţului tensiunilor într-un aşa circuit se prezintă în felul următor:
disc
u  isc Rsc  Lsc , unde i sc este curentul de s.c.
dt
disc R U
După substituirea lui u prin espresia de mai sus obţinem:  isc sc  m sin( t   ) soluţia generală a
dt Lsc Lsc
ecuaţiei diferenţiale constă din 2 componente i sc' (t ) şi i sc'' (t )
t

i sc  i (t )  i (t )  I pm sin( t     sc )  C  e
'
sc
''
sc
Ta

unde I pm - este valoarea de amplitudine a curentului în regim permanent de s.c

 sc - efazajul dintre curentul de s.c. şi tensiune; Ta -constanta de timp a circuitului în s.c.
C - constanta de integrare
Considerînd la momentul iniţial egal cu zero obţinem următoarea, adica isc(t 0)  is (t 0) ,
obţinem I pm sin(    sc )  C  I m sin(    ) din această relaţie obţinem că
C  I m sin(    )  I pm sin(    sc ) . Adică I m este valoarea de amplitudine a curentului în regim normal de
Um
funcţionare: I m 
3  Z
 defazajul dintre curent şi tensiune în regim normal de funcţionare. După substituirea constantei C în relaţia
curentului de scurtcircuit vom obţine:
 t

 

isc  I pm sin(   t   sc )  I m sin(    )  I pm sin(    sc )  e Ta
.
Analiza ecuaţiei primite atată, că în decursul procesului tanzitoriu curentul de s.c. are două componente:
-curentul sinusoidal forţat , numit în calculele practice componenta periodică a curentului de s.c. ( i p )
-curentul aperiodic liber, ce amortizează exponenţial şi se numeşte componenta aperiodică a curentului de s.c. (
ia )
Variaţia în timp a curentului de s.c. şi a componentelor acestuia pentru  sc  90  şi   0  este reprezentată în
figura de mai jos:

Mărimea componentei periodice a curentului de s.c. este determinată de tensiunea sursei de alimentare şi de
U
impedanţa circuitului în s.c. Valoarea eficace a acestui curent se determină cu relaţia: I p  I ;; 
3  Z sc
Valoarea iniţială a componentei periodice a curentului de s.c. poate să varieze de la zero la I pm în dependenţă
de momentul s.c. (  ) şi defazajul  sc . Dacă se împlineşte condiţia    sc  90  , atunci I p 0  I pm .
Deoarece în reţelele de înaltă tensiune  sc  90  , valoarea iniţială a componentei periodice va fi maximă în caz,
dacă   0 ori 180 , adică cînd s.c. are loc la trecerea tensiunii prin zero.
Valoarea iniţială a componentei aperiodice a curentului de s.c. se determină reeşind din condiţia: valoarea
curentului în momentul iniţial al s.c. este egală cu valoarea cu valoarea curentului în momentul anterior
defectului isc0  i p 0  ia 0  is 0 de unde ia 0  is 0  i p 0 Este evident faptul, că componenta aperiodică va avea
valoare iniţială maximă dacă:
s.c. are loc în momentul trecerii prin zero
curentul de sarcină în momentul anterior defectului este egal cu zero
În acest caz ia 0   I pm Dacă în momentul s.c. i p  i s atunci componenta aperiodică nu apare. În circuit imediat
se stabileşte un regim permanent de s.c.
Durata procesului tranzitoriu este determinată de durata armonizării componentei aperiodice a curentului de s.c.
Valoarea maximă instantanee a curentului total de s.c. se numeşte curent de şoc ( iş ) Mărimea acestui curent,
egală cu suma componetelor periodice şi aperiodice, la fel depinde de monentul în care în care are loc s.c.
curentul de şoc va avea valoarea maximă, dacă U (t 0)  0 şi i s ( t  0 )  0 Acestea sunt condiţiile cele mai
nefavorafile de s.c.
35. a. Procesul tranzitoriu la un scurt circuit alimentat la un generartor fara regulator automat de
tensiune R.A.T.
Tensiunea la bornele generatorului fara reglare automata a tensiunii in caz de s.c. in retea se micsoreaza treptat
in timp. Aceasta micsorare este cauzata de actiunea de demagnetizare a reactiei statorice la parcurgerea
statorului de curentii mari de s.c.
Micsorarea tensiunii la rindul sau aduce la o micsorare a amplitudinii componentei periodice a curentului de SC
de la valoare sa maxima. 𝑖𝑝0 = 𝐼𝑝0 ∗ √2 = 𝐼𝑝𝑚 in momentul initial de timp pina la valorea minima in regim
pemantent de SC 𝐼∞ = √2.
Variatia in timp a curentului de SC si a componentelor acestuia in cazul examinariii pentru α=0 si φ SC=900. Asa
dar generatorul nu este ekipat cu reglare autoimata a tensiuni, valoare componentei periodice a curentului
permanent in regim de SC (𝐼∞ ) este mai mica decit valoare ei initiala (𝐼𝑝0 )
Vom analiza cum se determina valorile eficace ale curentului total de SC si ale componentelor acestora in caz
examinat.
Valoare eficace a curentuli de SC pentru orice moment de timp t(ISC.t) conventional se considera egala cu
valoarea medie patratica a acestea curent in cadrul careea este pozitionat momentul de timp t. daca este
cunoscuta dependent de ISC=f(t) atunci valoare eficace a curentului in momentuul de timp t
𝑇
𝑡+
2
1 2
𝐼𝑆𝐶 𝑡 = √ ∫ 𝑖𝑆𝐶 𝑑𝑡
𝑇
𝑇
𝑡−
2

Depedenta iSC=f(t) in caz general este foarte

complicata.
De aceea , pentru simpilificarea calculului ISCtse
admaite, ca in decursul perioadei de tjmp examinate
ampplitudinea componentei periodice si componenta
aperiodica a curentului de s.c. nu-si schimba vaiorile
si ramin egale cu valoriie lor inmomentul de timp
examinat t (amplitudinea componentei periodica se
determina dupa infasuratoare). In acest caz valoarea
eficace a componentei periodice a curentului pentru
momentul de timp t se determina cu relatia:
𝐼𝑝𝑚𝑡
𝐼𝑝𝑡 = ,
√2
Iar valoarea eficace a componentei aperiodice este egala cu valoarea instantanee a acestea in momentul de timp
examinat t, adica Ist=Iat.
Atunci valoarea eficace a curentului total de SC in momentul de timp t

𝐼𝑆𝐶.𝑡 = √𝐼𝑝𝑡 2 +𝐼𝑎𝑡 2

Parametrii care caracterizeaza generatorul in momentul producerii defectelor t=0 se numesc supratranzitorii:
𝑋𝑑,, 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑟𝑒𝑎𝑐𝑡𝑎𝑛𝑡𝑎 𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎𝑡𝑟𝑎𝑛𝑧𝑖𝑡𝑜𝑖𝑒 𝑙𝑜𝑛𝑔𝑖𝑡𝑢𝑑𝑖𝑛𝑎𝑙𝑎
𝐸𝑞 ,, 𝑡𝑒𝑛𝑠𝑖𝑢𝑛𝑒𝑎 𝑒𝑙𝑒𝑐𝑡𝑟𝑜𝑚𝑜𝑡𝑜𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎𝑡𝑟𝑎𝑛𝑧𝑖𝑡𝑜𝑖𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑒𝑐𝑡𝑎𝑡𝑎 𝑖𝑛 𝑠𝑝𝑎𝑡𝑒𝑙𝑒 𝑟𝑒𝑎𝑐𝑡𝑛𝑡𝑒𝑖 𝑋𝑑,,
I// este curentul supratranzitoriu de SC:
//
𝐼𝑝𝑚 𝐸 //
𝐼 = 𝐼𝑝0 = =
√2 𝑋Σ

Actiunea componentei aperiodice se manifesta numai in perioada initiala procesului tranzitoriu. In retelele si
instalatiile de inalta tensiune ea dispare practic peste 0,1...0,3 s , iar in instalajiile de joasa tensiune ea practice
este neobservata
Durata procesului tranzitoriu la generatoarele modern constiruie cel mult 3...5 s. Ca si in cazul alimentarii SC
de la o sursa de putere infinita (amplitudinea tensiunii este consta) curentul total de SC in rele de inalta
tensiune va avea valoare o valoare maxima peste aproximativ 0.01 s de la momontul producerii defectului.
La determinarea curentului de soc is conventional se considera amplitudinea componentei periodice nusi
schimba valoarea pina la momentul examinat de timp 0.01 s si este egala cu Ipm se ia in consideratie numai
amortizarea componentei aperiodice valoarea maxima a careea in momentul t=0 se considera deasemnia egala
cu Ipm luind in consideratie ipotezlele simplificatoare acceptate obtinem
0.01 0.01
− −
𝑖𝑠 = 𝐼𝑝𝑚 + 𝐼𝑝𝑚 ∗ 𝑒 𝑇𝑎 = 𝐼𝑝𝑚 ∗ (1 + 𝑒 𝑇𝑎 ) = √2𝐼 ,, 𝐾𝑠
0.01
−
Unde Ks este coeficient de soc 𝐾𝑠 = 1 + 𝑒 𝑇𝑎

35. b. Procesele tranzitorii la un SC alimentat de la un generator cu reglare automata de tensiune . (cu

R.A.T)
Generatoarele de regula sint ekipate cu RAT menirea carora este de a mentine la bornele acestora tensiunile
nominale pentru toate regimurile de fuctionare.
In acest caz micsorarea tensiunii la un SC este compenstata de sporirea a curentul in infasurarea de excitatie.
Toate RAT functioneaza cu intirziere conditionata de inertia sistemelor de reglare si de inductivitate
considerabila a infasurarii de excitatie a generatorului. In rezultat actiunea RAT incepe sa manifeste peste un
interval de timp dupa producerea SC. Variatia in timp a curentului de SC si a componentelor acestuia in cazul
examinat pentru α=0 si φ=90
Regimul permanent de SC constituie un stadiu a procesului de SC cind toti curentii liberi aparuti in primul
moment au amortizat complect si au luat sfirsit procesul de majorare a curentului de excitatie sub actiunea in
RAT.
Asa dar RAT nu influentiaza asupra curentului de SC in primele perioade ale SC. Valorile initiale ala
componentelor periodica si aperiodica a curentului de SC Ip0si iao procesul de amprtiare a componentei
aperiodice si deci curentul de soc ramin acelasi ca si in cazul alimentarii de la un generator fara RAT.
Totodata in caz ca generatul este ekipat cu RAT curentu stabilizat de SC I∞ pentru acelasi conditii are valoare
mai mare decit atunci cind acesta nu este ekipat cu RAT sa introducem coeficientul
,,
𝐼 //
𝛽 =
𝐼∞
Atunci daca generatorul nu este ekipat cu RAT
𝛽 ,, > 1(𝐼 ,, > 𝐼∞ ),
Iar daca generatorul este ekipat cu RAT 𝛽 ,, > 1 sau 𝛽 ,, < 1 in dependent de indepartarea electrica a punctului
de SC.
Sa examinam curbele de variere in timp a valorii eficace a componenetei periodice a curentului de SC. Sa
examinam curbele de variere in timp a valorii eficace a componentei periodice a curentului de SC pentru
diferite indreprari ale locului de SC de la generator adica pentru diferite valori ale reactantei XSC de la generator

pina la locul de SC

SC la bornele generatorului XSC=0

RAT are o influienta neinsemnata fiindca in acesta caz predomina actiunea de demagnetizare a reactiei
statorice. Panta curvei 1 este mai putin abrupt si are un character mai lent decit panta curvei 2 dare si in acest
caz valoarea curentului se micsoreaza in timp.
SC dupa reactanta XSC
La majorarea indepartarii electrice a punctului de SC curba curentului mai intii amortizeaza pina la o valoare
minima iar apoi incepe sa sporeasca pina la o valoare finala stabilizata care poate sasi depaseasca valoarea
intiala a curentuli (de regual acesta are loc atunci cind reactanta XSC depaseste valoarea reactantei generatorului
Xd”de 4…6 ori)

SC intr-un punct indepartat electric

Daca indepartarea electrica a punctului de SC continua sa se majoreze curentul de SC se micsoreaza si SC intro
masura de ce in ce mai mica influentiaza asupra functionarii generatoruilui .

In calitate de punct indepartat de SC conventional este considerat un atare loc in retiaua electrica la un SC in
care curentul in generatoarelor central se modifica atit de neinsemnat incit poate fi neglijata varierea tensiunii
eletromotoare si a tensiunilor la bornele generatoarelor si pot fi considerate ca tensiune al or la bornele acestora
este constanta si este egala cu cea nominala de acea la un SC intr-un punct indepartat electric amplitudinea
componentei periodice a curentului de SC este egala cu valoarea ei de in regim permanent de SC
𝐼𝑝0 = 𝐼𝑝𝑡 = 𝐼∞
Caracterul de variatie a curentului in circuiot va fi acelasi ca si in caz de o alimentare de la o sursa de putere
infinita.

36. Calculul scurtcircuitelor. Determinarea curentului supratranzitoriu,a curentului de soc si a

curentului de s.c. trifazat pentru orice moment de timp al procesului tranzitoriu la un s.c. trifazat

Calculul s.c se efectueaza pentru rezolvarea practica a urmatoarelor probleme:

- dimensionarea aparatelor si coductoarelor si verificarea stabilitatii termice si lectodinamice a acestor la s.c
- proiectarea si ajustarea sistemelor de protectie prin relee si automatica
- alegerea metodelor si mijloacelor de reducere a curentilor de s.c
- analiza stabilitatii sistemelor electroenergetice
- determinarea conditiilor de functionare a consumatorilor in regimuri de avarie
- stabilirea influentei liniilor lectrice de transport asupra liniilor de telecomunicatii
- dimensionarea si verificarea instalatiilor de protectie prin legare la pamint
Calculele se efectueaza:
- la proiectarea SEE si SAEE
- la modificarea in schema de alimentare
- la inlocuirea aparatajului electric la centralele si statiile de transformare
Determinarea curentului supratranzitoriu,a curentului de soc si a curentului de s.c. trifazat pentru orice
moment de timp al procesului tranzitoriu la un s.c. trifazat

Daca sint cunoscute reactanta reazultanta a schemei in raport cu punctul de s.c si T.E.M. echivalenta, atunci
determinarea curentului suprntranziterin la un s.c. trifazat nu prezinta dificultati.
Daca reactanfa rezultanta este exprimata in unitati relative (u.r.),

''
Eech
atunci I po I  '' b
 I b unde E ''echb este T.E.M. a sursei echivalente in unitati relative ;
xrezb
x rezb -reactanja rezultantfi a schemei in u. r.,raportata la condi|iile de baza;
Sb
I b- curentul de baza, I b 
3 U b
Rezultatul calculului curentului supratranzitoriu de s.c. (I") eu relatie nu depinde de valoarea puterii de baza S b,
luata in mod arbitrar, fiindca la varierea acesteia variaza proportional atit I b,cit si x rezb
Ib Ub
La calcule aproximative I ''  ''
fiindca Eech b  E sursei 
''
E
X rezb U m.nom.sursei
''
Se considers E sursei  U m.nom.sursei si U b  U m.nom.k

Valoarea maxima instantanee a curentului total de s.c.(curentul de soc)

is  i Pt 0.01  iat 0.01  I pm
''
 I pm
''
 e 0.01/ Ta  I pm
''
(1  e 0.01/ Ta )  2 I po  K S
Unde K s este coeficientul de soc, K S  1  e 0.01/ Ta . Daca rrez  0, atunci Ta  ¥ si K S  2
Daca X rez  0, atunci Ta  0 si K S  1 Adica 1  K S  2 .
La calcule practice ale curentilor de s.c. in retelele de inalta tensiune, care an un caracter predominant inductiv, se
poate de acceptat K, = 1,8 , iar in caz de s.c. la barele generatoarelor K. = 1,9.
Valoarea maxima eficace a curentului total de s.c. se detennina ca un cutent mediu pfitratic:

I S  I Pt2 0.01  I at2 0.01  I Po

2
 iat2 0.01  I Po
2
 [( K s  1)  2  I Po ]2  I Po  1  2  ( K s  1) 2 ;

Determinarea curentului de scurtcircuit pentru orice moment de timp

Un calcul cu precizie a curentilor de s.c. pentru orice moment de timp este foarte complicat. De aceea, la
proiectarea si exploatarea S.E.E. §i S.A.E.E se utilizeazfi metode aproximative de determinare a curentilor de s.c,
care :
simplifies calculele;
micsoreaza volumul de lucru ;
permit a obfine valori sporite ale curentilor de s.c. (cu o rezervfi de aproxima tiv 10...15%).
Se utilizeaza doua metode aproximative de calcul al curentilor de s.c. :
metoda curbelor de calcul;
metoda curbelor de tip.
Vom examina mai intii prima din aceste metode.
Curbele de calcul prezinta dependente I pt  f ( X calc ) pentru difcrite
momente de timp ( de regulfi 0 ; 0,1 ; 0,2 ; 0,5 ; 1 ; 2 ; 4 ; ¥ s.). Pe axa absciselor este asa- numita reactanta de
calcul in u'.r. ( X calc ,) iar pe axa ordonatelor • valoarea
eficace a componentei periodice a curentului de s.c. in u.r. ( I Pt ).
Pentru a determina reactanta de calcul, reactanta rezultanta se exprinifi in unitati relative si se raporta la puterea
nominalfi totalfi a generatoarelor S nom  .

Daca reactanta Xrez este exprimata in unitati absolute (Ohm) si raportata la tensiunea U m.nom.K a
treptei de s.c, atunci:
S
X calcn  X rrez  2 nom 
U m.nom.K
Curentul de s.c. pentru un moment de timp stabilit se determina in felul urmator:
pe axa absciselor se determina punctul ce corespunde valorii Xcalc
din punctul acesta se traseaza o linie verticala pina la intersecfia cu curba, ce corespunde momentului de timp t;
deplasindu-ne pe orizontala la stinga pina la intersectia cu axa ordonatelor, vom citi pe ultima valoaiea relativa
a componentei periodice a curentului de s.c (Ipt) exprimata in cote-partii ale curentului nominal total al
generatoarelor, care alimenteaza s.c
In unitati absolute valoarea curentului Ipt se determina cu reltia:
I pt  I pt  I ''nom
'
unde I nom  este curentul nominal total al generatoarelor. raportat la tensiunea medie nomlnali a treptei, unde

are loc s.c.

S nom 
 
'
I nom
3  U m.nomK

In particular conform curbei pentru t  ¥ determina curentul stabilizat de s.c. Conform curbei pentru t=0 se
determina curentul supratranzitoriu I po (sau I’’). Se poate determina si curentul de soc. is  K s  2  I ' '
.Curbele de calcul sunt trasate pentru valori ale reactantei de calcul X calc  3. Daca X calc  3, punctual de s.c.
se considera indepartat electric. In acest caz se indepinesc conditiile de alimentare de la un system de putere
infinita si prin urmare;
Ib
I po  I pt  I ¥ ; I po  .
X rezb
Metoda curbelor tip este bazata pe utilizarea curbelor de variere in timp a rapoartelor eficace ale componentei
periodice a curentului de s.c. de la generatoare pentru momentul de timp dat Ipt si pentru momentul initial de
timp Ipo, pentru diferite indepartari electrice ale punctului de s.c. Indepartarea electrica se caracterizeza cu
raportul Ipo/I’nom, unde I’nom este curentul nominal al generatoarelor, raportat la tensiunea treptei de s.c.
Um.nom.k;
Pnom
I 'nom  .
3  U m.nom.k  cos  nom

37. Aplicarea metodei componentelor simetrice la calculul scurtcircuitelor nesimtrice .Schemele

echivalente pentru componentele simetrice de succesiune pozitiva, negativa si homopolara.

Pentru sc nesimetrice caracteristice doua moment :

-curentii in faze nu sunt egali ;
-defazajele dintre curenti si tensiuni in faze sunt diferite.
In sistemele electroenergetice si de alimentare cu energie electrica a intreprinderilor principalele
tipuri de sc. nesimetrice suint : sc. bifazat K(2) , sc.bifazat cu punere la pamint K(1,1)si sc. monofazat K(1).
O aniliza matematica riguroasa a sc. nesimetrice este complicate ,fiindca in cazurile acstea se formeaza un
cimp magnetc pulsant al rotorului,care cauzeaza aparitia unui spectru complet de armonici ale curentului
.Ecuatiile diferentiale care descriu procesul tranzitoriu au coeficientii ce variaza periodic si rezolvarea lor se
comlica considerabil. Mai simplu curentii si tensiunile la un sc. nesimetric pot fi determinate aplicind metoda
componentilor simetrici (MCS)
Esenta metodei consta in aceea ,ca orce sistem nesimetric trifazat de marimi(I,U,𝜓)poate fi intrun mod
deteminat descompus in trei sisteme simetrice :de segventa directa ,inversa, homopolara a fazelor.
Componentele acestea simetrice au o rezistenta si reactante proprii de secventa directa ,inversa ,si homopolara
si se supun legilor lui ohm si Kirchhoff.
Relatile de baza ale MCS sunt urmatoarele :
I KA  I KA1  I KA 2  I KA 0 ;
2
I KB  I KB1  I KB 2  I KB 0  I KA1  a  I KA 2  a  I KA 0 ;
2
I KC  I KC1  I KC 2  I KC 0  I KA1  a  I KA 2  a  I KA 0 ;
1 2
I KA1  ( I KA  a  I KB  a  I KC );
3
1 2
I KA2  ( I KA  a  I KB  a  I KC );
3
1
I KA0  ( I KA  I KB  I KC );
3
Unde a aste un inmultitor de faza (fazor)
Inmultirea orcarei vector la fazorul a aduce la o rotire acestia cu 1200in directia pozitiva de rotatie a
vectorilor,la a2-cu 2400in aceeas directive
Este evident ca sunt ca sunt sadisfacute relatiile :
a 2  a  1  0; a3  a j 2  1; a 4  a3  a  a.
De exemplu ,pentru un system nesimetric trifazat de curenti IA,IB,IC,sistemele de coponente simetrice au forma :
I KA1 I KA2

I KA0 I KA2 I KA2

I KC1 I KB1 I KB2 I KC2

Utilizarea MCS permite de areduce acculul curentilor si tensiunilor la un sc. Nesimetric la calculul acestor
marim pentru un sc. convetional trifazat. De aceea relatiile obtinute la analiza sc. Trifazat pot fi utilizate si
pentru analiza sc. nesimetrice . MCS a capatat o raspindire larga ca o matoda simpla , ilustrativa si sigura la
calculul diferitr regimuri nesimetrice.

Schemele echivalente pentru componentele simetrice de succesiune directa,inversa si homopolara.

Determinerea curentilor de s.c.nesimetric cit si acel trifazat incepe de la intocmiea schemelor echivalente.Care
sunt de secenta directa,inversa si homoplara pt s.c. cu punere la pamint. In asa circuie electrice legile lui Ohm
si Kirchhoff pot fi utilizatept fiecare din secvente independent si separate,iar valorile curentilor si tens.in faz se
pot determina prin metoda suprapunerii.Componentele nesimetrice pot fi descompuse in component
simetrice.Astfel pentru s.c bifazat K(2) I si U au compnente directa si inversa ,iar la monofazat si bifazat cu
punere la pamin:directa,inversa si homopolara.Reactantele se noteaza respective:x 1,x2,x0. Examinam schem
unui system elimentar care include un generator,untransf.si o linie electria la sfirsitul carea are loc un
s.c.nesimetric.

G T

W K(n)

Schema echivalenta de secventa directa se intocmeste ca si schema pt calcululs.c. trifazat.

EΣ X1G X1T X1W X1rez

Ik1 Ik1

Uk1 Uk1

Pentru schema de secventa directa este este characteristic ca inceputul este in punctual cu potential nul al
generator.iar sfirsit punct de s.c,la care este aplicata tensiunea de secv direct Uk1
In conform cu leg 2 kirchof : EΣ=jX1rez *I1+Uk1, de unde Uk1= EΣ-jX1rez*I1
Schema echiv.de secv invers consta din aceleas elemente ca sic ea de secv direct,deoarece caile de parc a
curentilor sun acelasi. E2=E0=0 Uk2=-jX2rez*I2.
Pe masura indepartarii de locul de s.c.tens.U2 cade dela Uk2 pina la 0.
X2G X2T X2W X2rez

Ik2 Ik2

Uk2 Uk2

Schema echivalenta de suces.homopol.se intocmeste incep cu loc de s.c.se tine cont de fapt ca curentii
homopolari parcurg toate trei faze si se reintorc prin pamint si neutral transf.legate la pamint.Particularitatile
schemei sunt:Inceputul este in neutral legat la pamint,sfirsit este in punct de s.c.Circuitul din stinga transf nu
este parcurs de curenti homopolari.
X0W
X0rez
Ik0
Ik0

Uk0
Uk0

Caracteristica de variere a tensiuni de diferite secvente pe masura indepartarii de locul de s.c.:

G T

W K(n)

EΣ
Uk1

Uk2

Uk0
 38. Curenții și tensiunile în locul scurtcircuitului monofazat. Diagramele fazoriale.
Schema de principiu în acest caz este prezentată în fig. 5.18.
X rez
A
I KA
B
C   
I KA I KB I KC

Figura 5.18

Pentru faza de referință putem scrie:

(1) (1)
U KA1  E A  j  X 1rez  I KA1 ;
(1) (1)
U KA2   j  X 2 rez  I KA2 ; (5.5)
(1) (1)
U KA   j  X 0 rez  I KA0

Condițiile limită
I KB  0; 


I KC  0;  (5.6)

U KA  0 
Transformăm sistemul (5.6) în conformitate cu (5.1) și (5.2):
1 (1)
3
(1)
(1)
I KA1 
2
 (1)
I KA  a  I KB  a  I KC   I KA ;
1 (1)
3

(1) 1 (1) 2 (1)
 (1)
I KA 2  I KA  a  I KB  a  I KC   I KA ;
3
1 (1)
3

(1) 1 (1) (1) (1)
I KA 2  I KA  I KB  I KC   I KA
3  1 (1)
3

(1) (1) (1) 1 (1)
Așadar I KA1  I KA 2  I KA0  I KA .
3
(1)
Tensiunea în faza A U KA  0 , adică
(1) (1) (1) (1) (1) (1) (1)
U KA  U KA1  U KA2  U KA0  E A  jX 1rez  I KA1  jX 2 rez  I KA2  jX 0 rez  I KA0 

 E A  jI KA1   X 1rez  X 2 rez  X 0 rez   0

(1)

Curentul de secvență pozitivă în faza de referință

 E A
I KA1 
j  X 1rez  X 0 rez  X 0 rez 
Modulul curentului total de scurtcircuit
3  E
(1)
I KA  3  I KA
(1)
1 
X 1 rez  X 2 rez  X 0 rez
Componentele simetrice ale tensiunilor în locul de s.c.
(1) (1)
U KA 2   j  X 2 rez  I KA1 ;
(1) (1)
U KA0   j  X 0 rez  I KA1 ;
(1) (1) (1) (1)
U KA  U KA1  U KA 2  U KA0  0
De unde
(1)
 (1) (1)

U KA1   U KA2  U KA0  j  I KA1  X 2 rez  X 0 rez 
(1)

Tensiunile de fază în locul de s.c.

(1) (1) (1) (1) (1) (1) (1)
U KB  U KB1  U KB 2  U KB 0  a 2 U KA1  a U KA 2  U KA0 
(1)

 a 2  jI KA1  X 2 rez  X 0 rez   a  jX 2 rez  I KA1  jX 0 rez  I KA1 
(1)
 (1)

 I KA1  jX 2 rez  a 2  a   jX 0 rez  a 2  1   I KA1  X 2 rez  a 2  a   X 0 rez  a 2  1

(1) (1)


În mod analogic U KC  jI KA1  X 2 rez a  a  X 0 rez  a  1 
(1) (1)
2

Diagramele fazoriale pentru curenți și tensiuni sunt prezentate în fig.5.19. și 5.20.

Diagrama fazorială pentru curenți este construită reieșind din condiția I KA1  I KA2  I KA0 :

Diagrama fazorială pentru tensiuni este construită reieșind din condiția: U KA1   U KA 2  U KA 0
(1)
 (1) (1)

39. Regula de echivalență a succesiunii pozitive. Schemele echivalente complexe pentru diferite tipuri de
scurtcircuit.
 Regula de echivalență a succesiunii pozitive.
Analizând expresiile obținute în prealabil pentru componentele curenților și tensiunilor de s.c. nesimetrice,
observăm că, curenții de secvență negativă și homopolară și tensiunile de diferite secvențe sunt proporționale cu
curentul de secvență pozitivă în locul s.c.
Prin urmare, problema calculului oricărui s.c. nesimetric constă, în primul rând, în determinarea curentului de
secvență pozitivă ( I K 1 ) în locul de s.c.
1 , I KA1 , I KA permite a exprima curentul de secvență pozitivă a fazei de referință
(1) (2) (1,1)
Structura expresiilor pentru I KA
pentru orice (n) tip de s.c. nesimetric în formă generală:
(1) E A
I KA1  (5.7) ,
jX 1 rez  j X ( n )
unde X ( n ) este reactanța suplimentară, valoarea căreia pentru fiecare din tipurile examinate de s.c. nesimetric
se determină cu reactanțele rezultante de secvență negativă și homopolară în raport cu punctul de s.c.
În afară de aceasta, curenții de fază în locul s.c. la fel sunt proporționali curentului de secvență pozitivă.
Modulul curentului de fază în locul s.c. pentru orice (n) tip de s.c. nesimetric în formă generală:
I K( n )  m( n )  I K( n1) (5.8)
unde m( n ) este coeficientul determinat din tab.5.1.

Tabelul 5.1

Tipul de s.c. X ( n ) m( n )
K (1) X 2 rez  X 0 rez 3

K (2) X 2 rez 3

X 2 rez  X 0 rez
X 2 rez  X 0 rez 3  1
X  X 0 rez 
2
K (1,1) X 2 rez  X 0 rez 2 rez

Înscrierea în formă generalizată a expresiei de calcul a curentului de secvență pozitivă pentru diferite tipuri de
s.c. nesimetrice (5.7) i-a permis profesorului N. Șcedrin în anul 1930 să formuleze următoarea teză.

Curentul de secvență pozitivă pentru orice tip de s.c. nesimetric poate fi determinat ca și curentul
la un s.c. trifazat într-un punct, îndepărtat de punctul real de s.c. în schema de secvență pozitivă printr-o
reactanță suplimentară X ( n ) . Valoarea aceste reactanțe nu depinde de parametrii schemei de secvență
pozitivă și pentru fiecare din tipurile de s.c. nesimetric se determină cu reactanțele rezultante de secvență
negativă și homopolară în raport cu punctul examinat de s.c.
Această teză poartă denumirea de regulă de echivalență a secvenței pozitive.

 Schemele echivalente complexe pentru diferite tipuri de scurtcircuit.

Pentru fiecare din tipurile examinate de s.c. nesimetric pot fi întocmite scheme echivalente complexe
ilustrative, din care ușor pot fi obținute relațiile dintre componentele simetrice ale curenților și tensiunilor.
Schemele echivalente de diferite secvențe convențional se prezintă prin dreptunghiuri, în interiorul cărora prin
litera Î se marchează începutul schemei, iar prin litera S – sfârșitul acesteia.
Schemele echivalente complexe, corespunzător pentru s.c. mono-, bi- și bifazat cu punere la pământ,
sunt prezentate în fig.5.21 a,b,c.

Tensiunile de diferite secvențe într-un oarecare punct al schemei trebuie să fie determinate în raport cu
începutul schemei pentru secvența corespunzătoare.
Schemele complexe îndeosebi sunt comode în caz de utilizare a modelelor și instalațiilor de calcul,
fiindcă în acest caz curenții și tensiunile de diferite secvențe pentru orice sector și punct al schemei pot fi
determinați prin măsurări directe.
40. Procesul tranzitoriu electromagnetic la conectarea la tensiune sinusoidală a elementelor cu capacitate
considerabilă (baterii de condensatoare, linii în cablu)
La conectarea la rețea a bateriilor de condensatoare (BC) și a liniilor în cablu (LEC) au loc șocuri
considerabile ale curentului de încărcare. În acest caz pe curentul de frecvență fundamentală se suprapune un
curent de înaltă frecvență al regimului tranzitoriu. Amplitudinea curentului total în regim tranzitoriu este mai
mică decât amplitudinea curentului de s.c., totodată ea poate atinge valori de câțiva kiloamperi, ceea ce este
periculos atât pentru rețele și aparatajul de comutație, cât și pentru BC.

Dacă examinăm o baterie de condensatoare conectate în stea sau în triunghi (fig.7.6 a,b), atunci schema
echivalentă pentru una din faze se prezintă în felul următor (fig.7.7).
Se știe că, curentul într-un atare circuit în regim tranzitoriu are două componente: periodic și liberă:
i  i '  i '' .

Mărimea componentei periodice se determină cu relația:

i  I m  sin t         I m  sin t      ,
'

unde Im este amplitudinea curentului periodic;

 - faza inițială a tensiunii;
 - defazajul dintre curent și tensiune.
În momentul inițial de timp mărimea acestea componente
i0'  I m  sin     .
 t

Mărimea componentei libere a curentului i  A  e , 
''

unde A este constanta de integrare;

 - constanta de amortizare a componentei libere a curentului,   r  C .
Constanta de integrare A se determină din condițiile inițiale (t=0).
În acest caz
i0''  A  e0  A .
t

În așa fel i  i e
'' ''
0
r C
.

Vom determina curentul i0'' .

i0  i0'  i0''

Figura 7.8
În momentul inițial pe condensator nu sunt sarcini și nu este tensiune, adică el parcă ar fi scurtcircuitat.
Um
Atunci i0  i0'  i0''   sin  .
r
Faza curentului total în momentul inițial coincide cu faza tensiunii 0  0 , fiindcă circuitul are un
caracter pur rezistiv.
În prealabil a fost determinat curentul
i0'  I m  sin     .
Atunci curentul aperiodic în momentul inițial
Um
i0''  i0  i0'   sin   I m  sin     ,
r
iar în caz general
U  
t t

i  i e
'' ''
0

  m  sin   I m  sin       e  .
 r 
Curentul aperiodic liber va avea valoare inițială maximă atunci, când i0'  0 și sin   1 , ceea ce
corespunde condiției sin      0 sau     0 și      2 , adică la conectarea în momentul
1  
r    
c  .
trecerii prin zero a componentei periodice a curentului și când adica
2
 Um
În acest caz
''
i0max  .
r
Expresia pentru curentul total poate fi înscrisă în forma:
U  
t
i  i  i  I m  sin t        m  sin   I m  sin       e 
' ''
.
 r 
Caracterul de variere a curentului total și a componentelor acestuia la conectarea condensatorului pentru

 este prezentat în fig.7.9.
2
Um
Vârful i0'' are același semn ca și tensiunea fiindcă i0''  .
r
Este necesar a menționa faptul, că durata de amortizare a curentului aperiodic este cu mult mai mică
decât o perioadă.
1
Într-adevăr, fiindcă r 
c
2
sau  r C    1, rezultă   T .
T
În alte cazuri, când i0  0 și sin   1 valoarea inițială a curentului aperiodic va fi mai mică, iar durata
'

amortizării acestuia – mai mare.

Figura 7.9
La conectarea la rețea a elementelor cu capacitate mare, pe acestea din urmă pot să apară și supratensiuni.
Amplitudinea acestor supratensiuni nu depășește valoarea dublă a tensiunii în regim permanent de funcționare.
41. Procesul tranzitoriu electromagnetic la deconectarea de la rețea a elementelor cu capacitate
considerabilă ( baterii de condensatoare, linii în cablu).
Vom analiza procesele tranzitorii la deconectarea bateriilor de condensatoare și a liniilor în cablu
(elemente cu capacitate mare).
Schema echivalentă pentru una din faze în cazul examinat este prezentată în fig.7.10.
Fiindcă se consideră că capacitatea C are valoare mare, rezistența r și inductivitatea L ale circuitului
practic nu influențează asupra defazajului dintre curent și tensiune. În așa fel vom considera că, până la
momentul deconectării, prin circuit parcurge un curent i ce este in avans în raport cu u cu un unghi π/2.

C – capacitatea unei faze a bateriei de condensatoare (BC) sau a liniei în cablu (LC);
L1 , L2 - inductivitățile elementelor din circuitul de până la elementul examinat (BC, LC);
C - capacitatea sumară a elementelor din circuitul de până la elementul examinat (BC, LC);

u – tensiunea sinusoidală aplicată, u  U m  sin t    .
Să presupunem, că la întinderea arcului electric în aparatul de comutație până la o oarecare lungime,
parcurgerea curentului se întrerupe și arcul se stinge.
Mai mult probabil că aceasta va avea loc în momentul trecerii curentului prin zero (momentul t0 din
fig.7.11)/
În acest caz pe capacitatea C va rămâne o sarcină Q și se va menține tensiunea U fm , care a fost la
momentul ruperii arcului electric.
Tensiunea între contactele ce se îndepărtează a aparatului de comutație începe să crească și în momentul
t1 devine egală cu 2U fm (fig.7.11).
Să admitem, că acest moment sub acțiunea unei atare tensiuni mari intervalul între contactele aparatului
de comutație se străpunge. Capacitatea C începe să se reîncarce, fiindcă tensiunea rețelei este pozitivă, iar
tensiunea pe această capacitate – negativa.
Procesul de reîncărcare a capacității C este însoțit de un proces de variere oscilatorie a tensiunii, fiindcă
curentul de reîncărcare parcurge prind inductivități și capacități
uc (t)  Um  cos   t  2 U m  cos 1  t
Axa oscilațiilor tensiunii este curba tensiunii de la rețea.
Frecvența oscilațiilor 1 , determinată de valorile inductivităților și capacităților, este mai mare decât
frecvența fundamentală 0 .
' ''
La străpungerea intervalului vor parcurge două componente ale curentului: forțată i0 și liberă i0 :
i  i '  i ''  U m    C  sin   t  2U m  1  C  sin 1  t .
Fiindcă 1  0 , amplitudinea componentei libere i  2  U m  1  C
''
este mai mare decât
amplitudinea componentei forțate.
Figura 7.11
 t  T1  , tensiunea va atinge valoare maximă
Peste o jumătate de perioadă a oscilațiilor libere  2 

 2 U m  . Fiindcă în acest interval de timp tensiunea rețelei nu dovedește să varieze considerabil, atunci
uc  Um  2 U m  3 U m .
Aproximativ în același moment de timp curentul total, care este determinat în fond de componenta
liberă, trece prin zero și arcul electric în arcul electric în aparatul de comutație poate să se stingă. Pe capacitatea
C în acest caz se va menține tensiunea 3  U m . În momentul de timp t2 tensiunea între contactele aparatului de
comutație devine egală cu 4  U fm .
Admitem că în acest moment intervalul iarăși se străpunge. La reîncărcarea capacității C tensiunea pe
aceasta din urmă poate să atingă valoarea 5  U fm ș.a.m.d.
Practic tensiunea maximă pe capacitate nu depășește valoarea 4  U fm din cauza descărcării capacității
C în timp de jumătate de perioadă a curentului liber și micșorării corespunzătoare a tensiunii.
42. Procesul tranzitoriu electromagnetic la conectarea la rețea a transformatorului la merg în gol.
Vom examina cazul conectării la rețea a unui transformator, înfășurarea secundară a căruia este
deschisă.
Pentru simplificare se consideră un transformator monofazat (fig.7.1).


i i0

r, L
~u

Figura 7.1
Tensiunea sinusoidală, aplicată la bornele înfășurării primare, este echilibrată de căderea de tensiune pe
rezistența r și de TEM pe inductivitatea L a acestei înfășurări:
d
W  i  r  U m  sin t    , (7.1)
dt
unde W este numărul de spire a înfășurării primare;
  fluxul magnetic în miezul transformatorului;
i  curentul în înfășurarea primară;
  faza tensiunii în momentul conectării (t=0).
În ecuația (7.1) se conțin două necunoscute: i și  . Vom exclude din ea curentul i .
Se știe, că fluxul total poate fi determinat în felul următor:
  W    L  i,
de unde rezultă
 W 
i  . (7.2)
L L
Dacă substituim curentul i din (7.1) cu relația (7.2) pentru aceasta din urmă, obținem
d W 
W r  U m  sin t    ,
dt L
d r U
sau W   r     m  sin t    . (7.3)
dt L W
Soluția ecuației diferențiale (7.3) constă din două componente:
   '   '' .
Atunci  este fluxul magnetic în regim stabilizat, iar  este fluxul aperiodic liber. Ambele
' ''

componente sunt funcții de timp.

Astfel, la conectarea transformatorului la rețea are loc un proces tranzitoriu, pe parcursul căruia fluxul
magnetic rezultant și componentele acestuia vor varia.
Componenta  ' variază sinusoidal și este defazată în urmă de tensiune cu un unghi  2 :
  
 '   m sin  t       m cos t   
 2
Componenta  a fluxului poate fi determinată din ecuația:
''

d  r ''
''
   0.
dt L
Soluția acestei ecuații:
t r
  t
  Ae  Ae ,
''  L

unde A este constanta de integrare, care se determină din condițiile inițiale (t  0) ;

L
  constanta de amortizare a componentei aperiodice a fluxului   .
r
r
 t
Atunci    m cos t     A  e L
.
Ținând cont de faptul că, în momentul inițial al conectării (t  0)   0, vom avea
0  m cos  A
de unde rezultă
A  m cos  .
În final
r
 t
   m cos t      m cos   e L
. (7.4)
Analiza expresiei obținute arată, că cel mai nefavorabil moment de conectare, la care are loc majorarea
considerabilă a fluxului magnetic, este acela când tensiunea trece prin zero (  0)
În acest caz mărimea fluxului va fi
r
 t
  m cos t  m  e L
.
Caracterul de variere a fluxului rezultant și a componentelor acestuia  0 este prezentat în fig.7.2.

Figura 7.2
 Dacă în miezul transformatorului există un flux de magnetism remanent r de același semn cu fluxul
aperiodic  '' , atunci valoarea de vârf a fluxului rezultant va fi și mai mare (fig.7.3).

Figura 7.3
Valorile curentului ce corespund acestui flux, pentru diferite momente de timp, pot fi determinate cu ajutorul
curbei de magnetizare   f (i ) .
În așa fel poate fi construită dependența curentului de timp i  f (t ) (fig.7.4).

Figura 7.4

Analiza curbei de variație a curentului de magnetizare în timp arată, că acest curent conține o
componentă aperiodică cu o valoare considerabilă ce amortizează relativ repede. De aceea curba are forma unor
semiunde ascuțite și aproape că este complet deplasată de o parte a axei absciselor.
 Oscilograma acestui curent la conectarea unui transformator cu miezul saturat este prezentată în fig.7.5.

Figura 7.5
Fluxul magnetic și curentul ating valori maxime aproximativ peste o semiperioadă după conectare.
Practica arată că, la conectarea unui transformator la mersi în gol, valoarea de vârf a curentului în mai
multe cazuri este mai mare de zeci de ori decât curentul în regim permanent de mersi în gol și poate chiar să fie
mai mare decât curentul în regim permanent de s.c.
În sistemele electroenergetice și de alimentare cu energie electrică este necesar a lua în considerație
curenții de conectare a transformatorului la mers în gol la ajustarea aparatajului protecției prin relee și
automatică pentru a evita cazuri de declanșare neprogramată a întreruptoarelor.
În baza analizei efectuate pot fi trase următoarele concluzii:
 la conectarea transformatoarelor important este procesul de variație a fluxului magnetic;
 caracterul procesului tranzitoriu depinde de momentul conectării și de existența unui flux de magnetism
remanent;
 apariția unor șocuri de curent la conectarea transformatoarelor se explică prin saturația miezului
magnetic;
 vârful de curent la conectarea transformatorului poate atinge valori ce depășesc de 6...8 ori valoarea de
amplitudine a curentului nominal al transformatorului si de 100 ori valoarea de amplitudine a curentului de
magnetizare în regim permanent de funcționare;
 cele mai mari șocuri de curent au loc în cazul, când există un flux de magnetism remanent, semnul
căruia coincide cu semnul fluxului aperiodic  '' .
43. Compensarea puterii reactive in cuptoare cu creuzet si in cuptoare cu arc electric
50. Surse de curent operativ