Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Articolul 18
(1) Oficiul sprijin prevenire şi protecţie, structură subordonată nemijlocit Corpului de control şi inspecţie,
asigură organizarea şi desfăşurarea activităţii în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, pentru structurile
centrale, cu excepţia Statului Major al Apărării, Departamentului pentru armamente, Direcţiei generale de
informaţii a apărării şi Direcţiei domenii şi infrastructuri, precum şi pentru structurile subordonate nemijlocit
ministrului apărării naţionale, care nu au funcţii distincte în statele de organizare.
(2) Structurile aflate în aria de responsabilitate a Oficiului sprijin prevenire şi protecţie, care nu au funcţii
distincte în statele de organizare, desemnează o persoană care să asigure legătura cu acesta.
(3) Structurile centrale şi cele subordonate ministrului apărării naţionale, care au în stat servicii interne de
prevenire şi protecţie, pot apela la Oficiul sprijin prevenire şi protecţie pentru consiliere şi sprijin de specialitate.
(4) Pentru structurile subordonate structurilor centrale, care nu au funcţii distincte în statele de organizare,
serviciul intern de prevenire şi protecţie se asigură prin grija unităţii/marii unităţi care le asigură administrativ, din
garnizoana în care sunt dislocate.
Articolul 19
Structurile centrale exceptate la art. 18, Oficiul sprijin prevenire şi protecţie, statele majore ale categoriilor
de forţe ale armatei, comandamentele de arme/forţe/sprijin şi de divizii, reprezintă autorităţile competente în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, similare cu Inspectoratele Teritoriale de Muncă din Ministerul Muncii şi
Justiţiei Sociale, pentru unităţile militare aflate în subordine/coordonare/arie de responsabilitate.
Articolul 20
(1) Activitatea de securitate şi sănătate în muncă în unităţile militare este organizată de către
comandanţii/şefii acestora, astfel:
a) la structurile centrale exceptate la art. 18, statele majore ale categoriilor de forţe ale armatei,
comandamentele de arme/forţe/sprijin, de divizie/similare şi brigăzi/baze/similare prin servicii interne de
prevenire şi protecţie;
(2) Unităţile militare de nivel batalion/similar, care nu intră în componenţa brigăzilor şi nu dispun de
personal cu pregătire de nivel superior în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, pot solicita consiliere şi sprijin
de specialitate pentru îndeplinirea atribuţiilor şi responsabilităţilor ce necesită acest nivel de pregătire la eşalonul
ierarhic superior.
(3) Structurile care nu au în statele de organizare funcţii distincte în domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă, cu excepţia celor prevăzute la art. 18 alin. (1), pot externaliza serviciul intern de prevenire şi protecţie în
baza unor protocoale încheiate cu unităţi/mari unităţi din garnizoana de dislocare la pace, conform procedurilor
prevăzute într-o dispoziţie a şefului Corpului de control şi inspecţie.
Articolul 21
(1) Serviciul intern de prevenire şi protecţie este o structură specializată care poate fi de nivel
compartiment/birou/secţie/serviciu/oficiu, cu atribuţii privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de securitate şi
sănătate în muncă.
(2) Denumirea şi compunerea structurii specializate sunt stabilite prin statul de organizare al fiecărei
structuri militare, avându-se în vedere riscurile, dimensiunea acesteia, distribuţia personalului, precum şi
complexitatea activităţilor desfăşurate, astfel:
(3) La nivel regiment/batalion/similar prin statul de organizare trebuie să existe minimum o funcţie.
Articolul 22
(1) Serviciul intern de prevenire şi protecţie menţionat la art. 20 alin. (1) lit. a) se subordonează nemijlocit
comandantului/şefului unităţii militare şi desfăşoară numai activităţi de securitate şi sănătate în muncă şi cel mult
activităţi complementare.
(2) Responsabilul cu securitatea şi sănătatea în muncă menţionat la art. 20 alin. (1) lit. b) se subordonează
nemijlocit comandantului/şefului unităţii militare şi desfăşoară numai activităţi de securitate şi sănătate în muncă şi
cel mult activităţi complementare de protecţie a mediului.
(3) Pentru cazurile în care responsabilul cu securitatea şi sănătatea în muncă absentează din unitate din
motive întemeiate - concediu de odihnă, concediu medical, permisii, etc. - se nominalizează în ordinul de zi pe
unitate un înlocuitor al acestuia.
Articolul 23
Personalul din compunerea serviciului intern de prevenire şi protecţie menţionat la art. 20 alin. (1) lit. a)
trebuie să îndeplinească cerinţele minime de pregătire prevăzute de dispoziţiile art. 49 din Normele metodologice.
Articolul 24
Şefii serviciilor interne de prevenire şi protecţie se numesc din rândul personalului militar/civil şi trebuie să
îndeplinească cerinţe minime de pregătire prevăzute de dispoziţiile art. 50 din Normele metodologice.
Articolul 25
Articolul 26
(3) Prin excepţie, pentru locurile de muncă în care instrucţiunile în vigoare limitează accesul personalului
menţionat la alin. (2), răspunderea privind îndeplinirea măsurilor de prevenire şi protecţie revine
comandantului/şefului unităţii militare.
Articolul 27
*1) Ordinul ministrului apărării naționale nr. M.S. 156/2017 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, fiind clasificat potrivit legii.
(2) Pe linia desfășurării activității specifice, Corpul de control și inspecție are următoarele atribuții și
responsabilități:
b) elaborează materiale de analiză și sinteză pentru informarea conducerii Ministerului Apărării Naționale și
propune măsuri concrete pentru diminuarea sau eliminarea premiselor de accidentare și îmbolnăvire profesională,
pe baza rapoartelor primite de la structurile centrale, statele majore ale categoriilor de forțe ale armatei,
comandamentele de arme/forțe/sprijin și structurile subordonate ministrului apărării naționale;
c) organizează, după caz, în funcție de nevoile armatei, convocări de pregătire a personalului cu atribuții
privind securitatea și sănătatea în muncă de la diferite eșaloane ale armatei;
d) organizează conferința anuală de specialitate cu durata de 3-5 zile cu serviciile interne de prevenire și
protecție de la structurile centrale, structurile subordonate nemijlocit ministrului apărării naționale, Oficiul sprijin
prevenire și protecție, statele majore ale categoriilor de forțe ale armatei, comandamentele de arme/forțe/sprijin și
de divizie;
e) cercetează accidentele colective generate de unele evenimente deosebite, precum avariile sau exploziile
produse în unitățile militare;
g) ține evidența acordării avizelor privind dosarele de cercetare a evenimentelor, conform modelului
prezentat în anexa nr. 2;
i) analizează cauzele producerii accidentelor de muncă și îmbolnăvirilor profesionale și inițiază măsuri pentru
prevenirea unor evenimente similare ori de câte ori este cazul;
j) avizează documentațiile cu caracter tehnic de informare și instruire în domeniul securității și sănătății în
muncă elaborate de către structurile militare;
m) dispune oprirea parțială sau totală a activității sau a funcționării echipamentelor de muncă din unitățile
militare atunci când constată că nu sunt respectate reglementările de securitate și sănătate în muncă, ordinele și
dispozițiile pe această linie, întocmește în acest sens procesul- verbal de constatare și oprire parțială/totală a
activității, conform anexei nr. 3 și menționează sistarea în certificatul constatator;
n) elaborează și înaintează ministrului apărării naționale, pentru aprobare, "Informarea privind desfășurarea
activității de securitate și sănătate în muncă în anul...", având conținutul prezentat în anexa nr. 4, în conformitate cu
prevederile art. 172;
o) acordă avize de specialitate pentru încadrarea cadrelor militare în funcții cu atribuții în domeniul
securității și sănătății în muncă, conform prevederilor legale;
(3) Atribuțiile se completează și cu alte prevederi specifice domeniului securitate și sănătate în muncă,
prevăzute de legislația națională.
Articolul 28
(1) Oficiul sprijin prevenire și protecție are următoarele atribuții și responsabilități specifice pentru
structurile aflate în aria sa de responsabilitate:
c) elaborează precizări suplimentare privind măsurile de securitate și sănătate în muncă specifice, ținând
seama de particularitățile activităților fiecărei structuri, precum și ale locurilor de muncă/posturilor de lucru;
d) verifică însușirea și aplicarea, de către tot personalul, a măsurilor prevăzute în planurile de prevenire și
protecție, a precizărilor suplimentare privind măsurile de securitate și sănătate în muncă specifice, precum și a
atribuțiilor și responsabilităților ce îi revin în domeniul securității și sănătății în muncă stabilite prin fișa postului;
e) elaborează tematicile pentru toate fazele de instruire, stabilește, în scris, periodicitatea instruirii adecvate
pentru fiecare loc de muncă în precizările suplimentare privind măsurile de securitate și sănătate în muncă
specifice, asigură instruirea personalului în domeniul securității și sănătății în muncă;
i) stabilește zonele care necesită semnalizare de securitate și sănătate în muncă, stabilește tipul de
semnalizare necesar și amplasarea conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 971/2006 privind cerințele minime
pentru semnalizarea de securitate și/sau sănătate la locul de muncă, cu modificările și completările ulterioare;
j) ține evidența meseriilor și a profesiilor prevăzute de legislația specifică, pentru care este necesară
autorizarea exercitării lor;
k) ține evidența posturilor de lucru care necesită examene medicale suplimentare și care, la recomandarea
medicului de medicina muncii, necesită testarea aptitudinilor și/sau control psihologic periodic;
o) ține evidența echipamentelor de muncă și urmărește ca verificările periodice și, dacă este cazul,
încercările periodice ale echipamentelor de muncă să fie efectuate de persoane competente, conform prevederilor
legislației în vigoare;
p) identifică echipamentele individuale de protecție necesare pentru posturile de lucru din unitate și
întocmește necesarul de dotare a personalului cu echipament individual de protecție, conform prevederilor
legislației în vigoare;
r) analizează propunerile, sesizările, reclamațiile și cererile personalului militar și civil cu privire la condițiile
de lucru, modul de cercetare a accidentelor de muncă și a celorlalte aspecte legate de activitatea de securitate și
sănătate în muncă;
s) cercetează evenimentele care au produs incapacitate temporară de muncă, invaliditate evidentă sau
confirmată, deces, accidente colective, incidente periculoase și situații cu persoane date dispărute;
x) elaborează materiale de analiză și sinteză pentru informarea șefului Corpului de control și inspecție și
propune măsuri concrete pentru diminuarea sau eliminarea premiselor de accidentare și îmbolnăvire profesională
la structurile militare aflate în aria sa de responsabilitate;
y) controlează respectarea legislației privind supravegherea sănătății personalului, modul de organizare a
activității de acordare a primului ajutor în caz de accidentare, precum și dotarea echipelor de salvatori, pentru
situațiile prevăzute de lege sau impuse de specificul unității;
Articolul 29
Persoana de legătură menționată la art. 18 alin. (2), de la nivelul structurilor centrale și subordonate
nemijlocit ministrului apărării naționale, are următoarele atribuții și responsabilități:
a) asigură legătura cu Oficiul sprijin prevenire și protecție pe linia securității și sănătății în muncă;
Articolul 30
Structurile centrale exceptate la art. 18, statele majore ale categoriilor de forțe ale armatei,
comandamentele de arme/forțe/sprijin și de divizie, precum și structurile de nivel brigadă/bază/similar au
următoarele atribuții comune:
c) controlează modul de aplicare a legislației naționale și a celorlalte acte normative de securitate și sănătate
în muncă specifice în unitățile militare subordonate sau aflate în coordonare;
d) elaborează materiale de analiză și sinteză pentru informarea conducerii structurii proprii și propune
măsuri concrete pentru diminuarea sau eliminarea premiselor de accidentare și îmbolnăvire profesională, pe baza
rapoartelor primite de la unitățile militare subordonate sau aflate în coordonare;
g) dispun oprirea parțială sau totală a activității sau a funcționării echipamentelor de muncă din unitățile
militare, atunci când constată că nu sunt respectate reglementările de securitate și sănătate în muncă, ordinele și
dispozițiile pe această linie. În acest sens, întocmesc procesul-verbal de constatare și oprire parțială/totală a
activității și menționează sistarea în certificatul constatator;
h) colaborează cu serviciul medical pentru cunoașterea stării de sănătate a personalului și a situației
îmbolnăvirilor profesionale;
i) verifică, la schimbarea condițiilor de muncă sau la schimbarea legislației în domeniu, pe baza măsurărilor
efectuate de către organismele sau laboratoarele abilitate, nivelul de încadrare a noxelor în limitele de nocivitate
admise pentru locurile de muncă și propune măsuri tehnice și organizatorice de reducere a acestora acolo unde
este cazul;
l) elaborează precizări suplimentare privind măsurile de securitate și sănătate în muncă specifice pentru
structura proprie;
Articolul 31
(1) Structurile centrale exceptate la art. 18, statele majore ale categoriilor de forțe ale armatei,
comandamentele de arme/forțe/sprijin și de divizie au următoarele atribuții specifice:
a) analizează propunerile, sesizările, reclamațiile și cererile personalului militar și civil cu privire la condițiile
de lucru, modul de cercetare a accidentelor de muncă și a celorlalte aspecte legate de activitatea de securitate și
sănătate în muncă și adoptă pentru rezolvarea acestora soluțiile legale;
b) organizează, anual, convocări de pregătire, cu durata de 2-4 zile, cu serviciile interne de prevenire și
protecție/responsabilii cu securitatea și sănătatea în muncă din unitățile subordonate sau aflate în coordonare, pe
baza unei tematici avizate anterior de către Corpul de control și inspecție;
d) cercetează evenimentele care au produs invaliditate evidentă sau confirmată, deces, accidente colective,
incidente periculoase și situații cu persoane date dispărute din structurile subordonate sau aflate în coordonare;
(2) Atribuțiile se completează și cu alte prevederi specifice domeniului securitate și sănătate în muncă,
prevăzute de legislația națională.
Articolul 32
Articolul 33
Responsabilul cu securitatea și sănătatea în muncă din unitățile militare are, în principal, următoarele
atribuții specifice:
a) elaborează precizări suplimentare privind măsurile de securitate și sănătate în muncă specifice pentru
structura proprie;
b) elaborează tematicile pentru toate fazele de instruire și stabilește periodicitatea instruirii adecvate
pentru fiecare loc de muncă din structura proprie;
d) întocmește planul de acțiune în caz de pericol grav și iminent pentru structura proprie;
e) verifică însușirea și aplicarea, de către întregul personal, a măsurilor prevăzute în planul de prevenire și
protecție, a precizărilor suplimentare privind măsurile de securitate și sănătate în muncă specifice, precum și a
atribuțiilor și responsabilităților ce îi revin în domeniul securității și sănătății în muncă stabilite prin fișa postului;
h) ține evidența meseriilor și a profesiilor prevăzute de legislația specifică, pentru care este necesară
autorizarea exercitării lor;
i) ține evidența posturilor de lucru care necesită examene medicale suplimentare și care, la recomandarea
medicului de medicina muncii, necesită testarea aptitudinilor și/sau control psihologic periodic;
l) ține evidența echipamentelor de muncă și urmărește ca verificările periodice și, dacă este cazul,
încercările periodice ale echipamentelor de muncă să fie efectuate de persoane competente;
m) identifică echipamentele individuale de protecție necesare pentru posturile de lucru din unitate și
întocmește necesarul de dotare a personalului cu echipament individual de protecție, conform prevederilor legale;
n) urmărește întreținerea, manipularea și depozitarea adecvată a echipamentelor individuale de protecție și
înlocuirea lor la termenele stabilite;
o) cercetează evenimentele care au produs incapacitate temporară de muncă și ține evidența accidentelor
de muncă și incidentelor periculoase;
q) propune sistarea activității în cazul în care se constată abateri de la respectarea prevederilor legale în
domeniul securității și sănătății în muncă și transmite procesul-verbal de constatare și oprire parțială/totală a
activității la eșalonul care a eliberat certificatul constatator, în vederea înscrierii sistării;
r) controlează lunar sau ori de câte ori este nevoie locurile de muncă din unitate, raportează
comandantului/șefului, în scris, deficiențele constatate în timpul controalelor și propune măsuri de remediere a
deficiențelor;
t) verifică, la schimbarea condițiilor de muncă sau la schimbarea legislației în domeniu, pe baza măsurărilor
efectuate de către organismele sau laboratoarele abilitate, nivelul de încadrare a noxelor în limitele de nocivitate
admise pentru locurile de muncă și propune măsuri tehnice și organizatorice de reducere a acestora acolo unde
este cazul;
Articolul 34
(1) În situația în care în aceeași cazarmă/loc de dispunere/loc de muncă își desfășoară activitatea personal
din mai multe unități militare care au sau nu relații de subordonare, comandanții/șefii acestora au obligațiile
prevăzute la art. 7 alin. (5) din Legea nr. 319/2006, cu modificările ulterioare.
(2) Comandantul/șeful unității militare instruiește personalul propriu participant la activitățile specifice, iar
comandantul/șeful unității militare care organizează activitatea execută instruirea pentru activitatea respectivă.
Secţiunea a 4-a Obligațiile personalului pentru realizarea măsurilor de securitate și sănătate în muncă
Articolul 36
Personalul militar și civil își desfășoară activitatea conform prevederilor art. 22 din Legea nr. 319/2006, cu
modificările ulterioare.
Articolul 37
(1) Personalul are obligațiile prevăzute la art. 23 din Legea nr. 319/2006, cu modificările ulterioare.
(2) Obligațiile prevăzute la alin. (1) se aplică, după caz, și celorlalți participanți la procesul de muncă, potrivit
activităților pe care aceștia le desfășoară.
Articolul 38
Articolul 39
(1) Membrii comitetului de securitate și sănătate în muncă se nominalizează prin ordin de zi pe unitate, iar
componența comitetului se stabilește conform prevederilor art. 58 din Normele metodologice.
(2) Președintele comitetului de securitate și sănătate în muncă este locțiitorul comandantului/șefului unității
militare, iar secretarul comitetului de securitate și sănătate în muncă este inspectorul în domeniul securității și
sănătății în muncă/responsabilul cu securitatea și sănătatea în muncă.
Articolul 40
Articolul 41
(1) Președintele comitetului de securitate și sănătate în muncă prezintă, cel puțin o dată pe an, comitetului
de securitate și sănătate în muncă un raport scris, întocmit de șeful serviciului intern de prevenire și
protecție/responsabilul cu securitatea și sănătatea în muncă, care cuprinde situația securității și sănătății în muncă,
acțiunile care au fost întreprinse și eficiența acestora în anul încheiat, precum și propunerile pentru planul de
prevenire și protecție ce urmează să se realizeze în anul următor.
(2) La fiecare întrunire, secretarul comitetului de securitate și sănătate în muncă încheie un proces-verbal
care va fi semnat de către toți membrii comitetului.
Articolul 42
Comitetul de securitate și sănătate în muncă își desfășoară activitatea în baza atribuțiilor stabilite
potrivit art. 67 din Normele metodologice, atribuții ce sunt cuprinse, în mod obligatoriu, în Regulamentul de
funcționare propriu.
Articolul 43
(1) La întrunirile comitetului de securitate și sănătate în muncă participă reprezentanți ai personalului militar
și civil, conform art. 60 din Normele metodologice.
(2) La întrunirile comitetului de securitate și sănătate în muncă poate participa și personalul prevăzut la art.
20 alin. (1) lit. a), pentru unitățile direct subordonate sau aflate în coordonare.
Articolul 44
(1) Comandantul/șeful unității militare are obligația să asigure întrunirea comitetului de securitate și
sănătate în muncă cel puțin o dată pe trimestru și ori de câte ori este necesar.
(2) Ordinea de zi a fiecărei întruniri este stabilită de către președinte și secretar, cu consultarea
reprezentanților personalului, și este transmisă membrilor comitetului de securitate și sănătate în muncă și
eșalonului superior cu cel puțin 5 zile lucrătoare înaintea datei stabilite pentru întrunirea comitetului.
(3) Secretarul comitetului de securitate și sănătate în muncă ia măsuri pentru transmiterea la eșalonul
superior, în termen de 10 zile lucrătoare de la data întrunirii, a unei copii a procesului-verbal încheiat.
(4) Secretarul comitetului de securitate și sănătate în muncă va afișa la loc vizibil copii ale procesului-verbal
încheiat.
Secţiunea 1 Generalități
Articolul 45
Pregătirea și instruirea personalului din Ministerul Apărării Naționale în domeniul securității și sănătății în
muncă sunt părți componente ale pregătirii profesionale, care au ca scop însușirea cunoștințelor și formarea
deprinderilor în domeniul securității și sănătății în muncă și se face potrivit cap. V din Normele metodologice.
Articolul 46
Costul pregătirii și instruirii/perfecționării personalului se suportă de unitatea militară din care provine
acesta.
Articolul 47
(1) Pentru personalul din cadrul forțelor armate care participă la misiuni și operații în afara teritoriului
statului român, instruirea se efectuează și se consemnează în Fișa de instruire individuală privind securitatea și
sănătatea în muncă, conform modelului prezentat în anexa nr. 6, de către responsabilul cu securitatea și sănătatea
în muncă din cadrul structurii participante, conform precizărilor suplimentare privind măsurile de securitate și
sănătate în muncă specifice.
(2) Pentru personalul din cadrul forțelor armate care participă la misiuni și operații în afara teritoriului
statului român și căruia nu i se poate efectua instruirea în zona de operații, structura care organizează selecția
acestuia are obligația efectuării instruirii pe timpul programului de pregătire sau înainte de dislocare, după caz, care
se consemnează în Fișa de instruire individuală privind securitatea și sănătatea în muncă.
Articolul 48
(1) Pentru persoanele care nu fac parte din personalul unității, aflate în unitatea militară cu aprobarea
comandantului/șefului, se stabilesc reguli, măsuri de instruire și însoțire a acestora în unitate.
(2) Pentru personalul aparținând operatorilor economici care desfășoară activități de prestări servicii într-o
unitate militară, comandantul/șeful unității militare beneficiare a serviciilor ia măsuri de asigurare a unei instruiri
suplimentare privind activitățile, riscurile, măsurile și activitățile de prevenire și protecție specifice unității.
(4) Instruirea prevăzută la alin. (1), (2) și (3) se consemnează în fișa de instruire colectivă, conform modelului
prezentat în anexa nr. 7.
(5) Personalul din serviciile interne de prevenire și protecție/inspectorul în domeniul securității și sănătății în
muncă, care execută controlul aplicării legislației referitoare la securitatea și sănătatea în muncă, în unitățile
militare subordonate/aflate în coordonare, este însoțit de către un reprezentant desemnat de către
comandantul/șeful unității militare, fără a se întocmi fișă de instruire.
Articolul 49
c) la pierderea sau deteriorarea fișei inițiale, cu aprobarea comandantului și în baza unei note explicative
întocmită de conducătorul locului de muncă.
Articolul 50
(1) Instruirea introductiv-generală se efectuează personalului prevăzut la art. 83 din Normele metodologice,
precum și următoarelor categorii:
a) personalul din cadrul forțelor armate care participă la misiuni și operații în afara teritoriului statului
român;
d) participanții la diferite forme de pregătire militară sau de specialitate cu o durată mai mare de 30 de zile
calendaristice;