HEMATOMUL SUBDURAL

Hematomul subdural apare ca o consecinţă a unui traumatism cranio-cerebral (TCC), si

constă într-o apariţia unei colectii sanguine între dura mater şi arahnoidă. În lipsa unui tratament
prompt si adecvat, hematomul subdural poate fi fatal. Există două forme de hematom subdural:
acut – când este cauzat de o lovitură puternică la nivelul capului (doar 20-30% din pacienţii cu
hematom subdural acut îşi recapătă partial/complet funcţiile vegetative) – sau cronic – atunci
când lovitura este mai slabă ca intensitate.

În anumite situaţii, hematomul subdural se resoarbe şi se vindecă de la sine, dar sunt şi

cazuri în care atât hemoragia cât şi hipertensiunea intracraniană (complicaţie a acestei
afecţiuni), pot pune în pericol viaţa pacientului. Prin urmare, trebuie acordată mare atenţie
simptomelor survenite după o leziune la nivelul capului.

Simptomele hematomului subdural depind de intensitatea loviturii. Dacă aceasta este

foarte puternică şi are loc o hemoragie intracraniană severă, persoana afectată îşi poate pierde
starea de conştienţa şi poate exista riscul să intre în comă. Alteori, simptomele pot apărea tardiv,
la câteva zile de la traumatism, şi se pot agrava pe măsură ce hematomul exercită presiune pe
cutia craniană. Simptomele pot diferi şi în funcţie de vârsta sau/şi afecţiunile preexistente ale
persoanei în cauză. Unele manifestări ale hematomului subdural pot fi confundate cu cele ale
altor afecţiuni, precum boala Alzheimer, anevrismul cerebral sau tumorile cerebrale. Printre cel
mai des întâlnite simptome ale hematomului subdural se numără:

 Durerile de cap puternice (întâlnite în peste 80% din cazuri)

 Confuzie

 Modificări ale personalității sau comportamentului

 Ameţeală

 Greaţă şi vărsături
  Letargie

 Somnolenţă excesivă

 Apatie

 Convulsii

 Tulburări de echilibru sau la mers

 Slăbiciune musculară

 Tulburări de vedere şi de vorbire

 Paralizie facială

 Pierderea conştienţei

 Comă

 În cazul copiilor mici – plâns necontrolat, iritabilitate, refuzul de a suge de la sân,

creşterea în circumferinţă a capului, vărsături repetate, dificultăţi la înghiţire, letargie.

Hematomul subdural este adeseori o urmare a unei lovituri puternice în zona capului,
survenită pe fondul unui accident rutier sau a unei căderi de la înălţime. El este deseori acut, cu
hemoragie intracraniană şi presiune imensă pe ţesuturile cerebrale, care pun în pericol viaţa
pacientului (50-90% din persoanele care au hematom subdural acut decedează din cauza
complicaţiilor). De asemenea, hematomul poate lua naştere şi din cauza constricţiei şi ruperii
arterelor cerebrale, ca urmare a atrofiei, des întâlnite la persoanele vârstnice. Acesta este deseori
cronic şi prezintă simptome abia după câteva săptămâni. Hematomul subdural cronic este mai
uşor de tratat decât cel acut, dar complicaţiile pot fi la fel de grave şi ameninţătoare de viaţă.

Există şi situaţii când hematomul subdural apare spontan, fără a avea o cauză anume. Cu
toate acestea, anumiţi factori pot creşte riscul de apariţie al acestei afecţiuni, cum ar fi:

 Administrarea de anticoagulante pe termen lung

 Consumul excesiv de alcool

 Diverse boli hematologice care blochează coagularea sângelui (de exemplu, hemofilia)

 Vârsta foarte mică sau, din contră, foarte înaintată

 Epilepsia

 Chisturile arahnoide
  Bolile cardiovasculare (hipertensiune, ateroscleroză)

 Trombocitopenia

 Diabetul zaharat

 Deshidratarea

Pentru stabilirea diagnosticului şi a tratamentului adecvat, se recomandă efectuarea unor

teste imagistice precum CT sau IRM, precum şi a unor analize de sânge. În anumite situaţii
poate fi indicată şi o angiografie cu substanţă de contrast.Toate aceste investigaţii sunt
precedate de o examinare fizică şi clinică amănunţită – măsurarea tensiunii arteriale şi a ritmului
cardiac, observarea simptomelor, teste neurologice etc.

Hematomul subdural reprezintă o urgenţă medicală şi trebuie tratată în consecinţă. Totuşi,

dacă pacientul traumatizat nu prezintă simptome severe, medicul ar putea prefera monitorizarea
acestuia şi repetarea periodică a analizelor imagistice.

În cazurile uşoare pot fi recomandate anumite medicamente pentru ameliorarea

simptomelor, cum ar fi diuretice şi corticosteroizi (pentru reducerea inflamaţiei) sau
antiepileptice, sau transfuziile de sânge.

Dacă tensiunea intracraniană este foarte mare, poate fi necesară trepanarea, intervenţie
chirurgicală care ajută la drenarea hematomului (acest lucru este valabil în principal în cazul
hematomului subdural cronic).

Hematoamele subdurale acute de mari dimensiuni sau care prezintă cheaguri de sânge pot
fi eliminate printr-o procedură chirurgicală numită craniotomie. Din păcate, intervenţia prezintă
riscuri (mortalitate de 18% în primele 30 zile de la operaţie, ca urmare a complicaţiilor). De
asemenea, prognosticul este negativ (mortalitate peste 90%) în cazul pacienţilor operaţi după 4
ore de la apariţia traumatismului – dacă pacientul este tratat în primele 4 ore, mortalitatea scade
la 30%.

În lipsa unui tratament, dar uneori şi ca urmare a intervenţiilor chirurgicale pentru

eliminarea hematomului, pot surveni o serie de complicaţii, precum: crize de epilepsie, tulburări
de memorie, vertij, cefalee puternică, anxietate, dificultăţi de concentrare sau de vorbire,
hemipareza sau hemiplegie, hernierea creierului (poate duce la comă şi chiar deces).
 Cea mai bună metodă de a preveni un hematom subdural constă în protecţia capului prin
purtarea de căşti speciale în cazul practicării ciclismului sau a altor sporturi de contact. De
asemenea, se recomandă purtarea centurii de siguranţă în autovehivul. Persoanele vârstnice în
special trebuie să acorde mare atenţie amenajării spaţiului din locuinţă, pentru a preveni căderile
accidentale.