Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
AND513 Drenuri
AND513 Drenuri
2001
Decizie
Nr. 09 din 09.01.2002
Decizie
Art. 1. Se aprobă Instrucţiuni tehnice privind proiectarea, execuţia, revizia şi întreţinerea drenurilor
pentru drumuri publice – indic. AND 513-2002.
Art. 2. De la data emiterii prezentei Decizii îşi încetează aplicabilitatea prevederile Instrucţiunilor
tehnice departamentale privind proiectarea, execuţia, revizia şi întreţinerea drenurilor
pentru drumuri publice – indic. AND 513-91.
Art. 3. DRDP 1-7 şi CESTRIN vor duce la îndeplinire prevederile prezentei Decizii.
Director General
Ing. Aurel Băluţ
Instrucţiuni tehnice
privind proiectarea, execuţia, revizia şi întreţinerea drenurilor pentru drumuri publice
Capitolul I
Principii generale
Secţiunea 1
Obiect şi domeniu de aplicare
Art. 1. – (1) Prezentele instrucţiuni tehnice stabilesc norme generale privind proiectarea, execuţia,
revizia şi întreţinerea drenurilor pentru drumurile publice.
(2) Drenurile cu adâncimi peste 4 m precum şi galeriile drenante, puţurile absorbante, filtrele aciculare,
drenurile din coloane secante nu fac obiectul prezentelor instrucţiuni.
Art. 2. Drenurile sunt construcţii necesare pentru:
a) colectarea şi evacuarea organizată a apelor de infiltraţie;
1
b) coborârea nivelului pânzei freatice când aceasta poate influenţa defavorabil comportarea
corpului drumului;
c) asigurarea stabilităţii taluzurilor şi versanţilor;
d) asigurarea stabilităţii zidurilor de sprijin şi infrastructurilor podurilor.
Secţiunea a 2-a
Clasificarea drenurilor
2
Secţiunea a 3-a
Referinţe
3
ee) Indicativ AND 513-1991 Instrucţiuni tehnice departamentale privind proiectarea, execuţia,
revizia şi întreţinerea drenurilor pentru drumuri publice.
ff) Indicativ AND 504-2000
gg) Indicativ AND 505-2001 Instrucţiuni privind activitatea districtului de drumuri
hh) Indicativ AND 561-2001
ii) C.17-82 Instrucţiuni tehnice privind compoziţia şi prepararea mortarelor de zidărie şi
tencuială. Bul. construcţiilor nr.1-1983.
jj) C.193-79 Instrucţiuni tehnice pentru executarea zidăriilor din piatră brută. Bul. construcţiilor
nr.9-1979.
kk) C.227-88 Norme tehnice privind utilizarea geotextilelor şi geomembranelor la lucrări de
construcţii. Bul.constructiilor nr. 3-88.
Norme de protecţia muncii specifice reviziei şi întreţinerii drenurilor pentru drumuri publice.
Capitolul II
Proiectarea drenurilor pentru drumurile publice
Secţiunea 1
Norme generale
4
(2) Un calcul hidraulic este justificat când nivelul pânzei de ape subterane influenţează defavorabil
comportarea corpului drumului.
(3) Un exemplu orientativ de calcul este prezentat în Anexa 3. Proiectantul are libertatea de a alege
metoda de calcul pentru drenuri.
Art. 11. În proiecte se vor specifica masurile de protecţia muncii.
Secţiunea a 2-a
Proiectarea drenurilor executate în săpătura deschisă
Art. 12. – (1) Elementele geometrice caracteristice drenurilor executate în săpătura deschisă sunt
adâncimea, lăţimea şi panta radierului.
(2) Adâncimea drenurilor se stabileşte în funcţie de:
a) adâncimea de îngheţ, în dren, stabilită conform STAS 6054-77, sporită cu 40-60 cm;
b) nivelul pânzei de apă subterană şi regimul hidrologic;
c) grosimea maselor de pământ afectate sau posibil a fi afectate de fenomene de
instabilitate;
d) natura chimico-mineralogică a rocilor.
(3) Adâncimea drenurilor de asanare se limitează la 2...3 m.
(4) Adâncimea drenurilor de consolidare a versanţilor se recomandă să nu depăşească 4,0 m, când se
execută manual.
(5) Lăţimea drenurilor executate manual se recomandă în funcţie de adâncime, conform tabelului 1.
Tabelul 1
Adâncimea drenului Lăţimea drenului
H (m) b (m)
Până la 1,00 (cazuri except.) 0,60
1,0........1,5 0,60 – 1,00
1,5.......2,0 1,00 – 1,20
2,0.......4,0 Minim 1,20
Lăţimea drenurilor executate mecanizat se stabileşte în funcţie de lăţimea cupei utilajului de săpat din
dotarea constructorului, dar nu mai mic de 0,25 m.
2.2.1.3. Panta longitudinală a drenurilor cu radier rigid se stabileşte de 0,2......10%, în funcţie de
condiţiile de relief şi asigurare a funcţionalităţii. Se recomandă adoptarea pantelor în intervalul
2......5%.
Panta longitudinală a drenurilor cu radier elastic se recomandă 2......3%; panta maximă admisă
pentru şanţuri şi rigole neprotejate, conform STAS 2916 - 87 pct.2.2.
2.2.1.4. Când panta drenului rezultă mai mare decât panta maximă admisă se prevăd trepte din
zidărie de piatră brută sau de râu în mortar de ciment sau beton simplu clasa C16/20(B 250) cu
înălţime (H) de cel mult 50 cm şi lungime de 2 H .....3 H
Distanţa între trepte variază în funcţie de relief, de panta longitudinală a drenului şi înălţimea trptei.
5
În secţiune transversală se dă treptei o formă uşor albiată, în scopul unei bune funcţionalităţi şi curăţire
periodică.
Observaţie: Se recomandă adoptarea de pante unice între căminele de vizitare şi cap de dren, în
special la drenurile de consolidare a terasamentelor şi versanţilor alunecători.
2.2.1.5. Drenurile înguste, caracterizate prin lăţime redusă cuprinsă între 0,25......0,60 m, se prevăd
pentru colectarea şi evacuarea apelor din sistemul rutier, asanarea infrastructurii drumului şi a zonei
limitrofe acestuia, în general ca drenuri de asanare, cu radier elastic amplasate în teren stabil.
Panta longitudinală a drenurilor înguste se stabileşte conform pct. 2.2.1.3., fig.1.
Fig. 1.
Fig. 2.
1-Radier rigid cu rogolă
2-Umplutură drenantă
3-Capac de închidere
2.2.2.3. Colectarea şi conducerea apelor în drenuri cu radier rigid se asigură gravitaţional prin rigole
acoperite cu capace semirotunde (fig. 3.a.), zidărie uscată (fig. 3.b.), sau tuburi de drenaj (fig.
3.c.d.), astfel:
Capacele semirotunde (fig. 3.a.), preturnate pe şantier din beton simplu clasa C 16/200 (B 250) cu
lungime de 24 cm, diametru exterior de 30 cm şi diametru interior de min.10 cm, se montează simplu
rezemat pe radier cu interspaţii de cca. 2 cm, între ele.
2.2.2.4. Zidăria uscată (fig. 3.b.) se execută manual pe radier lăsând libera rigolă.
6
2.2.2.5. Tuburile de drenaj cu talpă (fig. 3.c.) din PVC, perforate, cu diametru de 80....120 mm se
aşează direct pe radier şi se protejează cu umplutura drenantă din zidărie uscată sau pietriş.
2.2.2.5.1. Tuburile de drenaj, riflate, perforate realizate din PVC sau polietilenă cu diametru de 65 - 120
mm - (se folosesc numai la drenuri cu adâncime de maximum 2 m) - se întind direct pe radier şi se
protejează cu umplutura drenantă constituită din balast, (fig. 3.d.).
Condiţiile de rezistenţă a tuburilor se stabilesc de proiectant.
2.2.2.5.2. Accesul apei în tuburi se asigură prin fante de 1,0 x 5 mm sau 1,5 x 8 mm în număr care să
realizeze o suprafaţă activă (de intrare a apei în tuburi) de 24....50 cm2 pe metru liniar de tub.
2.2.2.5.3. Conducerea apelor în drenurile de evacuare se face prin tuburi netede neperforate, din
PVC - STAS 6675 - 86 cu diametrul de 90...110 mm.
2.2.2.6. Radierul elastic se realizează prin compactarea terenului din talpa săpăturii drenului, sau folie
de polietilenă groasă, în cazul drenurilor perfecte - fig. 4.a., şi dintr-un strat de balast de 20 cm
grosime în cazul drenurilor imperfecte - fig. 4.b.
Colectarea şi conducerea apelor în drenuri cu radier elastic se realizează prin tuburi de drenaj cu talpă sau
tuburi riflate, perforate, din PVC. Aceste tuburi se învelesc în geotextil când sunt condiţii de teren
favorabil antrenării de material fin şi colmatare. Tuburile se aşează direct la baza săpăturii în cazul
drenurilor perfecte sau pe un strat de balast de 20 cm grosime, în cazul drenurilor imperfecte (fig.4).
2.2.2.7. Umplutura drenantă se stabileşte diferenţiat pentru fiecare tip de dren şi este constituită din:
- pietriş 7......40 mm, STAS 662-82 fig.5.a. sau zidărie uscată din piatră brută negelivă, max. 200 mm,
STAS 2917/79 fig. 5.b. sau bolovani de râu;
7
- la filtru invers din materiale granulare vor fi alese materiale în funcţie de curba granulometrică a
terenului în care se execută drenul (pentru evitarea antrenării părţilor fine şi colmatării), fig. 5.a.
Filtrele inverse din geotextil se recomandă la drenuri cu adâncime mai mare de 2,0 m.
La stabilirea tipului de umplutură drenantă se au în vedere posibilităţi de aprovizionare a materialelor
pe plan local, calitatea lor şi lipsa unor agenţi chimici.
2.2.2.8. Capacul de închidere a drenurilor se prevede din:
- pereu zidit din piatră brută sau de râu cu mortar de ciment, fig. 6.a.b.c. sub formă de casiu, rigolă
sau şanţ, pe pat de beton simplu clasa C 12/15 (B 200).
- pereu din dale de beton simplu clasa C 12/15 (B 200) sau din dale prefabricate din beton simplu de
aceeaşi clasă, pe pat de beton simplu clasa C 12/15/B 200 având rosturile colmatate cu mortar sau
mastic bituminos;
- dop de pământ argilos local, bine compactat, protejat cu pământ vegetal şi însămânţat, fig.6.c.;
- capac de închidere se prevede la toate tipurile de drenări, cu excepţia drenurilor transversale, pe
sectorul aflat sub partea carosabilă a drumului, deoarece au rolul de a colecta şi evacua apa din
fundaţia drumului. În acest caz îmbrăcămintea drumului constituie capac de închidere a drenului.
2.3. Fiecare dren se termina cu un “cap de dren” fig. 7.a.b., care are rol de evacuare la zi a apelor
colectate în dren, şi asigură condiţii necesare pentru revizie şi întreţinere.
2.3.1. Pentru controlul funcţionării, asigurarea condiţiilor necesare de revizie şi întreţinere a drenurilor, pe
traseul acestora se prevăd “cămine de vizitare” (fig.8) amplasate la 50.....70 m distanţă între ele.
Deasemenea, se prevăd cămine de vizitare la schimbări de direcţie şi la intersecţia a două sau mai multe
drenuri. Cotele tuburilor de acces şi evacuare din cămine, prevăzute în fig. 8 pot fi adaptate în funcţie de
condiţiile terenului în care s-a proiectat drenul.
Accesul în cămine de vizitare se realizează folosind scări mobile sau scări fixate în peretele căminului.
2.3.2. La capătul spre amonte al drenului se pot monta tuburi netede din PVC cu diametrul de 110
mm prelucrate conf. fig. 9, în scopul de a realiza puţul de ventilaţie benefic funcţionării drenului.
2.3.3. Căminele de vizitare, puţurile de aerisire şi capetele de dren se proiectează şi realizează aşa fel
încât să asigure funcţionalitatea atât a drenajului gravitaţional cât şi a drenajului prin ventilaţie
naturală.
2.4. Prescripţii de amplasare
Amplasamentul drenurilor se stabileşte având în vedere prescripţiile generale specifice la pct. 2.1.,
funcţia pe care o îndeplinesc şi zonele preferenţiale de scurgere a apelor subterane.
2.4.1. Principalele tipuri de drenuri necesare pentru asanarea infrastructurii drumurilor publice,
consolidarea taluzurilor, terasamentelor şi a zonei limitrofe, sunt:
- drenuri longitudinale şi transversale;
- drenuri de intercepţie;
- drenuri pe taluz;
- drenuri spice de captare
- drenuri ventuză.
2.4.2. Drenurile longitudinale se amplasează paralel cu axul drumului, sub rigolă, şanţ şi eventual sub
o parte din acostament, conform fig.10. Aceste drenuri au rol de a colecta şi evacua atât apa din
versant cât şi pe cea din fundaţia drumului.
La autostrăzi, drenurile longitudinale se amplasează conform fig.11.
Evacuarea la zi a apelor colectate în drenuri longitudinale se asigura prin şanţuri protejate sau camere
de cădere la podeţe şi la drenuri transversale amplasate conform fig.12 la distante de maximum 100
m.
2.4.3. Drenurile transversale de intercepţie se prevăd de regulă pe sectoare de drum în declivitate mai
mare de 4% şi în sectoare cu declivitate mai mică unde condiţiile din teren o impun. Drenurile de
intercepţie se prevăd, în aceste condiţii, atât în rambleu cât şi în debleu. Ele se amplasează la distanţa
de 20.....50 m, cu înclinare în sensul pantei - de 60o faţă de axul drumului (fig. 13).
Adâncimea lor nu depăşeşte de regulă 1,5 m şi au rol de a intercepta şi evacua la zi sau în dren
longitudinal, apele care circulă sau sunt captive în fundaţia drumului.
2.4.4. Drenurile ventuză se amplasează pe taluzuri în debleu sau rambleu, pe linia de cea mai mare
panta, în scopul de a capta şi evacua în şanţ apele din izvoare izolate şi din zone în care taluzul
prezintă mustiri.
Evacuarea apei se face prin capul de dren, prin barbacanele lucrărilor de sprijin, direct în şanţ sau
rigolă.
2.4.5. Drenurile de taluz se compun din drenuri ventuză şi drenuri în unghi sau arcade.
10
4-puţ de ventilaţie.
Drenurile ventuză se amplasează, de regulă la distanţa de cca. 6,0 m. Drenurile în unghi sau arcade
se amplasează între drenurile ventuza, pe unul sau mai multe etaje, în funcţie de înălţimea taluzului.
Adâncimea acestora, de regulă, nu depăşeşte 1,5 m.
2.4.6. Drenurile spice de captare se prevăd în zone afectate de fenomene de instabilitate, în terenul de
bază al rambleelor înalte, asociate cu un complex de măsuri necesare în scopul asigurării stabilităţii
terasamentelor şi versanţilor fig.16.
Drenurile spice de captare se compun din unul sau mai multe drenuri transversale, amplasate la
distanţa de 8…20 m între ele şi drenuri spice de captare, înclinate la 45....60 o faţă de axul drenurilor
transversale.
2.5.3. Evacuarea apei colectate în drenul din spatele zidului de sprijin precum şi drenajul prin
ventilaţie se asigură prin barbacane realizate, de regulă, cu secţiune circulară cu diametru de 110…
150 mm dispuse pe cel puţin două rânduri, cate două pe fiecare rând conf. fig.17, la fiecare tronson
de zid de 5,0 m lungime.
2.5.3.1. Trebuie să menţionam că o colmatare a drenului din spatele unui zid de sprijin, o amplasare
greşită a barbacanelor sau colmatarea lor conduc la solicitări suplimentare asupra lucrărilor.
11
Astfel, în cazul acumulării apei în spatele unui zid de sprijin presiunea apei sporeşte valoarea
împingerii pământului, datorată diminuării indicilor de rezistenţă, în special a coeziunii. Aceasta
situaţie ne obligă să evitam o amplasare greşită a barbacanelor sau colmatarea lor.
2.5.3.2. Drenajul are şi rolul de a menţine indicii rezistenţei la tăiere a terenului în limitele avute în
vedere la dimensionarea zidului de sprijin.
2.5.4. Corpul drenului se compune - ca şi la drenurile în săpătura deschisă - din radier cu rigolă,
umplutura drenantă şi capac de închidere. Fig.17
2.5.4.1. Radierul drenului din spatele zidului de sprijin se realizează din beton simplu clasa C 12/15
(B 200) şi este executat direct pe fundaţia zidului. rigolă are panta de scurgere a apei către barbacane
care asigura evacuarea apei deasupra treptei din faţă a banchetei la minimum 20 cm.
La stabilirea pantelor la rigolă şi barbacane se are în vedere declivitatea drumului.
2.5.4.2. Umplutura drenantă se prevede din piatră brută negelivă, piatră de râu sau pietriş şi filtru
invers din balast. În cazul zidurilor înalte filtrul invers se prevede cu granulometrie corespunzătoare
sau se introduce filtru din geotextile.
2.5.4.3. Capacul drenurilor din spatele zidurilor de sprijin se prevede ca şi la drenurile în săpătura
deschisă din pământ argilos bine compactat, protejat vegetativ, pereu zidit din piatră brută negelivă
sau bolovani de râu, pe pat de beton clasa C 12/15 - (B 200) cu pantă unică, conforma cu taluzul.
2.5.5. Drenajul prin ventilaţie se realizează cu două barbacane amplasate sub partea superioară a
coronamentului zidului şi două barbacane amplasate deasupra fundaţiei 20 cm, la fiecare tronson de
zid de 5,0 m lungime. (Fig. 17).
2.6. Proiectarea drenajului cu drenuri forate.
2.6.1. Soluţia de drenaj cu drenuri forate se aplică la asanarea, consolidarea terasamentelor şi
versanţilor nestabili.
Acest tip de dren se realizează prin forare pe direcţie care asigură evacuarea gravitaţională a apei
colectate.
2.6.2. Dacă terenul prezintă pantă transversală accentuată (fig.18) drenurile forate se execută “la zi”
pe unul sau mai multe niveluri, funcţie de suprafaţa ce urmează a fi asanată sau stabilizată.
2.6.3. dacă panta terenului sau condiţiile hidrogeologice nu asigură posibilitatea executării drenurilor
forate “la zi”, putem aplica soluţia executării drenurilor forate în chesoane circulare sau trapezoidale.
12
2.6.4. Drenurile forate de captare se realizează din tuburi din PVC riflate, perforate, manşonate,
învelite cu geotextil când sunt condiţii favorabile de antrenare de material fin sau de colmatare.
2.6.5. Drenurile forate de evacuare se realizează din tuburi din PVC, netede, (manşonate),
neperforate, STAS 6675-86, având diametru de 90 - 110 mm.
2.6.6. La stabilirea poziţiei instalaţiei de foraj şi lungimea drenului forat se va avea în vedere
pierderea de pantă de cca. 1-2 cm/m la foraje mai lungi de 5 m. Se recomandă a nu se depăşi
lungimea de 30-35 m a drenului forat, pentru a nu se pierde panta de evacuare a apei.
2.6.7. În figura 21 sunt dimensiunile chesonului circular. În figura 20 se dau dimensiunile chesonului
trapezoidal. Ele permit realizarea drenurilor forate cu instalaţii de forat cu gabarit redus. Chesonul
trapezoidal se recomandă în zone cu alunecări active. Cuţitul acestui cheson trebuie încastrat
minimum 1,0 m sub planul de alunecare activ, sau teren stabil.
13
- semnalizarea zonei de lucru conform normelor metodologice nr. 1124/411/2000;
- asigurarea scurgerii apelor meteorice de pe amplasament;
- curăţirea şi ranguirea materialelor ce ameninţă să cadă în zona de lucru sau pe platformă;
- identificarea unor eventuale instalaţii aeriene, subterane şi proprietăţi în vederea stabilirii condiţiilor
în care se pot execută lucrările în deplină siguranţă;
- trasarea lucrărilor;
- organizarea şi aprovizionarea punctului de lucru cu materialele necesare, în proporţie de cel puţin
50%.
3.1.2. În timpul execuţiei săpăturilor se are în vedere:
- să nu se pericliteze siguranţa construcţiilor şi instalaţiilor existente, vizibile sau îngropate precum şi
a lucrărilor în execuţie aflate în vecinătate;
- să se circule cu restricţie de viteza de 5 km/oră în limita prismului de prăbuşire;
- zilnic, înainte de a se începe lucrul, la întreruperea şi încetarea lui se verifică semnalizarea,
sprijinirile, starea malurilor din jurul săpăturii pentru a se lua măsurile ce se impun şi pentru a se evita
eventuale surpări sau pericol de accidente.
3.1.3. Săpăturile se execută cu pereţi verticali, fără sprijiniri, manual sau mecanizat, în următoarele
condiţii:
- terenul este stabil, cu umiditate naturală;
- terenul nu prezintă fisuri şi nu este expus vibraţiilor;
- săpătura nu este ţinută deschisa şi operaţia de umplere se efectuează în aceeaşi zi;
- nu se circulă în limita prismului de rupere posibilă, nu sunt construcţii, depozite sau alte sarcini;
- adâncime săpăturii este relativ mica, respectiv 1,0 m în pământuri plastic vârtoase sau nisipuri în
stare îndesată sau 1,50 m în pământuri tari.
3.1.4. Când adâncimea săpăturii depăşeşte 1,00-1,50 m săpătura se execută taluzat, fără sprijiniri
până la maximum 2 m adâncime, dacă se respecta condiţiile prevăzute la 3.1.1., 3.1.2. şi 3.1.3.
3.1.5. Săpăturile cu taluz vertical, în teren stabil cu consistenţă vârtoasă - tare se pot executa
la adăpostul unor sprijiniri orizontale - pe baza de proiect - adaptate la condiţiile reale de teren şi
trafic.
3.1.6. În pământuri afectate de fenomene de instabilitate, pământuri dificile (loess, argile
contractile, umede, afânate) pământuri cu infiltraţii de apă sau condiţii locale deosebite, indiferent de
adâncime, sprijinirile se fac pe baza de proiect de execuţie cu dulapi verticali şi cadre - eventual
marciavante sau palplanşe care formează un perete continuu şi etanş. Palplanşele şi marciavantele se
bat în avans 0,50....0,75 m.
Este interzis a depozita fie chiar şi temporar - pământul săpat la mai puţin de 1,0 m şi a materialelor
la mai puţin de 5,0 m de peretele săpăturii.
3.1.7. În zonele în care sunt situri şi vestigii arheologice, cable, conducte, etc., săpăturile se execută
cu respectarea instrucţiunilor date în scris de unitatea deţinătoare a acestora, eventual sub
supravegherea delegatului unităţii.
Dacă în timpul execuţiei săpăturilor se descoperă instalaţii subterane, lucrările se opresc imediat şi se
sesizează unitatea deţinătoare. Lucrările se pot relua numai sub supravegherea delegatului unităţii
tutelare.
3.1.8. Săpăturile pentru drenuri se execută pe cel mult trei tronsoane de 4…6 m lungime, din aval
către amonte, asigurând permanent scurgerea apelor din săpături, prin cădere liberă;
14
- nu se atacă execuţia săpăturii la tronsonul următor până ce tronsonul precedent nu este umplut, cel
puţin până la jumătate din adâncimea lui;
- coborârea materialelor se face cu mijloace mecanice, sau pe jgheaburi. Balastul, pietrişul şi
pământul se poate cobori în săpătură şi direct prin aruncare;
- corpul drenant se realizează prin compactare în straturi de 30.....40 cm grosime a umpluturii de
balast sau prin împănarea pietrei brute pentru a se preîntâmpina tasări ale capacului. Umplutura de
pământ se compactează în straturi de 15-20 cm grosime, la grad de compactare de 90…95%;
- extragerea sprijinirilor se face pe măsura executării corpului drenului.
3.1.9. Execuţia lucrărilor se face numai în ordinea data în proiect.
În cazul în care se constată nepotriviri între situaţia reală pe teren şi cea prevăzută în proiect,
executantul va înştiinţa proiectantul şi beneficiarul pentru a se lua măsurile necesare de adaptare.
3.1.10. Este interzisă întreruperea lucrărilor în stadii care pot periclita lucrările executate, stabilitatea
terenului sau a construcţiilor existente în vecinătate şi coborârea oamenilor în şanţuri cu pereţi
verticali, nesprijiniţi.
3.1.11. În cazul săpăturilor executate mecanizat, lucrările de săpare şi umplere se succed astfel încât
să nu rămână săpături deschise la sfârşitul zilei de lucru. Aceasta tehnologie de execuţie se aplică de
regulă la drenuri de asanare echipate cu tuburi de drenaj, riflate, perforate şi corp drenant din pietriş
şi balast, eventual şi filtru invers din geotextil.
3.2. Execuţia drenurilor din spatele zidurilor de sprijin.
3.2.1. Corpul drenului din spatele zidului de sprijin se execută conform pct.2.5. şi fig. 17.
În cazul zidurilor de sprijin de rambleu şi debleu cu elevaţie din beton, drenul din spatele zidului se
execută imediat după decofrare, înainte ca acesta să fie pus sub sarcină. Accesul în spatii înguste, în
spatele zidului se pot admite numai la adăpostul sprijinirilor, conform cap. 3.1. - 3.1.10.
În cazul zidurilor de sprijin de rambleu sau debleu, cu elevaţie din elemente prefabricate sau zidărie
de piatra, drenul din spatele zidului se execută concomitent cu ridicarea elevaţiei cu respectarea
prevederilor la capitol 3.
3.2.2. Concomitent cu executarea drenului din spatele zidului de sprijin se execută umplutura din spate
pentru punerea zidului sub sarcina. În dreptul barbacanelor, umplutura din spatele zidurilor se execută din
material drenant pe o grosime de cca. 0,50 m şi suprafaţa de cel puţin 1,0 mp, pentru a se asigură
evacuarea apei infiltrată în spatele zidului.
3.2.3. Restul umpluturii se execută în straturi orizontale, bine compactată, pentru a se asigura
valoarea indicilor avuţi în vedere la dimensionarea zidului de sprijin şi în orice caz un grad de
compactare mai mare de 90…95%.
3.2.4. Lucrările se execută cu respectarea actelor normative, norme de protecţia muncii
departamentale şi normele specifice lucrărilor menţionate la cap. 6 (pag.28).
3.3. Execuţia drenurilor forate
3.3.1. Drenurile forate se execută prin forare “la zi” sau din chesoane deschise conform pct. 2.6.
Drenurile forate la zi se execută cu instalaţii de forat, cu observaţia că sunt corespunzătoare acestor
lucrări cele de tip “orice teren orice direcţie”, care permit montarea uşoară a tuburilor rigide, mufate,
perforate şi neperforate.
3.3.2. Drenurile forate din chesoane se execută numai cu instalaţii uşoare şi gabarit redus, cu
respectarea normelor de protecţie a muncii impuse de aceste instalaţii uşoare.
3.3.3. Materialele necesare pentru drenurile forate, sunt:
- instalaţie de forat, de tip “orice teren, orice direcţie”;
15
- tuburi de drenaj, perforate, neperforate şi elemente corespunzătoare de mufare din PVC;
- geotextil, materiale pentru capetele de dren şi pentru şanţurile de îndepărtare a apei colectate.
3.3.4. Lucrări pregătitoare:
- stabilirea şi marcarea amplasamentelor drenurilor pentru forare;
- amenajarea platformei de lucru;
- realizarea chesoanelor;
- amplasarea instalaţiei de forat şi orientare;
- pregătirea tuburilor şi mufarea lor.
3.3.5. Lucrări de bază
Introducerea tuburilor mufate perforate şi neperforate (în foraj) corespunzătoare zonelor de
colectare şi evacuare a apei;
- executarea capului de dren şi a şanţului de îndepărtarea apei colectate;
- spălarea cu apă a drenurilor forate executate, cu presiune mica (1…3 atm) pentru asigurarea
funcţionării lor. Apa se introduce în drenul forat în mai multe reprize cu ajutorul unui furtun
manevrat prin retragere de la talpa drenului către evacuare.
La prima repriza a spălării se închide capul de evacuare a apei cu un obturator de cauciuc.
Pentru decolmatare se va utiliza dispozitivul arătat în fig. 27.
3.3.6. Actele normative şi normele de protecţia muncii, specifice execuţiei drenurilor pentru drumuri
publice sunt prezentate în capitolul 6 şi în cuprinsul articolelor.
3.4. Execuţia lucrărilor de drenare biologică pentru drumuri publice.
3.4.1. Execuţia lucrărilor de drenaj biologic pentru drumuri publice se realizează în colaborare cu
Inspectoratul Silvic, respectiv Ocolul Silvic din zonă, pentru a stabili speciile şi perioadele optime,
tehnologia de însămânţare şi plantare, condiţiile specifice de climă şi de teren.
4. Revizia drenurilor
4.1. Revizia drenurilor pentru drumuri publice.
4.1.1. Revizia drenurilor pentru drumuri publice se face de unităţile de întreţinere care au obligaţia să
urmărească permanent starea drumului şi anexele lui.
4.1.2. Revizia drenurilor se face de către:
- şeful de district, revizii curente, permanente;
- şeful de sector cu şeful de district. Reviziile se fac primăvara, toamna, după ploi de lungă durată,
ploi torenţiale şi inundaţii.
4.1.3. În astfel de situaţii se procedează imediat la efectuarea reviziei drenurilor de către inginerul şef
de sector împreună cu şeful de district.
4.1.4. Şeful de district va nota observaţiile în fişa de revizie şi întreţinere a fiecărui sector de dren.
4.1.5. Verificarea stării drenurilor şi a funcţionării lor se face numai de la capul de dren către puţul de
aerisire, respectiv numai din aval către amonte.
4.2. Revizia drenurilor executate în săpătura deschisă.
4.2.1. La revizia drenurilor, se verifică:
- prezenţa apei la capul fiecărui dren;
16
- starea şanţurilor de evacuare a apei;
- starea capacului fiecărui dren;
- starea căminelor de vizitare şi a puţurilor de aerisire;
- continuitatea drenurilor;
- debitul apei în drenuri;
- starea vegetaţiei în zona drenului.
4.2.2. Verificarea prezenţei apei la capul de dren se face vizual iar în cazul lipsei apei se verifică
funcţionalitatea cu flacăra de chibrit, brichetă sau lumânare. Flacăra este atrasă în dren numai în cazul
ca drenul funcţionează. în caz contrar, flacăra rămâne verticală.
4.2.3. La şanţul de evacuare a apei se verifică dacă este colmatat, fisurat sau tasat, dacă există
vegetaţie care împiedică scurgerea apei către emisar.
4.2.4. Capacul realizat din pământ argilos local protejat cu pământ vegetal însămânţat, pereu zidit
sau dale de beton, se verifică dacă prezintă deformaţii, tasări, fisuri, care creează condiţii favorabile
de stagnarea apei în zona drenului sau pătrunderea în dren. În aceasta situaţie, apele antrenează
materialul drenant mărunt - nisip, pietriş - din corpul drenului şi se produc prăbuşiri ale capacului
care conduc în final la scoaterea drenului din funcţiune şi consecinţe imprevizibile asupra siguranţei
circulaţiei în zona, în cazul afectării părţii carosabile.
4.3. La acţiunea de revizie a căminelor de vizitare şi de aerisire, se verifică:
- existenţa, poziţia şi starea capacelor, starea pereţilor şi treptele de acces;
- accesul liber al apei la gura tuburilor de acces în cămin;
- nivelul apei în cămin, care în condiţii de funcţionare corectă a evacuării trebuie să se afle la nivelul
inferior al tubului de evacuare;
- eventuala existenţă a unor corpuri străine şi depuneri în cămin;
- dacă apele pluviale pătrund în dren în zona căminelor de vizitare şi aerisire;
- existenţa şi starea căminelor de vizitare şi aerisire.
4.3.1. Continuitatea drenului se verifică vizual la suprafaţa terenului dar nivelul radierului se verifică
prin introducerea de colorant în căminul de vizitare şi cel de aerisire, urmând apariţia apei colorate la
evacuare, eventual şi pe parcurs.
4.3.2. Vegetaţia din zona unui dren da informaţii asupra nefuncţionării drenului respectiv.
Întotdeauna, în aceasta situaţie, se impune o cercetare imediată în vederea determinării cauzelor şi
stabilirea amplasamentului pentru intervenţie imediată.
În acest scop se recomandă a se execută şanţuri de prospecţiune cu secţiune conform fig.22 care,
după culegerea datelor se umple conform secţiunea fig.23 .
4.3.3. O importanţă deosebită în cunoaşterea stării şi stabilirii necesităţii execuţiei unor lucrări de
întreţinere este măsurarea debitului drenurilor.
În acest scop, la drenuri în funcţiune, măsurarea debitului se face în perioada martie-iunie. După
fiecare perioadă de ploi de durată se face măsurarea debitului zilnic timp de 5.....10 zile, consecutive.
La drenurile noi, măsurarea debitului se efectuează deasemenea zilnic, timp de 5....10 zile.
17
4.3.4. Rezultatele măsurătorilor se înscriu în - Fişa de revizie a cărui model este dat în anexa 2.
Totodată se întocmeşte diagrama de funcţionare a drenului la care, în ordonată se notează debitul apei în
l/sec, iar în abscisă intervalul de timp de la prima măsurătoare. Pentru întocmirea diagramei sunt necesare
măsurători zilnice pe o perioadă de cel puţin 5 zile.
4.3.5. O diagramă în care debitul este constant sau variaţiile de debit sunt reduse fig.24 denotă ca drenul
a intrat în regim de funcţionare continuu, caracterizat prin debitul Qo.
O diagramă în care debitul scade continuu fig.25 - reprezintă un semnal că drenul se colmatează,
pierde apa colectată sau nu mai este apă liberă în pământ şi drenul are numai rol de ranfort.
Fig. 24.
Fig. 25.
Fig. 26.
O diagramă cu întreruperi fig.26 în funcţionarea unui dren indică faptul ca drenul nu are o alimentare
continua cu apa.
4.3.6. Pentru o buna operativitate în calculul debitului drenurilor sunt necesare vase cu capacitate de
0,25; 0,50; 1,0; 2,0; 3,0; 4,0; 5,0 litri apă şi un ceas cu secundar. În tabelul 3 se dă debitul Q în litri
pe secundă în funcţie de capacitatea vasului folosit şi durata de umplere în secunde a acestui vas.
Se pot folosi şi vasele gradate, prezentate la 5.5.5.
4.4. Pentru determinarea debitului se folosesc elementele din tabelul 3 şi se procedează astfel:
- se apreciază vizual debitul drenului pentru a alege un vas de capacitate apropiată;
- se aşează vasul la gura drenului pentru a primi apa, şi concomitent se declanşează cronometrul sau
se citeşte secundarul;
- cunoscând timpul în care s-a umplut vasul, în tabelul 3 se citeşte la intersecţia liniei secundelor cu
valoarea corespunzătoare capacităţii vasului direct, debitul drenului.
4.4.1. Exemplu: În cazul folosirii unui vas de 3 litri, care se umple în 25 secunde, debitul este egal cu
0,12 l/sec.
În cazul folosirii unui vas de 5 l, care se umple în 30 secunde debitul este egal cu 0,17 l/sec.
4.5. Revizia drenurilor din spatele zidurilor de sprijin.
4.5.1. La revizia drenurilor din spatele zidurilor de sprijin se verifică vizual:
- taluzarea, starea capacului la dren şi scurgerea apei;
- starea barbacanelor.
4.6. Revizia drenurilor forate.
4.6.1. La revizia drenurilor forate se verifică vizual:
- capul de dren;
- dacă sunt depuneri la evacuare;
- necesitatea spălării drenului forat, conform 3.3.5.
4.7. Revizia lucrărilor de drenare biologica.
4.7.1. Verificarea stării de drenaj biologic se face primăvara, imediat după topirea zăpezii.
4.7.2. În primăvara ce urmează însămânţării şi plantarii suprafeţei taluzurilor terasamentelor
drumurilor publice se verifică starea lucrărilor efectuate. Scopul este stabilirea măsurilor de
18
intervenţie şi completare a protecţiei vegetative. Se stabilesc suprafeţele ce trebuiesc nivelate,
reînsămânţate sau plantate, dacă sunt puieţi împotmoliţi, uscaţi sau sunt necesare completări.
4.7.3. Revizia se repetă 1…2 ani.
Plantaţiile de anin, plop, salcie şi salcâm necesită operaţii mai dese de revizie.
Tabelul 3
0 1 2 3 4 5 6 7
Durata de umplere Capacitatea vasului l/sec.
a vasului sec. 0,25 0,5 1 2,0 3,0 4,0 5,0
Debitul “Q” al drenului l/sec.
5 0.05 0.10 0.20 0.40 0.60 0.80 1.00
10 0.03 0.05 0.10 0.20 0.30 0.40 0.50
11 0.02 0.05 0.09 0.18 0.27 0.36 0.45
12 0.02 0.04 0.08 0.17 0.25 0.33 0.42
13 0.02 0.04 0.08 0.15 0.23 0.31 0.39
14 0.02 0.04 0.07 0.14 0.21 0.29 0.37
15 0.02 0.03 0.07 0.13 0.20 0.27 0.34
16 0.02 0.03 0.06 0.13 0.19 0.25 0.32
17 0.01 0.03 0.06 0.12 0.18 0.24 0.30
18 0.01 0.03 0.05 0.12 0.17 0.22 0.28
19 0.01 0.03 0.05 0.11 0.16 0.21 0.26
20 0.01 0.03 0.05 0.10 0.15 0.20 0.25
21 - 0.02 0.05 0.10 0.14 0.19 0.24
22 - 0.02 0.04 0.09 0.14 0.18 0.23
23 - 0.02 0.04 0.09 0.13 0.17 0.22
24 - 0.02 0.04 0.08 0.13 0.17 0.21
25 - 0.02 0.04 0.08 0.12 0.16 0.20
26 - 0.02 0.04 0.08 0.12 0.15 0.19
27 - 0.02 0.04 0.07 0.11 0.15 0.19
28 - 0.02 0.04 0.07 0.11 0.14 0.18
29 - 0.02 0.03 0.07 0.10 0.14 0.18
30 - 0.02 0.03 0.06 0.10 0.13 0.17
Fig. ???
20
Aceste lucrări se repetă mai des în primi ani şi mai rar, în anii următori.
5.4.2. În cadrul lucrărilor de prevenire a proceselor de degradare a taluzurilor prin eroziune, curgeri sau
alunecări, de teren, care constituie adevărate răni pe suprafaţa taluzurilor, atât în perioada de revizie cât şi
în cadrul lucrărilor de întreţinere se execută următoarele lucrări:
- retaluzări şi însămânţări;
- reparaţii de gărduleţe, caroiaje de scurgere a apelor;
- mobilizarea solului prin pajişti, făcute cu sapa în jurul puieţilor;
- îndreptarea, despotmolirea, învelirea rădăcinilor dezvelite şi completarea puieţilor;
- receparea puieţilor cu vârfuri uscate, slab dezvoltate sau roase de animale, cu foarfeca de vie sau
cosar. Puieţii de răşinoase nu se receptează.
5.4.3. În primi ani după plantare, între arboreţi apar relaţii de concurenţă şi anual trebuie să se
intervină pentru îmbunătăţirea compoziţiei şi structurii lor verticale în scopul de a-si îndeplini şi
dezvolta funcţia de protecţie a terenului.
Aceste intervenţii constau din degajări, curăţiri şi rărituri.
5.4.4. Unele arborete, create pe soluri nepotrivite culturii respective, care manifestă o stare de
lâncezeală sau de acoperire cu licheni necesită lucrări de recondiţionare a plantaţiei. Recondiţionarea
acestor plantaţii se face prin metode diferite, după vârsta şi provenienţa arboretelor, stabilite tot cu
Inspectoratul sau Ocolul Silvic din zonă.
5.5. Măsuri organizatorice pentru revizia şi întreţinerea drenurilor.
Pentru a se asigura o activitate sistematică de revizie şi întreţinerea corespunzătoare a drenurilor,
sunt necesare unele măsuri care se referă la evidenta drenurilor şi dotarea formaţiilor de lucru cu
unelte, echipament de protecţie şi materiale.
5.5.1. Evidenţa drenurilor şi dotarea formaţiei de lucru.
Fiecare district şi secţie trebuie să posede o evidenţa a drenurilor (Anexa 1)de pe reţeaua de drumuri
pe care o administrează şi să cuprindă elemente de identificare - DN, km, m - schiţa de plan raportate
la axul drumului, secţiuni transversale şi longitudinale, date privind funcţionalitatea, rezultatele
măsurătorilor de debit şi lucrările de întreţinere executate, conform anexei 4.10 din Instrucţiuni
privind activitatea districtului de drumuri.
5.5.2. Pentru identificarea drenurilor pe teren se aplica un suport cu placă metalică de 30 x 30 cm,
orientată către drum, vopsită alb, pe care se scrie cu vopsea roşie, următoarele date:
- poziţia kilometrică;
- debitul minim la capul de dren, în litru şi secundă;
- data măsurării.
5.5.3. Căminele de vizitare (CV) şi puţurile de ventilaţie (PV) ale fiecărui dren sau grup de drenuri se
numerotează pe cămin, conform cu numerotarea din cartea drenurilor.
5.5.4. La fiecare revizie se întocmeşte o fişă - după modelul dat în Anexa 2 - în care se notează
constatările făcute pe teren, lucrările de întreţinere efectuate sau necesare, debitul măsurat şi data
efectuării reviziei.
5.5.5. Formaţia de lucru la revizia şi întreţinerea drenurilor se dotează cu:
- unelte diferite - lopeţi, hârleţe, târnăcoape, rangă, frânghie, scară, lanternă sau lampă cu carbid,
staţie radio portabilă, găleţi, etc.;
- două seturi de cate 5 ţevi cu lungime de 0,6…0,8 m filetate la capete, pentru desfundarea eventuală
a drenurilor;
21
- vase cu capacităţi de 2 l şi 5 l gradate 0,25.0,5.1.2. şi 3.4.5. litri;
- autocisternă sau rezervor de apă pe remorcă şi tractor;
- motopompă;
- betonieră de capacitate mică;
- echipament de protecţie, specific, - cizme, căşti, centuri de siguranţă şi frânghie şi după caz mască
de gaze, aparate gazometrice palmare şi altele conform “Normativului pentru echipamentul de
protecţie şi de lucru”.
5.5.6. Unităţile care execută lucrări de intervenţie şi întreţinere la drenuri trebuie să dispună de un
stoc minim de materiale pentru cinci drenuri, astfel:
- ciment în sac - 1 sac;
- piatră brută pentru 5 m2 pereu;
- pietriş; 0,1 m3;
- dale preturnate, 5 m2;
- colorant (fluoresceina sau fuxina), 0,1 kg;
- capace dren, două bucăţi.
6. Norme de protecţia muncii specifice reviziei şi întreţinerii drenurilor pentru drumuri publice.
6.1. Se vor respecta întocmai prevederile din:
- Codul muncii publicat în B.O. nr.140/1-12-1972.
- Legea privind protecţia muncii nr. 90/1996;
- Norme generale de protecţia muncii /1996;
- Norme specifice de protecţia muncii pentru exploatarea şi întreţinerea drumurilor şi podurilor Ordin
MMPS 357/1998;
- Ordonanţa Guvernului nr. 60/1997 privind norme PSI aprobata prin legea nr. 212/1997
- Norme generale PSI /1991.
- Ordinul 12/1980 al MTTc privind PSI.
6.2. Formaţia de lucru pentru execuţia, revizia şi întreţinerea drumurilor.
6.2.1. Formaţia de lucru pentru execuţia şi întreţinerea drenurilor se compune din cel puţin trei
persoane; pentru revizie formaţia se compune din cel puţin două persoane.
6.2.2. Muncitorii sunt admişi să lucreze numai dacă cunosc măsurile specifice de protecţia muncii, au
efectuat examen medical şi sunt echipaţi cu echipament de protecţie conform “Normativului
republican pentru acordarea echipamentului de protecţie şi de lucru, aprobat cu ord. Min. Muncii
nr.41/1989. Ei vor fi instruiţi în ceea ce priveşte aplicarea metodelor de acordarea a primului ajutor şi
de salvare în caz de accidente.
6.3. Unele norme obligatorii de protecţia muncii, execuţiei şi întreţinerii lucrărilor de drenaj.
6.3.1. Înainte de începerea săpăturilor se verifică stabilitatea terenului şi dacă este necesar, se iau
măsuri de asigurare a stabilităţii, inclusiv curăţire-ranguire eventual plase ancorate în zona de munte.
Săpăturile se îngrădesc cu parapete vizibile ziua şi noaptea.
Săpăturile executate în zona drumurilor publice şi de şantiere se vor semnaliza cu indicatori de
avertizare şi dirijare conform instrucţiunilor comune MTTc - MAI nr.630/2330-1985.
22
6.3.2. Zilnic, înainte de a se începe lucrul, se verifică semnalizarea punctului de lucru, starea
sprijinirilor şi terenului în jurul săpăturilor, pentru a preveni eventuale pericole sau surpări. în
perioade de ploi, îngheţ-dezgheţ şi câteva zile după acestea se cercetează cu atenţie taluzurile, pereţii
săpăturilor şi sprijinirile şi se iau măsuri corespunzătoare de protecţia muncii.
6.3.3. Sprijinirile se demontează pe măsura execuţiei corpului drenant, verificând permanent ca
demontarea lor să nu pericliteze stabilitatea terenului sau siguranţă muncitorilor. Sprijinirile rămân
pierdute când, prin demontarea lor, siguranţă muncitorilor este în pericol.
6.3.4. Este interzis accesul muncitorilor în săpături cu pereţi verticali, nesprijiniţi, executate manual
sau mecanizat în ampriza drumurilor publice şi în zone instabile, indiferent de adâncimea acestor
săpături.
6.3.5. Este interzis să se ţină săpăturile deschise şi să se facă foc în săpături.
6.3.6. Pentru trecerea muncitorilor peste şanţul drenului se montează punţi din dulapi şi parapeţi în
zonele de traversare.
6.3.7. În zonele în care sunt îngropate cable, conducte, etc. săpăturile se execută cu deosebită
atenţie, cu respectarea întocmai a instrucţiunilor date de unitatea tutelară, eventual - dacă este cazul -
sub supravegherea delegatului acestei unităţi: dacă, în timpul execuţiei săpăturilor se descoperă
instalaţii subterane, etc. lucrările se opresc imediat, se înştiinţează delegatul unităţii tutelare şi numai
după eliminarea oricărui pericol de către delegatul tutelar, sub supravegherea lui, pot fi continuate
lucrările de dren.
6.3.8. Pentru mijloace de transport, instalaţii, utilaje etc., se vor respecta întocmai normele specifice
acestora.
6.3.9. Normele menţionate nu au caracter limitativ. Executantul poate lua şi alte masuri, impuse de
condiţii locale.
6.4. Norme de protecţia muncii specifice pentru revizia şi întreţinerea drenurilor.
6.4.1. Este interzis fumatul, folosirea chibriturilor şi iluminatul cu flacăra în căminele de vizitare,
chesoane şi în apropierea lor. Deasemenea este interzisă coborârea în ele cu brichete, chibrite, etc.
Muncitorul săpător se va odihni numai afară. Este interzis a se odihni în şanţ, în căminul de vizitare
sau cheson.
6.4.2. Este interzisă intrarea în cămine şi chesoane fără asigurare dată de alt muncitor de la faţa
terenului. Muncitorul care intră în cămin sau cheson va fi asigurat cu centura de siguranţă şi frânghie.
Pentru cămine, chesoane sau săpături mai adânci de 4,0 m se montează - în mod obligatoriu - cablu
de semnalizare. Acest cablu se prevede jos şi la suprafaţă cu cate un clopot care se manevrează la
nevoie, de către muncitorul de jos şi de cel de la suprafaţă.
Semnalizarea se face după un cod stabilit de întreaga echipă, sub semnătură.
6.4.3. Coborârea în cămine de vizitare şi chesoane mai adânci de 3,0 m se face - obligatoriu - cu
masca de gaze care se foloseşte conform instrucţiunilor.
6.4.4. Iluminatul în cămine de vizitare şi chesoane, se face înainte de intrarea în cămin sau cheson.
6.4.5. Ridicarea capacelor de la căminele de vizitare se face cu răngi, cârlige sau alte unelte; după
ridicarea capacelor se verifică vizual starea căminului şi prezenta gazelor.
Indiferent dacă sunt sau nu sunt gaze, se procedează la aerisirea căminelor prin ridicarea tuturor
capacelor sistemului de drenaj şi curăţirea capetelor de dren.
Pentru verificarea existentei gazelor, se folosesc aparate adecvate pentru determinarea concentraţiei
de gaze.
6.4.6. Se apreciază că este necesar dotarea personalului muncitor şi cu tuburi cu oxigen pentru
revizuire cămine.
23
Este interzisă proba cu flacăra şi intrarea cu foc deschis în cămine de vizitare şi chesoane.
6.4.7. Şeful de echipă este obligat să controleze şi să se asigure că s-a efectuat aerisirea căminelor şi
să verifice:
- starea scărilor de acces;
- starea sculelor şi uneltelor;
- nivelul apei şi grosimea depozitului în cămine;
- starea echipamentului şi a materialelor de protecţie;
- dispozitivele de siguranţă la cârligul troliului sau macaralelor, etc.
6.4.8. La intrarea în cămine şi chesoane, echipele vor fi formate din cel puţin trei muncitori. Cel care
intră în cămin sau cheson se leagă cu centură de siguranţă şi frânghie la suprafaţa. Frânghia nu se
leagă de cămin.
Intrarea în cămin se face pe scările existente. Dacă acestea nu sunt montate sau nu corespund,
intrarea se face pe scări mobile, fixate la partea superioară cu cârlige de agăţare şi dispozitive de
fixare.
6.4.9. În căminele în care sunt emanaţii de gaze inflamabile se va lucra numai cu unelte de alamă,
bronz sau lemn. În asemenea cazuri, se va asigura un strat de apă de min. 5 cm pe fundul căminului.
6.4.10. Fiecare echipă de lucru va fi dotată cu o trusă sanitară de prim ajutor, care să cuprindă
pansamente şi dezinfectante pentru zgârieturi şi răni uşoare.
6.4.11. Muncitorii sunt obligaţi ca după terminarea lucrului să-şi cureţe întregul echipament, să-l
depună la loc uscat, să respecte regulile de igienă, să nu ducă mâinile murdare la ochi, nas sau gură şi
să se spele cu apă şi săpun.
6.4.12. Şeful de echipă are obligaţia să verifice permanent respectarea măsurilor de protecţia muncii,
lucrările de execuţie, revizie şi întreţinere a drenurilor şi semnalizarea lucrărilor.
Deasemenea, se vor respecta şi alte măsuri de protecţia muncii şi prevenire a accidentelor, impuse de
condiţiile reale de pe teren.
În perioada execuţiei lucrărilor se vor respecta normele de protecţie a muncii, măsurile de prim
ajutor, normele de prevenire şi stingere a incendiilor şi cele precizate în legislaţia în vigoare, specifice
lucrărilor prevăzute în proiect.
24
- verificarea calităţii materialelor folosite;
- verificarea dimensiunilor şi panta rigolei;
- controlul compactării umpluturii din drenuri;
- controlul funcţionalităţii fiecărui dren în parte.
Anexa 1.
Evidenţa drenurilor
25
Anexa 2
Notă: După notarea rezultatelor reviziei, fisa se semnează în col.6 de şeful de sector şi district.
Deasemenea, după notarea rezultatelor lucrărilor de întreţinere, fisa se semnează.
Anexa 3
26
Calculul drenurilor
Fig. 1.a.b.
(6) Dar
Cum de regulă h0<<H formula simplificată pentru calculul debitului de apă ce pătrunde într-un dren
prin unitatea de lungime a unui perete este:
(7)
Coeficientul de permeabilitate şi pana medie piezometrică corespunzătoare pentru diferite categorii
de pământuri sunt date în tabela I.
Fig. 2.
În relaţia (8) qf este debitul echivalent al curentului de apă sub presiune, acesta se determină aşa cum
se va arăta mai jos.
Deci debitul de apă ce pătrunde în dren printr-o jumătate a acestuia, pe unitatea de lungime, este:
Pentru determinarea lui qf se foloseşte graficul din fig 3 şi fig. 4, aceasta din urmă fiind un detaliu al
părţii superioare a graficului din fig. ; qf se determină direct cu ajutorul valorilor
(9)
unde:
a = jumătate din lăţimea tranşeii,
L = lungimea curbei de depresiune,
H1 = adâncimea stratului freatic sub fundul drenului
Ţinând seama că:
relaţiile (9) devin:
(10)
Fig. 3
Fig. 4
Fig. 5
Graficul din fig. 3 şi fig. 4 se foloseşte pentru B<3. Pentru B>3, qf se determină cu relaţia:
(11)
Valoarea qf se determină cu ajutorul graficului din fig. 5 în funcţie de valoarea:
(12)
şi deci
(15)
Adâncimea drenului este:
dar cum valoarea lui Z este mică, se poate neglija şi
(16)
În cazul drenurilor de coastă este recomandabil ca peretele aval al drenului să fie impermeabil.
Fig. 7
(18)
(19)
unde:
qB - este debitul de apă colectat în dren prin perete
qB - este debitul de apă colectat în dren prin fundul acestuia.
Curba de depresiune dintre cele două drenuri se presupune că are forma unei elipse
(fig. 8)
(20)
Fig. 8
29
Ecuaţia curbei de depresiune este
(21)
iar panta piezometnca este
(22)
Debitul de apă ce intră prin perete pe o unitate de lungime a acestuia este
(23)
(24)
pentru x = L rezultă
(25)
Debitul de apă ce pătrunde prin fundul drenului este:
(26)
unde qf se determină aşa cum s-a arătat mai înainte la 1.2.
Deci:
(27)
şi în final:
(28)
Dacă adâncimea la care trebuie coborât nivelul apelor subterane între drenuri (norma de asanare)
este impusă, atunci adâncimea drenului este:
(29)
de unde se determină distanţa dintre drenuri astfel încât să fie realizată norma de
(30)
unde:
n = porozitatea eficace a mediului având valori cuprinse între 50 - 70% pentru pământuri cu un
conţinut ridicat de particule argiloase şi prăfoase şi între 25 - 50% pentru pământuri nisipoase
t = timpul (în zile) scurs de la execuţia puţului.
În cazul puţurilor drenante imperfecte (fig. 9) nu există o formulă riguroasă pentru a calcula debitul
şi nivelul suprafeţei libere a apei după drenare (curba de depresiune). Debitul de apă ce intră în puţ
este cuprins între debitul unui puţ perfect şi cel al unui puţ într-un strat acvifer al cărui fund ar fi
impermeabil:
Fig. 9
30
(33)
unde:
hi = adâncimea măsurată de la fundul puţului până la stratul impermeabil
În cazul când puţurile lucrează ca drenuri inverse (puţuri absorbante) capacitatea de absorbţie a
puţului este dată de relaţia:
(34)
notaţiile fiind aceleaşi ca mai sus,
Fig. 10
În cazul când tubul nu funcţionează cu secţiunea întreagă se poate folosi graficul din fig 11.
Pentru rigolele cu secţiunea dreptunghiulară
unde
b = lăţimea rigolei
h = înălţimea rigolei
Fig. 11
Tabelul nr. 1
32