IMPORTANȚA CĂII FERATE

ÎN DEZVOLTAREA VĂII JIULUI

De-a lungul istoriei, Valea Jiului a avut un rol terțiar, de sprijin

militar sau economic pentru sisteme de o importanță superioară. A
fost punct de apărare pentru cetățile dacice din munții Orăștiei (prin
Cetatea Băniței, în antichitate), respectiv zonă de exploatare a aurului
în perioada medievală. Relevanța istorică a Văii Jiului este legată
indisociabil de resursa naturală cea mai valoroasă a erei industriale:
cărbunele. Pentru utilizarea sa în alimentarea locomotivelor și în
metalurgie, în a doua parte a secolului al XIX-lea, era necesară
utilizarea unei căi facile și ieftine de transport.
Dacă inițial se foloseau care trase de cai, în 1870 s-a dat în
funcțiune calea ferată Simeria - Petroșani, pe un traseu diferit decât
cel utilizat până atunci pentru parcurgerea Văii de la Nord la Sud
(Merișor—Dealul Babii—Vulcan—Schela—Târgu Jiu). Calea spre
Petroșani, linia cărbunilor, era o ramificație a liniei principale Arad—
3

Alba Iulia. Pe lângă localnici, pentru această lucrare au fost aduși

inclusiv muncitori din Italia, care au dat numele mai multor lucrări
de artă. Printre acestea este și viaductul-pod Gritti dintre Crivadia și
Petroșani și Petrila

Merișor, pe lângă alte 34 de poduri.

Inaugurarea liniei s-a realizat la 28 august 1870, când a intrat în

gară primul tren venit de la Simeria. Ulterior, această linie a suferit
consolidări în perioada interbelică, inclusiv refacerea viaductului de
mai sus și a tunelului de la Bolii. Dezvoltarea exploatărilor miniere
de-a lungul depresiunii a adus o extindere a rețelei spre Lupeni,
finalizată în 1892.

Importanța căii ferate în dezvoltarea Văii Jiului

 SPRE BUDAPESTA

1862
SPRE
CURTICI CURTICI—ARAD CLUJ NAPOCA
TÂRGU-MUREȘ
GHIOROC
ARAD 1868
SĂVÂRȘIN
ARAD—ALBA IULIA
RADNA ALBA-IULIA

BRĂNIȘCA ȘIBOT SEBEȘ

DEVA
ILIA SIMERIA
SPRE LUGOJ
ORĂȘTIE
HUNEDOARA
1872 CĂLAN
SIMERIA—HUNEDOARA

Patrimoniul feroviar din Valea Jiului

1870
SUBCETATE SIMERIA—PETROȘANI
BĂNIȚA
1892 BARU
PETROȘANI
Gări cu arhitectură particulară PETROȘANI—LUPENI
Gări mari conform proiecftului tip LUPENI
Gări mici conform proiectului tip SPRE TÂRGU JIU
Gări construite/modernizate în perioada comunistă

Evoluția rețelei de cale ferată în partea sudică a Transilvania.

1916 — Podul peste Jiul de Est din fața Turnului de apă, bombardat în Primul Război Mondial.

Importanța căii ferate în dezvoltarea Văii Jiului

 Începutul sec. XX — Mina Dâlja și căile ferate pentru transportul cărbunelui, punctul terminus al
ramificației de la nordul Gării Petroșani. Se observă, în plan îndepărtat, primele locuințe din Colonia
de jos a Petroșenilor – strada Jiului.
5
Petroșani și Petrila

1910 — Strada Vasut, actuala Titu Maiorescu; înainte de dublarea și electrificarea căii ferate, aceasta
făcea legătura cu zona estică a localității.

Importanța căii ferate în dezvoltarea Văii Jiului

GARA DIN PETROȘANI

Stația CF Petroșani a fost dată în folosință în 1870 (împlinind, așadar,

150 de ani în anul 2020). Ansamblul gării cuprinde, în mare măsură,
aceleași clădiri existente la momentul inaugurării inițiale: corpul
central, aflat în arealul imediat al accesului dinspre Piața Victoriei, 3

Patrimoniul feroviar din Valea Jiului

clădiri administrative, o clădire cu rol utilitar (tip turn), magazia de
mărfuri, atelierul mecanic, magazia de colete și un canton în zona de
acces dinspre drumul național DN66 (fosta stradă Crișan).
Pe lângă acestea, în partea a doua a secolului al XX-lea a fost
inaugurată clădirea dispeceratului pentru controlul sistemelor de
semnalizare a circulației feroviare. Ansamblul a fost îmbogățit cu
o serie de infrastructuri conexe (ateliere mecanice și de reparații,
pasarelă de acces precum și locuințe) amplasate pe latura estică a
ansamblului.

1912 — Clădirea centrală a gării, reținută în decorații ale fațadei față de alte gări construite în
perioada similară, dar cu o galerie din lemn pentru protecția față de intemperii.

Gara din Petroșani

 1910 — Gara cu prima pasarelă de acces edificată înainte de Primul Război Mondial.
7

Caracteristicile arhitecturale specifice sunt:

—
Petroșani și Petrila

elementele din cărămidă aparentă (vizibilă) aflate sub formă de

orizontale - brâuri, parapete - și verticale (lezene – pilaștri aflate
în pozițiile de colț sau amprenta zidurilor interioare pe fațadă);

— elemente din cărămidă aparentă care bordează (înconjoară) zone

de acces, ferestrele sau golurile de ventilație;

— tâmplăria detaliată din lemn, cu bastonașe de înrămare și

subîmpărțire a foilor de sticlă;

— elementele structurale din lemn, cu decorațiuni în zonele de

terminații sau capitel (tip coloană), pentru stâlpii de susținere a
galeriei dinspre peroane, console de susținere a acoperișurilor;

— acoperișuri în șarpantă (cu structură înclinată, din lemn), cu

învelitoare din țiglă ceramică.

Gara din Petroșani

 Patrimoniul feroviar din Valea Jiului
2012 — Cantonul este una dintre clădirile care păstrează aspectul original, fără modificări
semnificative. Deși mai puțin vizibil, amplasamentul în imediata proximitate a DN 66 îl face să fie
ușor de vizitat și refuncționalizat.

2012 — Fațada clădirii de birouri aflată în ansamblul central al Gării Petroșani păstrează toate
elementele specifice acestei tipologii arhitecturale.

Gara din Petroșani

 Între Simeria și Petroșani, cei 80 de kilometri au fost echipați cu
diverse infrastructuri necesare călătorilor și întreținerii locomotivelor
cu aburi. Acesta este motivul pentru care între 1867-1879 este
construit, apoi dat în folosință primul depou de locomotive al stației
Petroșani. De tip dreptunghiular, acesta avea trei linii: primele două,
în construcția inițială, erau destinate remizării și ținerii în presiune a
locomotivelor în serviciu. A treia linie, într-un corp de clădire adăugat
ulterior, era destinat spălării, întreținerii și reparației locomotivelor.
Sistemul era completat de o placă pentru întoarcerea locomotivelor,
cu acționare manuală, precum și un depozit de cărbune. Alimentarea
cu apă se realiza direct din pârâul Maleia, dintr-un bazin de captare
aflat în zona actualului sediul al INSEMEX (lângă podul spre str.
Tăbăcăriei). Din acest punct, o conductă cu apă traversa orașul spre
stația Petroșani, alimentând castelul de apă aflat în rând cu celelalte
clădiri ale stației.
9
Petroșani și Petrila

Începutul sec. XX — Prima etapă în dezvoltarea depoului de locomotive, clădirea cu două linii
destinate remizării și ținerii sub presiune a locomotivelor în serviciu.

Gara din Petroșani

 Patrimoniul feroviar din Valea Jiului
Începutul sec. XX — A doua etapă în dezvoltarea depoului de locomotive, prin adăugarea construcției
pentru a treia linie, destinată spălării, întreținerii și reparației locomotivelor.

10

Începutul sec. XX — Lucrători feroviari în fața primului depou din Petroșani în a doua etapă a sa.

Gara din Petroșani

 2012 — Ancadrament de cărămidă în jurul
golurilor circulare de aerisire; ancadrament și
arce din cărămidă aparentă în jurul ferestrelor
amplasamentul în imediata proximitate a DN 66
îl face să fie ușor de vizitat și refuncționalizat.
11
Petroșani și Petrila
2012 — Partea superioară a galeriei din lemn
care protejează peronul 1 al gării: stâlp de sec-
țiune pătrată, element tip capitel de racord cu
rol decorativ, căpriori cu terminație în consolă
decorată, panou din scânduri de lemn.
Gara din Petroșani
2012 — Ancadrament de cărămidă în jurul golu-
rilor, brâu orizontal și parament din cărămidă
aparentă; tâmplărie din lemn pentru uși și
ferestre, cu decorațiuni și subdiviziuni ale foilor
de sticlă.
2012 — Elemente de detaliu la magazia de măr-
furi: console din lemn cu rol de contravântuire,
ancadrament din cărămidă aparentă și dublu
arc de susținere deasupra golurilor de acces:
ascuns sub tencuială la partea superioară și
aparent (vizibil) la cea inferioară.
 Patrimoniul feroviar din Valea Jiului
2012 — Detaliu de rezolvare a șarpantei (structura din lemn a acoperișului) cu macaz dublu, structură
de acoperire unică în Valea Jiului.

12

Gara din Petroșani

 LOCUINȚELE FEROVIARILOR

Dezvoltarea căii ferate a adus cu sine și un număr ridicat de muncitori

și personal feroviar calificat, pentru care era necesară construcția
unor ansambluri de locuințe. Aceste ansambluri sunt distribuite după
cum urmează:
— ansamblul situat la Vest de liniile de cale ferată, amplasate în
spatele gării, de-a lungul actualei străzi George Enescu - acesta
se păstrează până astăzi;
— un ansamblu situat pe amplasamentul actualei piețe centrale,
demolat în cadrul operațiunilor ample de sistematizare și
construcții din anii 80 ai secolului trecut;
— un ansamblu situat pe dealul Kalvaria Mare al Petroșenilor, în
zona actualei străzi Ștefan cel Mare - acesta se păstrează până
astăzi;
13
Petroșani și Petrila

Anii 1950 — Locuințe colective pentru feroviari, edificate în perioada stalinistă în zona de deal a
municipiului Petroșani, parte din actualul campus studențesc.

Locuințele feroviarilor
 Patrimoniul feroviar din Valea Jiului
2012 — Locuințe pentru feroviari pe strada George Enescu, parțial modificate.

14

2012 — Locuințe pentru feroviari pe strada Vasile Lupu, în stare avansată de degradare.

Locuințele feroviarilor
 DEPOUL DE LOCOMOTIVE

Creșterea traficului în depresiune, la începutul secolului al XX-lea, a

necesitat construirea unei noi infrastructuri, pe un nou amplasament
care să poată suporta suprafețele necesare unui număr multiplu de
linii. Astfel, este dat în funcțiune în 1912 actualul depou de locomotive,
situat în capătul nordic al stației. Pentru construcția și extinderea
ulterioară a acestuia a fost necesară sistematizarea pârâului Bănița.
Hala circulară a noului depou are un număr total de 22 de linii și
același număr de canale de revizie. Toate aceste linii converg spre
placa turnantă, prevăzută cu cabină de serviciu și mecanism de
acționare. Pentru colectarea și evacuarea fumului locomotivelor a fost
realizată o tubulatură specifică, racordată la un coș de fum care a fost
înlocuit în 1962 cu actualul coș. Remiza este dotată cu echipamente
specifice, necesare lucrărilor complexe la locomotive: scufundător de
osie, atelierul de reparații electrice și pantografe, standuri de probă
15

pentru releele locomotivelor și pentru amortizoare, atelierul de forjă.

Petroșani și Petrila

1918 — Tren de cărbune în Gara Petroșani, pe liniile noi construite odată cu mutarea depoului în zona
de nord a orașului.

Depoul de locomotive
 Ansamblul noului depou este format din:

— vechea clădire a administrației, cu locuințe de serviciu la etaj,

extinse în 1955 în toată clădirea odată cu mutarea funcțiunii
administrative;

— clădirea nouă a administrației, construită în 1955;

— hala circulară de reparații, cu sistemul plăcii turnante;

Patrimoniul feroviar din Valea Jiului

— atelierul mecanic;

— anexe.

16

1912 — Ansamblului noului depou, văzut de pe dealul Boțoni.

Depoul de locomotive
 Sfârșitul sec. XIX — Tren trecând unul dintre podurile de acces în Petroșani dinspre Bănița,
zona Dărănești.
17

Stilul arhitectural al acestor clădiri este similar cu cel al clădirilor

gării Petroșani, identic în fond cu cel al clădirilor feroviare amplasate
în întreaga rețea construită pe Valea Mureșului și ramificația spre
Petroșani.
Petroșani și Petrila

Perioada de până în anii 1945-47 a fost una în care depoul a fost

considerat unul disciplinar, aici fiind trimiși cei care aveau diverse
abateri sau fapte de nerespectare a ordinelor de lucru. Acest statut
era determinat de amplasarea oarecum izolată în teritoriu, dar și
pentru pericolul reprezentat de secțiile sale de remorcare. Depoul a
fost utilizat în special pentru deservirea locomotivelor pentru trenuri
de călători seria 142.000. În anii 1966-67, odată cu apariția noilor
locomotive electrice, a fost necesară adaptarea depoului pentru
întreținerea și acestor noi locomotive. Au apărut, astfel, standurile
de probă ale echipamentelor acestora. În general, depoul a avut o
reputație foarte bună, fiind exemplar pentru disciplină și curățenie.

În anul 1910 îi este afiliată depoului Petroșani remiza Subcetate,

odată cu construcția acesteia. Remiza deservea linia Caransebeș -
Subcetate, finalizată în 1908, cu o lungime totală de 76,9 kilometri și
porțiuni cu o declivitate de 50‰ dotate cu cremalieră.

Depoul de locomotive
 În anul 1912 este construit și castelul (turnul) de apă, cu o capacitate
de 300m³. Accesul la rezervor este realizat printr-o scară metalică
interioară dreaptă, în două ape, cu podesturi intermediare. Este
remarcabil nivelul ridicat de păstrare a condiției acesteia și a
sistemului constructiv specific, din elemente metalice îmbinate prin
nituire. Situată lângă turnul de apă, parte din același ansamblu, casa
pompelor (în același stil arhitectural specific construcțiilor feroviare)
a fost electrificată și a funcționat în acest fel din anul 1965-67.

Patrimoniul feroviar din Valea Jiului

18
1910 — Podul de trecere peste Jiul de Est și vederea spre Petrila, înainte de construcția noului Depou
și a Turnului de apă. Locuințele tradiționale ale băștinașilor sunt treptat înlocuite de locuințe de
colonie.

Depoul de locomotive
 1912/2012 — Comparație între turnul de apă așa cum era în anii 50 ai secolului trecut, respectiv
situația din prezent. Cu excepția degradărilor, nu au fost realizate modificări semnificative.
19
Petroșani și Petrila

2012 — Portalul de acces, gol cu arc în plincintru 2012 — Fereastră cu tâmplărie originală din
și decorațiune la partea superioară. Ușa nu este lemn, gol cu arc în plincintru și ancadrament din
cea originală. cărămidă aparentă, la fel ca întregul parament
al turnului.

Depoul de locomotive
Ansamblurile de patrimoniu feroviar din
Municipiul Petroșani și posibilitățile de
acces dinspre CNIPT Petroșani

Patrimoniul feroviar din Valea Jiului

DĂRĂNEȘTI
DEPOUL DE LOCOMOTIVE

TURNUL DE APĂ

COLONIA CFR

20
GARA PETROȘANI PETROȘANI NORD

COLONIA
CNIPT

Cale ferată
Drum DEALUL CALVARIA
Clădiri feroviare
Locuințe feroviare
CENTRU

Depoul de locomotive
 ALTE CĂI FERATE DIN ZONĂ

Ramificația Petroșani—Petrila se realizează în perioada interbelică.

Astfel, în anul 1930, se elaborează un plan de concentrare a
activităților productive și de preparație a cărbunelui la mina Petrila,
reunind activitățile necesare în acest scop pentru minele Petrila,
Aninoasa, Petroșani est și Minele Statului Lonea. A fost construită o
linie ferată normală secundară între triajul nordic al gării Petroșani și
Preparația Petrila, cu o lungime totală de 5,3 kilometri. Din aceștia, 3,3
metri măsurau liniile uzinale de triere și încărcare a vagoanelor.
Această linie traversează podul din beton construit peste pârâul
Bănița, pentru a intra într-un tunel cu lungimea de 214 metri sub
dealul Dărănești. La ieșirea din tunel, linia ferată traversează drumul
Petroșani—Petrila, apoi podul metalic cu lungimea de 32 metri, fostul
pasaj peste linia ferată industrială Lonea—Petroșani, după care
pătrunde în incinta minei și a Preparației Petrila.
21
Petroșani și Petrila

Perioada interbelică — Cele două căi ferate cu ecartament îngust care făceau legătura între Petroșani
și Petrila până în perioada interbelică, pentru transportul de marfă și al muncitorilor.

Alte căi ferate din zonă

 Linia uzinală Lonea—Petrila—Petroșani a fost pregătită încă din 1868,
când s-a pus problema construirii unei linii ferate uzinale duble
cu ecartament de 630 milimetri care să facă legătura între mina
Deak (Petrila) și stația de încărcare a cărbunilor Petroșani – Est
cu lungimea de 2,35 kilometri. Planul a fost finalizat în cursul lunii
iunie al aceluiași an, când încep și lucrările de construcție a liniei
ferate. Linia ferată uzinală pornea de la silozul construit la gura de
mină Deak, trecea prin coloniile Ferro, Bosnia, traversa un tunel cu

Patrimoniul feroviar din Valea Jiului

lungimea de 300 metri, intra în incinta minei Petroșani Est (Praga) și
după 400 metri ajungea la silozul colector Petroșani Est. În anul 1907,
odată cu utilizarea pe scară largă a separatorului și uzinei electrice
Petroșani – nord, linia ferată Lonea—Petrila cu o lungime totală de 11
kilometri este reabilitată și dublată pe toată lungimea ei.
Pentru a putea ajunge la separatorul Petroșani, se construiește
un pod din beton peste Jiul de Est, se sapă un tunel sub dealul
Dărănești cu lungimea de 200 metri, iar la ieșirea din tunel se
construiește un alt pod peste pârâul Bănița, după care trenurile intrau
în incinta separatorului.

22

Anii 1960 — Turnul de apă și legătura feroviară spre Petrila, înainte de

construcția actualului pod și a drumului de 4 benzi care desparte Atelierele
Centrale de cartierul Praga.

Alte căi ferate din zonă

 Începutul sec. XX — Colonia de jos din Petroșani, actuala stradă Cuza Vodă înainte de Primul Război
Mondial.

O cale ferată cu ecartament îngust particulară este calea ferată

amplasată pe străzile Coloniei din Petroșani. Prin contractul colectiv
de muncă, societății miniere îi revenea obligația de a asigura
23

salariaților săi în mod gratuit, pentru încălzirea locuinței, preparatul

hranei și alte nevoi gospodărești o cotă de cărbune și lemne de foc.
Cu acest scop, societatea Salgotarjan construiește pe străzile Coloniei
de jos din Petroșani o rețea de cale ferată cu ecartament îngust (630
mm), desfășurată pe o lungime de 7,7 km. Garnitura de tren era
remorcată de o locomotivă cu motor cu explozie pe benzină.
Petroșani și Petrila

Începutul sec. XX — Tren de aprovizionare pe cale ferată cu ecartament îngust

în Colonia de jos din Petroșani, actuala stradă Ecaterina Teodoroiu, înainte de
Primul Război Mondial.

Alte căi ferate din zonă

În 1907, liniile ferate uzinale cu ecartament îngust care deserveau
minele Deak Petrila și minele statului ungar Lonea se desfășurau pe o
lungime de 11,8 km după cum urmează:

— Separatorul Petroșani – Est mina Deak Petrila 2,7 km;

— Mina Deak Petrila – gara mică Lonea 3,5 km;

Patrimoniul feroviar din Valea Jiului

— Gara mică Lonea – Puțul III Jieț 3,4 km;

— Gara mică Lonea – Puțul II Cimpa 2,2 km.

În 1922 încă funcționau liniile ferate cu ecartament îngust folosite

pentru transportul forestier. La acea dată în Valea Jiului funcționau
următoarele căi ferate forestiere:

— Roșia, pentru asigurarea transportului lemnului de susținere

necesară minelor Petroșani Est și Petroșani Vest, în proprietatea
baronului Victor Maderspach;

— Aușelu, la Petrila, care aducea lemnul la mina Petrila și gaterul

Lonea din pădurile Aușelu și din pădurile Șureanu;

24
— La Vulcan funcționa calea ferată forestieră care aproviziona
lemnul de susținere a galeriilor și abatajelor minei Vulcan,
proprietate a văduvei baronului Thorocskay Miklos;

— O linie similară funcționa și la Lupeni, care făcea legătura cu

depozitul de material lemnos al minei Lupeni de la Braia și
pădurile din Uricani.

Alte căi ferate din zonă

 PATRIMONIUL MOBIL
LOCOMOTIVE ȘI VAGOANE

Patrimoniul imobil nu poate funcționa fără patrimoniul mobil asociat,

aflat în centrul operațiunilor de transport feroviar: locomotivele
și vagoanele de marfă sau de călători. Primul tren a intrat în Gara
Petroșani remorcat de o locomotivă seria 236.001. În anul 1870,
parcul de material rulant al stației Petroșani era format din:

— 21 de locomotive cu abur, produse la Lokomotivfabrik

Floridsdorf (Viena);

— 64 de vagoane pentru călători;

— 513 de vagoane pentru marfă, din care 123 destinate

transportului cărbunilor;
25

— stația avea în dotare și pluguri pentru zăpadă, drezine pentru

controlul liniei ferate, precum și vagoane speciale pentru
reparat linii.
Petroșani și Petrila

1906 — Tren în fața gării din Petroșani, la începutul secolului al XX-lea.

Patrimoniul mobil – locomotive și vagoane

În perioada dării în exploatare a noului depou, până în anul 1955,
trenurile de călători erau remorcate de locomotive de seria 142.000,
apoi de seria 131.000 sau 324.000. Ulterior și-au făcut apariția în acest
depou și locomotivele de seria 230.000, pentru remorcarea trenurilor
de călători. Aceste locomotive au fost construite, începând cu 1932,
la uzinele de la Reșița sau București (Malaxa). Pentru remorcarea
trenurilor grele de marfă erau utilizate locomotive din seria 50.000.

Patrimoniul feroviar din Valea Jiului

În 1949 apare seria de locomotive 150.1000, utilizată pe scară largă
odată cu finalizarea tronsonului Bumbești—Livezeni. Locomotivele
seria 142.000 au fost utilizate până în anii 1968-69, când au început
să fie înlocuite, treptat, de locomotivele Diesel electrice. Pentru
linia Subcetate—Caransebeș era utilizată numai locomotiva din
seria 40D, dotată cu dispozitiv specific pentru cremalieră. Aceasta a
fost construită la uzinele Florisdorf din Austria, în 1908. Una dintre
acestea, locomotiva 40D.001 se află expusă în depoul Petroșani în
prezent. Începând cu anii 1966-67 apar primele locomotive Diesel
electrice.

26

Patrimoniul mobil – locomotive și vagoane