Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cursuri TGD Din Anii Anteriori
Cursuri TGD Din Anii Anteriori
• Etimologie
• Etimologie
Termenul „drept” provine din latinescul „directus” sau verbul „dirigo, dirigere”, cu sensul de
cale dreaptă, nemijlocită, a conduce.
Dreptul are misiunea de a stabili nişte norme care conduc societatea. Această semnificaţie antică
a evoluat în timp, astfel că termenului „drept” i s-au adăugat alte 2 sensuri. Dreptul a fost văzut
ca un ansamblu de reguli stabilite în cadrul statului, reguli ce guvernează întreaga societate.
Pe de altă parte, dreptul a fost considerat o prerogativă specială, aparţinând unei anumite
persoane. Aceste 2 sensuri s-au cristalizat sub forma a 2 concepte – conceptul de drept obiectiv şi
conceptul de drept subiectiv.
Dreptul subiectiv reprezintă posibilitatea recunoscută de lege unei persoane de a pretinde unui
terţ să aibă o anumită conduită (care poate consta în a da, a face sau a nu face ceva) şi de a apela,
în caz de nevoie, la forţa de constrângere a statului.
● relaţia drept-societate:
Dreptul are un profund caracter social, iar acest aspect s-a concretizat sub forma a 2 principii:
Aceste principii au apărut încă din Antichitate, deoarece dreptul apare odată cu statul.
Normele juridice reprezintă doar un element al sistemului normelor sociale, pentru că ele
coexistă cu alte categorii de norme, şi anume, de exemplu: normele etice, morale şi religioase.
Acest lucru pune problema distincţiei dintre drept şi nondrept. Ceea ce determină distincţia
normelor juridice de celelalte norme sociale este caracterul lor obligatoriu. Numai normele
juridice din cadrul sistemului normelor sociale sunt obligatorii. În fapt, normele juridice sunt
manifestări de voinţă, destinate să producă valabil efecte juridice, efecte admise de alţii. Faptul
că sunt admise de alţii înseamnă o recunoaştere a obligativităţii lor.
Dreptul nu este amoral, normele sale conţin minim de moral, dar acest lucru nu trebuie să ducă la
confundarea dreptului cu morala. În Antichitate, dreptul se confunda cu morala iar dreptul era
definit: „Ius est ars boni et aequi”.
● relaţia drept-justiţie
Dintotdeauna s-a considerat că misiunea principală a dreptului este aceea de a asigura justiţia,
ceea ce s-a fundamentat prin adagiul „suum cuique tribuere” (a da fiecăruia ceea ce este al său).
O altă misiune este şi aceea de a asigura organizarea şi funcţiile societăţii. Această misiune, în
timp, a ajuns să fie asigurată prin argumente de ordin economic, printr-o motivaţie economică.
Astfel, s-a ajuns ca, în drept, să se aplice concepţia utilitarisă, pragmatică. Acest aspect a
determinat ca şi în soluţiile judecătoresti să se regăsească considerente de ordin economic.
În S.U.A., hotărârile judecătoreşti, în funcţie de natura litigiului, pot fi pronunţate şi pe baza doar
a unor motive economice.
În sistemul romano-germanic, din care fac parte Franţa şi România, judecătorul are doar rolul de
a interpreta şi a aplica legea la litigiul supus judecăţii, pentru că, în acest sistem, el este doar
„gura care spune legea” („Le juge est la bouche de la loi”, Montesquieu).
● ştiinţe istorice
● ştiinţe juridice
• TGD
• TGD
TGD este o disciplină de sinteză, care oferă o viziune de ansamblu asupra dreptului şi care are
scop de a generaliza şi de a abstractiza. Numai în cadrul acestei discipline se formează
constantele dreptului, sau pilonii dreptului (dreptul ca ştiinţă), pentru că aici se formulează
noţiunile, conceptele, principiile şi categoriile fundamentale ale dreptului.
Disciplinele de ramură au rolul de a aprofunda studiul relaţiilor sociale de care se ocupă fiecare.
Relaţia dintre TGD şi disciplinele de ramură constă în faptul că TGD oferă genul proxim iar
disciplinele de ramură oferă diferenţa specifică.
● Precizări terminologice
a) metoda logică
b) metoda comparativă
c) metoda istorică
d) metoda sociologică
e) metoda cantitativă
● Precizări terminologice:
În limba greacă, „meta” = deasupra şi „hodos” = drum.
S O O
Metoda este dpdv formal instrumentul epistemologic care permite cunoaşterea ştiinţifică.
Metoda se constituie ca un demers intelectual adaptat reprezentării şi analizării obiectului
cunoaşterii.
Istoric, analiza metodei o regăsim în cadrul filosofiei antice, cu precădere sub forma unor
reflecţii generale asupra adevărului şi a posibilităţii cunoaşterii, dezvoltată de către primele
forme de cunoaştere matematica (Euclid şi Thales) şi în cadrul analizei logice (Aristotel,
„Organon”).
• Principii
• Concepte
Opus acestei teze s-a conturat poziţia etatistă. Aceasta susţine faptul că dreptul nu poate
să apară decât în interiorul formei de organizare statală. Asemenea poziţie îşi are originile în
filozofia lui Hegel şi înţelege că statul este singurul creator de norme juridice.
Dreptul este un produs al societăţii. Normele sale intervin în procesele sociale stabilind
reguli generale cu privire la producerea, la repartiţia şi la schimbul de bunuri cu o relevanţă
socială precum şi la organizarea activităţilor comunităţii.
Dreptul nu poate deveni o realitate decît în interiorul unui cadru instituţional fundamentat
pe coexistenţa libertăţilor individuale şi nu pe afirmarea unor interese personale sau de grup. În
acest sens, dreptul reflectă relaţia dintre libertate şi necesitate.
Dreptul suportă influenţe din partea elementelor componente cadrului fizic şi din partea
componentelor sistemului social. În ansamblu, aceste elemente poartă denumirea de factori de
configurare a dreptului.
Diversele împrejurări naturale care nu depind de voinţa omului pot constitui cazuri de
naştere, modificare sau stingere a raporturilor juridice. Cadrul natural, deşi influenţează sistemul
de drept, această influenţă este, înainte de toate, MEDIATĂ SOCIAL.
Ideologia, înţeleasă atât ca set de idei politice care configurează valorile substanţiale ale
diferitelor grupuri sociale, cât şi ca mod de reprezentare a valorilor specifice unei societăţi.
● Cadrul UMAN – Dreptul priveşte acţiunea omului într-un sistem de relaţii dat.
Dimensiunea umană a dreptului este exprimată, inainte de orice, de drepturile esenţiale ale
individului. Norma juridică constituie un factor important de socializare, modelând subiectul
uman în raport cu valorile la care subscrie comunitatea.
4. Esenţa, conţinutul şi forma dreptului
Esenţa unui fenomen reflectă unitatea raporturilor necesare relativ stabile care constituie
dimensiunea internă a fenomenului şi îl fixează într-o clasă de fenomene adiacente.
Din multitudinea determinărilor calitative ale dreptului, se desprinde o calitate principală care
exprimă determinarea sa internă. Aceasta este reprezentată de calitatea juridică a voinţei şi a
interesului care determină apariţia normelor juridice. Acestea asigură un anumit echilibru în
evoluţia raporturilor interumane. Calitatea juridică presupune generalitate şi obiectivitate. Astfel,
voinţa juridică exprimată prin normele de drept este o expresie a voinţei generale în sensul
decelat de Rousseau în « Contractul Social », acela de voinţă autonomă, distinctă de o sumă a
voinţelor individuale. Voinţa generală este expresia unei comunităţi care înţelege să îşi
eternalizeze valorile. Dreptul se deosebeşte de alte sisteme normative sociale prin calitatea
juridică a voinţei ce se exprimă în integralitatea normelor.
Forma externă a dreptului poate fi analizată din mai multe puncte de vedere.
• din prisma modalităţilor de exprimare a voinţei legiuitorului
• din prisma modalităţilor de sistematizare a legislaţiei
• din prisma modalităţilor de exprimare a normelor de drept în diferite acte
emise de către autorităţile publice, şi anume: legi, ordonanţe, hotărâri ale
Guvernului, decrete.
Instituţia juridică reprezintă ansamblul normelor care reglementează relaţii sociale adiacente,
utilizând metoda de reglementare specifică acelei ramuri (distincţie între drept public şi drept
privat)
6. Funcţiile dreptului
Funcţiile dreptului sunt acele direcţii fundamentale ale acţiunii mecanismului juridic, la
îndeplinirea cărora participa întregul sistem de drept precum şi instanţele sociale cu atribuţii in
domeniul realizării dreptului.
• Funcţia de instituţionalizare / de formalizare juridică a organizării social-politice.
Dreptul, prin Constituţie şi prin legile organice asigură cadrul legal de funcţionare a forţei
statale.
• Funcţia de conservare, apărare şi garantare a valorilor fundamentale ale societătii.
Prin această funcţie dreptul garantează şi ocroteşte ordinea constituţională, valorile
fundamentale ale statului, precum şi libertăţile indivizilor. Fiind un instrument al
controlului social, dreptul organizează relaţiile dintre indivizi, previne dezordinea şi
asigură coeziunea colectivităţilor. El defineşte cadrul general de desfăşurare a proceselor
sociale şi sactionează conduitele pe care comunitatea le defineşte a fi deviante.
• Funcţia de conducere a societăţii. Norma juridică reprezintă un act de conducere a
societăţii. Legea este o formă universală de exprimare a dezideratelor sociale majore.
Forţa statului se legitimează în exerciţiul ei prin drept.
• Funcţia normativă. Dreptul implică o dimensiune normativă de limitare a conduitei
indivizilor.
● norme etice şi norme juridice – În procesul de apariţie a dreptului, acesta s-a desprins
treptat de normele de morală. Influenţa moralei asupra dreptului priveşte atât procesul de creare a
acestuia, cât şi cel de aplicare. Morala apare ca un criteriu de verificare a relaţiei dintre drept şi
dreptate. În contemporaneitate, dreptul este conceput ca fiind un sistem autonom separat de
morală. Cu toate acestea, există direcţii de analiză, teorii ale dreptului care subliniază de pe
poziţii prescriptive faptul că dreptul pozitiv trebuie să se fundamenteze in scopul moralei.
Normele juridice reglementează acele relaţii sociale care asigură fundamentul ordinii colective.
● norme cutumiare/obişnuielnice - Dreptul s-a dezvoltat pe obicei (obiceiul = regulă de
conduită prezentă în cadrul convieţuirii umane, instituită printr-un uz îndelungat)
● norme tehnice - Normele tehnice sunt reguli care au apărut cu precădere în cadrul
proceselor productive şi care vizează eficacitatea, precum şi siguranţa diferitelor activităţi ce
prezintă o relevanţă socială. Ele nu sunt sancţionate de către forţa coercitivă a statului.
● norme religioase
● norme politice – decurg în spaţiul activităţii politice
Principiile de drept sunt idei centrale ale conţinutului tuturor normelor juridice. Ele au un
rol constructiv si valorizator. Un principiu general de drept este rezultatul unei experienţe sociale
şi reprezinta o reflectare a unor cerinţe obiective ale evoluţiei societăţii.
Curs 4
TIPOLOGIA DREPTULUI:
• Dreptul feudal
• Dreptul modern
Dpdv al bazinului de civilizatie juridica, dreptul se poate clasifica in familii sau sisteme:
• Sistemul hindus
• Sisteme atipice
Exista mai multe sisteme de drept, iar coexistenta lor este fireasca pentru ca nu poate
exista un sistem de drept identic pt toate statele. Dreptul este national. Cu toate acestea, exista
anumite modele care au influentat alte state. De ex Japonia pt Coreea de Sud, Franta pt o parte
din statele europene si N-ul Africii.
Nu urmarim, insa, sa ierarhizam sistemele de drept, adica de a stabili daca un sistem e
mai bun ca altul, dar vom folosi metoda comparativa pentru ca studiul unui sistem de drept
inseamna a intelege structura lui, sistemul lui politic, institutiile sale fundamentale.
• Dreptul englez
• Dreptul american
Dreptul englez
• Structura sistemului
• Sistemul jurisdictional
• Izvoarele sistemului
a.
• Common law
• Equity law
• Statute law
Common law (dreptul comun) este un adevarat sistem juridic pt ca el cuprinde normele
cutumiare si solutiile jurisprudentiale. Are 3 elemente constitutive:
Equity law este un corp de solutii complementare sistemului de common law. Prin
urmare, rolul central revine tot lui common law, de aceea, s-a spus equity follows the law. De
exemplu, daca se cere executarea unei obligatii contractuale, executarea se poate face dupa
regulile lui equity, daca obligatia este, insa, prevazuta de common law. Daca sistemul de common
law nu recunoaste existenta obligatiei, equity nu o poate executa.
Statute law inseamna legea scrisa. Aceasta a 3-a parte a sistemului englez de drept
rezulta din structura statala, din forma de guvernamant a Marii Britanii, respectiv monarhie
constitutionala, precum si prin faptul ca Parlamentul britanic este preocupat de adoptare in
permanenta a unor masuri de modernizare a statului, de reforma. Unele legi scrise (statute) au
reluat solutii din common law (partea cutumiara, nescrisa). Altele au reformat institutiile
traditionale britanice, iar altele au creat reguli noi de drept, asigurand progresul. Au fost adoptate
legi in materia dreptului muncii, a dreptului social, in materia sanatatii, in materia cooperarii
internationale. La ei Parlamentul e preocupat in permanenta sa adopte legi scrise.
Cu toate acestea, desi exista un pachet de legi scrise, legile scrise sunt facute pentru a se
integra in sistemul de common law, adica intr-un sistem juridic unde solutiile si notiunile de baza
provin din hotararile judecatoresti.
b.
• Curtile supreme:
• Chancelor’s division
• Family Division
Comitetul judiciar al consiliului privat al reginei care judeca recursurile formulate impotriva
hotararilor judecatoresti pronuntate de Curtile supreme din statele supreme ale
Commonwealthului (Australia, Noua Zeelanda)
In materie civila:
County Courts (prime instante) litigii simple, considerate minore – bunuri, cadastru,
imobile – a caror valoare este sub 5000 lire sterline
In materie penala:
Sistemul american
Un sistem care a creat reguli diferite de cel englez, reguli diferite de common law, reguli
care il apropie de sistemul romano-germanic, fara insa a-l confunda cu acesta.
In dreptul federal, aceste materii sunt reglementate numai in mod exceptional, numai
crimele considerate f grave (ex traficul de stupefiante). Statul federal are competente in:
• Cand statul federal este competent intr-o anumita materie, statele nu au decat o
competenta reziduala si complementara (completeaza o anumita lacuna legislativa
federala)
In sistemul american, common law nu mai ocupa un loc central. Acest lucru se explica
prin structura in Stat. Numai legile federale asigura uniformitatea legislativa pentru ca legile
statelor sunt diferite, chiar daca au acelasi obiect de reglementare. In ceea ce priveste
constitutionalitatea legilor federale, fiecare curte federala (US Supreme Court, US Court of
Appeal) are un procuror general (general attorney), care are misiunea sa verifice si sa
intervina in cazul neconstitutionalitatii. Procurorul general este membru al cabinetului
presedintelui SUA fiind numit de presedinte, insa cu acordul Senatul. In ceea ce priveste sistemul
de common si equity law, acestea au fuzionat in 1938 (dpdv procedural).
Curs 5
Izvoarele dreptului american:
• Jurisprudenţa
• Legea scrisă (Statute Law)
Jurisdicţiile federale:
• Jurisdicţiile de drept comun:
- au competenţe generale (civil, penal etc)
- 94 de curţi federale de district (US District Courts), cel puţin 1/stat
- judecătorii sunt numiţi pe viaţă
b) Curţi federale de Apel (US Courts of Appeal) – gr II
- completele de judecători sunt formate din 3 judecători
- au competenţă inclusiv în materie constituţională
c) Jurisdicţii specializate (Curţi Legislative):
- judecă litigii în diverse materii, în special în materie administrativă
- au denumiri diferite (ex: US Tax Court)0
- sunt atipice, nu au grade de organizare
d) US Supreme Court (gradul III):
- judecătorii sunt numiţi pe viaţă de către Preşedinte cu aprobarea Senatului
- sunt judecători de carieră
- are competenţe multiple, inclusiv în materie constituţională
Juriile:
Există 2 categorii:
▲ Trial Jury: - format din cetăţeni americani electori, traşi la sorţi din listele electorale
- nr lor poate varia, 6-12, în funcţie de natura cauzei sau după nivel (federal sau
statal)
- juraţii nu au voie să ia notiţe pe durata procesului
- deliberează doar în ceea ce priveşte faptele, doar după ce îl ascultă pe
judecătorul cauzei care arată problema de drept ce se ridică în speţă
- după deliberări, pronunţă verdictul, iar judecătorul aplică dreptul/legea în
conformitate cu verdictul factual al juriului
- dacă verdictul nu este unanim, atunci se constituie un nou juriu
• Consideraţii generale
• Sistemul francez
• Sistemul german
• Consideraţii generale:
Apariţia sistemului romano-germanic a fost în secolul XIII, prin receptarea dreptului roman
şi prin crearea unor principii noi de drept, prin interpretarea digestelor lui Justinian.
Recepţionarea dreptuluiroman: Şcoala glosatorilor şi Şcoala post-glosatorilor → metoda
exegetică.
S-au conturat în cadrul familiei 3 mari subsisteme:
- SISTEMUL DE DREPT FRANCEZ
- SISTEMUL DE DREPT GERMANO-ITALIANO-ELVEŢIAN
- SISTEMUL DE DREPT AL ŢĂRILOR NORDICE ALE EUROPEI
• Sistemul francez :
Formarea sistemului francez a avut loc în mai multe etape :
• Perioada de dinaintea Revoluţiei Franceze, când dreptul avea un caracter dual.
● pe de o parte, în N Franţei exista un drept cutumiar, nescris
● pe de altă parte, în S Franţei exista un drespt scris, de influenţă romană.
Dreptul public s-a dezvoltat abia la sfârşitul secolului XVII ; francezii au pus bazele
acestei ramuri de drept. Atunci s-a observat o tendinţă de unificare a dreptului francez → se
adoptă Marea Ordonanţă Civilă şi Marea Ordonanţă Penală care, alături de alte legi scrise ale
Regatului, au unificat importante norme de drept.
• Revoluţia Franceză şi Imperiul
● Revoluţia Franceză a creat ceea ce se numeşte un drept intermediar, pentru că s-a ajuns la o
ruptură totală faţă de sistemul juridic anterior, fiind adoptate noi principii de drept ;
De exemplu : - numai legea poate limita libertatea cetăţenilor,şi nu monarhul
- egalitatea trebuie consacrată în toate instanţele civile, ea trebuie să se
regăsească atât în statutul persoanelor cât şi în dreptul bunurilor.
● Perioada Directoratului şi a Imperiului se caracterizează prin acceantuarea necesităţii unificării
întregului drept, soluţia aleasă fiind cea a codificării dreptului.
Există 2 posibilităţi de unificare :
- încorporarea actelor normative
- codificarea (cea mai profundă, pentru că se topesc toate actele într-unul singur – Codul
– de dimensiune amplă ; se sistematizează toate normele, se înlătură paralelismele în
reglementare, modificându-se sau abrogându-se normele ineficiente)
1804: adoptarea Codului Civil
1807: Codul de Procedură Civilă
1808: Codul de Instrucţie Penală
1809: Codul de Comerţ
1810: Codul Penal
Noul drept francez s-a caracterizat prin 2 trăsături :
• O nouă filosofie şi o nouă politică legislativă, în sensul că dreptul este văzut ca o tehnică
de protecţie a libertăţii cetăţenilor, încercând să armonizeze interesul statului cu interesul
cetăţenilor.
• Caracterul predominant al legii → toate normele de drept sunt create esenţialmente de
legea scrisă, cu înlăturarea cutumelor (normele nescrise) şi cu limitarea rolului
judecătorului.
• Evoluţia dreptului francez după Imperiu
Dreptul civil juca rolul de drept fundamental pentru întreg sistemul de drept. S-a dezvoltat şi
dreptul penal, care s-a fundamentat pe Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului (1789). Se
afirmă şi dreptul public, cu dezvoltare din ce în ce mai mare a ramurii dreptului administrativ.
După 1880 şi până la al II-lea Război Mondial se dezvoltă dreptul comercial şi dreptul social
şi apar noi instanţe judiciare : Consiliul de Stat Francez (Curtea Supremă Administrativă) şi
Tribunalul de Conflict. Aceste instanţe conferă un caracter original.
După al II-lea Război Mondial, dreptul constituţional este cel care ocupă locul central de
drept fundamental al sistemului de drept.
Recenta modificare constituţională din 2003 din Franţa, care a reglementat o organizare
descentralizată a Republicii Franceze, a determinat evoluţii importante ale sistemului dreptului.
Astfel, din dreptul civil s-au desprins noi ramuri : dreptul imobiliar, dreptul mediului, dreptul
bunurilor etc. Din dreptul social a luat naştere dreptul muncii, dar şi dreptul protecţiei sociale.
Din dreptul penal → dreptul penal al minorilor.
Dreptul francez contemporan este marcat de 2 trăsături :
• Are noi fundamente ale dreptului intern ; astfel, principiile generale de drept (pilonii) au
fost extinse în toate ramurile dreptului, astfel se vorbeşte despre fenomenul de
constituţionalizare a ramurilor dreptului. A luat naştere un concept nou : blocul de
constituţionalitate (ansamblu de norme constituţionale considerate esenţiale pentru orice
ramură de drept).
• Dreptul francez are noi baze transnaţionale → integrarea dreptului european/comunitar în
dreptul intern. Ordinea juridică comunitară a schimbat raporturile de drept privat. De
asemenea, aderarea Franţei la CEDO şi condamnarea ei de către CEDO a determinat
schimbarea jurisprudenţei franceze prin intermediul Curţii de Casaţie.
Dreptul civil a rămas în continuare un drept creat de legea scrisă (drept legal), pe când
dreptul constituţional, considerat un drept fundamental al sistemului, este un drept
jurisprudenţial, creat prin soluţiile judecătorilor.
Organizarea judiciară :
• Jurisdicţii de ordin judiciar – jurisdicţii de fond.
● gradul I :
1) Tribunalele de Mare Instanţă (Tribunaux de Grande Instance)
- sunt departamentale (pe judeţ)
- are 1 sau mai multe secţii civile (camere « chambres »)
- există secţii corecţionale în materie penală
- competenţă - judecă în materie civilă (toate cazurile, cu excepţia acelora date
prin lege în competenţa altor tribunale)
- completul este colegial (2-3) sau unic
- în materie penală, tribunalele corecţionare judecă delictele (= infracţiuni de
gravitate medie, fiind sancţionate cu închisoare sau cu amendă).
- judecătorii de instrucţie sunt ca procurorii ; ataşaţi pe lângă Tribunalele de Mare
Instanţă ; intervin pe lângă delicte dacă au materie penală şi pentru crime dacă necesită instrucţie
(urmărire penală) de I grad.
- există şi Camera de Instrucţie, care asigură gradul II
- Tribunalul de I Instanţă se întâlneşte la nivelul arondismentelor şi judecă cauzele
civile simple ; în materie penală : Tribunalul de Poliţie, care face urmăriri penale pentru
contravenţii ; judecătorul este unic.
2) Ministerul Public cuprinde procurorul republicii, 1 sau mai mulţi adjuncţi care
reprezintă Ministerul Public pe lângă Tribunalul de Mare Instanţă. Ministerul Public cuprinde
toţi procurorii, nu neapărat ataşaţi. Este o creaţie abstracţă ; nu aparţine puterii executive, ci
puterii judecătoreşti.
« administer » = a servi ; Ministerul Public serveşte interesul public
În Franţa. Tribunalele au create (acolo unde este cazul) parchete pe lângă ele sau pot avea
detaşaţi procurori individuali care să participe la cauze penale sau civile. În materie civilă,
procurorul participă excepţional pentru protecţia incapabililor. Procurorul apărea şi pe lângă
Tribunalul de Mare Instanţă, chiar dacă nu face parte dintr-un Parchet.
• Jurisdicţii specializate şi judecătorii :
- Cuprind Tribunalul de Comerţ (Tribunal de Commerce) - litigiile dintre comercianţi sau
litigiile privind acte de comerţ
- Tribunale paritare - judecă litigiile dintre proprietarii de bunuri şi fermieri.
Curs 6
• Gradul 2 de jurisdictie:
1) Curtile de Apel
- judeca atat pentru starea de fapt cat si pentru motive de drept (judeca atat in fapt, cat si in drept)
- judeca apelurile impotriva tribunalelor de mare instanta dar si contra hotararilor jurisdictiilor
specializate
- in materie penala exista o Camera corectionala care judeca apelurile impotriva hotararilor
tribunalelor de politie si corectionale
- exista si o Camera de instructie care judeca infractiunile atunci cand acestea sunt crime de
gradul 1 ( crima = infractiune cu cea mai mare gravitate, nu doar omor)
- exista pe langa Curtile de Apel un procuror general care depinde ierarhic de ministrul justitiei
- completul e format din 3 magistrati + 9 jurati (sunt fara pregatire juridica, persoane cu o buna
reputatie sociala)
3) Curtile militare
5) In varful Ierarhiei se afla Curtea de Casatie, grad 3 de jurisdictie, judeca doar in drept,
faptele sunt stabilite de instantele ierarhic inferioare, Curtea de Casatie verifica legalitatea
hotararilor Curtilor de Apel, dar are si misiunea de a asigura unitatea interpretativa a legii.
b. Jurisdictii specializate
c. Tribunale de conflict
- sedintele sunt prezidate de Ministrul Justitiei, in realitate el vine in mod exceptional, in caz de
paritate a voturilor. Daca o procedura este inceputa in fata jurisdictiilor de drept comun, prefectul
declina competenta si aceasta apartine jurisdictiei administrative.
Dreptul german a fost influentat de Imperiul Romano-Germanic (incepe in 843, inainte de a avea
acest nume si a rezistat pe timpul catorva secole; dreptul din aceasta perioada este un drept
feudal).
Regatul devine imperiu in 962 cand incep sa se afirme noi state (ex. Prusia). Imperiul dispare
formal abia in anul 1806. Pana in aceasta perioada dreptul era mai mult cutumiar, legea scrisa
fiind un izvor secundar de drept.8
- dreptul penal are un caracter neunitar, initial cutumiar, apoi a devenit un drept cu caracter
preponderent scris - initial adaptat Constitutiei Criminale caroliene ( Const. criminalis/penala)-
pentru ca mai apoi sa se ajunga la un process de codificare mai ampla;
- in ceea ce priveste dreptul privat, a fost si el, initial, un drept cutumiar, germanii formuland
adagiul : “cutuma este sacra”; acest fenomen s-a manifestat pana la mijlocul sec 18 cand apare ca
necesara codificarea=> in Bavaria a fost adoptat Codul Civil (1756)
- cutuma a avut un loc important in izvoarele dr. german pt ca a fost considerata dreptul care a
fost experimentat;
- dreptul roman a fost si el receptat de sistemul german si a ocupat si el un loc important in
formarea dreptului german, dar rolul sau se accentueaza cu incepere din sec 16;
- dupa Codul Civil din Bavaria a fost adoptat un Cod general de drept (Allgemeines Landrecht)-
Prusia, 1794. El acoperea intregul sistem de drept, insa fara procedura si organizarea judiciara;
- unificarea politica a dus la unificarea dreptului. Astfel, a fost creata Confederatia Germaniei de
Nord - era un stat federal, unde autoritatile imperiale aveau competente de legiferare, astfel ca, in
timp, si statele din Germania de Sud au aderat la Confederatie. Acest lucru a determinat un
amplu proces de codificare a dreptului.
- dupa adoptarea, in 1871, a Codului de comert a fost adoptat un nou Cod de comert, in 1897,
pentru ca s-a dorit ca acest nou Cod de comert sa fie in armonie cu noul Cod civil.
- Codul penal a fost transpus in codul Penal al Confederatiei Germaniei de Nord (1870) apoi,
dupa aderarea statelor Germaniei de Sud, a devenit Cod imperial (1871). A fost urmat de noi legi
privind procedura si organizarea judiciara, in 1877.
- in 1874 a fost creata o comisie pentru redactarea Codului civil german (BGB - Bürgerliches
Gesetzbuch) care a luat decizia sa nu urmareasca niciun model prestabilit, ci sa compare sistemul
juridic din statele germane astfel incat sa gaseasca cea mai buna solutie; aceasta comisie a fost
inlocuita de o alta comisie=> 1896, Codul civil a fost votat, a fost promulgat, dar nu a intrat in
vigoare decat de la 1 ianuarie 1900.
- BGB este total diferit de Codul civil francez; are cinci carti si cuprinde o parte speciala si una
generala; partea generala este dezvoltata si reprezinta ansamblul institutiilor de drept civil; partea
speciala are 4 carti din cele 5
- exista diferente de fond: - imprumuta principiul individualismului liberal din sec 19, nu
principiile politice si sociale inovatoare ale epocii sale
-are dispozitii originale in ceea ce priveste actele juridice precum si
obligatiile civile
- dupa codul civil, o amploare deosebita a luat-o dreptul constitutional => se vorbeste despre un
constitutionalism german ( statul este un stat de drept in care legea se aplica in mod egal nu
numai cetatenilor, dar si aut. statale. De asemenea, in viz. germana, statul de drept trebuie sa fie
in acelasi timp si un stat social ( asigura protectia cetateanului=> s-a dezvoltat ramura de drept
social) diferit fata de blocul de constitutionalitate de la francezi
In perioada dintre cele doua Razboaie Mondiale se obsv. un fenomen de criza a dreptului,
aceasta criza a avut doua cauze principale:
- in RFG dr. a incercat sa se integreze spiritului European, adica a fost un sist. ce a avut la baza
eco. de piata si doctrina liberal;
Dupa 1990, unificarea politica a Ger. a determinat si unificarea dr. german, unificare facuta sub
egida COnstitutiei din 1949,ce a restabilit statul de drept pe intreg ter. Ger.=> 3 consecinte
majore:
• Promovarea dr. const->a insemnat si promovarea dr. supranational, adica aplicarea dr.
European ( in special a tratatelor fondatoare a U.E. + Conventia europeana a drepturilor
omului)
- toate dispozitiile din ramurile de drept (in special civil) sunt aliniate dr. const
2. Au avut loc reforme tehnice importante in dr. penal si procedura penala, pornindu-se de la
principiul legalitatii ( nullum crimen sine lege=nimeni nu poate fi tras la raspundere juridica
daca fapta comisa nu este reglementata intr-o norma de drept)
- procedura releva un sist. intermediar intre familia anglo-saxona si sist. francez de drept
- este un sistem acuzatorial, dar care este imbunatatit sau atenuat prin inst. precum dreptul la
aparare, detentia provizorie sau preventive etc.
- la nivel bazic: Trib. cantonal, de prima instanta, grad 1 de jurisdictie, judecatorul e unic, judeca
litigii a caror valoare patrimoniala nu depaseste 5000 de euro;
- de la 5000 euro + competenta apartine Trib. regional- complete de 3 judecatori, grad 2, judeca
litigii atat in materie civila cat si in materie penala. In materie penala exista urmatoarea structura:
Marea camera penala ( judeca in prima faza, judeca grosul) si Mica sectie penala
- Tribunalul regional superior- 3 judecatori in complet, grad 2, echivalentul Curtilor de Apel de
la noi, judeca in materie civila, mai précis apelurile impotriva hot. pronuntate de Tribunalul
regional
- grad 3: in vf. Ierarhiei se afla Curtea Federala de Justitie= Curtea Suprema Federala, judeca atat
in civil, cat si in federal
b. In materie adm:
Tribunalul adm + Curti Adm. De Apel + Curti federale adm, analog in dreptul muncii si materie
financiar-fiscala (diferenta e ca nu sunt administrative ci de munca sau financiar-fiscale)
c.jurisdictia constitutionala
- exista Curtea Constitutionala, create in 1949, 16 judecatori, doua camera, in fiecare camera sunt
cate 8 judecatori ( are sediul la Karlsruhe). Desi nu face parte din jurisdictiile ordinare, totusi,
face parte din puterea judecatoreasca=> orice judecator poate sesiza C.Constitutionala
- legea scrisa;
- exista autoritate de lucru judecat ( nu se poate judeca de doua ori aceeasi speta), dar nu exista o
hotarare judec. unica, in sensul ca singura nu poate determina crearea unei norme de drept pt ca
formarea dr. de catre jsp. ger. se poate realiza doar in urma hot. judec. successive, din care sa fie
deduse reguli de drept
I.Formarea si izvoarele
a. Coranul
- cuprinde revelatii ale profetului Mohamed, facute de Arh. Gavril, pe care profetul le-a transmis
oamenilor;
- in ceea ce priveste dr penal sunt 6 fapte care sunt retinute, def. ca infractiuni sau crime;
- in ceea ce priveste dr civil sunt reglem relatiile de familie + statutul persoanei + poligamia +
repudierea + succesiunile;
- 70 de versete din Coran sunt ref. la statutul persoanei, 30- dr penal, din care 13 se refera la
procedura judiciara, 10- dr const, 10- eco. + finante, 25- dr international, 70- dr civil propriu-zis (
proprietate si obligatii, in special);
b. Sounnah
- cuprinde trad. desprinse din comportamentul lui Mohamed, trad. concretizate intr-un ansamblu
de hadithuri. Un hadith reprezinta o propozitie sau un vers cu privire la viata profetului
Mohamed, vb sale, obic. sale, atitudinea avuta in fata vietii;
- autentice: doar ele pot fi invocate si aplicate ca norme de drept;singurele care stau la baza
crearii concrete a unei reguli
- bune
- false
- s-a considerat ca un hadith poate abroga un altul care a fost considerat fals;
c. Ijma
- s-a considerat ca nu este necesar sa existe unanimitate, astfel au aparut rituri diferite de Ijma,
care nu au fost considerate obstacole in calea aplicarii Ijma;
- se face o distinctie intre cele corecte ( apartin sumitilor, care considera ca pot exista rituri
religioase dif, dar trebuie sa fie compatibile cu Coranul si Sounnah) si cele eretice ( apartin
siitilor, considera ca seful musulmanilor trebuie obligatoriu sa apartina familiei profetului; pentru
sumiti, califul trebuie sa fie arab, dar poate fi orice musulman);
- pt ca o regula de drept sa fie admisa de ijma nu este suficienta credinta poporului sau aderarea
unanima la aceasta
- acc. reg. de drept confera solutii juridice/ efecte juridice, inseamna o admitere unanima (
admitere unanima= prioritate fata de lege pt ca regula respectiva are forta legii)
Cele trei surse religioase nu au o valoare egala in tabloul izvoarelor dreptului; numai Coranul si
Sounnah sunt considerate cele mai importante izvoare, Ijma este considerata un izvor provenit
din ratiunea umana, ratiune ce nu a beneficiat de revelatii divine;
Cutuma a fost retinuta ca izvor de drept daca nu a fost contrara legilo scrise si regulilor
religioase
Curs 7
Sursele sau izvoarele laice sunt complementare surselor religioase, sunt compatibile cu
acestea.
Jurisprudenta, la randul ei, poate fi creatoare de drept (diferenta fata de sistemul anglo-
saxon).
Judecatorul poate dezvolta un sistem prin analogie (qiyas) dupa sursele religioase,
elaborand solutii proprii. Are aceasta libertate numai daca nu gaseste solutii direct aplicabile din
Coran si Sounnah, din sursele religioase. Nu poate crea precedente judiciare ca in sistemul anglo-
saxon, care sa fie obligatorii ulterior.
In dreptul musulman, in dreptul public, un rol central il are Califul (seful religios la
suniti) iar la siiti Imam.
Califul sau Imamul delega atributiile sultanului sau pasei (conducator de provincie), care
prin deciziile lor nu trebuie sa incalce regulile religioase stabilite de Coran si de Sounnah,
De regula, Guvernul se numea consiliu, format din ministri. Exista un divan care il
reprezenta pe sultan, care era reprezentat de guvernator in fiecare provincie. Rezulta ca in
materia dreptului public autoritatea centrala este dubla, find reprezentata atat de seful religios cat
si de seful statului.
Cadiul judeca singur atat in prima cat si in ultima instanta - complet unic. Judeca toate
litigiile indiferent de materie. Aplica dreptul musulman utilizand rationamentul prin analogie.
Procedura cuprindea reguli simple, iar probatoriul se reducea la proba cu martori (declaratiile
martorilor).
ex : omorul deosebit de grav, loviri si vatamari corporale grave, urmari moartea sau sinuciderea
victimei;
b) adulterul femeii
d) furt
Exista diferente intre barbat si femeie in ceea ce priveste casatoria si proba in justitie.
• dreptul familiei = barbatul este seful familiei iar tatal sau inlocuitorul acestuia isi
poate casatori copiii minori fara consimtamantul acestora
In ceea ce priveste copiii rezultati din casatorie, femeia are mai multe drepturi, ea este
stapana casei. In afara casei, vorbeste barbatul. Femeia poate acorda educatie si are dreptul de a-i
creste. Copiii trebuie crescuti in religia musulmana chiar daca mama este crestina.
Terenurile pot face obiectul proprietatii individuale, pot fi transmise prin succesiuni si
prin contracte, insa dreptul de proprietate este un drept absolut, pentru ca titularul proprietatii
este Allah, proprietatea este un dar de la Dumnezeu si are caracter sacru, este sfanta, inviolabila.
Noi oamenii nu suntem stapanii proprietatii.
a) Kharagii - cele mai importante bunuri, pentru ca apartin statului, dar pot fi date in
detentia persoanelor private
In dreptul nostru sau anglo-saxon – contractul este un act care cuprinde minim 2 vointe.
In dreptul musulman este suficient sa existe o declaratie a unei parti care sa cuprinda
intentii serioase de a realiza o anumita operatiune juridica. Ex: fie vanzare, fie cumparare, fie de
a dona un bun, fie de a accepta donatia unui bun.
Nu exista o teorie a raspunderii juridice civile, cum este in sistemul romano-germanic sau
sistemul anglo-saxon. Nu exista raspundere pentru fapta altuia, sau raspundere pentru fapta
lucrului.
La ora actuala exista state musulmane, state fidele dreptului musulman clasic, unde
Coranul are ponderea majoritara in izvoarele dreptului (ex: Arabia Saudita).
- exista state cu tendinte de modernizare, de laicizare ale sistemului de drept (ex: Turcia);
- exista state care au ales o intoarcere la dreptul musulman pur, state ale fostului URSS; ele au
fost transformate cu forta in republici sovietice, dar erau de traditie musulmana. Dupa caderea
comunismului revin la forma lor ancestrala.
- state musulmane, foste colonii franceze: Algeria, Tunisia, care au preluat numeroase elemente
din dreptul francez, din codul napoleonian, dar dreptul musulman ocupa locul central;
I - Consideratii generale
II - Izvoarele sistemului
I – Consideratii generale
Este unul din cele mai vechi sisteme de drept din lume, care a aparut in jurul anului 1700
i Hr .
Hinduismul nu pretinde, asa cum bine stim, credinta intr-un Dumnezeu unic, ci in mai
multe zeitati, politeism, ceea ce a determinat aparitia a rituri si ritualuri diferite.
Sistemul hindus de drept - bibliografie - vezi articolul din Aub seria drept nr 4 din 2004
paginile 103-105.
• Sistemul hindus traditional - fiind un sistem de drept religios, este bazat pe texte sacre
denumite SHRUTI (sunt texte revelate de divinitate oamenilor – inteleptilor)
- RIGVEDAS
- VEDANGAS
- UPANISADE
Vedas cuprinde un ansamblu de principii care stau la baza oricarei cunoasteri, precum si
de reguli de conduita, norme pentru viata personala si sociala.
2) DHARMA - cuprinde un ansamblu de traditii hinduse aplicabile in viata de zi cu zi, nu sunt
texte sacre, sunt considerate compilatii care cuprind traditiile si operele marilor intelepti (profeti)
ai antichitatii hinduse.
3) CUTUMELE = reprezinta a treia mare sursa a dreptului traditional hindus. Cutumele hinduse
modifica sau completeaza Dharma. Sunt foarte numeroase datorita scolilor diferite dar si castelor
si datorita apartenentei la casta (fiecare casta cu cutumele ei).
Sfera de aplicare a unei cutume este de la o regiune la alta, de la o casta la alta, uneori de
la o familie la alta - stricto sensu : mama, tata si copilul - lato sensu : strabunici, bunici, parinti,
copii (strabunicul = pater familias).
4) Principiul echitatii = in absenta solutiilor provenite din izvoarele principiilor, din textele
sacre, litigiile se solutionau dupa constiinta si echitate.
Judecatorul era obligat de textele sacre sa actioneze potrivit constiintei sale - este si un
principiu actual de drept.
5) PANCHAYAT - in realitate pot fi considerate tribunale sau curti, structuri locale ale castelor
care rezolvau problemele interne de casta, atat religioase cat si juridice.
Existau 4 caste :
• Casta brahmanilor - cea mai importanta - faceau parte preotii, inteleptii comunitatilor ;
era cea mai importanta casta deoarece venea in contact direct cu divinitatea.
In afara celor 4 caste - SHANDALAS sau PARIAS - oamenii care nu apartineau niciuneia
dintre caste, orfaniii (includea paturile sarace ale societati hinduse).
Specificul izvoarelor dreptului hindus traditional este acela ca nu exista nici legi scrise, nici
precedente judiciare, pentru ca filosofia hindusa este aceea ca autoritatile statului sau statul in
general nu se pot lega pe viitor sau pentru viitor, mai bine zis, nici de legi, nici de precedente
pentru ca este posibil sa apara o solutie mai buna decat cea reglementata la un moment dat de o
lege sau definita intr-un precedent .
Pe langa dreptul hindus traditional bazat pe religie si pe langa dominatia musulmana care
a dus la aplicarea dreptului musulman, dominatia engleza sau britanica a avut o contributie
importanta la sistemul actual al dreptului hindus.
Influenta engleza a inceput in sec al XVII-lea pana la 18 iulie 1847 cand India si-a
castigat independenta.
Autoritatile engleze coloniale au decis sa respecte dreptul traditional hindus, dar pentru a-
l intelege au apelat la expertii denumiti punditi, care aveau rolul sa-i indice judecatorului britanic
solutia aplicabila.
Punditii au deformat prin interpretarile lor solutiile cutumiare. Pe de alta parte s-a
introdus terminologia juridica britanica peste sistemul traditional.
Dupa 1947, sistemul traditional de drept a continuat sa se aplice, dar numai in anumite
materii, cum ar fi :
Se vorbeste in aceasta perioada, dupa 1947, de un anglo-hindu law caracterizat prin faptul
ca limiteaza dreptul hindus traditional.
Formarea acestuia se remarca inca din 1833, din perioada colonialismului, cand incepe un
proces de codificare, caracterizat sau marcat de receptarea dreptului englez sau britanic, precum
si practicilor sau tehnicilor de common law.
In 1860 a fost adoptat Codul penal indian.
In 1872 a fost adoptat “Indian contract act” - act care reglementa regimul contractelor.
Dupa independenta, desi s-a incercat unificarea dreptului, in special dupa adoptarea
constitutiei Indiei. Din cauza sistemului de caste, care ar functiona si astazi, se mentin multe
inegalitati intre cetateni, deoarece India este stat federal. Aceasta face greu de realizat unificarea
sistemului.
- Camera poporului (43 de membri cu mandat de 5 ani) - se ocupa de India ca stat federal.
In ceea ce priveste puterea executiva, presedintele statului este ales pe 5 ani si are un rol
simbolic cu atributii limitate.
Primul ministru conduce guvernul si provine din majoritatea aflata in camera poporului.
Ceea ce este interesant este ca nu exista Curti supreme in fiecare stat, ca in alte state
federale. Exista, in schimb, o curte suprema federala a Indiei, condusa de Chief of justice -
presedintele curtii federale a Indiei.
- judeca apeluri impotriva unor hotarari penale (in cazul pedepsei cu moartea)
In civil - primul grad de jurisdictie care judeca in prima instanta este fondul.
Gradul 2 este asigurat de High courts - care sunt atat in materie civila, cat si penala.
Judeca apelurile impotriva hotararilor pronuntate de jurisdictiile de prim grad.
In ceea ce priveste statutul persoanelor (sau dreptul persoanelor), s-a ameliorat fata de
normele cutumiare traditionale. A fost abolita interdictia casatoriei dintre membrii castelor
diferite (inainte te puteai casatori numai cu cei din casta ta). Poligamia a fost interzisa, la fel
casatoria intre colaterali (casatoria intre frate si sora). Divortul a fost liberalizat, inainte era
interzis.
• Vaduva persoanei decedate - decuius in latina - trebuia si vaduva sa moara odata cu el.
Aceasta norma cutumiara s-a considerat desueta. La indieni se incinereaza, nu exista
inmormantare; doar pentru vaduve este valabila aceasta situatie, barbatii putandu-se
recasatori. Femeia murea asfixiata prin incinerare.
In 1806, intr-un anumit stat federal, s-a descoperit ca inca se mai practica aceasta cutuma.
Autoritatile locale executasera aceasta traditie confom normei hinduse. S-a iscat un adevarat
scandal - statului indian i-a fost cerut sa adopte o lege care sa desfiinteze acest lucru .
• In alte provincii exista aceasta norma : cand deceda pater familias, vaduva devenea o
straina pentru familie, era scoasa din familie, devenea o paria. Vaduvele erau izgonite la
marginea orasului. Comunitatea internationala a atras atentia - se proceda astfel intrucat
averea trebuia sa ramana in familie. Femeia nu este capabila sa administreze averea -
femeile acestea erau obligate sa se imbrace in negru, erau izgonite. Se mai practica si azi
in unele comunitati.
Sistemele atipice
3) Sistemul tarilor nordice - acesta fost scos din studiu (controversa doctrinara)
Sisteme atipice de drept
1. Consideratii generale
2. Sistemul scandinav
3. Sistemul japonez
4.Sistemul chinez
1. Consideratii generale
Diversitatea juridica prezinta cateva sisteme de drept care nu pot fi incadrate in niciuna
din familiile clasice (romano-germanica, anglo-saxona, musulmana), sisteme a caror diferenta
intriga, dar diferenta nu exclude armonia in diversitatea juridica.
La ora actuala sunt considerate 3 sisteme atipice: sistemul scandinav, sistemul japonez,
sistemul chinez.
2. Sistemul scandinav
Initial, doctrina a incadrat acest sistem in familia dreptului romano- germanic pentru ca,
ulterior, datorita trasaturilor sale, sa recunoasca faptul ca el nu apartine niciunei familii clasice
de drept. Apartin sistemului scandinav: Finlanda, Danemarca, Suedia si Norvegia, iar unii autori
considera ca putem include si Islanda.
Danemarca are un regim parlamentar unde rolul central este jucat de primul- ministru,
monarhul are rol simbolic. Parlamentul este ales prin vot direct, pe un mandate de 4 ani.
Norvegia, idem, cu deosebirea ca este un stat confesional luteran; Suedia e tot un stat
luteran cu Parlament ales; o parte din parlamentari prin scrutin (310) si o parte prin sistem
proportional (39), pentru 3 ani.
In ceea ce priveste Finlanda, are un regim prezidential, dar exista si un prim- ministru
care conduce Guvernul. Presedintele e ales pe 6 ani, prin vot universal.
In ceea ce priveste dreptul familiei, acesta reflecta valorile traditionale ale societatii
scandinave.
Dreptul penal este caracterizat de idea ca sanctiunea aplicata sa fie cat mai mica. Astfel,
cea mai mare pedeapsa este inchisoarea de maxim 15 ani.
3. Sistemul japonez
Monarhia japoneza a fost creata dupa modelul Chinei. Treptat, confucianismul a fost
inlocuit cu budismul, iar rolul monarhului a devenit decorativ. Apar castele, caracterizate de
promovarea inegalitatii si a discriminarii intre membri.
In ceea ce priveste dreptul contractelor, are la baza teoria germane, in special in ceea ce
priveste neexecutarea contractelor. Exista si dispozitii din dreptul francez.
Repararea prejudiciilor (civil) are la baza teoria franceza (potrivit careia trebuia reparat
nu numai prejudicial material, ci si prejudicial moral; prejudiciu moral= suferinta de natura
psihica pe care o suporta victim sau familia victimei si care trebuie reparata).
Normele cutumiare japoneze, care erau transp. in Codul civil japonez, in special cele din
material casatoriei au fost abrogate.
In ceea ce priveste organizarea judiciara, aceasta are la baza sistemul american. Au fost
create tribunale de prima instanta, tribunal regionale, Curti de Apel si Curtea Suprema a
Japoniei. Toate au competente in toate materiile, dupa modelul american.
Curtea Suprema are un sistem politizat de numire a judecatorilor. Este formata din
presedinte si 15 judecatori. Judeca conformitatea hot. judecatoresti cu legea (control judiciar), se
pronunta asupra tuturor cauzelor cu care este sesizata (si pe motive de drept si fapt), spre
deosebire de sistemul American (doar motive de drept). De asemenea, are competenta in
controlul const. legilor pt. ca, la fel ca in sistemul American, judeca conformitatea legilor cu
Constitutia.
4. Sistemul chinez
In doctrina s-a pus problema daca in sistemul chinez normele internationale au prioritate fata
de normele interne in caz de conflict. Raspunsul dat a fost cvasipozitiv, in sensul ca nu exista o
lege/ norma juridica interna care sa prevada superioritatea dreptului international fata de cel
chinez.
In ceea ce priveste organizarea judiciara, urmareste tot modelul socialist. Exista doua grade
de jurisdictie:
Grad 1 - Tribunalele populare locale (tribunale locale de baza, sunt comunale si orasenesti) -
in micile orase; Tribunale populare mijlocii sau medii- orase mari care au si sectoare (la noi,
municipii), Tribunale populare superioare- la nivel de provincie ( Curti de Apel, la noi) si
Tribunale special -specializate intr-o anumita materie ( ex. dreptul muncii).
Grad 2 - Curtea Suprema, impartita in mai multe sectii. Numirea este politica. Judeca atat in
prima, cat si in ultima instanta. Se pronunta in drept. Hotararile ei sunt obligatorii pentru
instantele inferioare.
Dreptul penal este de tip sovietic. Curprinde infractiuni grave, cea mai grava pedeapsa este
cea cu moartea.
Dreptul privat, in 1987, a cunoscut o reforma importanta, fiind adoptat un codex: “Principii
generale de drept civil” care a cuprins mai multe legi care au codificat cutumele chineze. Ca
urmare a acestui act normativ, s-au dezvoltat dreptul comercial si proprietatea privata. De fapt,
intregul drept privat este dominat de influenta romano-germanica.
CONCLUZII sisteme atipice:
Sunt sisteme juridice cu un regim mixt, de tip liberal. Fiecare sistem este un element al
macrosistemului diversitatii juridice. Nu exista sistem juridic pur, preluam creator unii de la altii,
ceea ce este o dovada a armonizarii diversitatii juridice si a unitatii sistemelor de dept, pentru ca
exista unitate in diversitate. Armonizarea nu inseamna, insa, unificare juridica, adica aducerea la
un numitor comun a tuturor sistemelor. Lumea juridica nu se poate reduce la 3-4 sisteme de
drept. Existenta diferentelor sistemelor este un element al identitatii nationale a fiecaruia.
Izvoarele dreptului
1. Notiunea de izvor
2. Clasificarea izvoarelor
3. Prezentarea analitica
• Notiunea de izvor
Izvoarele formale reprezinta un ansamblu de modalitati prin care continutul unei norme de
drept devine o regula de conduita obligatoriu de urmat.
Exista, in opinia altor autori, si categoria izvoarelor neformale, cum ar fi politicile statale sau
publice in anumite materii, constiinta juridica, anumite convingeri publice sau constiinta sociala.
2. Clasificarea izvoarelor
♦ Cutuma precede dreptul, este considerat cel mai vechi izvor de drept. La ora actual, in
familia romano-germanica este un izvor secundar, legea scrisa joaca rolul central. In familia
anglo-saxona de drept, cutuma ocupa un rol central, sistemul de Common Law e inca in voga.
In general, pentru ca o cutuma sa devina izvor de drept trebuie indeplinite doua conditii, o
conditie obiectiva si una subiectiva.
Totusi, exista doua exceptii cand jurisprudenta este izvor principal de drept:
In trecut, acest izvor de drept avea o pondere esentiala. Opinio doctrinorum/ opinia
savantilor era considerata etalonul in solutionarea litigiilor, in special in familia anglo-saxona.
Treptat, rolul sau s-a diminuat, astfel ca, la ora actuala, este un izvor facultativ/ secundar de
drept. Chiar si asa, rolul doctrinei este important pentru ca solutiile pe care le propun autorii
(lege feranda) sunt preluate de judecatori si legiuitori. In ambele familii, doctrina sau avizul
juristilor este cerut in elaborarea de acte normative.
Curs 10
• Faptul juridic
• Institutii judiciare
• Proba dreptului
Definitie ! Raportul juridic reprezinta acea relatie sau legatura sociala dintre participanti
determinati, relatie reglementata de lege, si care, in caz de nevoie, poate fi aparata prin
apelul la forta de constrangere a statului. Este vazut ca un acord de vointa intre cel putin 2
participanti.
• conceptul de subiect
a) CONCEPTUL DE SUBIECT
Prin urmare, pot fi subiecte persoana fizica sau persoanele juridice lato
sensu. Persoanele juridice se compun din oameni, reprezinta o creatie abstracta, o fictiune
juridica.
Subiectul de drept este fie o persoana vazuta individual, fie organizata
intr-o anumita structura, care este titulara/purtatoare de drepturi si obligatii izvorate din
norma de drept si care poate, prin manifestarea acordului de vointa, sa participe la orice
relatie sociala.
b) CAPACITATEA JURIDICA
Pentru a putea fi, insa, subiect de drept, este necesara existenta capacitatii
juridice. Capacitatea juridica cunoaste manifestari diferite in ramurile dreptului. Astfel, in
dreptul civil se face distinctie intre capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu.
c) CLASIFICAREA SUBIECTELOR
2. Subiecte colective
• Statul
• Autoritatile statului
• Persoana juridica
• Statul - poate incheia raporturi juridice atat pe plan intern cat si pe plan international.
Obiectul raportului juridic il reprezinta conduita partilor, care poate consta fie
intr-o actiune, fie intr-o inactiune.
IV. Faptul juridic – a 3-a premisa a raportului juridic. Se clasifica in :
● Evenimente = acele imprejurari comise fara vointa oamenilor, dar pentru care
legea prevede crearea de efecte juridice, fiind esentiala raportarea la lege (ex :
catastrofe naturale, eruptii vulcanice – acordare de despagubiri) . In absenta
reglementarii legale, in sensul de a se prevedea producerea de efecte juridice, un
simplueveniment nu poate fi calificat fapt juridic. A produce efecte juridice
inseamna a crea sau a stinge drepturi si obligatii, adica a modifica realitatea
preexistenta.
V. Institutii judiciare
2) Sistemul jurisdictional
Principii de functionare
A. Jurisdictii nationale :
b) Jurisdictii specializate
B. Jurisdictii internationale
A. Jurisdictii nationale
- cuprind judecatoriile care asigura gradul 1 de jurisdictie si judeca toate litigiile date de
lege in competenta lor.
- apoi, tribunalul (1 pe judet + TMB) ce judeca in fond litigiile date in competenta lor,
precum si apelurile sau recursurile dupa caz, declarate impotriva sentintelor judecatoriilor.
Tribunalele asigura gradul 2 de jurisdictie.
- Curtile de Apel asigura gradul 3 de jurisdictie. Judeca in apel apelurile date impotriva
sentintelor tribunalelor si in recurs recursurile declarate impotriva hotararilor pronuntate in apel
de tribunale.
b) Jurisdictii specializate :
- la nivel national, Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ), are competenta si in fond
(ICCJ)
- are 4 sectii :
● 2 in materie penala
- are sectiile unite care au competenta de a judeca recursurile in interesul legii (RIL)
• Sisteme probatorii
• Obiectul probei
• Sarcina probei
• Mijloacele de proba
• Notiunea de proba a fost definita diferit atat in dreptul civil, cat si in dreptul penal.
Opinia majoritara este, insa, ca proba reprezinta posibilitatea de a demonstra existenta
unei fapte, imprejurari, precum si rezultatele produse de acestea, prin folosirea
mijloacelor specifice care sa conduca la dovedirea lor. Discutia care a starnit controverse
a fost aceea daca trebuie sa includem in definitia probei si mijloacele de probe. Opinia
majoritara este ca da.
Clasificare
• Sisteme probatorii
• Obiectul probei = ce trebuie dovedit. Reprezinta acele fapte juridice, acte juridice,
imprejurari necesare pentru solutionarea cauzei.
• Sarcina probei = cine trebuie sa dovedeasca. Revine reclamantului, dar exista si exceptii
(de exemplu, daca paratul face o afirmatie, trebuie s-o dovedeasca) - Actori incumbit
probatio
In dreptul penal, sarcina revine organelor judiciare, iar paratul are prezumtia de
nevinovatie.
5) Mijloacele de proba
private
Actele juridice
I. Notiune si clasificare
I. Notiune si clasificare
• Notiune
1. Actele juridice
2. Faptele juridice
1. In ceea ce priveste actele juridice, spre deosebire de alte acte legislative (codul civil german)
care se ocupa de actul juridic in general, legiuitorul roman , a preluat modelul francez astfel ca si
noul cod civil intrat in vigoare la 1 oct 2011 nu contine o teorie generala a atului juridic si
reglementeaza materia contractelor , dar dispozitiile privitoare la conracte sunt aplicabile actelor
juridice in general.
In noul cod civil, separat de contracte exista 6 articole consacrate actului juridic unilateral si
anume: 1324 ->1329, unde intalnim o definitie a actului unilateral, precum si precizarea ca
"Dispozitiile legale privitoare la contracte se aplica in mod corespunzator actelor
unilaterale."(1325).
Intr-o definitie simpla, actul juridic => manifestarea de vointa a unei persoane in scopul de a
produce efecte juridice.
- actul juridic este un act de vointa al uneia / mai multe persoane (este un act dorit de om)
-actul juridic produce efecte juridice (de aceea se si numeste "juridic"- efecetele pe care le
produce sunt prevazute de lege)
In cazul actului juridic civil, acetse efecete constau in crearea, modificarea, sau stingerea unui
raport juridic. Acest lucru distinge actul juridic civil de alte acte din alte ramuri. (ex: actul
administrativ)
Concret: Efectele actului juridic constau fie in intentia de vanzare-cumparare a unui bun, sau
inseamna donatia unui bun/inchirierea lui/prestarea unui serviciu public/efectuarea de lucrari
publice.
In doctrina franceza,se subliniaza ca efectul juridic nu este doar obiectul actului , ci scopul pe
care il cauta autorul actului. nu doar constiinta obiectiva a actului, ci finalitatea urmarita de autor.
In cazul actelor juridice, efectele se produc cu intentie, pe cand in cazul faptelor juridice, efectele
se produc fara intentia autorului. Prin urmare, actul juridic este un act intentional(intotdeauna-
>nu exista act juridic fara intentie).Efectele juridice sunt cunoscute , sunt dorite, cautate a se
produce prin anticipatie.
a)negotiuni ( operatiunea in sine pe care o persoana doreste sa o faca, din care rezulta
consecinte/efecte juridice in baza legii)
b)instrumentiuni (documentul scris ce incorporeaza negotiuni, operatiunea juridica dorita > ex:
donatie/vanzare/cumparare; si care ajuta la proba actului)
• Clasificare
-unilaterale => sunt rezultatul unei singure vointe (un singur emitent al actului)
In dreptul public exista numeroase acte unilaterale: acte de numire intr-o functie publica; diverse
autorizatii administrative (certificat de urbanism,autorizatie de constructie/demolare)
-bilaterale/multilaterale => sunt rezultatul vointei a doua sau mai multe persoane( acest tip de
acte se numesc contracte) In general au efecte "inter partes"(sunt individuale), dar exista si
contracte normative(cum sunt contractele colective de munca)care sunt reglementate integral sau
partial de legiuitor.
-dispozitie=>cele mai grave acte, pentru ca ele angajeaza viitorul patrimoniului; sunt acele acte
care au ca efect fie scoaterea bunului din patrimoniu (alienarea/instrainarea bunului-prin
vanzare-cumparare, donatie), fie prin grefarea bunului cu o sarcina reala.
Prin urmare, actele de dispozitie nu sunt obligatoriu legate de ideea instrainarii bunului (vanzare-
cumparare, donatie, grefarea cu o ipoteca/gaj al unui bun)
-cu titlu oneros=> sunt acele acte in care ambele parti urmaresc obtinerea unui folos patrimonial
(ex: vanzarea-cumpararea unui bun; vanzatorul este interesat sa primeasca pretul pentru bunul
sau, iar cumparatorul este interesat sa primeasca proprietatea bunului in schimbul pretului platit;
alte exemple : contractul de inchirieie/lucatiune, contractul de renta )
-cu titlu gratuit=> acele acte in care doar una dintre parti primeste un folos patrimonial, fara a i
se oferi celeilalte nimic in schimb (ex: donatie, mercenar?)
Noul cod civil prevede in art. 1179 patru conditii esentiale pentru incheierea unui contract
dat, care sunt aplicabile pentru incheierea unui act juridic:
1. Capacitate juridica
2. Consimtamant
-interzisul judecatoresc
Minorii intre 14-18 ani pot incheia acte juridice dar cu incuviintarea parintilor/tutorelui. Actele
incheiate sunt de conservare, administrare a patrimoniului si acte de dispozitie foarte
simple(noutate in codul civil). --> capacitatea de exercitiu restrans.
2) Consimtamantul => hotararea unei parti de a incheia un act juridic ; hotarare manifestata in
exterior.
a)sa existe
a)Existenta
b)Discernamantul
c)Efectele juridice
ii)sa nu fie facuta sub conditie pur contestativa ("ma oblig daca vreau")
iii)manifestarea de vointa a fost prea slaba, creand indoieli asupra faptului ca partea doreste sa
incheie actul juridic
d)Exteriorizarea
Partile au deplina libertate sa-si stabileasca atat actul juridic(operatiunea pe care si-o doresc sa o
incheie) adica sa determine fondul /consinutul actului, cat si forma acestuia ; Este principul
consesnualismului, conform caruia partile sunt libere sa-si aleaga forma de exteriorizare a
manifestarilor de vointa.
Contractele pot fi consesnuale atunci cand incheierea lor e valabila prin realizarea consensului
/acordului de vointa. Ele pot si solemne atunci cand incheierea lor e supusa formei autentice. Pot
fi contracte reale atunci cand se cere remiterea bunului. (ex: contractul de imprumut)
Manifestarea de vointa poate fi exteriorizata expres sau implicit. In cazul actelor solemne se cere,
insa, ca exteriorizarea sa fie expresa.
Exteriorizarea poate fi facuta verba, in scris, sau prin faptele indoielnice. In doctrina s-a pus
problema daca tacerea are valoare juridica. Raspunsul este NU, cu 3 exceptii:
-prin vointa partilor, daca acestea atribuie tacerii o anumita semnificatie juridica
e)Integritate (neviciere)
Poate fi:
-error in substantiam (cand poarta asupra calitatilor substantiale ale obiectului actului
-eroare de fapt> poarta asupra unor imprejurari , unor circumstante existente la incheierea actului
-eroare de drept> poarta asupra continutului unei dispozitii legale(a unei norme judice)
-Dolul=> determinarea unei persoane de a incheia n act juridic prin folosirea de mijloace viclene
Concret: inducerea in eroare a unei persoane, cu scopul de a o face sa incheie actul juridic.
Poate fi:
-violenta fizica > cand se refera laintegritatea persoane sau a bunurilor sale
-violenta morala>cand priveste onoarea, demnitatea unei persoane sau a familiei sale
Concret: un prejudiciu material pe care il sufera una din parti din cauza valorii disproportionate a
contraprestatiei lor actului juridic, existente la momentul incheierii actului.
3) Obiectul actului
In Noul Cod Civil (art 1225), stabileste conditiile pe care trebuie sa le indeplineaca obiectul:
a)sa existe
4)Cauza actului
a)Sa existe
Actele administrative sunt unilaterale atunci cand sunt emise de o singura autoritate
administrativa.
Doctrina si jursiprudenta franceza au admis ca sunt acte administrative si actele care emana de la
un organism privat care exercita un serviciu public administrativ. (ex: actele unor fundatii care
presteaza uns erviciu cultural).
Actele administrative au ca principal scop organizarea legii. Sunt acte secundum legem care
dezvolta dispozitiile primare din legi.
-acte individuale=> sunt emise de o singura utoritate (ordinele ministrilor , prefectului, dispozitia
primarului)
-acte colective=> sunt emise de mai multe autoritati sau o autoritate colectiva( OG, OUG, acte
emise de ministere care fac obiect comun)
In ceea ce privetse administratia publica, aceatsa NU are drept de optiune intre actele
individuale/colective.
Actele unilaterale presupun ,de regula, o singura manifestare de vointa(din partea unei singure
autoritati) exista autori care sustin ca manifestarea de vointa poate proveni indiferent daca e
vorba de autoritate individuala/colectiva.
In dreptul international public, contractele administrative sunt rezultatul a cel putin 2 vointe si
intotdeauna una dintre parti este o autoritate publica... .... .... este reglementat de o norma juridica
si contine dispozitii exorbitante(derogatorii de la dreptul comun).
Prin contracte, administratia publica poate deroga un serviciu public. Astfel, o persoana privata
poate distribui apa potabila; se poate ocupa de gospodarirea comunala.
In dreptul international public, actele juridice sunt tratatele internationale (care sunt acte
incheiate intre2 /mai multe state; obiectul lor : stabilirea de reguli intre state dar si crearea de
organizatii internationale, crearea unei ordini juridice speciale-ex: a UE)
In cazul UE sunt tratatele constitutive care formeaza dreptul comunitar originar. Adoptarea de
acte de catre institutiile UE a dus la crearea dreptului comunitar derivat(este vorba de acte
normative comunitare ce deriva din dreptul originar unitar-> ex:Regulamentele sunt direct
aplicabile dreptului intern, directivele trebuie transpuse printr-o lege nationala in dreptul intern,
recomandari care contin norme)
In dreptul international public exista si acte juridice ... (actul de constatare a existente unui
stat/guvern nou). Exista si acte colective(rezolutiile trimise de consiliul de securitate al ONU.
Curs 12
Procedura
• Activitatea partilor
• Activitatea judecatorului
Atunci cand paratul, la randul lui, emite pretentii in contra reclamantului, actul
pe care il intocmeste se numeste cerere reconventionala. In acest caz, cererea
reconventionala trebuie sa indeplineasca aceleasi conditii ca si cererea de chemare in
judecata.
Cererea se inregistreaza la instanta, se formeaza dosar si se repartizeaza
aleatoriu unui complet de judecata de calculator.
La primul termen de judecata, la inceputul sedintei, poate fi amanata cauza.
Presedintele completului deschide, suspenda sau ridica sedinta si da cuvantul mai intai
reclamantului, iar apoi paratului. Apoi, presedintele completului cere explicatii partilor in
legatura cu motivele de fapt si de drept ale cererii de chemare in judecata.
In sistemul nostru de drept, judecatorul are un rol activ ceea ce inseamna ca
este obligat sa foloseasca toate mijloacele legale in scopul aflarii adevarului.
Cererea de chemare in judecata care nu cuprinde numele reclamantului
sau paratului, obiectul ei sau semnatura este nula.
Prima zi de infatisare este cea in care partile legal citate pot pune concluzii.
Partile au obligatia sa urmareasca dezvoltarea si finalizarea procesului. Prin urmare,
partile trebuie sa faca toate actele de procedura in conditiile legii, sa-si exercite
drepturile procesuale, sa-si probeze pretentiile si apararile.
In ceea ce priveste motivele de fapt si de drept, judecatorul cere partilor
explicatii. De asemenea, cere sa puna in dezbatere orice imprejurare de fapt si de
drept, chiar daca nu sunt mentionate nici in cererea de chemare in judecata, nici in
intampinare.
Judecatorul si partile pot pune intrebari martorului si expertilor prin
intermediul presedintelui completului. In litigiile in care se prevede procedura medierii,
judecatorul va invita partile la o sedinta de informare cu privire la avantajele folosirii
procedurii de mediere. Recomanda, daca este cazul, recurgerea la mediere. Cu toate
acestea, medierea nu e obligatorie pentru parti.
Judecatorul se pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura, apoi
asupra exceptiilor de fond, care, daca sunt admise, nu se va mai intra in solutionarea
fondului. Dupa solutionarea exceptiilor invocate, daca au fost respinse, se va dezbate
fondul. Apoi, se spun concluziile de catre parti. Judecatorul delibereaza, apoi se
pronunta: fie admite actiunea, fie o respinge.
• datele personale
• hotararea atacata
• probele
• semnatura
Procesul penal are doua faze: faza urmarii penale (secreta) si faza
judecatii (publica).
• Faza judecatii