CAPITOLUL I.

DESCRIERE GENERALĂ
I. 1. Comuna Arpașu de Jos
I. 2. Comuna Cîrțișoara
CAPITOLUL II. CADRUL FIZICO-GEOGRAFIC
II.1. Clima
II.2. Relief
II.3. Geomorfologie
II.4. Hidrologie
II.5. Geologie
CAPITOLUL III. ASPECTE TEORETICE PRIVIND PRODUSELE LOCALE
III.1. Definițiile produselor locale
III.2. Abordarea folosită în cercetare
III.3. Metodologia cercetării
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

1
CAPITOLUL I. DESCRIERE GENERALĂ

I. 1. Comuna Arpașu de Jos

Comuna Arpaşu de Jos este situată în sud-estul judeţului Sibiu, la 57 km de municipiul
Sibiu şi la 15 km de oraşul Victoria, judeţul Braşov. Arpaşu de Jos este localitate de
graniţă a judeţului Sibiu cu judeţul Braşov.
Situat in centru Ţarii Fagarasului, la distanţa egala între limita vestică a acetuia în
zona Sebeşu de sus-Bradu si orasul Făgăraş, Arpaşu de jos ocupă în peisaj un spaţiu
geografic privilegiat, cu o admirabila perspectiva spre cei mai înalti munţi din ţara, la sud
-Oltul si dealurile Hârtibaciului la nord. Localitatea se înscrie in cel de al doiea şir din
tripla salbă a satelor făgărăşene. Peste depresiunea în care este aşezat satul se desfăsoara
contururile masivelor muntoase Podragu, Arpaşu Mare(2468m), Vânătoarea lui Buteanu
si linia zimţata a Şeii Caprei.
Comuna se învecinează la nord cu comunele Bruiu şi Chirpăr, la vest cu Porumbacu de
Jos, la sud-vest cu satul lui Badea Cârţan, Cîrţişoara, la sud cu judeţul Argeş, iar la est cu
judeţul Braşov.
Poziţia matematică a centrului de comuna Arpaşu de Jos, dată de coordonatele geografice
sunt: paralela de 45° 46’ 41’’ latitudine nordică şi meridianul de 24° 37’ 24’’ longitudine
estică, ceea ce îi conferă o poziţie centrală în cadrul tarii.Localitatea este străbătută de la
sud către nord de râul Arpaş, care are ca zonă de izvorâre confluienţa braţelor Arpaşu
Mare (2468m) şi Podragu.
Suprafaţa totală a localităţii Arpaşu de Jos este de 4 116 ha, din care teren intravilan 49
ha, iar suprafaţa extravilană este de 4067 ha.
Localiatatea Arpaşu de Jos, este un sat cu oameni gospodari şi vrednici, fiind deosebită
de restul localităţilor învecinate, prin faptul că, deşi reşedinţa de comuna în 27 iulie 1889
a ars în totalitate, cu toate astea localitatea s-a reconstruit, localnicii având puterea să
treacă cu buretele peste toată agoniseala lor de o viaţa şi sa inceapa o noua viata.
Locuitorii din Ţara Făgăraşului asociază numele localităţii cu cel al Statelor Unite ale
Americii datorită faptului că mulţi arpăşeni s-au stabilit în America.

2
3
I. 2. Comuna Cîrțișoara
Comună Cîrțișoara este situată la sud-estul județului Sibiu , în mijlocul țării Oltului, la
poalele muntiilor : Arpașel, Bâlea, Valea Doamnei și Laita. La Est se învecinează cu
satul Arpașu de Sus , aparținător comunei Arpașu de Jos, la Vest cu hotarul satului
Scorei, aparținător comunei Porumbacu de Jos, la Sud cu județul Argeș , iar la Nord cu
hotarul comunei Cîrța . Teritoriul comunei are suprafață de 8.576 ha .În formă alungită
pe direcția Nord-Sud , fiind traversată pe axul longitudinal de apă cristalină a răului
Bâlea și de șoseaua Transfăgărășan ( DN 7c).
Populația comunei în prezent este de 1241 locuitori . Dacă facem o evaluare a evoluției
comunei pe o perioada mai lungă de timp , se constată de la an la an o descreștere destul
de pronunțată . Dacă în anul 1939 populația comunei era de 2080 suflete (adresa nr. 1429
/ 12.11.1939) astăzi avem cu mult mai puține suflete . Factorii care au determinat
scăderea în timp a populației au fost conjucturile economice specifice perioadelor
respective .
Depărtarea comunei față de capitală județului Sibiu este de 52 km , de centrul de
polarizare Avrig 22 km , iar față de orașul Făgăraș 34 km și de orașul Victoria 20 km ,
ambele orașe fiind situate în partea estică . Cea mai apropiată stație CFR este haltă Cîrță
,situată la 6 km pe șoseaua Transfăgărășan ( și 4 km pe calea de hotar Cîrțișoara- Cîrța) .
La o distanță de 8 km se află gara Arpașu de Jos , folosind șoseaua Transfăgărășan , dar
și drumul comunal nr. 48 , Cîrțișoara — Arpașu de Jos . Drumul comunal nr. 49 face
legătură între comună Cîrțișoara și Arpașu de Sus.
Baza economică a comunei o formează agricultură .
În urma analizei S.W.O.T s-au identificat trei principii care trebuie să stea la baza
elaborării strategiei de dezvoltare a ramurilor economiei localităţiilor vecine, Arpașu și
Cîrțișoara:
1. AGRICULTURA
terenul arabil reprezintă una dintre principalele resurse naturale având o suprafață de 880
ha

4
suprafața de teren arabil cultivată cu o gamă largă de produse agricole: grau, cartof,
porumb, rapiță, sfeclă de zahăr
populația localitățiilor deține în gospodării: 550 de porcine,3300 ovine,500 bovine,7450
păsări si 120 familii de albine.
existența condițiilor și tradițiilor pentru dezvoltarea activităților zootehnice in
localități,animale in gospodării
suprafața teritorială mare ocupată de pașuni 320 ha și fânețe 760 ha.
2. INDUSTRIA PRELUCRĂTOARE
materii prime existente pentru industria alimentara: grau, cartof, porumb, legume.
potential existent pentru obtinerea produselor ecologice
productivitatea bună a terenurilor agricole
traditii locale in cresterea animalelor
vecinatatea cu orașele Victoria și Făgăraș
starea buna a spațiilor disponibile ce pot fi ultilizate pentru activitati antreprenoriale
existenta unei comunitati de afaceri locale,reprezentata prin cateva societati comerciale in
domeniul agricol si panificatie

3. TURISMUL
existenta conditiilor dezvoltarii turismului rural
existenta monumentelor culturale: Biserica ,,Adormirea Maicii Domnului”,Biserica
,,Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril”, Muzeul Badea Cârţan, Monumentul eroilor
decedati in al II-lea Razboi Mondial,Troita lui Constantin Brancoveanu.
existența munțiilor Făgăraș cu pitorescul acestora

5
CAPITOLUL II. CADRUL FIZICO-GEOGRAFIC

II.1. Clima

Principalele elemente ale climei –temperatura, vânturile, precipitaţiile – cunosc şi în

spaţiu Rezervaţiei faunistice Arpăşel o etajare altitudinală. Astfel se poate determina în
aval un climat sinonim pădurilor de conifere şi unul al pajiştilor alpine. Dar în general
clima Munţilor Făgăraş are particularităţi distincte condiţionate de masivitatea şi
orientarea acelor înălţimi. Ei sunt o redutabilă stavilă atât maselor de aer rece şi umed
care vin dinspre Atlantic, cât şi celor mediteraniene sau tropicale care se opresc pe
versanţii sudici. De acea în Făgăraş este un climat dinamic, mereu agitat, umed şi rece pe
nord şi un altul mai moderat,calm,senin pe sud.
De repercursiunile acestor stări climaterice dispune şi arealul Rezernaţiei faunistice
Arpăşel cu toate componentele sale. Astfel, temperatura aerului scade treptat de la limita
nordică a rezervaşiei – aflată la 1650 m -spre sud în creasta principală -2507m- cu până la
1 grad C, media multianuală înregistrând în zona alpină -2 grade C. În zona glaciară a
rezervaşiei temperaturi medii mai mari de 7-8 grade C sunt rare ,iar iarna ele coboară la -
8 ºi chiar -11 grade C. Sunt frecvente perioadele de viscol ºi frig în iulie ºi ultima parte a
lunii august.
Precipitaşiile cresc ºi ele cantitativ spre înălşimi ajungând în zona Rezervaşiei faunistice
Arpăşel la 1300-1400 mm în medie, cu menţiunea că în creasta somitală la peste 2000 m
altitudine precipitaţiile, indiferent de anotimp ,cad mai ales sub formă de ninsoare.
Ninsorile continue şi stabile încep în acest perimetru la sfârşitul lui septembrie, când
iarna se instalează pe întreaga creastă a masivului şi ţin până prin mai-iunie. Ca în întreg
Masivul Făgărăşan şi în zona înaltă a rezervaţiei cantitatea însumată a zăpezii căzute
într-un an ar atinge 8-9m înălţime, deci de peste 10 ori mai mult decât în depresiunea
Ţării Oltului. Cele mai însemnate cantităţi de zăpadă se aştern în locuri mai adăpostite
din aria Rezervaţiei faunistice Arpăşel – sub Căldarea Coruga, pe fundul circurilor

6
glaciare Găvanu, pe fundul văii Arpăşel şi la baza Muchiei Albota din limita de est a
rezervaţiei.
Pantele înclinate ale limitelor de sud, est şi vest ale rezervaţiei favorizează producerea
frecventă a avalanşelor.
Vântul este aproape permanent în zona crestelor de peste 2000 m predominant suflând
dinspre vest şi nord-vest. Brizele de vale şi cele din înălţimi sunt însoţite de obicei de
ceaţă. Efectul de foehn se manifestă în valea Arpăşelului primăvara când înaltul masiv se
interpune în faţa maselor de aer cald care bat din sud. Datorită acestuia topirea zăpezii
este mult mai intensă.

II.2. Relief

Relieful reprezintă o căldare glaciară complexă, având în sud un mic circ glaciar
suspendat – Căldarea Găvanului, iar Muchia Buteanu, Căldăruşa Coruga, ambele cu
morene frontale şi laterale ca şi întregul ansamblu glaciar(Arpăşel) din care fac parte.
Vârfurile ascuţite, crenelele adanci, custurile zimţate şi curmăturile fac din Muchia
Albotei una din cele mai spectaculoase creste din întregul lanţ făgărăşan. În perimetrul
rezervaţiei( limitate la cele 736 ha) energia reliefului depăşeşte 900m, diferenţa de nivel
dintre cota maximă de pe aceasta suprafaţă( 2508m) şi fundul văii, în locul de formare a
pârâului Arpâşel ( sub 1600 m) la confluenţa acestuia cu pârâul Calului. Succesiunea
treptelor hopsometrice din acest areal relevă caracterul extrem de abrupt al fâşiei înguste
al întregii rezervaţii.
Dintre custurile scurte care coboară ( spre fundul marii căldări glaciare), din Vârful
lui Adam, şi Vrâful Preluca izvoraste pârâul Fântânii care, împreună cu alte două
pârâiaşe ce izvoresc din Căldarea Găvanu formează Pârăul Arpăşel. Acesta mai
colectează, în aval, pârâul Coruga(vest), pârâul lui Gavrilă şi cel al Calului(est).
Rezervaţia faunistică Arpăşel este situată în marea unitate forestieră Bazinul Arpaş,
fiind inclusă din anul 1961 în fondul de vânătoare de interes republican numit Buteanul.

7
II.3. Geomorfologie

Relieful montan a parcurs între ridicările succesive–câte un ciclu de evoluţie prin

eroziunea apelor curgătoare, zăpezii şi vânturilor. Este notabil faptul că între extremele
sale sud-nordice corespunde altitudinal atât platformei situată la peste 2000-2200 m-
platforma Borăscu-cât şi platformei Râului Şes la 1700-1800 m sinonimă zonelor din
sudul masivului mai bine conservate şi consolidate, în timp ce pe această faţă nordică, în
care se află Rezervaţiei faunistice Arpăşel , suprafeţele de ruptură tectonice sunt mai greu
de distins.
În forma lor astăzi, Făgăraşii în ansamblu, reprezintă stadiul de tinereţe în evoluţia
reliefului corespunzând ultimei ridicări din cuaternar.
În zona înaltă a masivului – din care face parte şi limita sudică a Rezervatia
faunistica Arpăşel – s-au instalat, odată cu ridicarea sa gheţarii şi zăpezile masive,
modelând prin tasare şi eroziune un relief glaciar, cu văi în formă de U, cu circuri
glaciare la obârşia văilor, cu creste crenelate şi vârfuri ascuţite. După topirea gheţarilor
relieful a suferit modificări prin acţiunea erozivă a apei, a îngheţurilor şi dezgheţurilor a
vânturilor şi prăbuşirilor gravitaţionale devenind mai variat, dar purtând datorită durităţii
rocilor, amprenta distinctă a gheţarilor. Astfel încât acolo unde în arealul Rezervaţiei
faunistice Arpăşel nu apar aceste urme se află grohotişuri, mai ales pe culoarele de
avalanşe, distincte năruiri de stânci, blocuri năpădite de licheni de un colorit galben-
verzui.
II.4. Hidrologie

Ca şi întreaga vale Rezervaţie faunistică Arpăşel şi-a însuşit numele de la pârâul sinonim,
care o parcurge de la obârşia sa aflată sub înaltul Vârfurilor Capra şi Vânătoarea lui
Buteanu, din căldarea suspendată a Găvanului şi până dincolo de satul Arpaşul de Sus,
unde se uneşte cu Arpaşul Mare, unul din cei peste 30 de tributari ai Oltului din acest lanţ
al Munţilor Făgăraş. Arpăşelul are în zona rezervaţiei o mulţime de afluenţi–unii

8
temporari care de la sfârşitul lunii martie şi până prin iunie-iulie drenează cantităţi
însemnate de apă. Căderea marcantă a altitudinii de peste 2000 m, de la obârşia
Arpăşelului şi până în punctul numit „Între viroage” (488 m) în aval de Arpaşul de Sus,
pe o distanţă de circa 10Km a făcut ca apele acestui pârâu să-şi croiască un drum aproape
drept spre depresiunea de la poalele muntelui. Pe parcurs el străbate o vale cu pereţi
abrupţi, cu mari rupturi de pantă în profil longitudinal.
Primul afluent ale celor două izvoare ale Arpăşelului, care îşi au obârşia în Căldarea
Găvanului, vine din stânga – est-pârâul Fântânii. Surse intermitente de apă, mai ales după
dezgheţ, sunt cele din Căldăruşa Coruga, de sub Vârful lui Toader, Curmătura Afundă şi
Pârâul Calului de sub Piscul La Holdă.
Dincolo de limita nordică a rezervaţiei, Arpăşelul mai primeşte câţiva afluenţi
nesemnificativi ca debit şi importanţă toponimică.
Este cert însă că Valea Arpăşelului contribuie substanţial la densitatea Reţelei
hidrografice a Masivului Făgărăşan apreciată ca cea mai mare din Carpaţii României – de
0,8 Km/Km2.

II.5. Geologie

Ca şi întregul masiv Făgărăşan constituţia geologică este alcătuită din roci metamorfice
dure, formate la temperaturi şi presiuni uriaşe prin procesele complexe de transformare –
metamorfozare.
Domeniul Pânzei Getice este prezent prin formaţiunile celui mai vechi geosinclinal
recunoscut în această unitate structural-tectonică. Rezultatul au fost şisturile
metamorfice, reprezentate de gnaise cu feldspat potasic, paragnaise, micaşisturi,
amfibolite şi chiar calcare cristaline. În ansamblu acestea aparţin şisturilor cristaline şi
mai ales şisturilor cristaline de epizonă cu roci slab metamorfozate, mai apropiate de cele
iniţiale, care au luat naştere la 4000-7000 m adâncime. Predominante sunt şisturile
sericitoase şi cele cloritoase-sericitul şi cloritul de nea cenuşiu cu iradiaţii verzui.

9
Monotonia coloristică sub raport petrografic este ruptă de formaţiunile calcaroase din
spectaculoasa creastă a Arpăşelului, vizibilă din toate punctele de pe conturul rezervaţiei.
Evoluţia geologică a Făgăraşilor îşi are geneza în perioada cretacică -ultima perioadă a
erei mezozoice. La începutul erei terţiare uriaşe mase de roci aflate atunci sub apele unei
imense mări s-au ridicat datorită presiunilor plăcilor continentale rigide formând primele
şiruri de munţi. Ulterior,după încetarea mişcărilor de încreţire, blocurile nou formate au
fost antrenate de mişcări verticale de ridicare sau adâncire. Acestea au evoluat apoi ca
zonă montană supusă eroziunii în timp ce zonele vecine, precum Ţara Oltului de la baza
de nord a Rezervaţiei faunistice Arpăşel au evoluat ca bazine sedimentare depresionare.

10
CAPITOLUL III. ASPECTE TEORETICE PRIVIND PRODUSELE LOCALE

III.1. Definițiile produselor locale

Produsul local este un produs fizic sau spiritual, intangibil care se leagă la un anumit
teritoriu, localitate și care poarte în aspectul său și în caracteristicile sale un specific care
provine din cultura locală, regională. De obicei în numele și în aspectul său apare
teritoriul, locația de unde provine. Carasteristicile produselor locale: este fabricat, produs
la un loc anume indicat de către producători, un loc care este ușor de recunoscut după
aspect, are semne distinctive și ambalaj personalizat, se fabrică din ingrediente locale,
este un produs care nu dăunează mediul, desfacerea se desfășoară în mare parte în
regiunea unde a fost produs. Un aspect deosebit de important este marca care poartă în
numele său legătura cu locația, cu regiunea unde a fost produs, dar evidențiază și originea
controlată a produslui, în cele mai multe cazuri conține numele regiunii sau localității de
unde provine. Sunt unele produse în cazul căreia numele i care se leagă la o denumire
geografică nu înseamnă o originie controlată, ci indică un fel sau un tip de produs: caș de
moeciu, brînză de făgăraș, salam secuiesc, cîrnați oltenesc. În cazul acestor produse nu
vorbim de origine și calitate controlată, ei respectă doar o rețetă anume, dar acest fapt
înseamnă neapărat calitate ridicată. Deci producătorul asumă responsabilitate privind
respectarea rețetei, respectarea originii și calității ingredientelor, deci responsabilitatea
referă numai la siguranța alimentară a produsului. Mișcarea de promovare a produselor
locale înseamnă că vom cunoaște și recunoaște originea și calitatea ingredientelor, iar
producătorul asumă responsabilitate față de consumatori că ingredientele folosite sunt nu
numai de calitate bună, dar provin din regiunea unde au fost fabricate.

Avantajele produselor localele de origine controlată pot fi recunoscute:

- produsul a fost produs, ambalat la locul indicat, de obicei nu departe de locul unde stă
consumatorul, deci produsul nu a fost transportat peste mii de kilometri, deci nu
contribuie la încălzirea globală - din cauza faptului că ingredientele pot fi controlate din

11
punct de vedere al originii și a calității cum au fost prelucrate în mod eficient și prin
rețele tradiționale , dacă nu cuprind aditivi inutile.
- din cauza faptului că produsele nu necesită transport la distanțe mari nu cuprind aditivi
chimici, sau alte soluții care pot fi dăunătoare la sănătatea umană;
- producătorii folosesc rețete și metode care sunt tradționale, au rădăcini în cultura locală,
în acest sens acești producători ocrotesc și o bază de cunoștințe.
Din cauza faptului că în unele zone deja apar cooperative, asociații, fundații pentru a
organiza și a ajuta producătorii locali, aceste inițiative pot avea obiective auxiliare cum ar
fi:
Dezvoltarea economiei locale;
Susținerea dezvoltării durabile (reducerea emisiilor);
Promovarea unui consum mult mai conștient privind produsele alimentare;
Ocrotire, promvarea și activarea tradițiilor și cunoștiințelor locale.

Producția de alimente locale a fost dintotdeauna o parte a specificului zonelor rurale, dar
ea a crescut în mod constant, în toate cele 28 de state membre ale Uniunii Europene, în
ultima perioadă. Cererea consumatorilor pentru produse „locale”, ce au o proveniență
sigură, împreună cu nevoia producătorilor de a adăuga valoare producției și
comercializării propriilor bunuri agricole, a dus la dezvoltarea unei game diverse de
rețele alimentare locale și lanțuri scurte de aprovizionare. Astfel, fiecare inițiativă locală
a evoluat în funcție de zona avută în vedere, de produsele aduse pe piață, precum și în
raport cu consumatorii cărora ea li se adresează. Conform Avizului prospectiv al
Comitetului Regiunilor privind sistemele alimentare locale din 2011, aceste sisteme
specifice constituie un stimulent pentru valorificarea potențialului local și un factor de
îmbună- tățire a imaginii unor regiuni mai puțin cunoscute și deseori neglijate. De
asemenea, canalele scurte de distribuție facilitează interacțiunea între consumatori și
producători. Ele permit stabilirea unor relații de încredere și trasabilitatea imediată a
produselor pentru consumatori, oferind, de asemenea, un nivel elementar de suveranitate
alimentară. Rolul important al produselor alimentare în dezvoltarea rurală a UE este

12
evidențiat de accentul pus pe promovarea produselor agricole în politica dusă de Comisia
Europeană. În anul 2011, au fost înaintate propuneri de actualizare a acestei politici, care
atrag atenția asupra faptului că „UE dispune de un patrimoniu culinar de o mare
diversitate, pe care trebuie să îl valorifice din plin”.
Abordările în parteneriat pentru consolidarea piețelor de alimente locale s-au dovedit
instrumente de dezvoltare rurală eficiente. Rezultatele proiectelor asociate produselor
alimentare locale pot furniza o susținere durabilă elementelor esențiale ale economiei
rurale. De exemplu, prin conlucrare, întreprinderile care participă la proiectele axate pe
produse alimentare locale pot afla noi modalități de a-și vinde produsele în cantități mai
mari și de a atrage noi tipuri de cumpărători. Totodată, între sectoarele agricol, de turism
și alimentar ale unei regiuni se pot stabili legături mai puternice. În plus, consumul de
produse alimentare locale în zonele rurale are drept consecință reducerea distanțelor pe
care sunt transportate alimentele. Acest lucru poate aduce beneficii economice, de mediu
și sociale, cum ar fi economii la costurile de transport, diminuarea emisiilor de gaze de
eșapament, o solicitare mai scăzută a drumurilor rurale, reducerea aglomerației în trafic și
o mai mare siguranță rutieră. În aceeași ordine de idei, întreprinderile rurale pot beneficia
de pe urma „lanțurilor scurte de aprovizionare” de multiple avantaje. De exemplu,
reducerea numă- rului de firme implicate într-un lanț de aprovizionare poate avea drept
consecință creșterea ponderii cuvenite producătorilor în prețul final. Pentru clienți, mai
puține legături pot aduce o reducere a cheltuielilor, și pentru toți factorii implicați
identificarea provenienței materiei prime devine mai facilă. Vânzările directe (de la
producătorul original la clientul final) reprezintă cele mai scurte lanțuri de aprovizionare.
Agricultura locală - obținerea de produse agricole și alimentare cu scopul de a le vinde
într-un areal suficient de apropiat de zona de cultură - este, de asemenea, un concept care
promite să schimbe modul în care ne raportăm în prezent la obținerea hranei. Vânzarea
directă are un rol vital în acest proces, în România fiind tot mai frecvent întâlnite cazurile
în care agricultorul vinde fără intermediari clienților. Se nasc astfel sisteme alimentare
locale unde producția, prelucrarea, comercializarea și consumul de alimente au loc într-o
zonă geografică de dimensiuni relativ mici.

13
14
III.2. Abordarea folosită în cercetare

Produsele locale cu origine controlată sunt prezentate sub mărci înregistrate de

producători (marca la producători), ori produsele sunt controlate de către o instituție,
societate care deține o marcă sau mai multe mărci comerciale. Aceste produse sunt
fabricate ori de societăți ori de persoane fizice din ingrediente locale în proporție de cel
puțin 51%, ingrediente care provin din regiunea sau locația indicată pe ambalaj ori în
numele produsului. Produsul local cuprinde, păstrează cultura de producție, se adaptează
la obiceiurile de consum a comunităților din locația geografică, este valorificat într-un
sistem corect ,,fair trade”, nu cu prețuri exclusiviste. Sunt opinii după care desfacerea
produselor trebuie făcut local, fiind în acest sens produsul local și un produs asemănător
cu cele turistice;după abordarea noastră produsul local este un susținător serios al
turismului rural, dar poate fi și un susținător al exportului din regiunea respective.
Interesele producătorilor sunt ca produsele lor să ajungă la consumatori într-un cerc cât
mai extins, în acest sens după părerea noastră produsele locale (care sunt fabricate în
cantități mai reduse) pot apărea pe rafturile supermarketelor având multiple funcții.
Produse cu o calitate ridicată (premium) care port o anume identitate și care au conexiune
cu o arie geografică, pot reprezenta și mesaje pozitive care atrag turiștii sau chiar
investitorii în aria respectivă. Din acest motiv factori precum calitatea, ocrotirea
cunoștințelor locale, legătura cu mediul, locuri de muncă pentru producătorii locali nu
vor fi compromise, problema cu desfacerea în alte țări apare numai la criteriul
transporturi și emisiile de gaze cu effect de seră. Însă din cauza faptului că aceste produse
sunt produse în cantități mici, acestea apar în supermarkete rar și sporadic, mai ales în
raport cu celălalte produse fabricate în loturi mari, deci impactul negativ asupra mediul
conjucător este nesemnificativ. Sub acest aspect produsele locale pot fi considerate ca și
mijloace a marketingului local care formează opinia cetățenilor din alte țări asupra țara și
regiunea de unde provin aceste produse.

Beneficii economice ale sistemelor alimentare locale

15
Tema sistemelor alimentare locale este de o mare importanță și presupune mult mai mult
decât simpla introducere pe piață a unei noi serii de produse locale europene, pe lângă
produsele comercializate în cadrul sistemelor de calitate bine cunoscute;
Sistemele alimentare locale sprijină economia regională și locală și creează locuri de
muncă în agricultură și în producția alimentară, dar şi în domenii conexe cum ar fi
prelucrarea, distribuția, comercializarea, vânzările și serviciile. Aceste sisteme sunt
extrem de importante în zonele izolate, în zonele periferice urbane, în zonele muntoase
sau în cele vulnerabile și defavorizate; ele constituie un stimulent pentru valorificarea
potențialului local și un factor de îmbunătățire a imaginii regiunilor puțin cunoscute și
deseori neglijate; atunci când veniturile sunt cheltuite la nivel local, pe alimente produse
local, acestea rămân în regiune și determină triplarea veniturilor regionale ale
comunității, în comparație cu circuitele comerciale obișnuite;
Investițiile în sistemele alimentare locale ar genera o recuperare economică în zonele
defavorizate, venituri mai mari pentru producătorii locali, o mai mare cooperare între
părțile interesate, o relansare a activității antreprenoriale, o mai bună deschidere a
piețelor locale, mai multe locuri de muncă, costuri mai mici și menținerea nivelului local
de servicii și prestații.

Beneficii sociale ale sistemelor alimentare locale

Canalele scurte de distribuție sporesc interacțiunea, cunoașterea și înțelegerea reciprocă
între consumatori și producători. Prin cunoașterea personală a producătorilor, acestea
permit stabilirea unor relații de încredere și trasabilitatea imediată a produselor pentru
consumatori, oferind de asemenea un nivel elementar de suveranitate alimentară;
Atunci când se oferă produse locale cu caracter autentic, tradițional, original, durabil,
sezonier sau cu alte caracteristici apreciate la nivel local, se sprijină coeziunea socială și

16
spiritul comunitar și comunitatea este încurajată să adopte un comportament respectuos
față de mediu. Locurile de comercializare a produselor locale, cum ar fi tarabele de
vânzare directă sau piețele în aer liber, 8 9 constituie deseori verigile unui proces de
incluziune socială și profesională pentru consumatori, producători și vânzători;
Așa cum declara mișcarea Slow Food în preceptele sale privind comunitățile pentru o
alimentație durabilă, consumatorii au dreptul fundamental la alimente produse local,
gustoase și sănătoase. Mișcarea consideră, de asemenea, că aceste comunități ar trebui să
fie conectate printr-o rețea mondială. Accesul la produse proaspete, într-un termen scurt,
prin comercializarea de produse locale, contribuie la îmbunătățirea stării sănătății
publice, prin diversificarea regimurilor alimentare și păstrarea tuturor calităților organice
ale alimentelor (care se reduc prin sistemele de conservare pe termen lung);
Siguranța alimentară mondială se sprijină pe menținerea capacității de producție locală de
alimente în țările industrializate. În zonele urbane în creștere, capacitatea de a satisface
cererea de alimente ar necesita expansiunea producției alimentare locale și chiar urbane.

17
III.3. Metodologia cercetării
Metodologia cercetării cărei scop este Studierea atitudinii consumatorilor față de
produsele locale, mărci locale, șansele de piață ale acestori produse în special al
cașcavaului” în aria GAL LEADER Csíkse bazează pe trei piloanecare cuprinde atât
mijloace calitative cât și cantitative: 1. Intervierea inițiatorilor și a producătorilor de
produse obținute din lapte (situația lor pe piețele locale, avantajele și deavantajele
produselor pe care le produc, problemele care le întămpină în cursul proceselor de
producție și de desfacere, probleme de asigurarea calității, obiectivele lor în viitor)au fost
interviate 6 producători din zona Ciucului prin interviuri semistructurate. La această
metodă am adăugat și o analiză a unor produse similare din import din supermarketele
Kaufland, Lidl, Merkúrdin Miercurea Ciuc. 2. Analiza unor documente și resurse
bibliografice privind teoria produselor locale, 3. Investigarea pieței în Miercurea Ciuc cu
427 de chestionare privind atitudinea consumatorilor față de produse, cunoștințele lor
despre produse, considerentele pe baza la decizia cumpărării produselor, mărci.
Chestionarele au fostîntocmite în patru locații întrun interval de timp de 7 zile. a.
Locațiile vizate: i. Magazinul central – Tulipán ii. Magazinul Produse Secuiești - Székely
Termék iii. Supermarketul Merkúr / cu produsele valorificate sub marca Góbé. iv. Sala
polivalentă ,,Csíki Csobbanó”. Fiecare metodă de investigare va fi prezentat mai jos la
capitolele respective.

18
CONCLUZII

19
BIBLIOGRAFIE

20