Sunteți pe pagina 1din 7

TEMA 8.

Consilierea şi asistenţa psihopedagogică


a) Consilierea elevilor și a familiei. Personalizarea activității de consiliere
b) Servicii de asistență psihopedagogică pentru copil și familie

A) CONSILIEREA ELEVILOR ȘI A FAMILIEI. PERSONALIZAREA


ACTIVITĂȚII DE CONSILIERE

Profesorul rămâne un factor important în determinarea rezultatelor şcolare ale


elevului şi a atitudinii acestuia faţă de şcoală. Ceea ce contează în abordarea atitudinii
negative a elevilor nu este atât pregătirea de specialitate, cât, mai ales,
pregătirea psihopedagogică.
Consilierea și orientarea școlară urmăreşte formarea unor persoane armonioase cu
sine, cu ceilalţi, cu lumea cărora aparţin. La finalul şcolarizării, fiinţa trebuie să fie capabilă să
transpună în faptă conţinutul diplomei obţinute în şcoală. La rândul său, A. Băban susţine şi
analizează consilierea ca pe o relaţie interumană de asistenţă şi suport dintre profesori şi
elevi în scopul dezvoltării personale şi prevenţiei situaţiilor problematice şi de criză. Scopul
intervenţiilor, cu rol de consiliere, este rezolvarea de către copil în mod independent a
problemelor de natură cognitivă, afectivă, psihomotorie ( Băban, A., 2002).
A. Baban prezintă comparativ două tipuri de consiliere – consilierea educațională și
consilierea psihologică. Răspunzând la întrebarea „CINE face consilierea?”, distingem:
- între profesorul abilitat pentru activitățile de consiliere educațională, respectiv,
profesorul diriginte care își desfășoară intervenția în cadrul orelor de consiliere și orientare
prevăzute în orarul clasei și
- profesorul consilier școlar, care oferă servicii mai specializate, de consiliere
psihopedagogică, ale cărui intervenții se pot derula atât în cadrul formal al programului școlar în
spațiul sălii de clasă, cât și în spațiul securizant al cabinetului de consiliere din cadrul unității
școlare. Este vorba, în fapt, de o muncă în echipă, de o activitate de consiliere și orientare școlară
desfășurată integrat și coerent, finalitatea fiind dezvoltarea armonioasă a copilului și a
adolescentului, a stării de bine, în toate aspectele vieții sale: emoțională, spirituală, socială,
profesională și fizică.
Consilierea şi orientarea şcolară reprezintă în şcoala românească o parte importantă a
curriculumului, regăsindu-se, alături de celelalte șase arii curriculare, în oferta educațională
adresată elevilor din ciclul primar, gimnazial și liceal.
Programele școlare pentru aria curriculară Consiliere și orientare particularizează
următoarele domenii de competențe cheie stabilite la nivel european:
 Competențe interpersonale, interculturale, sociale și civice
 ”a învăța să înveți”
 Competențe digitale (bazate pe deprinderi de utilizare a tehnologiei prin gestionarea
informației și comunicarea electronică)
 Competențe antreprenoriale
Disciplina Consiliere şi orientare oferă cadrul formal în care profesorul poate să lucreze
nu doar cu dimensiunea raţional-intelectivă a elevului, dar şi cu cea afectivă, motivaţională,
atitudinală şi socială. Această considerație nu induce ideea că formarea şi dezvoltarea complexă
a elevului trebuie să se realizeze doar în cadrul orelor de Consiliere şi orientare. Fiecare
disciplină școlară îndeplinește un rol rolul formativ complex în evoluția personalității elevilor.
Totuşi, Consilierea şi orientarea este disciplina de învăţământ care îşi propune explicit acest
scop.
Consilierea vine în întâmpinarea nevoilor fundamentale ale oricărui copil şi adolescent:
cunoaşterea de sine şi respectul de sine, de a comunica şi a se relaţiona armonios cu ceilalţi, de a
poseda tehnici de învăţare eficientă şi creativă, de luare de decizii şi rezolvare de probleme, de a
rezista presiunilor negative ale grupului. Formarea unui stil de viaţă sănătos, integrarea
sexualităţii în maturarea emoţională, controlul stresului, dobândirea de repere în orientarea
şcolară şi profesională sunt condiţii esenţiale pentru dezvoltarea armonioasă a personalităţii
elevului.
Disciplina Consiliere şi orientare reprezintă una din modalităţile esenţiale prin care şcoala
trebuie să îşi urmeze scopul primordial: de proces formativ centrat pe elev, capabilă să valorizeze
tipuri diverse de elevi şi abilităţi, să răspundă nevoilor comunităţii şi să infuzeze societatea cu
persoane competente pentru viaţa privată, profesională şi publică

Documentul curricular care ghidează activitatea de Consiliere și orientare desfășurată de


profesorul diriginte este Programa școlară pentru Aria Curriculară Consiliere și orientare
aprobată prin ordinul Ministrului Educației și Cercetării Nr. 5286 / 09.10.2006. Principiile de
alcătuire a programei sunt cele de asigurare a continuității, accesibilitatea graduală și utilitatea
practică a conținuturilor. În fiecare an de studiu se propun aceleași cinci module tematice:
Autocunoaștere; Comunicare și abilități sociale; Managemetul informațiilor; Planificarea
carierei; Calitatea stilului de viață.
Programa școlară rămâne cadrul general care ghidează activitatea de consiliere și
orientare însă profesorul diriginte poate accentua anumite continuturi, în funcție de diagnoza
realizată. O sugestie generală în abordarea conținuturilor poate pleca de nivelul școlarizării
elevilor, astfel:
 La început de ciclu şcolar (clasele a V-a şi a IX-A ), se vor aloca mai multe ore pentru
abordarea conținuturilor specifice modulelor Autocunoaștere și dezvoltare personală și
Comunicare și abilități sociale. La final de ciclu școlar (clasele a VIII-a și a XII-a),
accentul va cădea pe modulul Planificarea carierei (3-4 ore/semestru).
Pornind de la aceste considerente, documentele de macroproiectare (planificarea anuală și
cea calendaristică) pot avea următoarea structură:
1. Planificarea anuală

Modulul Submodulul/Conţinuturi Nr ore Observaţii


S1 S2

Notă : Pentru exemplificarea unei planificări anuale , vezi Anexa 3

2. Planificarea calendaristică

Modulul Submo- Obiective de Tema Nr Săpt. Strategii de Obs.


dulul referinţă/Competen- ore* realizare
ţe specifice

Notă : Pentru exemplificarea unei planificări calendaristice, vezi Anexa 4


Rezultatele cunoaşterii psihopedagogice sunt înregistrate în diferite documente specifice
ale instituţiilor de educaţie:
• fişele şcolare, purtătoare de date personale ale elevilor
• caracterizările psihopedagogice secvenţiale (anuale) sau finale (la sfârşit de ciclu de
şcolarizare)
• recomandările pe care anumite instituţii şcolare le solicită unităţilor de provenienţă a elevilor,
recomandările pe care le solicită instituţiile administrative sau nonguvernamentale pentru
acordarea unor facilităţi educaţionale, financiare sau general umanitare
• referinţe solicitate de instituţii administrative în caz de abateri de la normele sociale
• raporturi de consiliere, de orientare sau de informare educaţională, vocaţională, şcolară,
profesională ş.a.
Specificul metodelor de cunoaştere a personalităţii elevilor. În domeniul educaţiei,
psihologia utilizează un ansamblu de metode de cercetare și investigare comune și altor
discipline psihopedagogice dar care se disting prin anumite particularităţi şi modalităţi de
aplicare și utilizare a lor, în scopul cunoaşterii personalităţii elevilor.
Principalele metode utilizate în cunoaşterea personalităţii elevilor sunt:
a) Observaţia
b) Experimentul
c) Convorbirea
d) Ancheta psihologică
e) Metoda biografică
f) Metoda analizei produselor activităţii
g) Metodele psihometrice

Cadrul didactic, în ipostaza de consilier poate aborda cu succes consilierea educativă,


care implică şi elementele de consiliere vocaţională, suportivă, de dezvoltare personală sau
informaţională, dar nu poate substitui specialistul (psihologul) care posedă competenţele şi
expertiza necesară pentru rezolvarea situaţiilor specifice în care s-ar afla elevul. Acţiunea
profesorului consilier şcolar este orientată pe cunoaştere şi dezvoltarea capacităţii de
autocunoaştere a elevilor şi tinerilor, pe optimizarea relaţiilor interpersonale, pe diminuarea
factorilor care determină tulburări comportamentale, comportamente de risc sau disconfort
psihic, pe asigurarea şanselor egale la educaţie şi acordarea asistenţei psihopedagogice elevilor
cu cerinţe educative speciale, pe consilierea cadrelor didactice şi a părinţilor în scopul
intervenţiei complexe asupra dezvoltării armonioase a tinerilor.
De asemenea trebuie evitată tendinţa unor dascăli de a utiliza, în activităţile de consiliere,
testarea psihologică, în virtutea scopului de cunoaştere a elevilor, întrucât, utilizarea testelor
psihologice (de inteligenţă, proiective, de pesonalitate), deşi poate apărea ca o activitate facilă,
presupune vaste cunoştinţe de psihodiagnostic, pe care numai specialistul psiholog le poate
aplica. Dascălul poate utiliza însă diverse scale de cunoştinţe şi atitudini, fişe de lucru, întrucât
obiectivul orelor de consiliere nu este cunoaşterea elevului, ci facilitarea autocunoaşterii.
Munca educativă cu un colectiv de elevi este greu de conceput fără prezenţa unui
îndrumător capabil să organizeze, conducă şi să coordoneze ansamblul influenţelor ce se exercită
asupra membrilor grupului.
Funcţia de diriginte îi sporeşte profesorului responsabilitatea, îi amplifică rolul şi îl
aşează într-un anumit raport cu toţi ceilalţi factori educativi. Această funcţie îl apropie de elevi şi
îi lărgeşte simţitor sfera de influenţă, adăugând la predarea specialităţii şi rolul de coordonator al
întregii activităţi a clasei sale. Dirigintelui îi revine sarcina de a urmări climatul de muncă al
clasei, interesul şi emulaţia elevilor pentru învăţătură, aria lor de informare, stilul de muncă,
eficienţa activităţilor colective şi mai ales progresul fiecărui elev la fiecare obiect de învăţământ
şi de la o etapă la alta.
Dirigintele este preocupat să-şi pună clasa în legătură cu mediul social, cu viaţa şi cu
problemele ei. Frumuseţea relaţiilor cu ceilalţi, utilizarea timpului liber, bucuria de a trai, nevoia
de a cunoaşte, grija pentru păstrarea mediului natural, lupta pentru pace, prietenia şi solidaritatea
cu tineretul înaintat şi alte aspecte ale pregătirii elevilor pentru viaţa socială, se înscriu de
asemenea printre obiectivele principale ale muncii educative a dirigintelui la orice clasă.
Conştiinţa politico-morală a elevilor va forma nucleul în jurul căruia trebuie să se structureze
principalele preocupări ale fiecărui tânăr, a-l ajuta să vadă însemnând a-l orienta.
Dirigintele, în calitatea de coordonator al influenţelor exercitate asupra clasei sale, aduce
la cunoştinţa celor interesaţi, atât planul de măsuri stabilite, cât şi rezultatele obţinute pe diferite
linii de acţiune:
 cunoaşterea elevilor;
 rezultatele la învăţătură;
 aptitudini deosebite;
 măsurile educative întreprinse.
Activitatea practică a dirigintelui cuprinde un sistem de acţiuni educative, organizate în
funcţie de nivelul de dezvoltare al elevilor clasei, de preocupările şi problemele care-i frământă
la un moment dat, de faptele de viaţă care-i mobilizează şi interesează.
Profesorul diriginte trebuie să posede informaţii de specialitate din domeniul
managementului clasei de elevi, competente privind gestiunea grupurilor şcolare și
managementul clasei de elevi, competențe profesionale din domeniul ştiinţelor educaţiei și
disciplinelor conexe (psihologia educaţiei, sociologia educaţiei, management educaţional),
competențe de planificare, organizare, coordonare, control, evaluare, decizie, intervenţie la
nivelul grupului școlar, cunoștințe de legislaţie din domeniul educaţional, legislaţie referitoare la
drepturile copilului şi la protecţia acestuia, legislaţie pentru protecţia şi securitatea muncii,
instrumente în vigoare privind asigurarea calităţii în educaţie.
În același timp profesorului diriginte îi sunt necesare competențe și abilități de consiliere
a elevilor – de planificare a activităţilor de cunoaştere, consiliere şi tratare diferenţiată a elevilor,
de utilizare a metodelor, tehnicilor şi instrumentelor utilizate în domeniul consilierii şcolare şi
profesionale a elevilor, pentru cunoaşterea şi intervenţia asupra elevilor, de prelucrare a
informaţiilor obţinute cu ajutorul tehnicilor şi al instrumentelor specializate în domeniul
consilierii şcolare şi al orientării în carieră.

Există o multitudine de forme de consiliere și colaborare a educatorilor cu familia. Dintre


acestea amintim:
 întâlniri programate de diriginţi / învăţători (cu toţi părinţii clasei, cu un grup de părinţi,
numai cu părinţii unui copil);
 întâlniri întâmplătoare (în pauze, la terminarea orelor, pe stradă etc.);
 convorbiri telefonice;
 corespondenţă;
 vizite la domiciliu;
 activităţi non-formale (excursii, acţiuni sportive, cercuri, concursuri, serbări, aniversări,
momente festive etc.);
 consultaţii la cererea părinţilor

Adunările cu părinţii au mare importanţă deoarece educatorul informează despre


succesul şi comportamentul copiilor şi rezolvă în comun anumite probleme de natură materială,
familială sau organizatorică când prezenţa tuturor este necesară. Tot cu această ocazie
educatorul poate organiza şi o conferinţă pe marginea unei teme pedagogice sau psihologice.
Spre deosebire de alte forme de colaborare cu familia (vizite, consultaţii), adunările,
prin prezenţa simultană în şcoală a unui număr mai mare de părinţi, dau posibilitatea schimbului
de experienţă, a confruntării opiniilor şi căutării unor soluţii viabile pentru practica muncii
educative a părinţilor. Ele se axează pe o tematică precisă, corespunzătoare problemelor
educative ale clasei sau ale şcolii.
Lectoratul pedagogic este forma cea mai reuşită de a dezbate în faţa părinţilor
probleme de educaţie a copilului în familie şi şcoală. Aceste întruniri ale părinţilor se pot
organiza o dată pe semestru.
Manifestările de acest gen pot fi conduse de către un responsabil cu lectoratele la
clasele I – IV, desemnat de conducerea şcolii din rândul învăţătorilor şi a unui diriginte. Aceştia,
la rândul lor, îşi aleg dintre părinţi câte un responsabil cu probleme organizatorice, probleme de
secretariat, eventual cu probleme financiare.
Vizitele efectuate de cadrele didactice la părinţii copiilor. Specificul acestei forme
de colaborare între şcoală şi familie îl constituie contactul nemijlocit al cadrelor didactice cu
condiţiile concrete de viaţă şi educaţie ale copilului în familie. Tocmai acest specific conferă
vizitării elevilor o importanţă deosebită.
Din acest punct de vedere şi, mai ales, în legătură cu depistarea condiţiilor educative,
vizitarea elevilor acasă ne poate furniza adesea incomparabil mai mult material decât studierea
lor în procesul de învăţământ.
Consultaţiile acordate părinţilor. Aceste consultaţii au mai multe puncte comune cu
vizitele. Conţinutul lor este, în linii mari, acelaşi: discutarea unor probleme ivite în legătură cu
anumiţi elevi care necesită soluţii imediate. Aceste sunt stabilite, de regulă, o dată pe săptămână
iar convorbirile decurg, de obicei, numai între învăţător (diriginte) şi părinte.
Frecventarea acestora este deopotrivă utilă cadrelor didactice şi părinţilor. Pentru primii
reprezintă o cale operativă, directă de lucru cu părinţii, potrivită pentru rezolvarea problemelor
speciale ale unor elevi, iar pentru părinţi o posibilitate de contact organizat cu cadrele didactice,
un sprijin competent, la îndemână, în intervalul dintre adunările lunare.

Scrisorile şi însemnările pe carnetul de elev. Frecvenţa şi complexitatea acestor forme


de legătură dintre cadrele didactice şi părinţi sunt diferite, în funcţie de şcoală şi de specificul
etapei. Scrisorile sunt necesare ca mijloc operativ, comod, în condiţiile când cadrele didactice nu
au posibilitatea unor întâlniri directe cu părinţii elevilor. Ele pot servi în munca educativă şi
pentru a da mai multă amploare şi greutate anumitor fapte. Aşa sunt, spre exemplu, scrisorile de
felicitare adresate părinţilor ai căror copii se disting prin realizări deosebite privind succesul
şcolar sau comportarea lor generală. În cazurile în care părinţii nu înţeleg să păstreze legătura cu
şcoala, li se pot trimite scrisori care să-i avertizeze asupra unor abateri serioase, repetate ale
copiilor, indicându-se măsurile ce se impun.
Carnetul de elev reprezintă un mijloc eficace prin care se realizează colaborarea dintre
şcoală şi familie. Pentru elevii din clasele primare, în special, însemnările învăţătorului sunt un
bun ghid care serveşte familiei pentru cunoaşterea exigenţelor şcolii, a aprecierii asupra pregătirii
elevului. Corespondenţa dintre şcoală şi familie, indiferent de modalitatea practică prin care se
realizează, nu trebuie să substituie colaborarea directă efectivă între cadrele didactice şi părinţi.

B) SERVICII DE ASISTENȚĂ PSIHOPEDAGOGICĂ PENTRU COPIL ȘI FAMILIE

În fiecare judeţ funcţionează Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională,


denumit în continuare CJRAE, iar în Municipiul Bucureşti funcţionează Centrul Municipiului
Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională, denumit în continuare CMBRAE.
Centrele menţionate sunt unităţi conexe ale învăţământului preuniversitar, cu personalitate
juridică, subordonate Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului si Sportului, coordonate
metodologic de inspectoratele şcolare judeţene/al municipiului Bucureşti. Centrul judeţean/al
municipiului Bucureşti de resurse şi de asistenţă educaţională reprezintă o instituţie de
învăţământ specializată în oferirea, coordonarea şi monitorizarea de servicii educaţionale
specifice acordate copiilor/elevilor, cadrelor didactice, părinţilor şi membrilor comunităţii
pentru a asigura tuturor accesul la o educaţie de calitate, precum şi asistenţa necesară în
acest sens.

Centrul judeţean/al municipiului Bucureşti de resurse şi de asistenţă educaţională, coordonează,


monitorizează şi evaluează, la nivel judeţean, activitatea:
- Centrului judeţean/al municipiului Bucureşti de asistenţă psihopedagogică (CJAPP)
- a cabinetelor de asistență psihopedagogică
- a centrelor şi cabinetelor logopedice interşcolare
- colaborează cu centrele şcolare pentru educaţie incluzivă în vederea asigurării serviciilor
educaţionale specializate
- coordonează, monitorizează şi evaluează servicii specializate de mediere şcolară.
Obiectivele principale ale activităţii centrului judeţean/al municipiului Bucureşti de resurse şi
de asistenţă educaţională sunt:
a  - cuprinderea şi menţinerea în sistemul de învăţământ obligatoriu a tuturor copiilor/tinerilor,
indiferent de particularitaţile lor psihoindividuale şi sociale;
b  - asigurarea suporturilor suplimentare necesare desfăşurării educaţiei de calitate în funcţie de
potenţialul biopsihosocial al fiecărui copil/tânăr;
c - informarea şi consilierea cadrelor didactice în spiritul optimizării activităţii didactico-
educative;
d - colaborarea cu factorii educaţionali implicaţi în dezvoltarea personalităţii elevilor/tinerilor în
scopul integrării optime a acestora în viaţa şcolară, socială şi profesională;
e - implicarea părinţilor în activităţi specifice unei relaţii eficiente: şcoală-familie-comunitate, ca
bază a adaptării şcolare şi a integrării sociale a copiilor/tinerilor.
De serviciile centrului judeţean/al municipiului Bucureşti de resurse şi de asistenţă
educaţională beneficiază:
a- copii, elevi, tineri;
b- parinţi sau aparţinători legali ai copiilor;
c- personalul angajat în unităţile de învăţământ sau în alte instituţii care actionează în domeniul
problematicii copiilor;
d- membri ai comunităţii locale.

Dacă rolul corectiv este atribuit îndeosebi psihoterapiei, consilierea şcolară îşi rezervă rolul de
susţinere a elevului prin experienţe care pot duce la dezvoltarea pozitivă personală, educaţională
şi socială. Activităţile şi programele concrete, dezvoltate prin consilierea şcolară au rolul de a-i
ajuta pe elevi și părinții acestora să înveţe să gândească la ei înşişi, la mediul în care trăiesc şi la
problemele importante de alegere în viaţă. Ca urmare consilierea şcolară ne apare ca o activitate
de prevenire a situaţiilor de criză din viaţa viitorului adult şi nu de reacţie la acestea.
Considerăm importantă întărirea rolului centrelor judeţene de resurse şi asistenţă
educaţională în sprijinirea prin resursele umane şi informaţionale competente a profesorilor
diriginţi, a profesorilor responsabili cu orientarea şcolară şi profesională.
Delimitarea ariilor de intervenţie, a rolurilor, a competenţelor în activitatea de consiliere şi
orientare. Dirigenţia preia conţinuturile ariei curriculare Consiliere şi orientare, ceea ce implică
consiliere educaţională, desfăşurată de către cadrele didactice abilitate pentru activităţile de
consiliere şi orientare, prin participarea la cursul de Consiliere şi orientare. În acest context
activitatea profesorului diriginte vizează două arii specifice: managementul clasei şi consilierea
elevilor. Consilierea psihologică reprezintă relaţia interumană de ajutor dintre o persoană
specializată, psihologul şcolar, şi o altă persoană care solicită asistenţă de specialitate, clientul.
Relaţia dintre psihologul şcolar şi persoana consiliată este una de alianţă, de participare şi
colaborare reciprocă. Psihologul şcolar desfăşoară activităţi de: evaluare psihologică, consiliere
în probleme emoţionale (anxietate, depresie), comportamentale (agresivitate, hiperactivitate), de
învăţare (eşec şcolar, abandon şcolar), consilierea carierei, prevenţia comportamentelor de risc
(suicid, consum de alcool, drog), terapie individuală şi de grup.
Din perspectivă psihosociologică rezultă şi faptul că orientarea şcolară presupune un cadru
interinstituţional de desfăşurare. Pentru optimizarea acţiunilor în domeniu este necesară
coacţiunea convergentă a mai multor instituţii şi departamente.

Serviciul de evaluare şi orientare şcolară şi profesională

În vederea evaluării, asistenţei psihoeducaţionale, orientării şcolare şi orientării profesionale a


copiilor, a elevilor şi a tinerilor cu cerinţe educaţionale speciale, se înfiinţează serviciul de
evaluare şi orientare şcolară şi profesională, denumit în continuare SEOSP, în cadrul centrelor
judeţene de resurse şi de asistenţă educaţională (CJRAE), respectiv al Centrului Municipiului
Bucureşti de Resurse şi de Asistenţă Educaţională (CMBRAE).
Din SEOSP fac parte: 2 profesori psihologi atestaţi în psihologie educaţională, un profesor
psihopedagog, un profesor de educaţie specială, un asistent social, medic pediatru.
Hotărârea privind orientarea şcolară şi profesională a copiilor, elevilor şi a tinerilor cu cerinţe
educaţionale speciale aparţine comisiei de orientare şcolară şi profesională, denumită în
continuare COSP, la propunerea SEOSP din cadrul CJRAE, respectiv CMBRAE.